Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ceban Mihai
Matematica in Arta
Matematica și arta sunt legate într-o varietate de moduri. Matematica a fost ea însăși
descrisă ca o artă motivată de frumusețe . Matematica poate fi sesizată în arte
precum muzica , dansul , pictura , arhitectura , sculptura și textilele . Matematica și
arta au o lungă relație istorică. Artiștii au folosit matematica inca din secolul 4 î.Hr. ,
când grec sculptorul Polykleitos a scris lui Canon , prescrie proporții conjectured să fi
fost bazat pe raportul 1: √ 2 pentru nudul ideală de sex masculin. Au fost făcute
afirmații populare persistente pentru utilizarea raportului aur în arta și arhitectura
antică, fără dovezi fiabile. În Renașterea italiană , Luca Pacioli a scris influentul
tratat De divina proportione (1509), ilustrat cu xilografii de Leonardo da Vinci ,
despre utilizarea raportului de aur în artă. Un alt pictor italian, Piero della Francesca
, a dezvoltat ideile lui Euclid despre perspectivă în tratate precum De Prospectiva
Pingendi și în picturile sale. Gravorului Albrecht Dürer a făcut multe referiri la
matematică , în lucrarea sa Melencolia I . În timpurile moderne, graficianul M. C.
Escher a folosit intensiv teselarea și geometria hiperbolică , cu ajutorul
matematicianului HSM Coxeter , în timp ce mișcarea De Stijl condusă de Theo van
Doesburg și Piet Mondrian a îmbrățișat în mod explicit forme geometrice. Matematica
a inspirat artele textile precum matlasarea , tricotatul , cusătura , croșetarea ,
broderia , țesutul , fabricarea turcească și a altor covoare , precum și kilim . În arta
islamică , simetriile sunt evidente în forme la fel de variate precum girih persan și
țiglă marocană din zellige , ecrane de piatră străpunse de Mughal jali și boltă larg
răspândită de muqarnas .
Matematica a influențat direct arta cu instrumente conceptuale precum
perspectiva liniară , analiza simetriei și obiecte matematice precum
poliedrele și banda Möbius . Magnus Wenninger creează poliedre stelate
colorate , inițial ca modele de predare. Concepte matematice precum
recursivitatea și paradoxul logic pot fi văzute în picturile lui Rene
Magritte și în gravurile lui MC Escher. Arta computerului folosește adesea
fractale, inclusiv setul Mandelbrot , și uneori explorează alte obiecte
matematice, cum ar fi automatele celulare . În mod controversat,
artistul David Hockney a susținut că artiștii începând cu Renașterea au
folosit camera lucida pentru a desena reprezentări precise ale scenelor;
arhitectul Philip Steadman a susținut în mod similar că Vermeer a folosit
camera obscura în picturile sale observate distinct. Alte relații includ
analiza algoritmică a operelor de artă prin spectroscopie de fluorescență
cu raze X , constatarea că batik-urile tradiționale din diferite regiuni din
Java au dimensiuni fractale distincte și stimuli pentru cercetarea
matematică, în special teoria perspectivei a lui Filippo Brunelleschi ,
care a dus în cele din urmă la Girard Geometria proiectivă a lui
Desargues . O viziune persistentă, bazată în cele din urmă pe noțiunea
pitagorică de armonie în muzică, susține că totul a fost aranjat de
Număr, că Dumnezeu este geometrul lumii și că, prin urmare, geometria
lumii este sacra.
Matematica in Muzica
Acum 2500 de ani, Pitagora s-a servit de un instrument numit monocord (o singura coarda vibranta),
care este analog cu sonometrul utilizat astazi pentru studiul vibratiilor coardelor. Utilizand acest
monocord, Pitagora si-a dat seama, cel dintai, ca sunetul muzical (sau cel vorbit) este rezultatul
Sunetele dore mi fa so la si do
vibratiilor regulate ale corpurilor elastice. De asemenea, Pitagora a constat ca atunci cand vibreaza l
impreuna doua coarde, dintre care una este de doua ori mai lunga decat cealalta, se aud doua sunete,
coarda mai scurta dand sunetul cel mai inalt. Sunetul cel mai inalt produs de coarda scurta este in octava
fata de sunetul cel mai jos produs de coarda dubla. Prin urmare, daca cele doua coadre au raportul Notatiile C D E F G A H C
lungimilor lor raportul frecventelor sunetelor emise este ,
adica rapoartele lungimilor si ale
prin litere
frecventelor sunt inverse unul altuia. Tot Pitagora a constatat ca daca lungimile coardelor sunt
in raportul ,
sunetele ce se aud for meaza intervalul muzical numit cvinta; iar raportul da intervalul
numit cvarta. In felul acesta evaluarea simpla si precisa in rapoarte de numere intregi ale celor trei
intervale considerate consonante perfecte, octava, cvinta si cvarta, perfecte, a constituit baza sistemului
muzical. Precizandu-se aceste trei intervale de baza de catre Pitagora si discipolii sai, s-a putut fixa
ulterior gama (scara) diatonica greaca (scara lui Pitagora), ale carei sunete (note) au fost numite
ulterior do, re, mi, fa, sol, la ,si, do. Englezii, olandezii, germanii si ungurii desemneaza cele 8 suntele ale
octavei prin litere:
Cand avem doua note, una infierioara de frecventa a si alta superiaora de frecventa b, intre ele
avem, in realitate, o relatie de preordine b>a, antisimetrica si tranzitiva. Apoi, notele pot fi
impartite in clase de echivalenta, printr-o relatie de echivalenta: doua note sunt echivalente
cand sunt separate exact printr-o octava.
In sfarsit, ca sa terminam cu legatura dintre muzica si matematica moderna, consemnam ca
daca se canta la un instrument muzical oarecare, modelul matematic care poate reprezenta
sunetele ne este dat de un spatiu vectorial.
In armonie, cand este vorba de dublarea sau de suprimarea sunetelor in acorduri , rasturnari de
acorduri, de intarzieri sau suspensii, anticipatii, broderii, apogiaturi, cadente, acorduri de
septima dominanta sau de nona majora, alteratii coboratoare, acorduri de undecima, modulatii,
imitatii, progresii armonice etc., toate acestea nu se fac oricum, ci dupa anumite reguli bine
stabilite si precis respectate de compozitori; dar regulile acestea inseamna calcul matematic. Si
tot astfel fuga in muzica, adica lucrarea polifonica in care are loc repetarea imitativa a unuia
sau doua subiecte dupa un anumit plan tonal-armonic, atat de intalnita la Bach si Handel, nu se
intocmeste oricum, ci tot dupa reguli matematice, pe care compozitorii trebuie sa le
stapaneasca aproape intuitiv.
Numai matematica singura insa nu este capabila sa explice totul in muzica. Nu se va ajunge
niciodata sa se scrie muzica cu ajutorul simbolismului matematic ca, de exemplu, muzica in
ecuatii. Dar muzica poate fi tratata prin mijlocirea matematicii, aceasta dandu-i un fundament
solid de mare profunzime. In sprijinul acestei idei, calculatoarele pot fi folosite la mecanizarea
orchestratiilor compozitiilor muzicale. In scrierea programelor, intervin legile armoniei.
Matematica in Chimie
Una din stiintele naturii in care matematica are largi si profunde aplicatii, atat in plan teoretic cat si practic este
chimia. Substantele studiate in chimie pot fi considereta ca una sau mai multe multimi ale caror elemente sunt atomi,
molecule, ioni si alte formatii. Dintr-un astfel de punct de vedere, diferitele caracteristici fizico-chimice ale
substantelor reprezinta aplicatii de la aceste multimi la multimile de numere, vectori, tensori.
Caracterul interdisciplinar al unor lectii de chimie anorganica
Moleculele fiecarui compus se definesc prin formula lor bruta: CO2, H2O, C2H6. Fiecare formula bruta constituie, in
fond, o colectie ordonata de numere. Daca pe primul loc se scrie numarul de atomi de hidrogen, pe al doilea numarul de
atomi de carbon si pe al treilea numarul de atomi de oxigen, atunci formulelor indicate le corespund respectiv: (0,1, 2),
(2, 0,1), (6, 2, 0).
Fiecarui element din sistemul periodic i se poate atribui un loc intr-o astfel de succesiune corespunzatoare numarului de
ordine.
Printr-un numar suplimentar se poate indica daca sarcina ionului este pozitiva sau negativa. In acest fel, toate
substantele sau moleculele lor sunt complet caracterizate prin succesiuni determinate de numere. Un astfel de procedeu
pare destul de formal si nu prea comod, deoarece scrierea unor formule mai voluminoase nu permite sa se deosebeasca
intre ele combinatiile cu aceeasi formula bruta. Totusi, aceste combinatii pot fi ocolite, astfel ca formalismul se
dovedeste util. El da posibilitatea sa se aleaga elementele mai importante printr-un mod de scriere precizat, iar
aplicarea lui succesiva permite sa se stabileasca analogia cu formalismul algebrei liniare si sa se foloseasca aparatul
acesteia.
Se constata insa ca in ultimele cazuri, anumite proprietati nu se pot caracteriza numai prin numere. Astfel, considerand
ca proprietete momentul de dipol, pe langa marimea acestuia, ce se exprima printr-un numar, este necesar sa se
cunoasca si orientarea sa. Apare, deci, evident faptul ca, pe langa conceptul matematic de numar, pentru
caracterizarea diverselor proprietati sunt necesare si alte concepte matematice. Unul dintre acestea este, de exemplu,
conceptul de vectori, care include o marime, o directie si un sens.
Caracterizarea proprietatilor de simetrie ale atomilor si moleculelor nu se poate
realiza numai cu ajutorul unui numar. Pentru descrierea acestor proprietati se
face apel la un alt concept matematic, si anume la acela de grup. Studiul
grupurilor este deci legat pentru chimie de studiul proprietatilor de simetrie ale
atomilor si moleculelor.