Microorganisme utilizate în
biotehnologii agroalimentare
Obiective
3.1. Rolul microorganizmelor utilizate în indutria alimentară
3.2 Grupe de microorganisme utilizate în indusria alimentară
3.3. Drojdiile utilizate în industria alimentară
3.4. Mucegaiurile utilizate în biotehnologii agroalimentare
3.5. Generalităţi privind desfăşurarea proceselor fermentative
3.1 Rolul microorganismelor în industria alimentară
Obținerea de celule se bazează inițial pe utilizarea culturilor starter (culturi pure). După
obținere, sunt utilizate sub următoarele forme:
De culturi starter concertat – utilizate în prelucrarea cărnii (cârnați cruzi, salam), a produselor
vegetal tradiționale, a produselor acide lactice a pânii etc.
Produsele finite se pot consuma fie împreună cu cele respective, fie după îndepărtarea acestora (la bere,
vin, cidru).
Obținerea de enzime depinde de factori multipli, însă mai trebuie arătat că enzimele obținute pot fi
utilizate și pentru reacții de conversie.
Din totalitatea factorilor care condiționează obținerea enzimelor din microorganisme amintim:
- Ph-ul mediului;
- Adaosul de substanțe stimulatoare sau de îndepărtare a substanțelor represoare din mediu de cultură
Obținerea de metaboliți primari include: alcoolul etilic, poleioli (manitolul, sorbitolul,
xilitolul), conservanți (acid acetic, acid lactic, acid propionic, alcool etilic), antioxidanți și
sinergenți (acid ascorbic, acid citric, acid galic, acid tartic), agenți de îngroșare (xantanul,
dextranul, glicerolul, potențatori de arome), acidulați (acid acetic, acid malic, acidul gluconic,
acid fumaric), aminoacizi (lizina, triptofan, fenilalanina), vitamine, riboflavina, gaze.
Denumirea de „drojdie” semnifică, în general, sedimentul care se formează după ce a avut loc
fermentația alcoolică a musturilor dulci. Denumirea de levuri provine de la verbul „lever” (limba
franceză - a ridica) ce sugerează creșterea în volum a aluatului la fabricarea pâinii. Cunoscute
din timpuri străvechi pentru activitatea lor fermentativă, drojdiile sunt studiate de Louis Pasteur
(1863), studiu continuat de microbiologii: Meyen, Rees şi Hansen care realizează o clasificare a
drojdiilor în 1896, completată de Guillermond în 1928. Un studiu taxonomic de referinţă aparţine
lui Lodder (1952, 1970) şi mai recent, lui Kreger van Rij (1984).
Importanța drojdiilor se datorează capacității lor de a produce fermentarea glucidelor
simple în anaerobioză, cu formare de alcool etilic și dioxid de carbon.
Grupa drojdiilor fermentative este utilizată industrial în biotehnologii alimentare la
fabricarea spirtului de fermentație, a vinului, a berii și a pâini. ..
Drojdiile au o largă răspândire în mediul ambiant fiind întâlnite în toate habitatele
naturale, sol, ape, plante, animale. Un grup restrâns de drojdii sunt patogene și dau
îmbolnăviri la om și la animale….
Utilizarea drojdiilor Multe dintre cercetările efectuate în ultimii ani, mai ales asupra
speciei Saccharomyces cerevisiae au evidențiat existența unui grup extrem de larg de
substanțe, majoritatea fiind compuși aminați. Entuziasmul acestor descoperiri au făcut ca
drojdia de panificație, denumită frecvent dar impropriu drojdie de bere să fie considerată,
încă din deceniul al șaptelea al secolului trecut, drept un aliment minune.....
3.5 Mucegaiuri utilizate în industria alimentară
Mucegaiurile sunt ciuperci micrscopice saprofile sau parazite sub formă de
filamente (fungi) care fac parte din grupa Ascomycota și se înmulțesc prin spori….
Mucegaiurile sunt folosite în industria alimentară la fabricarea unor brânzeturi cu
pastă mucegăită, la fabricarea salamurilor crude-uscate de tip Sibiu, iar prin
echipament enzimatic propriu mucegaiurile contribuie la procesul de maturare.
Genurile Mucor și Rhizopus aparțin grupei de familii Mucoraceae și include
mucegaiuri întâlnite în multe procese vegetative și alimentare. Se găsesc sub formă
de colonii pufoase și exercită acțiune fermentativă netă.
Ambele genuri sunt utilizate îndeosebi pentru:
- Obținerea de produse alimentare fermentate din cereale și legume, specifice
îndeosebi populației din Orientul Îndepărtat.
- producția de enzime (îndeosebi a celor amilolitice și proteolitice)
Clasa Ascomycota include mai multe ordine, însă pentru industria alimentară
interesează ordinul Plectascales cu genurile Aspergillius și Penicilium
Mucegaiul din genul Aspergillius este utilizat în indutria cărnii la producerea
șuncii (în SUA și Spania), la obținerea de produse fermentate și la obținerea de
enzime (amilaze, proteaze, enzime pectolitice).
Mucegaiul din genul Penicilium este utilizat în industria bânzeturilor cu mucegai
la suprafață și în masă. Mai este utilizat și în industrializarea cărnii pentru obținerea
sortimentelor cu mucegai de acoperire.
Utilizarea mucegaiurilor în industria cărnii are o largă aplicabilitate. În acest sector,
utilizarea cuturilor de spori de mucegai este cu precădere la maturarea șuncilor care sunt
însămânțate cu P. expansum, P. chrysogenum. Pentru obținerea sortimentelor de Jambon
dar și pentru obținerea sortimentelor de salamuri crud-uscate, însămânțarea se face cu spori
de Aspergiliu glaucus.
În cazul salamurilor crud-uscate afumate sau neafumate mucegaiurile contribuie la
reglarea prin eliminare a apei din produs și a schimburilor de gaze. De asemenea
îmbunătățesc aroma și aspectul comercial al produsului.
La salamurile cu diametrul mic aroma este mai evidentă, iar acestea pot fi livrate cu
mucegaiuri de acoperire sau de periere.
Miceliul are culoarea în raport cu varietatea mucegaiului folosit și poate fi alb ivorie
(preferat în Italia), gri (în Ungaria) și alb-mat (în România)....
Utilizarea mucegaiurilor în industria laptelui prin culturi de spori servesc la
fabricarea brânzeturilor cu mucegai în pastă cât și a celor cu mucegai la suprafață.
În cazul brânzeturilor cu mucegai în pastă cele mai cunoscute sunt Gorgonzola,
Roquefort, care utilizează P. roqueforte. Utilizarea acestor mucegaiuri influențează
îndeosebi formarea aromei și a gustului, dar și consistența și aspectul
brânzeturilor......
3.5. Generalităţi privind desfăşurarea proceselor
fermentative
Procesul de fermentație
Alimentele pot fi fermentate în trei moduri diferite, în functie de sursă
microorganismelor utilizate în fermentatie naturală, back slopping și fermentație controlată.
Fermentația naturală
Multe din materiile prime folosite în fermentații de obicei conțin microorganisme utile și
microorganisme asociate. Astfel de produs alimentar fermentat natural poate avea unele
arome sau alte caracteristici rezultate din activitatea microflorei asociate. Din cauza că
microorganismele asociate nu sunt întotdeauna aceleași, este dificil să se obtină un produs
cu caracteristici constante o perioadă mai lungă de timp, iar prezența microorganismelor
nedorite sau patogene are o probabilitate crescută.
Back slopping
Utilizarea produșilor din fermentatia anterioară. Aceasta metodă se practică pentru
obtinerea de produse tradiționale, la scară mică. Totuși, păstrarea acelorlalte
caracteristici ale produsului un timp îndelungat poate fi dificilă din cauza selecției
tipurilor de microorganisme. De asemenea, produsul final poate avea defecte sau
poate produce boli de origine alimentară.
Fermentaţia acetică
Fermentaţia acetică este produsă de către aceto-bacterii. Această fermentaţie are
ca produs intermediar acidul acetic. Acidul acetic este produs prin fermentaţie din
alcoolul etilic. Prin fermentaţia acetică a vinului obţinem oţetul. Fermentaţia
acetică mai este utilizată şi la conservarea murăturilor.
Fermentaţia lactică
Fermentația alcoolică este procesul prin care se formează alcool etilic, sub
acțiunea diferitor organisme, asupra diferitelor substrate, mai ales cel de glucide.