Sunteți pe pagina 1din 40

MENINGITA

MENINGITA ACTUALITATEA
MENINGITA:

 Meningita - Urgență medicală!


- întîrzierea tratamentului poate duce la deces
- rata de mortalitate ≈ 25% (meningita bacteriană)
- potențial foarte mare de a cauza distrucția SN

 Una din cele mai tratabile boli ale SNC

 Provocare diagnostică
- debutul poate fi fulminant sau insidios
- semnele clinice pot fi atipice

 Incidența: 2,5 - 6 caz / 100 000 populație/ an


Meningita este o inflamaţie a leptomeningelui
(arahnoida, pia mater) cu infectarea lichidului
cefalorahidian în spaţiul subarahnoidian al creierului,
măduvei spinării şi în sistemul ventricular.
ANATOMIE
MENINGITA ISTORIC
MENINGITA:
Hippocrate (aa. 460-370 î.e.n.), Avicenna (aa. 980-1037)

1768 – Sir Robert Whytt (Edynburg) – ”dropsy in the brain” (Tbc??)

Cele mai vaste epidemii: 1805 –Geneva, 1840 – Africa,


1905-1908 – Nigeria și Ghana
1887 – Anton Weichselbaum (Austria) – descopera meningococul

1906 – antiser la cai – Ac către agenți cauzali – Simon Flexner

1944 – demonstrată eficiența penicilinei

1980 – vaccinul Hib (Haemophylus inluenzae tip b)

2002 – recomandat utilizarea corticosteroizilor în


tratamentul meningitei bacteriene
MENINGITA CLASIFICARE
MENINGITA:

A. Caracterul inflamaţiei:
 meningită purulentă
 meningită seroasă (aseptică)

B. Criteriu patogenic:
 meningită primară
 meningită secundară

C. Criteriu etiologic:
bacteriană, virală, micotică, protozoică, micoplasmică, amebiană..
MENINGITA CLASIFICARE
MENINGITA:

D. Criteriu evolutiv:
 meningită fulminantă
 meningită acută
 meningită subacută
 meningită cronică
 
E. Gravitatea bolii:
 forma uşoară
 forma de gravitate medie
 forma gravă
 forma extrem de gravă
MENINGITA SEPTICĂ: ETIOLOGIE
MENINGITA BACTERIANĂ: POARTA DE INTRARE

. HEMATOGENĂ

2. DISEMINARE DIN FOCARE PARAMENINGIENE:


sinusuri paranazale, urechea medie, mastoida

3. PRIN DEFECTE OSOASE:


congenitale: defecte de inchidere a tubului neural,
mai frecvent la nivel de coloană cervicală sau
lombo-sacrată

achiziționate: fracturi ale bazei craniului, iatrogen


Microorganism Poarta de intrare

Neisseria meningitidis Nazofaringe


Streptococcus Nazofaringe sau extensie
pneumoniae directă prin fractură de craniu
Listeria monocytogenes Tract gastro-intestinal, placenta
Haemophilus influenzae Nazofaringe
Staphylococcus aureus Bacteremie, piele sau corp
străin
Staphylococcus Piele sau corp străin
epidermidis
MENINGITA: MANIFESTĂRI CLINICE

Triada meningitică:

1. Semne şi smptome generale de infecţie:


febră, cefalee, foto-, fonofobie, greţuri, vomă

2. Prezenţa sindromului meningian:


redoarea cefei
semnul Kernig
semnul Brudzinski superior, mediu, inferior

3. Modificări specifice ale lichidului cefalo-rahidian:


”sindrom licvorean meningitic”: creşterea atît a numărului
de celule, cât şi a conţinutului de proteine
SEMNE MENINGIENE

Redoarea cefei
Manifestări clinice Meningita Meningita
aseptică purulentă
febră ++ +++
cefalee ++ +++
nausee, vomă + +
alterarea conştienţei rar +++ (75%)
(letargie, confuzie)
accese convulsive ocazional ++ (40%)
afectare de n.cranieni Tbc, borelioza, sifilis, ++
(nn. VI, III, VII, VIII, II) carcinomatoză

Hemipareza, afazie Tbc +


sindrom HIC + +++

erupţii cutanate HSV-1,2, VZV, meningococ,


enterovirus stafilococ, streptococ
The patient, Charlotte Cleverley-Bisman, survived
the disease and became a poster child for a
meningitis vaccination campaign in New Zealand.
MENINGITA: DIAGNOSTIC

Examen LCR – crucial!

 Confirmă diagnosticul!

 Identifică agentul cauzal!

 Permite testarea la sensibilitatea antibacteriană!

 Astfel ajută la administrarea tratamentului corect!


! Indicațiile pentru un CT cerebral anterior puncției lombare:

 Deficit neurologic de focar (hemipareză, afazie)

 Accese epileptice de novo

 Edem papilar la examen oftalmoscopic

 Stare de conștiență alterată (scor Glasgow <10)

 Statut imun sever compromis

 Orice patologie a SNC anterior suportată

 Vârsta > 65 ani


MENINGITĂ MENINGOCOCICĂ

 Agent patogen - meningococ (Neisseria


meningitidis), diplococ gram negativ

 Cale principală de infectare – respiratorie

 Perioada de incubare - mai frecvent 3-7 zile

 Sporirea morbidităţii în perioada iarnă -


primăvară
P
A
T
O
G
E
N
I
E
MENINGITĂ MENINGOCOCICĂ

Semne clinice cardinale:

 febră
 cefaleea severă
 greţuri
 vomă
 redoarea cefei
 somnolenţă
 confuzie
Semne distinctive ale meningitei meningococice

 Afectarea vârstei copilăreşti (1 lună - 15 ani)


în 25-40% cazuri
 Posibilitatea unor mici epidemii (în prezent
majoritatea - cazuri sporadice)
 Prezenţa nazofaringitei (de regulă precede
meningită)
 Erupţii hemoragice cutanate (circa 50%
cazuri)
 Instalarea rapidă a şocului toxico-infecţios
(insuficienţă vasculară acută)
Modificările LCR în meningită meningococică
 Culoare: gălbuie-gri
 Presiune ridicată: 300 mm H2O
 Hiperproteinorahie: 6,0 g/L
 Leucocite: 2000-15000/ml (90% neutrofile
 Glucoza: diminuata (0.8-1.7 mmol/l)
 Microscopia: diplococ extra- şi intracelular

Culturile de LCR sunt pozitive circa în 70-80% cazuri

 
Microscopia
(meningită meningococică)
MENINGITA: COMPLICAȚII
 Hidrocefalie comunicantă
MENINGITA: COMPLICAȚII
 Infarcte cerebrale (arterite)
MENINGITA: COMPLICAȚII
 Empiem
MENINGITA: COMPLICAȚII
 Abces cerebral
MENINGITA: TRATAMENT
A. Tratament antibacterian
MENINGITA: TRATAMENT

B. Tratamentul edemului cerebral


 Corticosteroizii (meningita bacteriană!):
Dexametazona: 10 mg i/v cu 20 min pînă sau concomitent cu prima doză
de antibiotice fiecare 6 ore – primele 4 zile
 Hiperventilația
 Diuretice osmotice

C. Tratamentul infecției localizate: abces / empiem


D. Tratmentul consecințelor metabolice ale infecției:
- șocul septic
- sindrom CID
- hipoNa-emia / hiperNa-emia

E. Simptomatic: febra, cefaleea, nauseea, convulsiile.


ENCEFALITELE

Encefalita este o leziune a encefalului cu semnificaţie


infecţioasă, infecţios-alergică, autoimună.

Manifestările clinice includ următoarele sindroame:

Stare febrilă acută cu atingerea meningelor

Tulburări de vigilenţă:
vigilenţă letargie, coma, încetinire psihică, confuzie,
delir, dezorientare

Tulburări mentale:
mentale halucinaţii, agitaţie, tulburări de personalitate,
tulburări de comportament

Semne neurologice de focar sau difuze:


difuze crize epileptice, afazii,
hemipareze, ataxie, afectarea nervilor cranieni
Clasificarea encefalitelor
I. Histologic: polioencefalită, leucoencefalită, panencefalită

II. Patogenic: primare, secundare, para- şi postinfecţioase

III. Evolutiv: acute, subacute, cronice

IV. Etiologic:

- virusuri (enterovirusuri, virusuri herpetice, gripale...)


- bacterii (stafilococi, streptococi, toxoplasma, spirochete...)
- prioni (“boala vacilor turbate”, boala Creutzfeld-Jacob)

V. Criteriu sezonier şi epidemiologic:


- sezoniere - endemice
- non-sezoniere - epidemice
- sporadice
Encefalita herpetică
Etiologie. Virusul herpesului simplu 1 sau 2.

Patogenie.

►► Penetrare în organism (gingivostomatită,


keratită, mucoasa organelor genitale)

►► afectarea SNC pe cale hematogenă sau


migrare axonoplasmatică

►► infecţie latentă persistentă


Encefalita herpetică

Modificări morfopatologice macroscopice


Zone necrotice-hemoragice, rarefacţie necrotică în special în
lobii frontali, temporali, hipocamp şi lobii occipitali
Encefalita herpetică
Tablou clinic şi evoluţie

1. Infecţie respiratorie.

2. Stare febrilă (la copilul mic – reacţie encefalică).

3. Manifestări generale: cefalee, mialgii, diaree,


erupţii herpetice la 17-20% din bolnavi.

4. Manifestări de focar (2-3 săptămâni de la debutul


bolii): afazie, hemipareză centrală, accese
convulsive, tulburări de memorie şi de
comportament, dereglări de memorie şi de intelect.
Encefalita herpetică

TRATAMENTUL
Etiologic, antivirotic: Aciclovir (zovirax, medovir,
etc.) 10-12,5 mg/kilocorp i/v lent fiecare 8 ore în
decurs de 30 zile

De combatere a edemului cerebral:


Diuretice osmotice (mannitol 1-1,5 g/kilocorp)
Corticosteroizi (dexametazon 10 mg i/v, apoi câte
4-6 mg i/v peste fiecare 6 ore)

Antiepileptice: fenitoină, carbamazepină,


acid valproic, fenobarbital.