Tema : Explorările

paraclinice
radiologice utilizate
pentru depistarea
afecţiunilor oro-
maxilo-faciale.
 Radiografia retroalveolară. Caracteristica.
Radiografie dentara retroalveolara - imaginea radiologica
prezinta doar cativa dinti de pe arcada dentara. Este un tip
de radiografie ce ofera informatii precise dar pentru zone
limitate ale cavitatii orale. Acest tip de radiografie dentara
este indicata in afectiuni dentare solitare ca de exemplu in
cazul leziunilor carioase sau pentru verificarea unui
tratament. Pacientului i se ataseaza de dinti un mic suport
ce cuprinde si filmul radiologic dentar. Asistenta de
radiologie dentara roaga pacientul sa stea nemiscat cateva
secunde, atat cat este necesar ca pe film sa se inregistreze
imaginea radiologica. Filmul se developeaza in cateva
minute. Acest gen de radiografie dentara arata informatii
detaliate despre zona punctelor de contact dentare. Mai jos
este exemplificat acest gen de radiografie dentara.
 Ortopantomografia. Caracteristica. Tipurile.
Ortopantomograma ( OPG ) - este o reprezentare
radiologica panoramica a cavitatii orale. Ea furnizeaza
pentru medic o imagine de ansamblu a situatiei clinice a
pacientului fara a oferi informatii de finete.
Ortopantomograma mareste obiectul cu valori cuprinse
intre 25-35%. OPG-ul cuprinde ambele arcade dentare si
arata destul de precis raportul dintilor cu formatiunile
anatomice vecine: sinusuri maxilare, canale mandibulare.
Momentul in care se efectueaza de obicei este la inceputul
tratamentului, fiind foarte importanta pentru stabilirea unui
diagnostic general corect. De multe ori sunt necesare
radiografii retroalveolare, mai mici ca dimensiune dar care
prezinta informatii mult mai in detalui. Un OPG arata ca
imaginea de mai zos.
 
 Tomografia computerizata
Tomografia computerizata
este o investigatie non-
invaziva utilizata pe scara
larga in medicina, deoarece
ofera imagini superioare din
punct de vedere al calitatii si
al detaliilor fata de o
radiografie conventionala si,
in plus poate aprecia starea
tesuturilor moi ce inconjoara
tesutul osos.
Tomografia computerizata in stomatologie nu s-
a bucurat de succesul cuvenit datorita costurilor
ridicate, pe care majoritatea pacientilor nu sunt
dispusi sa le suporte.
 Ce este tomografia computerizata?
Tomografia computerizata
(CT), asemenea radiografiei
standart, foloseste radiatiile X
pentru a obtine imagini
bidimensionale ale corpului
nostru, dar care sunt puse
cap la cap cu ajutorul unui
computer, rezultind
reconstructii fidele ale
anatomiei si structurii
diferitor organe.
Principala caracteristica a unui CT este capacitatea de a
decela cu exacticitate diferite structuri pe baza densitatilor
specifice , masurate in unitati Housfield, exemplificate sub
forma unor nuante variate de gri. Exista 2 tipuri de examen
CT, cu fascicul de radiatii liniar si fascicul conic de radiatii.
 In stomatologie preferatul pacientilor este CT-ul cu
fascicul conic deoarece le poate oferi informatii
complexe asupra regiunii OMF prin achizitia
simultana in 2 planuri ale spatiului (frontal, axial,
oblic)., pe baza carora se pot crea reconstituiri
multiplanare si tridimensionale, eliminind
artefactele ce apar pe un CT cu achizitie axiala.
Aparatul este constituit din 2 sisteme de scanare,
unul care executa o miscare unica de 360 grade in
jurul capului pacientului, iar celalalt scannner emite
fasciculul conic (cu raze divergente), cu pozitie
fixa.
 Avantejele acestei tehnologii sunt doza redusa de radiatii, acuratetea
achizitiilor, timp rapid de investigare.
Indicatiile tomografiei computerizate in stomatologie
Pentru anumite categorii de pacienti, examenul clinic si radiografia
panoramica nu ofera suficiente date pentru a aprecia corect si complet
starea cavitatii orale si a proceselor patologice de la nivelul extremitatii
cefalice. Principalelel situatii in care se recomanda o examinare
1. Implantul dentar: examenul CT
este indicat sa aprecieze oferta
osoasa a pacientului, dimensiunile
alveolare, raporturile anatomice
ale pricipalilor nervi, starea
tesuturilor moi. Acestea se
realizeaza pre- si post- interventie
penru stabilirea axului de insertie,
necesitatea aditiei osoase,
evaluarea riscurilor implanturilor,
complicatiilor, pentru
monotorizarea evolutiei si
integrarii acestuia in osul alveolar
 2. ortodontie: Este util pentru a aprecia potentialul de crestere si
remaniere a viscerocraniului si a maxilarelor, in special, a dintilor
neerupti sau impactati. Informatiile obtinute permit instituirea unui plan
de tratament mult mai fidel pentru pacientii ce trebuie sa poarte un
aparay dentar.
3. Patologia ATM: afectini degenerative, luxatii, fracturi, inflamatii pot fi
puse in evidenta.
4. Tumori ale regiuni OMF:
achizitiile CT sunt superioare
radiografiei in ceea ce priveste
aprecierea dimensiunilor tumorii,
extensiei locale si regionale ,
orientind spre un caracter benign
sau malign al formatiunii.
Vascularizatia procesului tumoral
se face prin administrarea
intravenoasa a unei substante de
contrast iodate. Diagnosticul de
certitudine al cancerelor din zona
orala este dat, insa de examenul
histologic
 Rezonanţa magnetică nucleară (RMN).
Rezonanta magnetica nucleara (RMN) este o tehnica radiologica ce
foloseste magnetismul, undele radio si un computer pentru a
transpune in imagini structurile organismului. Scannerul RMN este
un tub foarte mare inconjurat pe interior de un magnet circular
gigantic. Pentru efectuarea RMNului pacientul trebuie sa se intinda
pe o masa mobila care va fi introdusa in interiorul magnetului,
unde se va crea un camp magnetic puternic ce are capacitatea de a
alinia protonii din atomii de hidrogen. Acestia odata aliniati vor fi
expusi undelor radio, care rotesc diversi protoni din organism,
situatie ce duce la formarea unui semnal subtil captat de unul
dintre capetele RMNului prevazut cu  un receptor. De la receptor
informatiile ajung la nivelul computerului unde sunt procesate si
transpuse in imagini.
Imaginea si rezolutia transmise de scannerul RMN sunt destul de
detaliate incat sa permita depistarea celor mai mici schimbari din
structura organismului (in anumite situatii se va folosi o substanta
de contrast, precum gadolinium, pentru o acuratete cat mai mare a
imaginilor).
 De ce se face testul? 
In general medicul specialist va dipune efectuarea
rezonantei magnetice nucleare in urmatoarele situatii:
- diagnosticarea traumatismelor cranio-cerebrale
(transpuse in imagini sub forma unor hemoragii sau
umflaturi);
- anevrism cerebral, atac cerebral, sau tumori ale
creierului;
- tumori sau inflamatii ale coloanei vertebrale. Deasemenea
medicii specializati in neurochirurgie folosesc metoda
RMN un numai pentru a evalua anatomia creierului, ci si
pentru a evalua integritatea coloanei vertebrale in urma
unor traume;
- diagnosticarea afectiunilor asociate coloanei vertebrale
sau discurilor intervertebrale;
- evaluarea structurii inimii si a aortei, caz in  care se poate
diagnostica anevrismul la nivelul inimii;
 Pregatire pacient 
Inainte de efectuarea testului RMN pacientul trebuie sa
scoata toate obiectele metalice de pe corp (cercei, inele,
lantisoare, pierce-uri, etc). Ocazional, pacientului i se va
administra un sedativ pentru a elimina anxietatea si
eventualele crize de claustrofobie.
Cum se face testul? 
Este foarte important ca pe  toata durata efectuarii testului
pacientul sa se relaxeze (sa respire normal) si sa stea
nemiscat.
Pe toata durata testului pacientul va auzi in mod constant un
tiuit, pe masura ce procedura RMN avanseaza. Deasemenea
exista situatii cand pacientului i se vor administra intravenos
lichide pentru a evidentia zonele ce urmeaza sa fie testate.
Durata testului variaza de la 30 de minute la o ora si
jumatate, in functie de zona din organism ce trebuie testata.
Radiografii cu utilizarea substanţei de contrast
hidro- sau liposolubile in sinusul maxilar, in cavitati
patologice, pe traiecte fistuloase. Fistulografiile se pot
face si dupa introducerea unui silet sau a unei mese
lipodolate pe traiectul fistulei.
Sialografia reprezinta cel mai util mijloc de explorarae a
glandelor parotide si submandibulare. Consta in
executarea radiografiilor dupa introducerea canaliculara
a undei substante de contrast. Metode recente de
pneumosialografie, sialotomografie, zonosialografie
permite obtinerea unor imagini de calitate superioara.
Scintigrafia indicata pentru exploararea morfologica a
totalitatii parenchimului salivar, pentru precizarea
sediului topografic al leziunilor ca si pentru aprecierea
valorii functionale a glandelor salivare.
 Teleradiografia
Este cel mai fidel mijloc de investigare care, alaturi de
examenul clinic, fotostatic si studiul de model, ajuta la
precizarea unui diagnostic de anomalie dento-maxilar.
Se realizeaza in 3 incidente:
-fata
-profil
-axiala
Teleradiografia de profil este cea mai frecvent utilizata.
-Ofera relatii asupra anomaliilor dento-maxilare in sens
vertical si transversal;
-Da indicatii asupra sensului si directiei de ezvoltarea a
structurilor osoase;
-Pentru interpretarea radiografiei este necesara evidentierea:
structurilor osoase si a punctelor antropometrice
Toate acestea se realieaza cu
ajutorul cefalogramei=decalcarea teleradiografiei,care se
poate face pe 2 cai:
Modern,cu ajutorul unui program de decalcare pe calculator
Clasic ,cu hartie ce calc,pe care prin transparenta se
traseaza punctele de reper si principalele structuri osoase
Structurile evidentiate pe teleRx sunt: 
-Conturul bazei craniului si seaua turceasca;
-Osul nasului,partea ant a osuluifrontal si sutura nazo-
frontala;
-Marginea sup si inf a orbitei;
-Conductul auditiv ext;
-Sectiunea mediana a maxil sup;
-Marginea post a ramurii ascendente, unghiul
goniac,conturul imfizeimentoniere Partea infer a piramidei
occipital;
-Conturul M1 permanenti sup si inf;
-Conturul incisivilor centali max si mand ,respecatand axul
si pozitia marginilor incizale;
-Profilul cutanat: din partea inf a mentonului, urmarind
buzele, conturul nasului pana la inceperea fruntii.
 Ecografia sau
ultrasonodiagnosticul completează
radiologia furnizând date pentru diferenţierea
tumorilor solide de cele lichidiene, rezultate
pozitive în diagnosticul tumorilor maligne ale
glandelor parotide.