Managementul crizei şi

conflictului in context educaţional

1.Prevenirea crizei şi conflictului educaţional
2. Acceptarea şi asumarea lor
3. Proiectarea strategiei manageriale a crizei şi conflictului în funcţie de caracteristicile
sistemului educational dar si de situaţia concretă a clasei de elevi a grupei de studenţi, a
clientului consilierii
4. Planificarea procesului managerial al crizei şi conflictului
5. Organizarea procesului de consiliere educaţională: obiective, probleme, tehnologie
6.Conducerea procesului de consiliere educaţională
7. Evaluarea procesului de consiliere educaţională
 ETAPELE MANAGEMENTULUI CRIZEI
ŞI CONFLICTULUI EDUCAŢIONAL
• 1.Prevenirea crizei şi conflictului educaţional
• 2. Acceptarea şi asumarea lor
• 3. Proiectarea strategiei manageriale a crizei şi
conflictului în funcţie de caracteristicile sistemului
educational dar si de situaţia concretă a clasei de elevi a
grupei de studenţi, a clientului consilierii
• 4. Planificarea procesului managerial al crizei şi
conflictului
• 5. Organizarea procesului de consiliere educaţională:
obiective, probleme, tehnologie
• 6.Conducerea procesului de consiliere educaţională
• 7. Evaluarea procesului de consiliere educaţională
Prevenirea crizei şi conflictului educaţional

• 1.Prevenirea crizei şi conflictului educaţional

• Cea mai bună cale de rezolvare a conflictului şi crizei este prevenirea
lor. Profesorii, diriginţii, profesorii-consilieri, consilierii şcolari şi
vocaţionali pot preveni conflictul şi criza educaţională prin:
• a.cunoaşterea specificului psihopedagogic al şcolii şi clasei, prin
cunoaşterea particularităţilor de vârstă şi individuale ale
elevilor/studenţilor cu care lucrează.
• b. monitorizarea evoluţiei elevilor/studenţilor pe parcursul şcolarităţii
lor
• c. cunoaşterea mediului familial al clienţilor, al grupurilor de amici,
prieteni cu care intră în contact elevii/studenţii.
• d.realizarea relaţiei de parteneriat elev-profesor cu rolul de a asigura
climatul de receptivitate şi colaborare reciprocă
• e. pregătirea subiecţilor educaţionali pentru situaţii problematice,
conflictuale şi chiar de criză educaţională
 DOCUMENTE EDUCAŢIONALE
Documentele cu ajutorul cărora profesorii pot
realiza prevenirea conflictului şi crizei
educaţionale sunt:
• caietul dirigintelui
• fişele psihopedagogice
• chestionare de aptitudini, interese, comportament,
personalitate
• fişe de lucru, portofolii, eseuri, referate realizate la
disciplinele de învăţământ, la cercurile pe materii,
la sesiuni ştiinţifice, la activităţi culturale.
 LECŢIA DE DIRIGENŢIE
• Lecţia de dirigenţie-consiliere are un rol esenţial în prevenirea ca şi în
combaterea şi depăşirea conflictului şi crizei educaţionale. Caracterul
organizat al acesteia pe anumite dimensiuni ale personalităţii corelate
cu laturile corespunzătoare ale educaţiei: intelectuală, morală,
afectiv- familială, sexuală, socială, etc.contribuie la identificarea la
timp a unor tendinţe conflictuale ale elevilor în funcţie de contextul
socio-educaţional în care se formează şi se dezvoltă aceştia. Condiţia
este ca lecţia de dirigenţie-consiliere să nu se realizeze în mod formal,
ca o obligaţie suplimentară a profesorilor, sau mai grav să nu fie
considerată auxiliară şi să fie înlocuită cu discipline percepute ca
esenţiale cum ar fi matematica.
• Rolul profesorului –consilier, al psihologului, al consilierului
educaţional este de contribui la conştientizarea obiectivelor de
cunoaştere a elevilor de către profesori, de a colabora cu aceştia, de a
coordona activitatea de consiliere educaţională din şcoală/universitate
 2. Acceptarea şi asumarea
conflictului şi crizei
• 2. Acceptarea şi asumarea conflictului şi crizei
• Cine trebuie să accepte şi să-şi asume conflictul sau criza
educaţională? Răspunsul este în mod evident cel care traversează o
situaţie conflictuală sau de criză educaţională, elevul/studentul.În ce
măsură este el pregătit pentru identificarea conflictului, acceptarea şi
asumarea lui? La această întrebare răspunde profesorul-consilier,
psihologul şcolii. În funcţie de gradul de pregătire al subiecţilor
educaţionali pentru situaţiile conflictuale consilierul va avea un client
mai receptiv sau mai puţin receptiv, cooperant sau negativist, care va
parcurge un proces de consiliere sau mai scurt sau mai lung. În situaţia
în care subiectul educaţional este pregătit pentru situaţiile
conflictuale el însuşi va avea iniţiativa de a se adresa consilierului,
va accepta că are o problemă, trăieşte un conflict sau chiar o criză,
îşi va mobiliza forţele pentru rezolvarea lor.Acesta reprezintă cazul
cel mai facil.
 PROCEDEE COGNITIV-
COMPORTAMENTALE
• Cei mai mulţi subiecţi educaţionali nu conştientizeză problema, conflictul sau criza prin
care trec constituindu-se în clienţi care trebuie descoperiţi, activaţi, mobilizaţi,
coordonaţi dirijaţi pentru a se putea desfăşura un proces de consiliere. Metodele folosite
pentru clienţii consilierii educaţionale sunt prin urmare diferite, pornindu-se de la
acceptarea şi asumarea situaţiei dificile pe care aceştia o traversează. Consilierii
educaţionali pot realiza asumarea şi acceptarea problemei de către subiecţi prin procedee
de natură cognitiv-comportamentală cum ar fi:
• toţi oamenii traversează pe parcursul vieţii lor anumite probleme
• problemele sunt inevitabile dar nu imposibil de rezolvat
• problemele nu se identifică cu persoana respectivă
• în însăşi structura problemei se află soluţia ei
• caută în jur oamenii care sunt apropiaţi de tine !
• învaţă să le ceri ajutorul!
• încercă să-i ajuţi pe alţii şi în felul acesta te vei putea ajuta mai bine singur!
• ai încredere în forţele proprii de a rezolva problema ta!
• ai încredere în cei care vor să te ajute sau te-au mai ajutat!
• adresează-te consilierului educaţional din şcoala ta!
 3. Proiectarea strategiei manageriale a
conflictului şi crizei educaţionale
• Strategia managerială a conflictului şi crizei educaţionale
este prin natura ei creativă, constând în adaptarea
tehnologiei procesului de consiliere educaţională la relaţia
concretă dintre personalitatea clientului-problema-
conflictul-contextul educaţional în care se manifestă.
• Proiectarea strategiei procesului de consiliere educaţională
începe din momentul în care subiectul se prezintă la
consilier, se structurează treptat în primele întâlniri,
împreună cu clientul.Consilierul îi explică clientului cum
se va desfăşura procesul de consiliere, cât va dura
aproximativ, care va fi rolul clientului în relaţie cu
consilierul.
 PROIECTUL DE CONSILIERE
EDUCAŢIONALĂ
• Un bun proiect de consiliere educaţională trebuie să îndeplinească
anumite condiţii care sunt valabile pentru orice proces managerial:
• adecvarea la scopurile şi la obiectivele stabilite,
• realism în legătură cu evaluarea iniţială,
• economicitate,
• simplitate şi precizie,
• sistematizare şi claritate,
• operaţionalitate,
• unitate conceptuală,
• continuitate între acţiuni,
• flexibilitate,
• încadrarea optimă în timpul dat,
• respectarea bazei ştiinţifice, pedagogice, manageriale,
• prevederea unor alternative metodologice,
• stabilirea criteriilor de evaluare.
 CONDIŢIILE UNUI PROIECT
EFICIENT
• Aceste condiţii presupun stabilirea scopurilor şi
obiectivelor consilierii împreună cu subiectul,
alegerea şi explicarea de către consilier a teoriei
psiho-pedagogice optime pentru
problema/conflictul/criza educaţională, realizarea
unei evaluări iniţiale a potenţialului intelectual
afectiv,volitional şi comportamental al subiectului,
diferenţierea criteriilor de evaluare a rezultatelor
consilierii.(vezi Consilierea educaţională-E.Tiron)
 4.Planificarea procesului de
consiliere educaţională
• Această funcţie managerială este în strânsă legătură cu proiectarea
procesului de consiliere. Planificarea procesului de consiliere
educaţională se poate desfăşura pe o durată scurtă, medie şi lungă
nedepăşind 14 şedinţe.În acest ultim caz clientul este orientat către
psiholog, psihoterapeut sau chiar către medicul psihiatru.În cazul în care
clientul are un grad ce cunoaştere redusă a problemei sale dar şi un nivel
volitiv-motivaţional redus el are nevoie de un număr mai mare de
şedinţe . Numărul de şedinţe scade pe măsura creşterii gradului de
conştientizare a problemei de către client, a motivaţiei sale de depăşire
şi rezolvare a problemei /conflictului/crizei educaţionale. Un client
care îşi cunoaşte problema, contribuie împreună cu consilierul la
definirea şi rezolvarea ei, beneficiază de un număr mai redus de
şedinţe.Între caracteristicile de personalitate ale clientului, tipul de
problemă/conflict/criză educaţionale şi personalitatea consilierului se
stabileşte o interacţiune care conduce la elaborarea obiectivelor,
stabilirea conţinutului, construirea strategiei consilierii educaţionale
 5. Organizarea procesului managerial
al consilierii educaţionale
• Aceasta este asigurată de armonizarea dintre obiective, conţinut şi
strategia consilierii educaţionale. Obiectivele procesului de consiliere
educaţională au fost clasificate de noi după criteriile Şcolii de la
Chicago in obiective generale, medii şi particular-operaţionale.
• Obiectivele generale au cel mai mare grad de generalitate, cea mai
cuprinzătoare sferă de acţiune şi ar putea fi concentrate în formule ca:
susţinerea şi dezvoltarea capacităţilor de adaptare-integrare a
persoanelor care solicită consilierea. F.P. Robinson[1] recomandă în
acest sens consilierea persoanelor care doresc să atingă un nivel
superior de viaţă, să depăşească anumite „obstacole” sau să
construiască „strategii personale” de viaţă. Obiectivele generale ale
consilierii educaţionale vizează subiecţi educaţionali care vor să-şi
edifice o evoluţie educaţională de succes, o carieră profesională.
•
[1] apud Enăchescu C. op.cit. pag. 285
 OBIECTIVELE CONSILIERII
EDUCAŢIONALE
• Obiectivele medii cu un grad mediu de generalitate se
referă la prevenirea dezadaptării şi a izolării persoanelor
care se adresează consilierului.
• Aceste obiective sunt specifice etapelor de maturizare a
personalităţii (pubertate, adolescenţă) vizând dobândirea şi
valorificarea propriei independenţe (tinereţe) cu scopul
integrării personale şi profesionale (adulţii).
• Obiectivele particular – operaţionale sunt acţionale,
comportamentale şi se focalizează pe rezolvarea
problemelor de viaţă şi educaţionale manifestate şi
acuzate de către subiectul educaţional.
CLASIFICAREA OBIECTIVELOR
• Pentru a fi în mod real operaţionale este util să le clasificăm potrivit
criteriilor Şcolii de la Chicago în :
• obiective cognitive
• obiective afective
• obiective psiho-motorii
• obiective volitiv-caracteriale.
• Obiectivele cognitive ale consilierii – adoptând schema lui B. Bloom
sunt :
• - cunoaşterea de către subiectul educaţional a propriei personalităţi în
relaţie cu situaţiile sale de viaţă, cunoaşterea temperamentului, a
înclinaţiilor, aptitudinilor, a dominanţelor caracteriale, a celor mai
specifice modalităţi reactive ale persoanei raportată la diferite
evenimente ale vieţii sale. Aceste obiective sunt fundamentale pentru
orientarea şcolară şi profesională pentru rezolvarea conflictelor
interpersonale în şcoală, familie, etc.
 OBIECTIVELE COGNITIVE
• Operaţionalizarea acestor obiective poate continua prin derivarea următoarelor obiective
subordonate:
• conştientizarea evenimentelor din viaţa subiectului educaţional. Acest mecanism al
conştientizării scoate problema din zona nebuloasă a neclarităţii cognitive, o
subordonează conştientului, o supune raţionalităţii fiind un pas important pentru
rezolvarea problemei;
• conceptualizarea sau formularea „problemei educaţionale” în termeni cunoscuţi, simpli,
clari în relaţie cu alţi termeni asemănători;
• înţelegerea propriei persoane şi a situaţiilor de viaţă semnificative. Înţelegerea constă în
stabilirea unei relaţii echilibrate între semnificaţiile subiective şi cele obiective ale
„situaţiilor de viaţă” şi educaţionale;
• analiza personalităţii proprii şi a situaţiilor sale de viaţă, desprinderea elementelor
esenţiale şi neesenţiale ale acestora prin comparaţie cu alte persoane sau „situaţii de
viaţă” şi educaţionale;
• sinteza şi sistematizarea evenimentelor semnificative din viaţa consiliatului într-un
întreg, cu o anumită configuraţie asumată;
• evaluarea corectă a „problemelor sale de viaţă” evitând supraevaluarea sau
subevaluarea, evaluarea consecinţelor propriei activităţi;
 OBIECTIVELE AFECTIVE
• Obiectivele afective pot fi concretizate în :
• trăirea echilibrată a situaţiilor de viaţă educaţională atât
ca intensitate afectivă cât şi ca valoarea predominant
pozitivă a trăirilor;
• autenticitatea trăirilor subiectului educaţional,
manifestarea acestor trăiri aşa cum sunt ele şi asumarea lor;
• prezentificarea sau învăţarea modalităţii de a trăi „aici şi
acum” în prezent a subiectului educaţional, nu în trecut ca
în psihanaliză;
• deconflictualizarea internă ca bază pentru rezolvarea
conflictelor interpersonale;
 OBIECTIVE PSIHOMOTORII
• Obiectivele psiho-motorii, de conduită şi nu
numai de comportament sunt:
• independenţa subiectului consiliat în raport cu
evenimentele vieţii, reprezentată prin situaţia de a-
şi fi suficient sie însuşi sau de a nu depinde de
mediul fizic, social sau educaţional;
• spontaneitate ca modalitate de acţiune şi răspuns
la evenimentele vieţii educaţionale trăite, opusă
atitudinii defensive sau agresive;
• eficienţa propriei activităţi, a rezultatelor acesteia,
a conduitelor sale, a relaţiilor cu alţii
 OBIECTIVE VOLITIV-
CARACTERIALE
• Obiectivele volitiv – caracteriale pot fi conturate astfel :
• responsabilitatea în raport cu judecăţile şi acţiunile
întreprinse dar şi în ceea ce priveşte angajamentele asumate
în relaţiile cu lumea externă, cu familia proprie, cu sarcinile
educaţionale şi profesionale;
• antrenarea capacităţilor decizionale proprii faţă de
propriile acţiuni şi interese în sensul că cea mai bună decizie
este cea personală dacă este argumentată;
• încrederea ca stare de suport moral, de încredere în sine, în
propriile sale posibilităţi de garantare a autorealizării de sine,
independent în ce formă coroborată cu încrederea în ceilalţi;
• automotivarea, identificarea şi dezvoltarea acelei constelaţii
motivţionale generatoare de energie şi succes;
 OBIECTIVELE CONSILIERII
• Aceste obiective ale consilierii educaţionale nu acţionează izolat ci în
interacţiune, stimulându-se şi dezvoltându-se reciproc. Punerea lor în
acţiune presupune antrenarea întregii personalităţi în relaţia ei
specifică cu mediul socio-uman semnificativ cu mediul educaţional.
• Realizarea acestor obiective elaborate în procesul de consiliere prin
colaborarea dintre consilier şi subiectul educaţional constituie garanţia
unei stări de sănătate mintală optimă, a unui comportament eficient, a
unei integrări pozitive, concordante cu realitatea. Rezultatele vor fi
reprezentate prin performanţele înregistrate de persoanele formate şi
avizate în ceea ce priveşte „modul de a fi” şi de a acţiona în lume, în
relaţiile interpersonale.
• Aşa cum subliniază şi alţi autori acţiunea de consiliere nu reprezintă
numai o „ordonare psihologică” a persoanei ci şi un anumit „model de
organizare morală” a persoanei, fapt esenţial în integrarea pozitivă şi
de durată a acesteia în viaţă.
 6.Conducerea procesului de
consiliere educaţională
• Procesul de consiliere educaţională este coordonat şi condus de consilier pe
baza autorităţii date de pregătirea sa de specialitate, a legitimităţii
sale.Consilierea are un caracter mai apropiat de dirijare-orientare-învăţare ,
metodologia sa de conducere fiind predominant de natură psihopedagogică la
interacţiunea cu cea specifică metodologiei psihoterapeutice de scurtă durată.
Prin urmare motivarea subiectului de a se mobiliza, de a –şi identifica mai
multe variante de soluţionare a problemei /conflictului/crizei educaţionale, de
a alege şi decide în final susţinut de consilier sunt metode şi procedee de
natură democratică.Care dintre teoriile şi concepţiile motivaţionale sunt cele
mai potrivite clientului sau grupului de clienţi depinde de interacţiunea vie şi
concretă dintre subiect-problemă/conflict/criză-consilier.Deciziile luate de
client pot fi în funcţie de obiectivele stabilite:
• -decizii strategice, pentru obiectivele generale, de lungă durată
• -decizii tactice, pentru obiectivele medii, de durată medie
• -decizii operaţionale, pentru obiectivele particular-operaţionale, concrete,
acţionale, imediate.
 DECIZIILE PROCESULUI DE
CONSILIERE
• În ceea ce priveşte condiţiile în care sunt adoptate deciziile
procesului de consiliere educaţională acestea pot fi sintetizate
astfel:
• -evitarea deciziilor de risc, care pot conduce la creşterea
riscului educaţional şi nu la scăderea lui,
• -monitorizarea clienţilor cu privire la aplicarea deciziilor
asumate de către consilier,
• - evaluarea rezultatelor deciziilor aplicate, după un anumit
timp, în funcţie de amploarea şi complexitatea lor.
• În situaţiile de criză educaţională deciziile asumate şi puse în
aplicaţie de către subiect sunt mai rapid observabile, dar
implică în acelaşi timp şi un grad mai mare de risc.În acest caz
gradul de implicare al profesorului-consilier este mai mare.
 7. Evaluarea procesului de consiliere
educaţională

• După toate concepţiile pedagogice şi manageriale ale evaluării, aceasta se realizează la

începutul, pe parcursul şi la sfârşitul procesului acţional inclusiv al celui de
consiliere.Pentru a constata diferenţa dintre starea iniţială a subiectului, la începutul
procesului de consiliere şi starea sa finală, la sfârşitul acestuia se compară deprinderile
de comunicare, atitudinile, gândurile, sentimentele, comportamentele manifestate iniţial
cu cele finale. Metodologia este cea prezentată deja:
• fişe de observaţie
• protocoale de şedinţe de consiliere
• chestionare de opinii, atitudini,
• portofolii
• liste de ganduri pozitive, negative
• liste de sentimente pozitive, negative
• observaţiile colegilor, ale profesorilor
• rezultatele la învăţătură,
• relaţiile cu părinţii, profesorii, prietenii
• noi activităţi desfăşurate.
 CONŢINUTUL PROCESULUI DE
CONSILIERE
• Conţinutul procesului de consiliere rezultă din specificul activităţii educaţionale, din relaţiile subiectului educaţional
(elev, student) cu :
• învăţarea;
• grupul şcolar / universitar;
• profesorii;
• şcoala ca instituţie;
• propria personalitate;
• timpul liber;
• sexul opus;
• profesiunea;
• odihna, relaxarea;
• prieteni, amici;
• etc.
• Problemele de învăţare ar putea fi clasificate după criterii diferite astfel:
• eşec şcolar (parţial, total);
• scăderea motivaţiei de învăţare (motivaţie predominant extrinsecă);
• învăţare mecanică, oboseală, ineficienţă;
• învăţare inegală, în salturi;
• învăţare superficială, netemeinică.
• Toate aceste situaţii devin „probleme” în măsura în care sunt percepute ca atare de către subiectul educaţional. Ele
devin probleme de consiliere dacă acesta se adresează direct sau indirect prin intermediul părinţilor sau a altor
cunoscuţi unui consilier educaţional.
 CONŢINUTUL PROCESULUI DE
CONSILIERE
• Problemele comportamentale manifestate în spaţiul şcolar pot fi : fumatul,
toxicomania, furtul, minciuna, agresivitatea, relaţii sexuale premature, perversiuni
sexuale sau alte forme de delincvenţă, de deviaţii comportamentale antisociale. În acest
caz rolul mai mare de semnalare a acestor probleme îl au persoanele cu responsabilităţi
în şcoală. Alte probleme care fac obiectul consilierii educaţionale sunt:
• Probleme de relaţionare în grup (clasă, grup de prieteni, grup de amici):
• hiperactivitatea;
• timiditatea;
• izolarea.
• Probleme legate de relaţia profesor-elev
• autoritarismul (potrivit dictonului: „dixit magister” prin dominaţia metodelor de
constrângere ale profesorilor faţă de subiecţii educaţionali);
• nedirijismul sau liberalismul (prin libertatea excesivă acordată de profesor subiecţilor
educaţionali);
• izolarea celor două tabere (manifestată prin indiferenţă, neangajare)
• agresivitatea uneia dintre părţi faţă de cealaltă (concretizată în absenteismul elevilor,
acordarea în mod predominant a notelor mici de către profesor, etc.);
 CONŢINUTUL PROCESULUI DE
CONSILIERE
• Probleme legate de timpul liber
• lipsa timpului liber (supra-aglomerarea programului şcolar, universitar);
• excesul de timp liber (absenteismul de la şcoală sau facultate);
• discotecă (un surogat de activitate);
• internetul (ca dependenţă de calculator);
• cultura cărţii (relaxarea activă cu ajutorul cărţii în opoziţie cu relaxarea
pasivă prin utilizarea excesivă a calculatorului, lipsa studiului cu cartea);
• Probleme legate de alegerea celei mai potrivite şcoli după criterii
diferite: apropierea de casă, specificul şcolii, preferinţele părinţilor,
influenţele prietenilor, etc.
• Probleme legate de informarea profesională şi alegerea profesiunii
în funcţie de structura propriei personalităţi, de cerinţele sociale, de
transformările produse în domeniul profesiunilor
 CONŢINUTUL PROCESULUI DE
CONSILIERE
• Probleme legate de efortul şcolar, igiena activităţii şcolare, relaxare,
somn
• Probleme legate de educaţia sexuală: maturizarea şi asumarea
identităţii sexuale, alegerea partenerului sexual, probleme de
homosexualitate masculină sau feminină, relaţia sex-afectivitate la băieţi
şi la fete.
• Probleme legate de educaţia pentru muncă, respectul faţă de muncă,
faţă de eficienţă şi faţă de rezultatele benefice ale muncii.
• Lista problematicii educaţionale care poate face obiectul consilierii
educaţionale este deschisă.
• Toate situaţiile de viaţă şcolară, extraşcolară pot deveni problematice
dacă:
• nu sunt rezolvate la timp;
• nu se angajează persoana în cauză să le rezolve;
• nu sunt rezolvate în mod corect.
 CONSILIEREA CA RELAŢIE
• Consilierea este o relaţie dacă în procesul ei se stabileşte o
legătură, o apropiere care anulează izolarea, separarea şi
disparitatea între consilier şi consiliat. Această apropiere
reprezintă primul pas pentru anularea izolării consiliatului în
viaţa reală şi educaţională.
• Alegerea consilierului de către client, sau alegerea sa de a se
adresa unui consilier educaţional, aşteptările sale faţă de
consilier sunt primele elemente de stabilire a relaţiei de
consiliere (înainte de a se produce întâlnirea între cei doi).
Procesul de consiliere începe astfel înainte de întâlnirea
propriu-zisă dintre cei doi, cu aşteptările consiliatului, etapă
pe care consiliatul este bine să nu o ignore. Eficienţa
consilierii creşte atunci când consilierul cunoaşte aşteptările
clientului său faţă de consiliere şi de consilier.
 RELAŢIA DE COMUNICARE
• Comunicarea reală între cei doi se realizează atunci când
aceasta devine biunivocă; de la consiliat către consilier are
loc transmiterea problemelor educaţionale iar de la
consilier la consiliat are loc transmiterea „sfaturilor”, a
orientărilor adecvate. Prelucrarea materialului specific
consilierii reprezintă nucleul procesului de comunicare.
• Comunicarea întâmpină în realitate nenumărate
distorsiuni legate de codurile folosite de cei doi, de
mesajul vehiculat în ambele sensuri, de structura
psihologică a partenerilor în comunicare
 STRUCTURA RELAŢIEI DE
COMUNICARE
• Astfel expeditorul (consiliatul) cu o anumită structură psihologică, are
anumite aşteptări în virtutea cărora iniţiază procesul comunicării (feed-
forward).
• În funcţie de acestea el foloseşte un anumit cod verbal şi non-verbal care
încifrează mesajul său (problema). Acesta, pentru a fi înţeles trebuie
decodificat de către consilier pe baza pregătirii sale de specialitate, a
competenţei sale, dar şi a structurii sale de personalitate.
• Comunicarea propriu-zisă reprezintă întâlnirea dintre repertoriul
consiliatului (Re) şi repertoriul consilierului (Rr).
• Repertoriul este alcătuit din schemele cognitive, afective, volitive prin
care este filtrat mesajul (cunoştinţe, priceperi, valori, atitudini, credinţe).
• Eficienţa comunicării, sau arta de a aplica creativ regulile comunicării
asigură climatul necesar pentru eficienţa consilierii. Sensul anticipativ
dar şi feed-back-ul comunicării au rolul de a corecta diferite distorsiuni
ce apar în procesul consilierii.
 CONVERSAŢIA ÎN CONSILIERE
• Consilierea este un tip special de conversaţie cu obiective,
procedee şi conţinut specific.
• Conversaţia ca metodă de cunoaştere a personalităţii, dar şi
de intervenţie asupra ei, este eficientă dacă îndeplineşte
condiţiile:
• receptivitatea partenerilor;
• intenţionalitatea consiliatului;
• încredere reciprocă;
• evitarea tendinţelor de faţadă;
• atitudinea stimulativă din partea consilierului;
• empatia consilierului;
• ascultarea activă;
 ASCULTAREA ACTIVĂ
• Ascultarea activă oferă ocazia subiectului să se descarce emoţional, creează condiţiile acestuia de a-
şi contura singur rezolvarea problemei.
• Etapele ascultării active[1] ar putea fi formulate în mod imperativ astfel:
• Lăsaţi interlocutorul să vorbească!
• nu întrerupeţi;
• nu oferiţi sugestii sau soluţii permanente;
• nu vorbiţi despre sentimente sau probleme similare din experienţa dumneavoastră;
• Prindeţi ideea principală şi puneţi-vă în situaţia interlocutorului (empatie)!
• angajaţi-vă în a-l înţelege pe cel care vorbeşte;
• puneţi-vă în locul vorbitorului pentru a înţelege cu adevărat prin ceea ce trece;
• Puneţi întrebări pentru a înţelege mai bine!
• reformulaţi cele mai importante gânduri şi sentimente ale interlocutorului fără a exprima acord sau
dezacord;
• Verificaţi dacă aţi înţeles!
• întrebaţi-l dacă mai există ceva ce ar vrea să spună;
• Îndemnaţi interlocutorul să se destăinuie!
•
[1] Ţepelea, A. (coord.), 2001, Managementul conflictului. Ghid. Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Consiliul Naţional pentru Pregătirea Profesorilor.
 SFĂTUIREA ÎN CONSILIERE
• Conversaţia este sfătuire dacă:
• mesajul vehiculat de la consilier la consiliat este „sfatul”.
Acesta este un răspuns clar, direct mai mult sau mai puţin
directiv (constrângător) adresat la întrebarea consiliatului.
Întrebarea şi răspunsul (sfatul) se clarifică în cursul
procesului consilierii. Gradul de directivitate sau de
dirijare a răspunsului depinde de aşteptările consiliatului, de
personalitatea lui şi de tipul de problemă pe care o acuză.
• La problemele imediate, concrete, punctuale şi la persoanele
mai puţin voluntare sfatul adecvat este cel directiv.
• La problemele de generalitate medie sau mare şi la
persoanele cu un grad ridicat de voinţă sfaturile cele mai
adecvate sunt cele non-directive, sugerate.
 INTERACŢIUNEA CONSILIAT-
PROBLEMĂ-CONSILIER
• Între aceste extreme există o infinitate de tipuri de sfaturi în funcţie de
interacţiunea diferită între consiliat – problemă – consilier.
• Eficienţa sfătuirii este dată de caracterul creativ al acesteia şi nu de aplicarea
unor reguli.
• „Sfătuitorul” este o persoană pregătită din punct de vedere psiho-pedagogic,
cu o competenţă verificată, cu rezultate pozitive în procesul consilierii.
• Problema pusă în discuţie este în zona normalităţii subiectului sau în zona
„dificultăţilor existenţiale”.
• Se organizează o strategie individualizată de către consilier în relaţie cu
consiliatul cu privire la:
• definirea problemei;
• asumarea de către consiliat a responsabilităţii de a rezolva problema (prin
încheierea „contractului” între consilier şi subiectul educaţional);
• coordonarea consiliatului de către consilier;
• rezolvarea problemei
 CONSILIEREA CA
INTERVENŢIE EDUCAŢIONALĂ
• Consilierea este o intervenţie educaţională dacă îndeplineşte condiţiile :
• activismul partenerilor;
• emoţia corectoare;
• modificări adaptativ progresive.
• Consilierea este o formă de asistenţă psihologică mai activă decât alte forme
de exemplu: psihoterapia – activismul său manifestându-se în ambele sensuri
(nu numai de la consilier la consiliat ca în criză). Privită ca o relaţie de
parteneriat, creşterea gradului de activizare a celor doi conduce la eficienţa
consilierii.
• Emoţia pozitivă, transferul afectiv pozitiv ca şi contratransferul pozitiv au rol
de facilitare a comunicării, de insight, de deschidere a lumii specifice consiliat
– problemă şi chiar de corectare, de rezolvare a problemei.
• Consilierea este o intervenţie în măsura în care modificările obţinute sunt
adaptativ – integrative conducând la o mai bună relaţionare a subiectului cu
mediul său educaţional şi la un grad mai mare de integrare.
 STRATEGIA CONSILIERII
• METODE DE CONSILIERE:
• 1.Observaţia
• 2. Conversaţia euristică
• 3. Problematizarea
• 4. Brainstorming-ul
• 5. Metoda cooperării
• 6. Psihodrama
 METODE DE CONSILIERE
• NEGOCIEREA
• ARBITRAJUL
• DEZBATEREA ÎN GRUPURI ŞI PERECHI
• STUDIUL DE CAZ
• EXERCIŢII DE ÎNVĂŢARE
• ELABORAREA DE PROIECTE
• ELABORAREA DE PORTOFOLII
 TEHNICI DE CONSILIERE
• ACTIVITĂŢI LUDICE
• COMPLETAREA DE FIŞE DE LUCRU ŞI
SCĂRI DE AUTOEVALUARE
• VIZIONAREA DE FILME ŞI
COMENTAREA LOR
• COMPLETAREA UNOR TESTE ŞI
IMAGINI
• REALIZAREA DE COLAJE ŞI POSTERE
 PROCEDEE DE CONSILIERE
• REFLEXIA
• ARGUMENTAREA
• DESENUL
• LISTA DE PROBLEME
• LISTA DE SOLUŢII
• ASCULTAREA ACTIVĂ
• EMPATIA
• ASCULTAREA NECONDIŢIONATĂ
• PARAFRAZAREA
• CONGRUENŢA
• SUMARIZAREA
• FEED-BACKUL
 BIBLIOGRAFIE

• Joiţa E.(2000), Management educaţional, Editura Polirom, Iaşi

• Iosifescu, S.,(2001), Management educaţional. Ghid metodologic pentru
formarea formatorilor, MEC, Institutul de ştiinţe ale educaţiei, Bucureşti
• Constantin-Stoica, A.,(2004), Conflictul interpersonal, Editura Polirom, Iaşi
• Băban, A.(2001), Consiliere educaţională. Ghid pentru orele de dirigenţie şi
consiliere.SC.. Psinet, S.R.L., Cluj-Napoca
• Neculau, A., (2001), 29 trepte pentru a-i cunoaşte pe ceilalţi, Ed. Polirom, Iaşi
• Bontaş, I., 1994, Pedagogie, Editura All,
• Ţepelea, A. (coord.), 2001, Managementul conflictului. Ghid. Ministerul
Educaţiei şi Cercetării. Consiliul Naţional pentru Pregătirea Profesorilor.
• Păunescu, C., 1984, Coordonate metodologice ale recuperării minorului
inadaptat, E.D.P., Bucureşti
• Moreno J. C, 1965, Psychotherapie de group et psychodrame, P.U.F.Paris,
• Dafinoiu, I., 2002, Personalitatea. Metode calitative de abordare. Observaţia,
Polirom, Iaşi,
• Tiron, E.,(2005), Consilierea Educaţională, Editura Institutul European, Iaşi