ANGINELE

Anginele acute sunt inflamații ce cuprind inelul

limfatic Waldeyer, faringele posterior, orofaringele,
lueta, stâlpii amigdalieni, vălul palatin, determinate de
agenti bacterieni, virali sau micotici.
Ele pot fi localizate sau pot avea caracter invaziv cu
extindere locoregională în sfera ORL și pot avea efecte
toxice la distanță, prin exotoxinele produse de unele
bacterii (în difterie, scarlatină etc.).
Uneori determină infecții cronice de focar, ce
afectează în timp și la distanță organe importante (cord,
rinichi etc.).
 Clasificarea anginelor (1)
După etiologie
 Angine infecțioase
 virale
 bacteriene
 micotice
 Angine neinfecțioase
 Imuno-alergice
 Fizico-chimice (arsuri, nicotina)
După evoluție
 acute
 cronice
 Clasificarea anginelor (2)
După aspectul anatomo-clinic
• Angine eritematoase
• Angine eritemato-pultacee
• Angine pseudo-membranoase
• Angine veziculoase sau aftoase
• Anginele ulceroase
• Anginele ulcero-membranoase
• Anginele ulcero-necrotice și ulcero-gangrenoase
• Anginele flegmonoase
• Adenoidita (angina retronazală)
 Angina streptococică
• Debutul este brusc,
• febră și frisoane,
• cefalee,
• vome,
• dureri la deglutiție, uneori abdominale.
• În evoluțiile flegmonoase, disfagia se intensifică progresiv
pînă la imposibilitatea de alimentație, apare voce nazonată,
dispnee și trismus.
• Examenul obiectiv: adenopatii regionale dureroase, cu risc
de periadenite supurate.
 Angina herpetică
• Provocată de virusul herpes simplex
tip 1 și 2;
• Debutul este brutal cu: febră,
frisoane, adenopatie cervicală.
• Erupția veziculoasă caracteristică
este dispusă: “în buchet”, mucoasa
este eritematoasă.
• Aceste leziuni apar la nivelul
faringelui, buzelor și la nivelul
palatului.
• Leziunile au o evoluție de 7 – 15 zile,
lasa eroziuni mici, superficiale, foarte
dureroase, cu lizereu eritematos,
acoperit cu exudat cenușiu – gălbui.
 Oreionul, sau infecţia urliană este o boala
infecţioasă provocată de virusul urlian, care
afectează ţesutul glandular, mai frecvent
glandele salivare, în special parotide, precum
şi sistemul nervos central.
Etiologie
• Familia Paramyxoviridae
• ARN-virus (monocatenar)
 Epidemiologie
Sursa de infecţie:
• bolnavi cu forme tipice de oreion
• bolnavi cu forme atipice (fruste, inaparente)
Mecanismul de transmitere:
• calea aeriană ( prin picături de salivă)
• contact indirect (prin obiecte atinse de salivă)
Morbiditatea max. – copii 5-15 ani
Sezonalitatea – iarnă-primăvară
Imunitatea postinfecţioasă, durabilă.
Durata contagiozităţii – ultimele 2-3 zile a perioadei
de incubaţie şi primele 9-10 zile de boală.
 TABLOUL CLINIC

Manifestările clinice în diverse

forme ale oreionului
• Perioada de incubaţie – 11-21 zile, în medie
16-18 zile.
• Perioada prodromală (1-2 zile) –
subfebrilitate, disconfort, cefalee, indispoziţie,
dureri retromandibulare.
 Date clinice în parotidită
• Febră.
• Cefalee.
• Dureri retromandibulare la masticaţie.
• Tumefacţie la nivelul uneia dintre glandele parotide,
iar peste 1-2 zile în mare parte şi a celeilalte.
• Glandele parotide la palpare sunt elastice, sensibile.
• Pielea lucioasă, neinfiltrată, destinsă, de culoare
normală.
• În cavitatea bucală orificiul canalului Stenon infiltrat
(roşu, proeminent) – simptomul Moursou (50-80%).
• Parotidita progresează în 2-3 zile şi durează 7-10 zile.
 Date clinice în submaxilită
• Tumefacţie mai frecvent
bilaterală, ovală, elastică,
păstoasă, nedureroasă.
• Edem periglandular, uneori
cervical.
• Frecvent se asociază cu
parotidita, dar poate fi şi
singura afecţiune în oreion.
Date clinice în sublingvită
• Tumefacţia glandei
sublinguale
• Edem
• Jenă în alimentaţie
• Se înregistrează foarte rar
 Gradul de tumefiere a glandelor parotide

• Gradul I – tumefierea glandelor parotide se

apreciază numai prin palpare;
• Gradul II – tumefierea glandelor parotide se
determină nu numai palpator, ci şi vizual;
• Gradul III – tumefierea glandelor parotide este
însoţită de edem cervical.
 Particularităţile oreionului la gravide

• Evoluează în forme tipice.

• Oreionul declanşat în primul trimestru al
sarcinii prezintă risc de avort sau malformaţii
congenitale (aproximativ 20% din cazuri).
 Criterii de diagnostic
• Tablou clinic:
 debut acut cu febră şi semne de intoxicaţie; 
 apariţia tumefacţiei de consistenţă păstoasă a
glandelor salivare de la debut mai frecvent unilaterală, în
dinamică peste 1-2 zile – bilaterală, dureri la masticaţie; 
 apariţia pe fon de parotidită (sau succesiv) submaxilitei,
pancreatitei, orhitei, meningitei seroase, însoţite de
febră  
• Date epidemiologice 
• Date de laborator
 Investigaţiile paraclinice în oreion
• Analiza generală a sîngelui
• Analiza generală a urinei
• LCR (licvorograma)
• Alfa-amilaza sîngelui și urinei
• Lipaza, tripsina
• Cultura LCR (în meningite, meningoencefalite) la virusul urlian
• Determinarea prezenţei anticorpilor specifici clasa IgM în serul
sangvin prin analiza imunoenzimatică (la primele cazuri în
epidemie)
• Seruri pare – depistarea anticorpilor faţă de virusul urlian
( RFC, RHAI) (la primele cazuri în epidemie)
• PCR (la posibilitate)
• Examenul fundului de ochi
• Electroencefalograma
Tratamentul oreionului cu afectarea glandelor salivare în condiţii
de izolare la domiciliu
• Tratament nemedicamentos
• Tratament medicamentos
• Regimul zilei
• Repaus la pat – 10-14 zile.
• Igiena cavităţii bucale
• Aplicaţii de căldură uscată pe glandele salivare afectate.
• Dieta
• Regimul alimentar adaptat toleranţei digestive. Alimente semisolide.
• Antiperetice
• Vitamine
• Supravegherea medicală la domiciliu
• Supravegherea medicală va dura 3 săptămîni de la debutul bolii (rareori
meningita apare la a 14-21-a zi).
• Măsurarea temperaturii de 2 ori pe zi.
• Izolarea la domiciliu a pacientului va dura pînă la dispariţia semnelor clinice,
dar nu mai puţin de 9 zile.
 Tratamentul de spital al copiilor cu parotidită urliană forma
severă

• Antipiretice
• Antipiretice/analgezice şi spasmolitice (la febra peste 38,5ºC)
• Antihistamininice (la necesitate)
• Vitamine
• Diuretice
• Imunomodulatoare:
• Viferon - 1mln U - 1 supozitor de 2 ori pe zi, 5 zile copiilor
de vîrstă şcolară;
• Viferon 500 000 U cîte 1 supozitor de 2 ori pe zi, 5 zile
copiilor de vîrstă preşcolară
• Externarea din spital - după 14-15 zile de la debutul bolii
 Profilaxia oreionului
Profilaxia specifică
În Republica Moldova, începînd cu anul 2002,
vaccinarea copiilor se efectuează cu vaccinul
combinat împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei
(ROR), care este administrat copiilor la vîrstele:
• 12 luni – vaccinarea primară;
• 6-7 ani – revaccinarea;
• 15-16 ani – va fi revaccinarea din a.2012
• Vaccinul ROR se administrează subcutanat în
porţiunea superioară a braţului în doză 0,5 ml.
 Profilaxia nespecifică
Măsuri antiepidemice în focar
• Depistarea activă şi precoce a bolnavilor în colectivităţi şi în cămine.
• Izolarea la domiciliu, sau în secţiile de boli infecţioase pentru o durată de
9-10 zile sau pînă la dispariţia fenomenelor clinice.
• Declararea obligatorie a cazului de îmbolnăvire.
• Depistarea şi supravegherea persoanelor de contact timp de 21 de zile de
la ultimul caz.
• În colective – carantină, se interzice accesul copiilor noi pînă la
suprimarea focarului epidemic.
• Admiterea în colectivităţi a convalescenţilor după oreion nu mai devreme
de ziua a 10-a de la debutul bolii, independent de înregistrarea cazurilor
noi de oreion.
• Dezinfecţia curentă, prelucrarea calitativă a veselei de masă în ospătării,
în grupe.
• Aerisirea sălilor de studii la fiecare pauză, respectarea strictă a graficului
de efectuare a curăţeniei umede.
 Gripa
• este o maladie acută, extrem de contagioasă, caracterizată
clinic prin manifestări generale toxice, febră şi afectarea
tractului respirator.
• Este provocată de Myxovirus influenzae din familia
Orthomyxoviridae genul Ortomixovirusuri, posedă ARN şi un
înveliş de hemaglutinină (H) şi neuraminidază (N) care conferă
virusului specificitate de subtip şi de variantă antigenică.
• Există 3 tipuri antigenic distincte de virus gripal: A, B şi C..
Actualmente sunt cunoscuţi viruşi gripali A cu 16 variante de
hemaglutinină şi 9 variante de neuraminidază.
• Omul de obicei se infectează cu virusuri gripali A, H1, H2, H3
în combinaţie cu N1 sau N2.
• Agentul cauzal poare fi identificat în secreţiile nazale,
spălăturile nazofaringiene, sînge, lichidul cefalorahidian.
 EPIDEMIOLOGIE (1)

• Gripa este răspîndită pretutindeni şi se

caracterizează prin epidemii şi pandemii. Pe
parcursul ultimilor 12 ani procesul epidemic
prin gripă în Republica Moldova manifestă un
caracter ciclic cu o sporire a incidenţei la
fiecare 4 ani. în aa.2009-2010, în circulaţie se
aflau tulpinile de viruşi gripali A(H1N1),
A(H3N2) şi tulpina B, cu predominarea
agentului gripal A(H1N1).
 EPIDEMIOLOGIE (2)

• Sursa de infecţie – bolnavul cu semne manifeste de gripă şi forme inaparente şi

purtătorii de viruşi.
• Perioada de contagiune începe cu ultimele 1-2 zile a incubaţiei şi durează 3-5 zile.
• Transmiterea – aeriană prin picături de secreţii nazofaringiene şi indirectă prin mîini şi
obiecte proaspăt contaminate cu secreţii infectate (rar, datorită rezistenţii mici a
virusului în ambianţă).
• Receptivitatea este generală. Copiii sunt cei mai eficienţi vectori ai gripei. Sunt mai
receptivi copiii în vîrstă după 3 luni, adolescenţii, bolnavii cronici. Copiii în vîrstă pînă la
3 luni fac gripa foarte rar.
• Contagiozitatea: Destul de mare, mai ales în colectivităţi.
• Sezonalitate: octombrie-decembrie – aprilie; mai – septembrie în emisfera sudică;
iarna, începutul primăverii
• Imunitatea postinfecţioasă obţinută în urma infecţiei naturale este specifică faţă de
serotipuri, subtipuri sau varianta antigenică de virus gripal şi este de durată de la 2-3
ani pînă la 20 ani pentru virusul gripal A şi 3-5 ani pentru virusul gripal B.
• Imunitatea postvaccinală este tranzitorie cu o durată medie de 1 an faţă de tipurile
aflate în vaccin. Schimbarea anuală a structurii antigenice a virusului gripal A dictează
necesitatea vaccinării anuale.
 Clasificarea gripei (1)
 conform etiologiei
 Gripa A: A0, A1, A2
 Gripa B
 Gripa C
 conform tipului bolii
Tipică:
 Gripa cu sindroamele toxic şi cataral manifeste
Atipică:
 Frustă
 Subclinică
 Inaparentă
 Hipertoxică
 Clasificarea gripei (2)
 conform severităţii bolii
 Uşoară
 Medie
 Gravă
 Hipertoxică (Fulminantă)
 conform duratei evoluţiei bolii
 Acută
 Fulgerătoare
 conform caracterului evoluţiei bolii
 Ciclică (comună)
 Cu complicaţii specifice – virus asociate
 Cu complicaţii nespecifice – bacteriene
 Cu maladii intercurente
 Cu acutizarea maladiilor de fon
 Manifestările clinice ale gripei (1)
• Debut:
 brusc, uneori brutal
 febră
 frisoane
 mialgii
 artralgii
 cefalee
 astenie
 Manifestările clinice ale gripei (2)
• În perioada de stare:
 Simptomele generale toxice:
 febra 39-40o C - 1-3 zile
 cefalee
 globalgii
 mialgii
 astenie
 tulburări de somn: insomnie sau somnolenţă
 apatie, iritabilitate
 agitaţie psihică
 fotofobie
 zgomote cardiace asurzite
 TA scăzută
 tahicardie în debut, apoi bradicardie relativă
 ECG - alterarea undei T
 Manifestările clinice ale gripei (3)

 Sindromul respirator (apare peste 1-2 zile din debut)

 obstrucţie nazală
 strănut
 tuse seacă
 eliminări nazale seroase sărace
 dureri în gît
 dureri retrosternale
 conjunctivită eritematoasă
 congestie faringiană
 Investigaţii paraclinice în gripă
 Analiza generală a sîngelui: leucopenie, trombocite scăzute,
limfocitoză, neutropenie, VSH uşor crescut
 Analiza generală a urinei: leucociturie, rareori albuminurie, în
formele grave microhematurie
 Detectarea antigenului gripal în testul de imunofluorescenţă cu
anticorpi fluorescenţi
 izolarea virusului gripal din lavaje nazofaringiene pe culturi celulare
 evidenţierea formării anticorpilor serici specifici faţă de virusurile
gripale A şi B
 detectarea ARN virusului gripal
 Analiza serologică (RFC, RIHA, RIE): creşterea titrului de anticorpi
de 4 ori şi mai mult în seruri pare
 LCR (la necesitate): fără modificări
 Tratamentul şi supravegherea formelor
uşoare şi medii ale gripei (1)
1. Tratament nemedicamentos:
 Regimul zilei
- Repaos la pat 3-4 zile + 2 zile (după cedarea febrei)
- Igiena cavităţii bucale (clătituri cu sol. salină)
 Dieta
- Alimentaţia suficientă conform vîrstei
- Lichide calde de băut în corespundere cu vîrsta şi
toleranţa pacientului (apă minerală plată, sucuri,
compot, ceai, lapte)
 Tratamentul şi supravegherea formelor
uşoare şi medii ale gripei (2)
2.Tratament medicamentos
 Antipiretice/analgetice (la febra 38,5-390C)
 Antivirale
 Vitamine
 Picături nazale
 Mucolitice
 Antitusive (în tusea chinuitoare)
 Antihistamine (la necesitate)
 Complicaţiile gripei (1)
• Sistemul respirator
 Bronşită acută
 Bronşită acută obstructivă
 Bronşiolită (rareori)
 Bronhopneumonie acută
 Bronşită cronica (acutizare)
 Astm bronşic (acutizare)
• Sistemul ORL
 Amigdalită supurată
 Rinosinusită acută
 Rinosinusită cronica (în acutizare)
 Otite medii purulente
 Sechele în gripă

• Hipertensiune intracraniană
• Hidrocefalie
• Sindrom epileptiform
• Sechele psihice, retard mintal
 Profilaxia
 Profilaxia specifică
• Imunoprofilaxia:
 Activă - vaccinarea
 Pasivă - cu imunoglobulină antigripală
 Profilaxia nespecifică a gripei
 Depistare precoce şi activă: epidemiologic, clinic, laborator;
 Declarare: numerică, trimestrială; săptămînală sau zilnică în epidemii;
 Izolare: 5-7 zile formele uşoare şi medii, la domiciliu, cele grave se spitalizează în
saloane boxate.
 Aerisirea încăperilor, curăţenia;
 Spălarea pe mîini cu apă şi săpun;
 Dezinfecţia veselei bolnavului;
 În epidemii: se închid temporar şcolile, cinematografele şi alte instituţii, pentru a
evita aglomerarea copiilor în încăperi închise;
 Supravegherea contacţilor – 5 zile;
 Măşti din tifon.
 Complicaţiile gripei (2)
• Sistemul nervos
 Convulsii febrile
 Sindrom Reye
 Meningita seroasă
 Meningita bacteriană secundară
 Neuropatii
 Mielită
• Alte complicaţii
 ŞTI rareori
 SCID
 Miocardită
 Infecţie renourinară
 Simptomele clinice principale ale IRVA
Semnele Infecţia cu:
clinice Gripa Paragripa virusul adenovirus rinovirus reovirus
respirator
sinciţial
Agentul A, B,C 5 serovariante 2 serovariante 49 serovariante 114 3
etiologic serovariante serovariante
Perioada de De la cîteva 2-7 3-6 4-14 2-3 1-6
incubaţie ore - 3
(zile)
Debutul bolii Acut, Acut Treptat Acut Acut Acut
Insidious
Evoluţia Acută Subacută Subacută, Trenantă Acută Acută
uneori trenantă
Sindromul Toxic Catar Catar Catar Catar Catar
clinic respirator respirator, respirator respirator respirator
predominant insuficienţa
respiratorie
Sindromul Pronunţat Slab pronunţat Moderat sau Moderat Slab Slab
toxic sau moderat slab pronunţat pronunţat
sau moderat
Durata 2-5 1-3 2-7 8-10 1-2 1-3
intoxicaţiei
(zile)
Febra 39ºC şi mai 37-38ºC 37-38ºC 38,5-39ºC Absentă Absentă poate
mult, poate fi poate fi subfebrilă
subfebrilă fi subfebrilă

Semne de Moderate la Prezente Prezente Prezente Prezente din Prezente

catar a 2-3 zi a evident evident, apar puternic din 1 zi a bolii moderat din 1
respirator bolii (puternic) din treptat prima zi a bolii zi a bolii
primele zile a (component
bolii, voce Exudativ-cataral)
răguşită

Rinita Obstrucţie Obstrucţie Obstrucţie Secreţie nazala Secreţie Secreţie

nazală, nazală, nazală, seroasă nazală nazală
senzaţie de senzaţia de nas senzaţie de nas abundentă. seroasă seroasă
nas înfundat, înfundat înfundat. Obstrucţia abundentă. moderată
secreţii nazală se
seroase, apoi instalează
mucopurulen brusc
te în 50%
cazuri
Tusea Seacă, Seacă, Seacă, în accese, cu o Productivă Seacă Rară
chinuitoare, lătrătoare, se durată pînă la
cu dureri poate menţine 3 săptămîni.
retrosternale, timp Se poate asocia cu
pînă la a 7-10- îndelungat dureri retrosternale
a zi a bolii, din (pînă la 12-21
a 3- a zi - zile)
productivă
Mucoasa Hiperemiată Hiperemiată Hiperemiată Hiperemiată Hiperemiată Hiperemiată
orofaringiană moderat moderat moderat moderat uşor moderat
hiperplazia
foliculilor
Auscultativ Lipsesc. În Lipsesc Raluri uscate Lipsesc. În Lipsesc . Lipsesc
în pulmoni bronşită – diseminate, rar umede bronşită –
raluri uscate de calibru mediu, raluri uscate
diseminate semn de pneumonie diseminate
Sindromul Traheită, Laringită, Bronşită, Rinofaringită, Rinită Rinofaringită
respirator laringită laringotraheită bronşiolită, conjunctivită
prevalent stenozantă (crup) Posibil bronhospasm şi/sau tonsilită
Tumefierea Lipseşte Retrooccipitali Lipseşte Poliadenopatia Lipseşte Cervicali
ganglionilor şi anteriori
limfatici submandibulari
Rareori şi
subaxilari
Hepatomegalie Lipseşte Lipseşte Hepatită toxică Se poate întîlni Lipseşte Se poate întîlni