Hidrobiologie

CURS 2: Factorii fizici ai ecosistemelor acvatice

Conf. Luiza Florea

Universitatea Dunărea de Jos din Galați
 Apa ca substanță

Molecula de apă H2O

 Raport procentual în greutate: 11,19% hidrogen; 88,81% oxigen
 Se cunosc 36 varietăţi de apă (dintre care 9 există în natură), combinaţii ale
celor 3 izotopi ai hidrogenului (H1, D2, T3) şi 6 izotopi ai oxigenului (O14 - O19)
 În componenţa apelor din natură intră izotopii stabili ai oxigenului, în raportul:
O16: O17: O18 = 10.000 : 4 : 20
 Apa din natură: • 99,7% H12O16 ; •0,2% H12O18 ; 0,07% H12O17 ; 0,03%
HDO ; •T2O 20 kg
 Apa ca substanță

Structura moleculei de apă

 Apa ca substanță

Aşezarea moleculelor de apă în gheaţă

 Apa ca substanță
Proprietăţile fizice ale apei
 Capacitatea calorică specifică (c): 1cal/g
•Conductibilitate termică scăzută
 Căldura latentă de vaporizare: 539 cal/g
 Căldura latentă de topire a gheţii:79,4cal/g
 Temperatura de fierbere: 100ºC
 Temperatura de solidificare: 0ºC
 Densitate maximă la 4ºC
 Conductibilitate electrică mică
 Constantă dielectrică foarte mare (=81)
•Putere ionizantă
•Proprietatea de solvent
 Tensiunea superficială mare
 Factorii fizici ai mediului acvatic
Carateristicile fizico-geografice
1. Condiţiile climatice.
 Apele provenite din topirea zăpezii sunt noroioase, moi (cu duritate scăzută), cu
conţinut bacterian ridicat.
 Apele în perioada de secetă sau apele din zone aride sunt dure (cu duritate crescută)
şi cu conţinut mineral înalt, semănând cu apele subterane.
 Apele la inundaţii sunt noroioase şi adesea au antrenate o multitudine de compuşi fie
în stare dizolvată, fie în suspensii.
 Apele de munte, cu curgere rapidă, diferă de cele de şes ca putere de transport,
gradient, acoperire a albiei etc.
 În apropierea mării, vântul aduce cantităţi importante de săruri ce ajung apoi în ape,
determinând un procent de salinitate crescut.
 toamna e antrenat frunzişul şi alte resturi vegetale, modificându-se culoarea, gustul,
conţinutul bacterian şi cantitatea de carbon organic şi azot din apă.
 Sezonul mai uscat determină creşterea concentraţiilor de săruri.
 Factorii fizici ai mediului acvatic
Carateristicile fizico-geografice
2. Condiţii geologice.
 Solurile argiloase produc noroi.
 Solurile organice şi mlaştinile produc coloraţie.
 Terenurile cultivate dau particule de sol, îngrăşăminte, ierbicide şi insecticide.
 Rocile fisurate sau fracturate permit intrarea în apele subterane a bacteriilor,
suspensiilor etc.
 capacitatea relativă de dezagregare a apei este de 1 pentru granit, 12 pentru
calcar şi 80 pentru sare.
 unele ape vulcanice au aciditate extremă (lacul Kawah Idjen din insula Java,
cu pH 1,5
 alunecările de teren, cedarea bruscă a gheţarilor sau domurilor de sare sau
alte asemenea evenimente catastrofice naturale ce duc la descărcarea bruscă
de ape cu mare conţinut salin sau de suspensii.
 Factorii fizici ai mediului acvatic
Indicatori organoleptici

Culoarea reală a apelor se datorează substanţelor dizolvate în apă şi se determină în

comparaţie cu etaloane preparate în laborator.

Mirosul apelor este clasificat în şase categorii, după intensitate: fără miros; cu miros
neperceptibil; cu miros perceptibil unui specialist; cu miros perceptibil unui
consumator ; cu miros puternic şi cu miros foarte puternic.

Gustul se clasifică utilizindu-se denumiri convenţionale ,cum ar fi : Mb - ape cu gust

mineral bicarbonato-sodic; Mg - ape cu gust mineral magnezic; Mm - ape cu gust
mineral metalic; Ms - ape cu gust mineral sărat; Oh - ape cu gust organic
hidrocarbonat; Om - ape cu gust organic medical farmaceutic; Op - ape cu gust
organic pământos; Ov - ape cu gust organic vazos.
 Factorii fizici ai mediului acvatic
TEMPERATURA

• Temperatura apei, măsurată în ºC, depinde de:

 aportul şi pierderea de căldură,
 capacitatea ei termică: cu cât aceasta este mai mare, cu atât
temperatura apei este mai constantă, iar de constanta termică
depinde metabolismul organismelor.
• Încălzirea apei se datorează razelor solare ce pătrund în apă.
• Încălzirea mai puternică a stratului superior este încă şi mai mare în
apele tulburi datorită substanţelor organice dizolvate şi particulelor în
suspensie.
• Transmiterea căldurii în straturile mai adânci este rezultatul circulaţiei
verticale a apei şi a efectului de mişcare produs de vânt.
Factorii fizici ai mediului acvatic
TEMPERATURA
Straturile termice ale unui lac pe timpul verii
 Factorii fizici ai mediului acvatic
TEMPERATURA
Straturile termice ale unui lac pe timpul verii
• epilimnion este pătura superioară de apă a cărei temperatură suferă
variaţii circadiene, în care se realizează o circulaţie permanentă a apei, între
zi şi noapte, pe perioada de vară; apele sunt agitate de vînturi şi valuri, sunt
bine oxigenate şi luminate, ca atare sunt bogate în plancton;
• metalimnion (pătura termoclinei sau a saltului termic) este pătura
mijlocie de apă, unde se înregistrează o scădere evidentă a temperaturii
apei, diferenţele de temperatură de la 3 m adâncime la 6 m adâncime
putând fi de 10-15 0C;
• hipolimnion este pătura inferioară de apă, unde temperatura apei, de
valori scăzute, înregistrează variaţii relativ nesemnificative în cursul unui an;
apele sunt liniştite, întunecate, media termică anuală pentru apele din
regiunea temperat continentală este de 5-60C.
 Factorii fizici ai mediului acvatic
TEMPERATURA
Influenţa directă asupra hidrobionților

Fiecare specie are o temperatură sau un interval optim pentru:

 Respiraţie
 Hrănire
 Metabolism
 Creştere
 Comportament
 Reproducere
 Rata Detoxificării
 Rata Bioacumulării

Valoarea metabolismului creşte odată cu temperatura, un plus de 10ºC măreşte valoarea

metabolismului de 2-3 ori.
 Factorii fizici ai mediului acvatic
TEMPERATURA
Influenţa directă asupra hidrobionților
Organisme stenoterme
• Care suporta limitele de variaţie termică sunt foarte restrânse

Organisme euriterme
• Care suporta variaţii de termperatură foarte mari

Organisme criofile
• Care traiesc la temperaturi scazute

Organisme termofile
Care traiesc la temparaturi ridicate
 Factorii fizici ai mediului acvatic
TEMPERATURA
Influenţa directă asupra hidrobionților

Ciclomorfoză
este un fenomen, în cea mai mare parte, determinat de variaţiile termice care, la
rândul lor, cauzează schimbări ale altor factori de mediu (vâscozitate, densitate).
Formele de vară ale multor specii (cloroficee monocelulare, crustacei) sunt mai
ascuţite, mai fragile decât formele de iarnă.

Modificarea formei corpului la Daphnia cuculleata funcţie de temperatura apei

 Factorii fizici ai mediului acvatic
TEMPERATURA
Influenţa directă asupra hidrobionților

Mărimea/ greutatea corpului

În apele mai reci, dezvoltarea se face mai încet şi durează mai mult, animalele cu creştere
continuă putând ajunge la talii mai mari decât aceleaşi specii în apele mai calde

Temperatura Stylonichia mytilus Rana esculenta

10 ºC. 705 microni cubi 50g/medie

25 ºC 289 microni cubi 30g/medie

Variaţia mărimii corpului aceleeaşi specii funcţie de temperatura apei

 Factorii fizici ai mediului acvatic
TEMPERATURA
Influenţa indirectă asupra hidrobionților

densitatea apei

vâscozitatea apei

nivelul dizolvării oxigenului în apă,

solubilitatea oxigenului

viteza oxidării substanţelor organice

solubilitatea sărurilor
 Factorii fizici ai mediului acvatic
TEMPERATURA
Influenţa indirectă asupra hidrobionților

Densitatea apei
la 4ºC este cea mai mare, mai sus sau mai jos de această temperatură densitatea scade. Această
particularitate a apei face ca iarna, gheaţa la 0ºC să se afle la suprafaţa apei, în timp ce stratul de apă de
deasupra sedimentelor să aibă chiar şi 4ºC.

Legătura dintre densitatea apei şi temperatură apei

 Factorii fizici ai mediului acvatic
LUMINA

Din total energie radiata de soare la suprafaţa pământului ajunge:

 1 – 5% raze ultraviolete (până la 380 nm),
 55% raze vizibile (380 – 750 nm) - active fotosintetic/utilizate de
plante
 40 – 44% raze infraroşii (750 – 3000 nm).
 Factorii fizici ai mediului acvatic
LUMINA

Până la distanţa de un metru de la suprafaţa apei jumătate din lumină se

transformă în căldură. Radiaţiile luminoase – roşii şi portocalii – şi mai scurte –
ultraviolete şi violete – sunt înghiţite mai uşor de apă decât undele medii albastre,
verzi şi galbene.
 Factorii fizici ai mediului acvatic
LUMINA

Conţinutul spectral al luminii pătrunse în apă variază, iar intensitatea scade.

• În oceanele oligotrofe, lumina albastră penetrează cel mai adânc,
• în apele lacurilor curate lumina verde, penetrează cel mai adânc,
• în apele eutrofe sau în bazinele piscicole lumina roşie este cea mai penetrantă,
ea se mai numeşte şi deviaţie roşie (red shift).
 Factorii fizici ai mediului acvatic
LUMINA

strat transparent =adâncimea la care discul Secchi, văzut de sus, dispare apoi
devine din nou vizibil.
strat de compensaţie = adâncimea la care lumina ajunsă reprezintă doar 1% faţă de
intensitatea luminii măsurată la suprafaţa apei si in care fotosinteza şi respiraţia
sunt egale, sub acesta nu mai există o fotosinteză netă
strat eufotic (bine luminat ) = stratul de deasupra stratului de compensație

în zona temperată Stratul de compensaţie = 2X stratul transparent

în zona tropicală Stratul de compensaţie = 3X stratul transparent
 Factorii fizici ai mediului acvatic
LUMINA

Transparenţa – Secchi – factori de influență:

• substanţele aflate în suspensie (particulele coloidale argiloase, de substanţe
coloidale provenite din descompunerile organice)
• fitoplancton
• culoarea apei.
Transparenţa – Secchi - ideală pentru bazinele piscicole este de 20-30 cm

Stratul eufotic (bine luminat )-ideal pentru bazinele piscicole este de 40-60 cm.

Concentraţia clorofilei-a - ideală pentru bazinele piscicole este de 150-300 mg/m³,

 Factorii fizici ai mediului acvatic
TURBIDITATEA

Se datorează particulelor solide sub formă de:

 suspensii
 particule coloidale (având diametrul particulelor între 1 şi 10 μm.)

Particulele din masa apei se impart după dimensiuni şi greutate in :

 particule sedimentabile (se depun pe fundul apei)
 particule plutitoare (nu se depun ci plutesc în masa apei ).
 Factorii fizici ai mediului acvatic
TURBIDITATEA
Influenţa asupra hidrobionților
Directa:
• afectează branhiile şi pot provoca stress la peşti.
• sufoce organismele bentonice

Indirectă:
• diminuează pătrunderea luminii şi deci a transparenţei apei
• exercită o cerinţă mare de oxigen rezultând epuizarea oxigenului
• pot duce la colmatarea rapidă a bentalului
• dacă turbiditatea apei este mică, fotosinteza se produce în condiţii
optime şi dezvoltarea fitoplanctonului este mare
 Factorii fizici ai mediului acvatic
Presiunea apei

• La fiecare 10,07 m adăugându-se o atmosferă.

• În practica curentă, presiunea se măsoară şi în decibari, presiunea
hidrostatică crescând cu 1 decibar la fiecare 1 m adâncime.
• Animalele abisale, situate la peste 10.000 m adâncime au deci de
suportat o presiune enormă, care este echilibrată de presiunea
internă a corpului.
 Factorii fizici ai mediului acvatic
Tensiunea superficială a apei

 forţă ce se manifestă la suprafaţa de contact între mediul acvatic şi cel aerian, dând naştere
unei membrane pseudo-elastice
 valoarea ei depinde de prezenţa unor substanţe dizolvate sau aflate în suspensie în apă, de
temperatură, etc.
Valorile tensiunii superficiale la diferite tipuri de lacuri
 Factorii fizici ai mediului acvatic

Densitatea apei
(greutatea specifică a apei)

 la 0 0C şi la nivelul mării este de 775 ori mai mare dacât densitatea aerului
 variază direct proporţional cu salinitatea apei
 variază invers proporţional cu temperatura apei.
 datorită acestei greutăţi specifice mari, vietaţile acvatice economisesc o însemnată cantitate
de energie pentru învingerea forţei gravitaţionale şi susţinerea corpului lor.
 plantele de apă, care stau drepte în masa apei, când sunt scoase în aer nu mai pot să se
menţină în poziţie dreaptă
 Factorii fizici ai mediului acvatic

Vâscozitatea apei

 este rezistenţa pe care o opune un lichid frecării corpurilor ce se mişcă în el.

 vâscozitatea apei variază invers proporţional cu temperatura, la 0 0C fiind de 2 ori mai mare ca
la 25 0C, influenţând căderea corpurilor din apă.
 la 25 0C un organism planctonic cade de două ori mai repede decât într-o apă de 0 0C.
 Factorii fizici ai mediului acvatic
Conductivitatea apei
 este „abilitatea sau puterea de a conduce sau transmite căldura, electricitatea sau zgomotul„.
Unităţile de măsură sunt: Siemens pe metru (S/m)
 depinde de concentraţia ionilor dizolvaţi în apă.
 constituie unul dintre indicatorii cei mai utilizaţi în aprecierea gradului de mineralizare a
apelor
 măsurătorile de conductivitate (rezistivitate) a apei permit determinarea conţinutului total de
săruri dizolvate în apă (TDS).
Valorile conductivităţii la diferite tipuri de ape