Vlad Țepeș

Eric Mincă
Vlad Țepeș
 Vlad Țepeș, în întregime Vlad al III-lea Dracula sau Românul Vlad al III-lea Drăculea, numit și
Vlad al III-lea sau Vlad Țepeș, (n. 1431, Sighișoara, Transilvania [acum în România] — a murit în
1476, la nord de Bucureștiul de astăzi, România), voievod (guvernator militar sau prinț) de
Walachia (1448; 1456–1462; 1476) ale cărui metode crude de pedepsire a dușmanilor săi au
câștigat notorietate în Europa secolului al XV-lea. Unii din comunitatea savantă au sugerat că
personajul Dracula al lui Bram Stoker se baza pe Vlad.
 Vlad a fost al doilea din cei patru frați născuți în familia nobilă a lui Vlad al II-lea Dracul.
Sobriquetul dracula (care înseamnă "fiul lui Dracul") a fost derivat din draco latină ("dragon")
după inducția tatălui său în Ordinul Dragonului, creat de Împăratul Roman Sigismund pentru
apărarea Europei creștine împotriva Imperiului Otoman. Vlad s-a mutat la Târgoviște, Walachia,
în 1436, când tatăl său a preluat conducerea voievodatului walachian (principat). În 1442 Vlad
și fratele său mai mic au fost trimiși la curtea sultanului otoman Murad al II-lea ca garanție
pentru a-l asigura pe sultan că tatăl lor, într-o inversare a poziției sale anterioare, va susține
politicile otomane. Vlad s-a întors în 1448, fiind informat de asasinarea tatălui său și a fratelui
mai mare de către boierii walachieni (nobili) cu un an înainte.
 Vlad s-a angajat apoi în prima dintr-o serie de campanii de-o viață pentru a recâștiga scaunul
tatălui său. Printre adversarii săi se numără boierii, precum și fratele său mai mic, care a fost
susținut de sultanul otoman. A ieșit victorios pentru scurt timp în 1448, dar a fost detronat
după doar două luni. După o luptă de opt ani, Vlad a revendicat din nou voievodatul.
 În această perioadă de guvernare a comis atrocitățile pentru care era cel mai bine cunoscut.
Înclinația sa de a-și impaling dușmanii pe mize în pământ și de a-i lăsa să moară i-a adus
numele vlad țepeș(n.r. El a provocat acest tip de tortură atât inamicilor străini, cât și
dușmanilor interni: în special, în timp ce se retragea dintr-o bătălie în 1462, a părăsit un câmp
plin de mii de victime trasate în țeapă ca un factor de descurajare a urmăririi forțelor otomane.
În acel an a scăpat de capturarea otomană doar pentru a fi interceptat de forțele maghiare și
închis de Matthias I al Ungariei. Vlad și-a recăpătat locul în 1476, dar a fost ucis în luptă în
același an. El a rămas un erou popular în regiune pentru eforturile sale împotriva instarii
otomane.
Vlad Țepeș
 S-a crezut adesea că Stoker a bazat personajul principal al lui Dracula
pe Vlad. Deși notele lui Stoker pentru roman includ mențiuni despre
"Dracula", relatarea istorică din care au fost luate notele menționează
doar denumirea, nu faptele pentru care era cunoscut purtătorul său.
Unii cercetători au speculat că conversațiile lui Stoker cu un istoric
cunoscut, Hermann Bamburger, i-ar fi putut oferi informații despre
natura violentă a lui Vlad, deși nu există dovezi concrete care să
susțină această teorie.
 Walachia, de asemenea, scris Valahia, Țara Română , Turcă Eflak,
principat pe Dunărea de Jos, care în 1859 s-au alăturat Moldovei
pentru a forma statul Român. Numele său este derivat din cel al
vlahilor, care au constituit cea mai mare parte a populației sale.
Walachia a fost delimitată la nord și nord-est de Alpii Transilvăneni, la
vest, sud și est de Dunăre și la nord-est de râul Seret. În mod
tradițional, se consideră că a fost fondată în 1290 de Radu Negru
("Radu cel Negru"), un voievod (sau guvernator militar) al Făgărașului
din sudul Transilvaniei (pe atunci parte a Ungariei), care a traversat
Alpii Transilvăneni și s-a stabilit la Câmpulung. Noul principat a fost
inițial dominat de Ungaria, de a cărei dominație feudală și prozelitism
au fugit vlahii ortodocși. Basarab I (domnit c. 1330-1352) l-a învins pe
regele maghiar Carol Robert în 1330 și i-a asigurat independența
walachiană.
Vlad Țepeș
 Noul principat a prosperat din dezvoltarea sa agricolă bogată și din
fluxul comerțului care trecea prin el între nordul Europei și Marea
Neagră. S-a confruntat cu pericole din partea Ungariei, care a
încercat să-și restabilească dominația, precum și din partea turcilor
otomani, care și-au extins constant controlul asupra Peninsulei
Balcanice în secolul al XIV-lea. Până în 1391, Prințul Mircea cel
Bătrân (domnit în 1386–1418) a fost obligat să plătească tribut
turcilor, iar în 1417 a recunoscut suzeranitatea turcească.
 Ulterior, Lui Walachia i s-a permis să-și păstreze propria dinastie,
teritoriu și religie. Cu toate acestea, a fost obligată să plătească
tribut și să acorde concesii comerciale Imperiului Otoman, să
devină un furnizor major de bunuri agricole pentru turci, să-și
planifice politica externă în conformitate cu politicile turcești și să
se supună alegerii sultanului de conducător (ales din cadrul
dinastiei).
 Numeroși prinți au continuat rezistența Lui Walachia față de turci;
de exemplu, Vlad al III-lea (Impaler; a domnit în 1448, 1456–1462 și
1476–1477) și Mihai Viteazul (a domnit între 1593 și 1601), care a
unit pentru scurt timp Walachia cu Moldova și Transilvania. Dar, din
ce în ce mai mult, Walachia s-a supus dominației turce. După 1716,
turcii au încetat să-l aleagă pe prințul Lui Walachia din rândul
dinastiei indigene și au numit în schimb un phanariot influent,
adică un administrator grec în serviciul otoman. Influența rusă în
Walachia a crescut în secolul al XVIII-lea, iar în 1774 Rusia și-a
afirmat dreptul de a interveni în afacerile sale, deși a continuat să
recunoască suzeranitatea turcă.
Vlad Țepeș
 În secolul al XIX-lea, o revoltă în Walachia (1821) i-a făcut pe turci să pună
capăt regimului phanariot nepopular. Sub îndrumarea rusiei au fost
întreprinse o varietate de reforme politice, inclusiv adoptarea în 1831 a
unei constituții, Règlement Organique (q.v.). Monopolul comercial al
turcilor a fost abandonat, oferind oportunități profitabile marilor
proprietari de terenuri de a se ocupa de Europa de Vest, crescând în
același timp povara forței de muncă asupra țăranilor din Walachia, care
nu și-au primit libertatea deplină până în 1864.
 Puterile europene au pus capăt protectoratului Rusiei după războiul din
Crimeea (1856). Adunarea conducătoare a lui Walachia, care a fost
influențată de o mișcare crescândă a naționalismului românesc, a votat
apoi (1859) să se unească cu vecinul de nord-est al Lui Walachia,
Moldova, sub domnitorul Alexandru Ion Cuza, și să formeze statul unic al
României, care și-a obținut independența față de turci în 1878.