NAZISMUL

PROIECT LA ISTORIE
NUME: VÎLCAN ANDRA
CLASA: A-XII-A B
PROFESOR: BUGOI CRISTINA
 CE ESTE NAZISMUL?

Istoria defineste Nazismul ca fiind ideologia și

politica totalitară naționalistă, rasistă, antisemită și
anticomunistă a Germaniei naziste, care au fost aplicate
în timpul dictaturii lui Adolf Hitler în statul
german între 1933 și 1945.
Cuvântul "nazism" provine de la prescurtarea numelui
național-socialism (Nationalsozialismus, prescurtat în
germană Nazi.
Putem spune insa ca a fost o simpla ideologie ?
Categoric NU ! Cand spunem NAZISM spunem
HOLOCAUST,GENOCID,TEROARE, ATROCITATE,
DURERE,SUFERINTA,VIOLENTA
Cuvantul NAZISM aminteste de cel mai dureros capitol
din istoria omenirii.
 ADOLF HITLER
Hitler era de fapt austriac si nu german. Fiul unui
perceptor, era inteligent, dar indisciplinat,
nedescurcandu-se la scoala, esuand in toate
ambitiile sale artistice, traind de pe o zi pe alta in
cartierele sarace ale Vienei. Dupa ce s-a mutat in
1913 in capitala bavareze Munchen, s-a oferit
voluntar in armata germana, cand a izbugnit
Primul Razboi Mondial, pe care a servit-o cu
devotament. Capitularea Germaniei a insemnat o
lovitura teribila pentru el, dar s-a autoconvins
repede ca armata germana nu a fost infranta, ci
tradata injunghiata pe la spate de evrei, socialisti,
comunisti, precum si de alte grupuri straine.
 REINTOARCEREA LUI HITLER

Reintorcandu-se la Munchen, dupa razboi,

Hitler s-a alaturat Partidului Muncitorilor
Germani, de extrema dreapta. Abilitatile
sale politice si talentul remarcabil de orator
l-au facut in curand conducatorul partidului
(Fuhrere), pe care l-a transformat intr-o
organizatie de tip fascist, preluand multe
idei de la liderul fascist italian, Benito
Mussolini.
Partidul sau a fost redenumit Partidul
Muncitoresc National Socialist German.
Încă de la începutul carierei sale politice Hitler a fost conștient de capacitatea de influență a propagandei.
În aprilie 1930 l-a desemnat pe Joseph Goebbels ca șef al aparatului de propagandă pe tot teritoriul Germaniei. Nazistii au
folosit cu succes noile tehnici moderne de îndoctrinare și propagandă, afișele electorale și radioul, în toată perioada dintre
puciul lui Hitler eșuat în München (1923) și acapararea puterii de stat în 1933.
Au fost închiriate avioane și automobile de lux pentru deplasarea mai rapidă a lui Hitler în cât mai multe locuri, în cadrul
campaniilor electorale. În cele din urmă naziștii au obținut rezultatele scontate în alegerile din 1930 și din iulie 1932 .
Reprezentarea mare în parlamente a partidului nazist, mai ales după 1930, a avut printre cauze slaba prezentare a
electoratului la urne, starea economică gravă cauzată de marea criză economică (cu peste șase milioane de șomeri), precum
și politica deflaționară cu care guvernul cancelarului Heinrich Brüning (1930-1932) a reactionat la criza economică,
amplificând-o.
Succesul obtinut de partidul nazist la alegerile din vara lui 1932, după care naziștii au format cel mai mare grup parlamentar
în reichstag după grupul social-democrat, l-a încurajat pe Hitler să nu accepte altă funcție decât cea de cancelar. Negocierile
dintre Hitler și președintele Hindenburg vizând formarea guvernului nu au dus la nici un rezultat. Au urmat câteva luni de
instabilitate politică până la 30 ianuarie 1933, când Hitler a fost numit în funcția de cancelar. Din noul guvern făcea parte
și Franz von Papen, cancelar între 1 iunie și 17 noiembrie 1932, care participase împreună cu generalul Kurt von Schleicher,
cancelar între 4 decembrie 1932 și 28 ianuarie 1933, la aranjamentul din culise, acceptat de președintele Hindenburg, pentru
însărcinarea lui Hitler cu formarea guvernului.
În scurt timp naziștii au preluat toate funcțiile de conducere, atât în parlamentul central (reichstag) și cele regionale, cât și
în economie. În martie 1933 Hitler s-a hotărât să propună noului parlament Legea de împuternicire (Ermächtigungsgesetz),
care prevedea înlăturarea procedurilor și legislației parlamentare și transferul puterii depline cancelarului și guvernului său,
prin asumarea de prerogative dictatoriale. Cu ajutorul mulțimii adunate în stradă și a terorii instaurate de „Batalioanele de
Asalt” sau SA (Sturmabteilung) și a celeilalte organizații paramilitare, SS (Schutzstaffel, „Eșalonul de protecție”), legea a fost
adoptată cu 444 de voturi favorabile și 94 contra. S-a deschis astfel calea spre dictatura totalitară.
Puterea Fuhrer-ului

În perioada 1933 - 1945 , NSDAP-ul a fost unicul partid

politic din Germania nazistă.
În 1921 Hitler a devenit liderul  NSDAP, iar la 30 ianuarie
1933 președintele Germaniei Paul von Hindenburg l-a
numit cancelar (prim-ministru) al  Germaniei, al Reich-ului german,
cunoscut drept Al treilea Reich. 
După decesul lui Hindenburg, Hitler a accelerat instaurarea
regimului totalitar nazist în Germania
Sub conducerea lui Hitler, nazismul a devenit o forta importanta in
politica bavareza. Insa, cand a venit vremea sa actioneze
impotrica republicii, partidul nu era inca destul de puternic pentru a
face singur acest lucru, formandu-se in cele din urma o coalitie de
grupuri de extrema dreapta. Aceasta s-a intamplat in dezastruosul
an 1923, cand francezii au cupat centrul industrial german, zona
Ruhr, pentru neplata datoriilor, iar o inflatie rapida a micsorat rapid
valoarea monedei germane, spulberand majoritatea economiilor
populatiei. Hitler si aliatii sai au vrut sa profite de acest moment
pentru a declansa o revolta, insa politia din Munchen a stat pe
pozitii si a deschis focul, iar incercarea acestora a esuat
In 1921 Hitler a adoptat emblema
oficiala, un steag  continand un camp
rosu in centrul caruia se afla un cerc
alb continand o swastika neagra.

Utilizarea de către naziști a acestei

embleme derivă de la mișcarea
naționalistă germană
timpurie völkisch, pentru care
svastica era un simbol al identității
"ariane", concept pe care teoreticieni
ca Alfred Rosenberg l-au echivalat
cu rasa nordică, "rasa dominantă",
cu originea în Europa de nord.
Svastica a rămas până în zilele noastre un simbol de bază al
grupărilor neo-naziste și este afișată de grupări radicale pentru a demonstra
un comportament presupus nazist față de organizații și persoane rivale.
După sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial utilizarea svasticii a fost
interzisă în majoritatea statelor occidentale, inclusiv in Germania. În
România se pedepsește cu până la 6 ani de închisoare acest lucru.
Nazismul a preferat în permanență primatul
acțiunii asupra gândirii.
În timp ce se afla în închisoarea
Landsberg, (în 1923-1924), Hitler ș-a dictat
prima parte din „Mein Kampf” (Lupta mea),
care a devenit „biblia” național socialismului
german.
Alături de programul în 25 de puncte din
1920, lucrarea a reprezentat cadrul de bază
al nazismului. Ideile lui Hitler s-au întemeiat
pe o concepție rasistă.

El considera că omenirea poate fi împărțită pe

baza unei ierarhii valorice a raselor și că viața
nu reprezintă nimic altceva decat supraviețuirea
celor adaptabili. 
Hitler credea că „darwinismul social” se extinde la lupta între
rase, și întocmai cum animalele se luptă pentru hrană și
perpetuare, tot așa și în specia umană cei puternici înlătură
sangele (caracterele presupus ereditare) celor slabi.
 „Poporul de stăpani” („Herrenvolk”) era de “rasă ariană”,
alcătuit fiind din populațiile Europei de Nord.
La baza piramidei rasiale, Hitler îi plasează pe negrii, pe slavi,
pe țigani și pe evrei, pentru aceștia din urmă avand sentimente
de ură exacerbată.
Hitler îi socotea pe evrei drept „un cancer ce roade trupul
Germaniei”, o boală ce trebuie tratată, după cum ilustrează
următorul citat din „Mein Kampf”:
 ”Alterarea sangelui și deteriorarea rasei reprezintă singurele
cauze care explică declinul civilizațiilor străvechi; niciodată
războiul nu a ruinat națiunile, ci pierderea puterii lor de
rezistență caracteristica exclusivă a sangelui raselor pure. In
această lume, oricine nu este de origine sănătoasă poate fi
considerat pleavă”.
Axiomele ideologice ale nazismului au fost superioritatea rasială ariană și
antisemitismul. S-a speculat foarte mult pe seama motivelor, dar nimeni
nu a putut găsi un răspuns satisfăcător. Cea mai plauzibilă explicație o
oferă Geoff Layton în lucrarea „Germania: Al Treilea Reich, 1933-1945”:

„Hitler a fost produsul, și nu creatorul unei societăți deja infestate. În

orice caz, ar fi eronat să-l considerăm un antisemit oarecare. Ura față de
evrei era obsesivă și vindicativă și i-a influențat întreaga filosofie politică.
Că el a fost în stare să o pună în practică, nu poate fi explicat decât prin
circumstanțele specifce ale Germaniei postbelice: umilința suferită la
Versailles și problemele grave de ordin socio-economic dintre anii 1918-
1923 și 1929-1933. Într-o asemenea situație, Hitler a fost în măsură să
exploateze existența unei ostilități latente împotriva evreilor și să o
transforme într-o politică radicală a urii.”
Oricâte explicații s-ar încerca, faptele și cifrele sunt covârșitoare: numărul oamenilor ce au căzut
victime politicii hitleriste este îngrozitor.
Sase milioane de evrei au fost exterminați în lagărele morții de
la Auschwitz, Chełmno, Majdanek, Treblinka și în ghetoul din Varșovia. Pretinsa superioritate rasială
ariană a fost introdusă de Hitler în mod treptat, tocmai pentru a amăgi opinia publică internațională.
La 15 septembrie 1935 au fost adoptate primele legi rasiale, cunoscute ca Legile de la Nürnberg.
Aceste legi prevedeau că cetățenia germană putea fi detinută numai de persoanele de origine
germană; de asemeni, au fost interzise căsătoriile mixte dintre evrei și etnicii germani precum și
relatiile extraconjugale mixte.
La 9 noiembrie 1938 au fost adoptate măsuri antisemite fizice prin programul generalizat în
toată Germania.
În „noaptea pogromului” (Kristallnacht) au fost distruse case, magazine evreiesti și sinagogi; peste o
sută de evrei au fost omorâți și circa 20.000 trimisi în lagăre de concentrare.
Punctul culminant al acestor crime antisemite a fost atins la Conferința de la Wannsee, în cadrul
căreia înalți funcționari de stat din partidul nazist și guvern au decis "Soluția finală în chestiunea
evreiască", la cererea expresă a lui Hitler.
Împingerea Germaniei în război a fost, de fapt, primul semn al
începutului sfârșitului lui Hitler. Cu toate victoriile remarcabile de
început dintre anii 1939-1941, Hitler și conducerea militară a
Germaniei au făcut marea greșeală de a-și subestima
inamicii, Marea Britanie și Uniunea Sovietică, precum și greșeala
de a începe un război pe două fronturi cu aceste două puteri. Orbit
de succesele înregistrate de „războiul fulger” (Blitzkrieg), Hitler a
dat semnalul Operațiunii Barbarossa, care prevedea
invadarea Uniunii Sovietice printr-o campanie rapidă, înainte de
venirea iernii. Invazia a început la 22 iunie 1941.
Hitler primește o nouă lovitură în luna decembrie a aceluiași an
prin intrarea în război a Statelor Unite ale Americii. Înversunarea
sovieticilor, noroiul, apoi nămeții și frigul iernii au oprit înaintarea
Germaniei.
Hitler a rămas convins că victoria finală era posibilă, ceea ce
dovedeste că-si pierduse clarviziunea militară ce îl caracterizase la
începutul războiului.
În 1943, armata germană se afla în defensivă, pierzând initiativa si,
treptat, toate visurile lui Hitler s-au sfârșit, lăsând în urmă
o Europă distrusă și cincizeci de milioane de victime.
 SFARSITUL

La 30 aprilie 1945, în timpul ultimelor lupte

grele în Berlin, pe când trupele sovietice se
aflau la mică distanță de cancelaria Reich-
ului, Hitler s-a sinucis.
 Trupul lui și cel al Evei Braun (cu care se
cununase în ziua precedentă si care s-a
sinucis simultan) au fost depuse în craterul
unei bombe,  stropite cu benzină de către Otto
Günsche și alte ajutoare din Führerbunker și li
s-a dat foc când Armata Roșie se apropia și
continuau bombardamentele.[ Înainte de a se
sinucide, Hitler își otrăvise câinele pentru a
testa otrava.
La 2 mai Helmuth Weidling a capitulat și a predat Berlinul
necondiționat sovieticilor. Când au ajuns la cancelarie, forțele
sovietice au găsit trupul lui Hitler și au efectuat o autopsie folosind
amprente dentare pentru identificare. Rămășițele lui Hitler și ale
Evei Braun au fost îngropate în secret de SMERS (organizația rusă
„Smert Șpionam”) la sediul acesteia din Magdeburg.
Potrivit Serviciului Federal Rus de Securitate, un fragment
de craniu uman păstrat în arhivele sale și expus într-o expoziție din
anul 2000 provine din rămășițele pământesti ale lui Hitler. Totuși,
autenticitatea craniului este pusă sub semnul întrebării de mai
mulți istorici și cercetători.
În mai 1945 Germania era complet ruinată, și nicidecum o
„Germanie mare” în stare să distrugă Rusia bolsevică sau să creeze
o nouă ordine mondială bazată pe supremația așa-numitei rase
„ariene”.
 In concluzie

Din punctul meu de vedere regimul nazist a avut un mare

impact asupra poporului german aflat sub teroarea acestui
monopartid condus de Hitler.
Acesta si-alăsat adânc amprenta atât asurpa istoriei Germaniei
cât şi a altor state, acest regim bazâ-se pe nişte idei ilustre ale
unui fanatic însetat de răzbunare si teroare.
 Surse de inspiratie

• www.Wikipedia.ro
• https://www.scribd.com/
• http://www.ziare.com/politica/stiri-politice/rescrierea-istoriei-de-ce-nazismul-nu-e-egal-cu-comunismul-881720
• https://prezi.com/gigm8xfqxix7/proiect-istorie-nazism/
VA MULTUMESC PENTRU ATENTIE !!!