Biostatistica și metodologia

cercetării științifice
 Introducere în Biostatistică și
Metodologia Cercetării Științifice.
Tipuri de variabile.
Scale de măsurare a datelor.
Reprezentarea grafică a datelor.
Notiuni de baza
STATISTICA - este știința socială care studiază
aspectele cantitative ale fenomenelor sociale de
masă într-o legătură strânsă cu particularitățile lor
calitative în condiții concrete de spațiu și timp.

“Statistica” este de origine latină (status – situaţie sau

stare socială). În Evul Mediu semnifica starea
politică a statului, de unde originea italiană : “stato” –
stat şi “statista” – cunoscător al statului.
În practica ştiinţifică termenul “statistica” a fost
acceptat în sec.XVII, iniţial semnificând
“administrarea statului”.
Obiectivul statisticii
Obiectivul statisticii – este de a rezuma și de a analiza
studiile statistice prin parcurgerea următoarelor
etape:
• Observarea statistică - se obțin date și informații
referitor la toate caracteristicile supuse studiului
într-o colectivitate;
• Prelucrarea statistică – datele sunt sistematizate
și se calculează indicatorii statistici, care
caracterizează fenomenul studiat;
• Analiza, interpretarea și prezentarea finală a
rezultatelor – sunt verificate ipotezele, sunt
formulate concluziile și fundamentate deciziile.
Obiectul de studiu al statisticii
Obiectul de studiu al statisticii îl reprezintă:
• fenomenele sociale de masă sau de tip colectiv,
• studiul cantitativ al fenomenelor de masă în
scopul cunoașterii legităților lor de manifestare la
nivelul întregii colectivități.

BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ: Obligatorie:

1.TINTIUC D., BADAN V., RAEVSCHI E. et al., 2011. Biostatistica și

Metodologia Cercetării Științifice. Suport de curs. Chisinau: Medicina, 344 p.

2. LUMINITA ILIUTA (coordonator), 2017. Informatica medicală și biostatistica

– Curs unic pentru studenți. Editura Umfcd, 244 p.
Particularitățile fenomenelor de masă:
• este nevoie de un număr mare de cazuri individuale,
pentru a pune în evidență esența lor din punct de
vedere statistic;
• fenomenele de masă au caracter nedeterminat și se
produc în condiții de încertitudine;
• fenomenele de masă se caracterizează prin variabilitate
mare în timp și în spațiu, formele individuale de
manifestare pot avea sensuri, direcții și intensități
multiple;
• statistica studiază fenomenele de masă din punct de
vedere cantitativ în condiții concrete de timp și spațiu;
• prin abordarea statistică a fenomenelor de masă se
realizează trecerea de la datele individuale numeroase
la un sistem de indicatori specifici unei colecții.
Semnificații ale termenului statistică:
• activitate practică - totalitatea datelor statistice obținute
fie din activitatea practică fie din publicații;
• metodologie statistică – totalitatea metodelor și
proceselor de culegere, prelucrare și analiză a datelor;
• metodă statistică – totalitatea operațiilor, tehnicilor,
metodelor de cercetare statistică a fenomenelor sociale
de masă;
• disciplină științifică – studiază regularitățile cu care se
produc fenomenele sociale, evidențiază gradul de
influență a factorilor și modificările structurale din
interiorul fenomenelor, asigurând extinderea cunoașterii
fenomenelor studiate;
• disciplină de învățământ.
Noțiuni de bază
Statistica matematică – este partea din statistică care
poate fi considerată ramură a matematicii.

Studiile statistice ale fenomenelor care au un domeniu

concret de investigare li se atașează un atribut
corespunzător ariei de aplicabilitate.

Biostatistica - domeniul statisticii specializat în

studierea fenomenelor biologice și medicale.

Fondatorul biostatisticii este John Graunt (1629-1674)

Noțiuni de bază
BIOSTATISTICA – statistica sanitară, ramură a
statisticii generale,
- este domeniul statisticii care studiază aspectele
legate de medicină și ocrotirea sănătății, domeniul
statisticii specializat în studierea fenomenelor
biologice și medicale.

Obiectivul biostatisticii – este studiul fenomenelor și

proceselor în dinamică, care au caracter variabil
ca formă de manifestare în timp, în spațiu și sub
raport organizatoric.
Obiectul de studiu al biostatistici
Obiectul de studiu al biostatistici constituie
fenomenele și procesele, care reprezintă următoarele
particularități:
• Studiul stării de sănătate a populației (indicii
demografici, morbiditate, aspectele de invaliditate și
handicap…);
• Cunoașterea condițiilor de mediu (aer, apă,
alimentație, prodes de muncă…);
• Cunoașterea resurselor sanitare (instituții medicale,
personalul medical, bugetul pentru sănătate…);
• Cunoașterea activităților medico-sanitare (Asistența
Medicală Primară, Asistența Medicală Spitalicească,
Asistența medicamentoasă… )
Noțiuni de bază
Compartimentele de studiu se produc intr-un număr
mare de cazuri, variază de la un caz la altul, sunt
forme individuale de manifestare sub diferite aspecte.

În biostatistică sunt cunoscute următoarele noțiuni de

bază:
• totalitatea statistică;
• unitatea statistică;
• caracteristică statistică;
• Indicatori statistici;
• date statistice.
Noțiuni de bază
Totalitatea statistică reprezintă un număr de elemente
(unități de observațe) omogene, luate împreună în
baza unui factor comun în anumită perioadă de timp
și spațiu.

După volumul de unități de observație (n) deosebim

două tipuri de totalități statistice:
• totalitatea integrală (generală),
• totalitatea selectivă (eșantion).
Noțiuni de bază

Unitatea statistică reprezintă fiecare component al

colectivității statistice, care este purtătorul tuturor
trăsăturilor comune ale colectivității supuse
studiului.

Unitățile statistice pot fi :

• simple - care nu mai suporta diviziune
(persoana);
• complexe – rezultate ale organizării sociale
(familia).
Noțiuni de bază
Caracteristica sau variabila statistică reprezintă
trăsătura, proprietatea, însușirea comună unităților
de observație, reținută în studiul statistic pentru a fi
înregistrată și care variază ca valoare de la unitate
la alta.
Caracteristicile pot fi clasificate astfel:
 În funcție de modul de exprimare;
 În funcție de numărul variantelor / valorilor de
răspuns pe care le pot lua;
 În funcție de natura variației caracteristicilor
cantitative;
 În funcție de conținutul caracteristicii;
 În funcție de modul de obținere și caracterizare a
fenomenului;
 În funcție de modul de influență asupra
fenomenului:
Caracteristice (variabile statistice)

 În funcție de modul de exprimare:

• Caracteristici calitative(nominative) exprimate în
cuvinte (localitate, profesie, etc);
• Caracteristici cantitative(numerice) exprimate în
cifre (salariu, puls, greutate, etc).
Caracteristice (variabile statistice)
 În funcție de numărul variantelor / valorilor de
răspuns pe care le pot lua:
• Caracteristici alternative (binare sau dihotomice)
exprimate prin două variante de răspuns
(sex(M/F), starea civilă(căsătorit/necăsătorit),
etc);
• Caracteristici nealternative exprimate prin mai
multe valori / variante de răspuns (stare la
externare, profesie, statut, etc ).
Caracteristice (variabile statistice)

 În funcție de natura variației caracteristicilor

cantitative:
• Caracteristici comune, care pot lua orice valori
din scara lor de variație (greutatea unei
persoane, înălțimea, temperatura, etc );
• Caracteristici discrete sau discontinue comune,
care pot lua numai valori întregi (nr.copii al unei
familii, nr. elevi in clasă, nr. medici, etc)
Caracteristice (variabile statistice)
 În funcție de conținutul caracteristicii:
• Caracteristici de timp, (anul nașterii, anul
absolvirii, etc);
• Caracteristici de spațiu, (domiciliu , instituția,
facultatea, etc);
• Caracteristici atributive, în care variabila
reprezintă un atribut, cu excepția spațiului și
timpului.
Caracteristice (variabile statistice)
 În funcție de modul de obținere și caracterizare a
fenomenului:
 Caracteristici primare, (obținute la etapa de
colectare a datelor statistice prin măsurare sau
numărare);
 Caracteristici derivate, (obținute î procesul
prelucrării datelor statistice).

 În funcție de modul de influență asupra fenomenului:

 Caracteristici factoriale;
 Caracteristici rezultative.
Indicatori statistici
Indicatorul statistic este expresia numerică a unor
fenomene, procese definite în timp, spațiu și structură
organizatorică.
Deosebim următoarele funcții ale indicatorilor statistici:
•funcția de măsurare;
•funcția de comparare;
•funcția de analiză;
•funcția de sinteză;
•funcția de estimare;
•funcția de verificare a ipotezelor și de testare a semnificației
unor indicatori.
Indicatorii statistici pot fi prezentați prin valori absolute,
relative și medii.
Indicatori statistici
Valorile relative pot fi : rata, raportul și proporția.
Rata – ne arată cât de repede evenimentul apare în
populație (îmbolnăviri, nașteri, decese).
Tipuri de rate sunt: brute, speciale, standardizate.
Componentele ratei sunt:
• numărător - numărul de evenimente observate;
• numitor – populația în care evenimentele au loc;
• timpul – specificat când au loc evenimentele;
• de obicei un multiplicator transformă rata dintr-o fracție
incomodă sau decimală într-u număr întreg.
Indicatori statistici
Raportul – permite compararea unei populații cu
alta.
Ex.: Raportul dintre bărbați și femei, nașteri și avorturi,
nr. de medici și asistente medicale.
Proporția – ne arată ce fracțiune a populației este
afectată.
Caracteristicile de bază sunt:
• coeficientul a două numere;
• numărătorul este inclus în numitor;
• proporția întotdeauna deviază între 0 și 1, sau între 0 și
100%.
Tipuri de variabile.
Thorndike afirma ca "tot ceea ce exista se gaseste într-o
anumita cantitate".
McCall merge mai departe afirmând ca "tot ce se
gaseste într-o anumita cantitate poate fi masurat".
Tipuri de variabile
Prin variabilă se înțelege o anumită categorie care a
fost cuantificată sau masurată.
Cea mai întâlnita clasificare a lor, împarte variabilele
în patru tipuri (scale):
1. nominale (categoriale),
2. ordinale ,
3. de tip interval,
4. de tip raport.
Primele doua tipuri sunt calitative, ultimele doua
cantitative (numerice).
 Scale de măsurare a variabilelor
Scala nominală - reprezinta un prim mod de masurare a
variabilelor.
Se utilizează în reprezentarea variabilelor cantitative,
(culoarea ochilor,
sexul, naționalitatea, etc). Ele pot fi notate cu cifre (0-feminin;
1-masculin),
însa acestea nu pot fi procesate în termeni de cantitate sau
ordine.

Scala ordinală - se utilizează în reprezentarea variabilelor ale

căror variante
sunt ordonate, ierarhizate logic (mai mare(mic), mai
dificil(ușor), primul, al
doilea, etc). Indică locul sau ordinea intr-un șir.
Scala de tip interval - se utilizează când o scală are toate
caracteristicile unei
scale ordinale și în plus distanța dintre două numere ale scalei
are
semnificație precisă, măsurarea se face pe o scală de interval
(pe scara de grade Celsius, termometru ).

Scala de tip raport - se utilizează când o scală are toate

caracteristicile unei scale de interval și în plus două noi.
Permite multiplicarea sau divizarea datelor (2 kg sunt ½
din 4kg și dublu unui kg). Acest tip de date indică
valoarea zero absolut, ce arată lipsa totală a cantității
măsurate (scala
greutății, lungimii, timp de reacție, etc).