MORFOLOGIA

FUNCȚIONALĂ A
DINȚILOR
GENERALITĂȚI

• Omul posedă în mod normal două dentiții: dentiția temporară și dentiția permanentă.
• Dentiția temporară cuprinde 20 de dinți: 8 incisivi, 4 canini, 8 molari;
• Dentiția permanentă cuprinde 28-32 de dinți: 8 incisivi, 4 canini, 8 premolari, 8-12 molari;
• Fiecare dinte este alcătuit din coroană și una sau mai multe rădăcini. Coroana este acoperită cu
smalț, cel mai dur țesut al organismului care conferă coroanei luciu și rezistența necesară. Rădacina
este acoperită cu un strat de cement de o structură asemănătoare celei osoase. Rădăcina se fixează
de peretele alveolar prin intermediul unor fibre(fibrele lui Sharpey) colagene dispuse în diverse
direcții, îndeplinind astfel și rolul de fixare și susținere a dintelui în alveolă. Între stratul de smalț și
cement rămîne o mică porțiune de dentină liberă, pe care se inseră epiteliul gingival, formînd
fundul de sac gimgival.
INCISIVII CENTRALI SUPERIORI

Sunt cei mai mari dinți după volum din grupa incisivilor, implantați în porțiunea centrală a arcadei
superioare de o parte și de alta a liniei mediane a feței . Coroana este turtită în sens vestibulooral,
astfel în cît forma poate fi comparată cu o lopățică.
Suprafața vestibulară este convexă în sens gingivoincizal și meziodistal, are formă dreptunghiulară
cu latura verticală mai mare decît cea orizontală. Prezintă două șanțuri orientate vertical care împart
suprafața vestibulară în trei lobi inegali: distal cel mai mare, mezial de mărime mijlocie, central cel
mai mic. Cu anii șanțurile și lobii dispar datorită acțiunii abrazive a alimentelor și periuței de dinți.
Suprafața vestibulară este mai lată în regiunea marginii incizale și mai îngustă în zona celetului.
Marginea distală a suprafeței vestibulare este mai scurtă și mai convexă decît cea mezială, care este
mai mare și mai plană.
• Suprafața palatinală are o formă triunghiulară cu baza spre marginea incizală și
dimensiuni mai mici decît suprafața vestibulară. Proximal are cîte o îngroșare de smalț,
numită creastă marginală. Sunt creste marginale, mezială și distală, care converg spre
treimea cervicală, de unde se unesc formînd tuberculul dentar, care poate avea relief și
forme variate: șanțuri verticale, orificiul orb etc.
• Suprafețele proximale au formă triunghiulară cu baza spre colet, laturile cărora sunt
formate de marginile vestibulară și palatinală ale suprafețelor respective, care se întîlnesc
într-un unghi ascuțit la marginea incizală. Suprafețele proximale sunt ușor convexe spre
colet. Suprafața proximală mezială este mai mare decît cea distală atît în sens vertical, cît
și orizontal. Ambele suprafețe proximale au același contur general, însă suprafața distală
are o convexitate mai accentuată.
• Marginea incizală este puțin oblică de jos în sus și în sens meziodistal, avînd un relief
ondulat, format de trei proeminențe, ce corespund celor trei lobi vestibulari, care și ele cu
vîrsta se abraziază.
• La unirea marginii incizale cu suprafața mezială se formează un unghi de circa 85-90
grade, iar la unirea cu suprafața distală un unghi obtuz, rotunjit.
INCISIVUL CENTRAL INFERIOR

• Este primul dinte mandibular , ocupă prima poziție lîngă linia mediană. Este cel mai mic
dinte de pe ambele arcade.
• Coroana are aspect de daltă cu patru fețe axiale și o margine incizală. În cele două treimi
incizale este aplatiză în sens vestibulo-lingual, iar în treimea cervicală în sens mezio-
distal.
• Fața vestibulară are un aspect alungit de forma unui paralelipiped, fiind convexă spre
colet și aproape plată spre marginea incizală. Prezintă două șanțuri care împart suprafața
vestibulară în trei lobi de mărime egală, făcînd-o ușor turtită.
• Suprafața linguală are aceeași înălțime ca suprafața vestibulară. Este aproape netedă, dar,
uneori pot fi prezenți niște tuberculi mici nedivizați. Crestele marginale sunt foarte
îngrijite. Nu prezintă orificiul orb.
• Suprafețele proximale au o formă triunghiulară, fiind aproape egale atît mezial, cît și
distal, cu un relief aproximativ plan, fiind convergente spre colet.
• Marginile incizale sunt orizontale, iar unghiurile atît meziale, cît și distale sunt drepte.
INCISIVUL LATERAL SUPERIOR

• Are aceeași formă generală ca și incisivul central superior, dar cu dimensiuni mai mici și
cu unele detalii morfologice mai acentuate. Sunt implantați în hemiarcadele dentare
imediat după incisivii centrali.
• Suprafața vestibulară este mai îngustă și mai convexă decît a incisivilor centrali. Prezintă
două șanțuri orientate vertical care împart în trei lobi: distal-mare, mezial-mijlociu,
central-mic. Marginile distale și meziale converg în majoritatea cazurilor de la ecuatorul
coroanei spre marginea incizală, făcînd marginea incizală mai scurtă decît diametrul
dintelui la ecuatorul anatomic.
• Suprafața palatinală este mai mică decît cea vestibulară și mai oblică, tuberculul dentar
mai accentuat decît la incisivul central. Se găsește mai frecvent orificiul orb.
• Suprafețele proximale au formă triunghiulară. Suprafața proximal-mezială este mai mare
decît cea proximal-distală și este concexă în jumătatea incizală și plată la colet, fiind mai
rotunjită spre marginea vestibulară . Suprafața distală în general este plată și es rotunjește
înspre unghiul incizal.
• Marginea incizală este asemănătoare cu a incisivului central, deosebindu-se totodată de
ultimul prin unghiul mezial mai ascuțit și cel distal mai obtuz și mai rotunjit.
INCISIVUL LATERAL INFERIOR

• Incisivul lateral inferior este primul dinte situat distal de incisivul central inferior. Are
formă asemănătoare cu incisivul central, dar este mai voluminos.
• Fața vestibulară prezintă convexitate maximă în treimea cervicală. Unghiul disto-incizal
este mai rotunjit decît cel mezio-incizal. Marginea cervicală este accentuat curbată.
Prezintă două șanțuri care împart fața în trei lobi egali (mezial, central, distal).
• Fața linguală are un aspect triunghiular. Crestele marginale și cingulum-ul sunt slab
reprezentate însă sunt mai evidente decît la incisivul central. Nu prezintă orificiul orb.
• Fețele proximale sunt triunghiulare cu baza la colet. Relieful lor este aproape plan,
existînd totuși o ușoară convexitate în treimea incizală. Faîa distală este mai redusă ce
determină o situare mai spre cervical a unghiului disto-incizal. Ariile de contact sunt
situate în treimea incizală . Pe fața distală aria de contact este situată mai spre cervical.
• Marginile incizale sunt orizontale, iar unghiurile mezial și distal sunt drepte.
CANINUL SUPERIOR

• Are coroană canoidă, a cărei margine incizală are forma unui vîrf de suliță. Este cel mai lung și cel
mai puternic dinte din grupul dinților frontali și este implantat în hemiarcadele dentare, distal de
incisivul lateral.
• Suprafața vestibulară este accentuat convexă atît vertical, cît și meziodistal. Este împărțită în două
fațete de către o creastă de smalț verticală pronunțată, care pornește de la cuspid spre colet. Marginile
acestei creste formează două șanțuri(mezial, distal) fiind divergente spre colet, curbate ușor,
atenuîndu-se treptat această curbură pînă la treimea mijlocie a suprafeței vestibulare. Fațeta mezială
este mai mică, iar cea distală mai mare. Uneori pe fațeta distală se observă un șanț care o împarte în
doi lobi. Marginea mezială este ușor convexă, iar cea distală este mai pronunțat convexă și mai scurtă.
• Suprafața palatinală este mai mică decît cea vestibulară, datorită reducerii diametrului
orizontal. Ea este oblică în sens vertical și concavă în sens meziodistal. În treimea
cervicală a suprafeței, iar uneori chiar în regiunea coletului, se află tuberculul dentar care
deseori are o formă pronunțată de cuspid mic. De la tuberculul dentar spre marginea
incizală pornesc 3 creste: mezială-spre unghiul mezial, distală-spre unghiul distal și
mediană-spre vîrful cuspidului. Aceste creste sunt despărțite de două șanțuri mai mult sau
mai puțin exprimate.
• Suprafețele proximale au formă triunghiulară cu vîrful îndreptat spre marginea incizală și cu
baza spre colet, și au formă convexă în treimea incizală și plată în trimea cervicală.
Suprafața proximal-distală are dimensiuni mai mici atît în sens vertical, cît și orizontal, și
este mai convexă incizal și mai plată cervical decît suprafața proximal-mezială.
• Marginea incizală este împărțită de un cuspid în două margini inegale: marginea incizal-
mezială care se ăntinde de la vîrful cuspidului spre suprafața mezială și formează unghiul
mezial de o formă rotunjită; marginea incizal-distală care se întinde de la vîrful cuspidului
spre suprafața distală, formînd unghiul distal mai deschis și situat mai aproape de linia
coletului. Marginea distală este mai lungă decît cea mezială.
CANINUL INFERIOR

• Prezintă aceleași caractere morfologice generale cu ale caninului superior, avînd doar
unele deosebiri mai puțin sau mai mult accentuate . Coroana caninului inferior este mai
turtită în sens meziodistal și mai înaltă, iar rădăcina este mai scurtă comparativ cu cel
superior.
• Suprafața vestibulară are un aspect mai alungit și este mai puțin convexă în ambele
direcții, comparativ cu a caninului superior, este împărțită de cele 2 șanțuri, în trei lobi
inegali, care sunt mai puțin pronunțați, abia perceptibili.
• Suprafața linguală este mai îngustă decît suprafața vestibulară și prezintă aceleași detalii
morfologice ca și suprafața palatinală a caninului superior, relieful lor fiind mai puțin
exprimat, din care cauză suprafața linguală este mai simplă, avînd un tubercul lățit abia
vizibil.
• Suprafețele proximale au același contur triunghiular și aceeași orientare, fiind ușor
convexe și aproape paralele.
• Marginea incizală este împărțită de un cuspid mai puțin pronunțat, în două margini
inegale. Marginea distală este mai lungă și mai oblică, deplasînd astfel cuspidul mai spre
mezial.
PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR

• Este primul din grupul dinților laterali și este implantat în hemiarcada dentară imediat
după canic. Coroana lui are formă cuboidă neregulată; este un dinte bicuspidat și
biradicular.
• Suprafața vestibulară este uniform convexă în ambele direcții și este asemănătoare cu cea
a caninului, fiind mai mică și mai lată, iar caracterele morfologice sunt mai puțin
pronunțate și reliefate.
• Suprafața palatinală are același contur general ca a suprafeței vestibulare și prezintă
dimensiuni mai mici în ambele direcții, fiind perfect netedă.
• Suprafețele proximale sunt mai mari decît suprafețele palatinale și vestibulare. Suprafața
proximal-mezială are forma trapezoidală, este convexă în treimea ocluzală, în special spre
vestibular unde formează punctul de contact cu dintele vecin, devenind plată spre colet.
Marginea mezială vestibulară este curbă de sus în jos, iar cea palatinală mai are și o
direcție oblică spre vestibular și este mai scurtă decît cea vestibulară. Suprafața proximal-
distală are aceleași caractere morfologice ca suprafața proximal-mezială, prezentînd doar
cîteva deosebiri: este mai convexă și se lărgește spre colet, formînd o depresiune concavă
spre cervical. Acest semn este socotit ca un indice de identificare a primului premolar
superior și a hemiarcadei din care provine.
• Suprafața ocluzală este trapezoidă, formată din 4 margini(vestibulară,palatină,mezială și
distală), 2 cuspizi, un șanț intercuspidian și 2 fosete. Marginea vestibulară este trilobată datorită
proeminenței corespunzătoare a celor trei lobi de pe suprafața vestibulară. Marginea palatină
are formă de semicerc formată de cuspidul palatin. Marginile proximale au formă de curbe ce
converg spre palatinal formate de crestele meziale și distale care unesc cuspidul vestibular cu
cel palatinal.
• Relieful suprafeței ocluzale este format de cei doi cuspizi-unul situat vestibular și altul
palatinal.Cuspidul vestibular este mai puternic,ceva mai mare și mai proeminent decât cel
palatinal și este așezat central sau puțin distal.Cuspidul palatinal este mai teșit decât cel
vestibular și este deplasat spre suprafața mezială.Din vârful cuspizilor pleacă crestele axiale
care coboară spre șanțul intercuspidian-una din prelungirea celeilalte,împărțind suprafața
ocluzală în două versante: unul mezial mai mic și unul distal mai mare.
• De pe versantele meziale și distale ale cuspidului vestibular pornesc două șanțuri paralele
crestei axiale, formînd fosetele ocluzale care nu trec peste cuspidul palatinal. Cuspizii
vestibular și palatinal sunt despărțiți de un șanț intercuspidian cu direcție
meziodistală,situat mai aproape de suprafața palatinală
• .Acest șanț,traversând suprafața ocluzală în direcție distală,se termină pe suprafața crestei
marginale, iar în direcție mezială de cele mai multe ori depășește creasta marginală și se
termină chiar pe suprafața mezială.
PREMOLARUL I INFERIOR

• Este implantat ca și omologul său superior după canin și este al patrulea dinte din arcada dentară
inferioară.Coroana are o formă mai mult asemănătoare cu un cilindru,este un dinte bicuspidat și monoradicular.
• Suprafața vestibulară este asemănătoare cu cea a caninului inferior, dar are dimensiuni mai mici atît în sens
vertical, cît și orizontal. Ea este împărțită de două șanțuri verticale puțin exprimate în 3 lobi inegali, dintre care
cel medial este mic, cel distal-mijlociu și cel central este mai mare și mai pronunțat. Aceasta permite ca creasta
sagitală a cuspidului vestibular să împartă marginea ocluzală vestibulară în două versante inegale: mezial, care
este mai mic și ascuțit, și distal-mai lung și oblic. Suprafața vestibulară este convexă în ambele direcții,
atingînd cenvexitatea maximă la limita unirii treimii meziale cu cea cervicală. Acest relief contribuie la
aplecarea cuspidului vestibular spre lingual, aducîndu-l în cele mai dese cazuri pînă la axul vertical al dintelui.
• Suprafața linguală este convexă în ambele direcții și mai mică decît suprafața vestibulară, astfel că
înălțimea ei constituie aproximativ jumate din înălțimea suprafeței vestibulare. Aceste
particularități constituie punctul de trecere de la dinții monocuspidați la cei bicuspidați ca și în
cazul primului premolar superior; suprafața linguală nu prezintă detalii morfologice, fiind netedă.
• Suprafețele proximale sunt ușor convexe și converg atît spre colet, cît și spre lingual. Convergența
maximă vestibulolinguală este în treimea vestibulară, unde face punct de contact cu dinții vecini.
La trecerea suprafețelor proximale spre suprafața linguală se formează un unghi accentuat rotunjit.
Suprafețele proximale au formă trapezoidală cu baza mică spre ocluzal. Suprafața
proximalămezială este mai mare decît suprafața proximal-distală.
• Suprafața ocluzală are o formă puțin ovoidală alcătuită din 4 margini, 2 cuspizi, un șanț
intercuspidian și 2 fosete. Relieful ei este format de 2 cuspizi inegali: vestibular și lingual.
Cuspidul vestibular are o înălțime și lățime aproape de două ori mai mare decît cel
lingual, avînd o înclinare spre lingual aproximativ 45 grade, aceasta permite ca vîrful
cuspidian să ajungă pînă la axul vertical al dintelui. Din vîrful cuspidului vestibular
pornește o creastă axială de smalț spre șanțul intercuspidian, care coincide cu creasta
axială a cuspidului lingual. Creasta axială împarte versantul intern al cuspidului vestibular
în două fosete: mezială și distală . Foseta mezială este mai pronunțată decît cea distală. În
aceste fosete, paralel crestei axiale, se găsesc șanțurile secundare numite șanțuri de
descărcare.
PREMOLARUL II SUPERIOR

• Este al cincilea dinte din arcada dentară, implantat imediat după primul premolar.
Premolarul doi superior este asemănător cu primulpremolar, dar are o configurație mai
simplă și dimensiuni mai mici.
• Caracterele morfologice sunt identice cu excepșia suprafeței ocluzale.
• Suprafața ocluzală este bicuspidiată, însă cuspizii după mărime sunt egali între ei. Șanțul
intercuspidian împarte suprafața ocluzală în două porțiuni egale în sens vestibulo-
palatinal și se termină la marginea crestelor proximale: forma șanțurilor de pe suprafața
ocluzală se aseamănă mult cu litera H.
PREMOLARUL II INFERIOR

• Este al cincilea dinte din arcada dentară inferioară, implantat după primul premolar. Coroana lui are
formă cuboidă și este puțin mai mare decît cea a primului premolar, este un dinte monoradicular și
bicuspidant sau tricuspidant.
• Suprafața vestibulară este convexă atît în sens vertical, cît și orizontal. Convexitatea maximă verticală
este situată în treimea cervicală și trece lent în sens meziodistal. În comparație cu omologii săi, această
suprafață este împărțită de două șanțuri în trei lobi cu un relief mai puțin accentuat. Lobul central este
mai lat și abia depășește relieful lobilor mezial și distal. Marginea ocluzală este mai puțin ascuțită
decît la ceilalți premolari și este împărțită de vîrful cuspidului în două versante aproape egale, care,
unindu-se cu marginile proximale, formează unghiurile distal și mezial. Unghiul mezial este puțin mai
ascușit, iar ce distal mai oblic.
• Suprafața linguală este mai mică decît cea vestibulară și este ușor înclinată spre lingual,
cu o convexitate în ambele direcții. Din treimea cervicală, atît suprafața linguală, cît și cea
vestibulară converg ocluzal, făcînd ca diametrul vestibulolingual să fie mai mic la nivelul
suprafeței ocluzale.
• Suprafețele proximale sunt convexe și convergente spre colet și au o formă pătrată;
convexitatea maximă atinge marginea ocluzală, nivelul unde se realizează contactul
interdentar cu dinții vecini.
• Suprafața ocluzală are un relief dependent de prezența a doi sau trei cuspizi.
• În cazul cînd prezintă doi cuspizi, relieful ei este asemănător cu cel al primului premolar inferior
și se deosebește prin următoarele semne: vîrful cuspidului vestibular nu este accentuat înclinat
spre lingual; șanțul intercuspidian este situat mai vestibular, motiv care a condus la situarea
fosetelor meziale și distale mai aproape de marginea vestibulară a suprafeței ocluzale; cuspizii
vestibular și lingual sunt aproape de aceeași mărime.
• În cazul cînd prezintă trei cuspizi, șanțurile, fosetele și cuspizdul vestibular au același contur și
relief. Modificările se petrec la nivelul cuspidului lingual, care este împărțit în doi cuspizi de un
șanț cu direcție linguală ce își ia începutul din șanțul intercuspidian cu direcție meziodistală.
Șanțul intercuspidian nu depășește limita crestei sagitale a cuspidului lingual. Dintre cei doi
cuspizi linguali cel meziolingual este mai pronunțat și mai mare decît cel distolingual.
MOLARUL I SUPERIOR

• Este implantat după al doilea premolar și este al șaselea dinte din arcada dentară. Are o
coroană de formă cuboidă și este un dinte tetracuspidiant și triradicular.
• Suprafța vestibulară este divizată de 4 margini laterale: ocluzalăde formă neregulată,
ondulată; cervicală aproape orizontală și două margini proximale convergente spre colet,
marginea distală a cărora este mai curbă și mai scurtă decît cea mezială. Marginile laterale
conferă suprafeței vestibulare o formă trapezoidală cu baza mare situată ocluzal. Relieful
suprafeței vestibulare este convex, avînd și o mică depresiune realizată de un șanț central
care vine de pe suprafața ocluzală și se termină aproximativla jumătatea suprafeței
vestibulare. Totodată șanțul împarte suprafața vestibulară în doi lobi inegali: mezial și
distal.
• Suprafața palatinală este asemănătoare cu cea vestibulară, marginile proximale ale căreia sunt
mai convergente spre colet, la fel fiind împărțită în doi lobi inegali de șanțul ocluzal
distopalatinal, numit și șanț palatinal de descărcare, care continue aproape pînă la linia de
colet. Lobul mezial este mai mare decît lobul meziovestibular și cu mult mai mare decît cel
distopalatin. Pe suprafața palatinală a lobului meziopalatinal în treimea ocluzală și aproape de
marginea mezială, deseori este situată o proeminență de smalț numită tuberculul Carabelli.
Uneori șanțul distopalatinal formează o mică depresiune- orificiul orb.
• Suprafețele proximale au forma trapezoidală cu baza mare în dreptată spre colet, suprafața
distală a căruia este mai mică și mai convexă, iar suprafața mezială este plană în sens vertical
și convexă în sens orizontal, convexitatea fiind mai accentuată spre marginea vestibulară.
• Suprafața ocluzală are o formă neregulată romboidală, marginea vestibulară a căreia formează cu cea
mezială un unghi ascuțit, iar cu marginea distală-un unghi deschis și invers; marginea palatinală cu
cea distală formează un unghi obtuz, iar cu cea distală-un unghi ascuțit.Marginea distală și cea
mezială sunt aproape paralele și drepte, iar cea vestibulară și palatinală sunt convergente spre distal.
Pe suprafața ocluzală sunt situați 4 cuspizi, creasta oblică, 2 fosete principale, o fosetă accesorie și 3
șanțuri.
• Cuspizii sunt orientați în sens vestibulopalatinal și meziodistal, fiind separați între ei printr-un sistem
dublu de șanțuri intercuspidiene, care în dependență de gradul de adîncire spre partea centrală a
suprafeței ocluzale, sunt divizate în: șanțuri centrale(vestibulocentral și meziocentral) și 1șanț
periferic(distopalatinal).
• Șanțul vestibulocentral,pornind din centrul ocluzal spre suprafața vestibulară,continuă pînă în
treimea mijlocie a suprafeței vestibulare,separînd astfel cei doi cuspizi vestibulari în : cuspidul
meziovestibular și cuspidul distovestibular. Șanțul meziocentral își are începutul ca și cel
vestibulocentral în centrul ocluzal. Intersecția acestor două șanțuri formează un unghi de circa 95
grade și o fosetă,numită foseta centrală sau accesorie. Șanțul meziocentral pornește spre
suprafața mezială și împarte cei doi cuspizi meziali în : cuspidul meziovestibular și cuspidul
meziopalatin.Acest șanț împreună cu creasta mezială formează foseta mezială. Șanțul
distopalatin pornește de pe marginea distală a suprafeței ocluzale, împărțind-o aproximativ în
două jumătăți egale,continua până la marginea crestei oblice de smalț,unde formează cu ea un
unghi oblic de aproximativ 120-135 grade și se îndreaptă pe suprafața palatinală unde se
contopește cu șanțul de pe aceasta suprafață. Șanțul distopalatinal împreună cu creasta distală
formează foseta distală.
MOLARUL 1 INFERIOR

• Este implantat după al doilea premolar inferior și este al șaselea dinte din arcada dentară
inferioară.Coroana are o formă cuboidă și este un dinte pentacuspidant și biradicular.
• Suprafața vestibulară a primului molar inferior este delimitată de 4 margini laterale :
ocluzală,de formă ondulată,echivalentă celor 3 cuspizi vestibulari,cervicală reprezentată de
2 convexități orientate ocluzal ( una mezială și alta distală),care se unesc printr-o ușoară
ondulare spre spațiul interradicular corespunzător delimitării rădăciinilor,2 margini
proximale convergente spre colet,marginea distală a cărora este mai convexă și mai scurtă
decît cea mezială. Marginile laterale conferă suprafeței vestibulare formă trapezoidală cu
baza mare situată în sens ocluzal,iar baza mică-în sens cervical. Relieful suprafeței
ocluzale este asemănător cu cel al premolarilor inferiori,avînd convexitate maximă în
treimea cervicală,fiind aproape plană în sens ocluzal și oblică în sens lingual.
• Suprafața vestibulară este împărțită de două șanțuri verticale ( mezial și distal) în trei lobi
inegali.Șanțul mezial pornește de pe suprafața ocluzală și continua până la jumătatea
suprafeței vestibulare,terminându-se într-o parte depresiune care formează foseta vestibulară
în doi lobi : vestibulomezial și vestibulocentral. Lobul mezial este format de versantul extern
al cuspidului meziovestibular,lobul central este format de versantul extern al cuspidului
centrovestibular și este mai mic decît cel mezial.Șanțul distal pornește de asemenea de pe
suprafața ocluzală,fiind mai scurt și mai puțin exprimat,separînd lobul vestibulocentral de
cel extern al cuspidului distovestibular și este cel mai mic lob de pe suprafața vestibulară.
• Suprafața linguală ca și cea vestibulară are formă trapezoidală, același contur,dar de
dimensiuni mai mici,fiidn netedă.Această suprafață este convexă și aproape
verticală,împărțită de un șanț vertical in 2 lobi inegali.
• Șanțul vertical își ia începutul pe suprfața ocluzală și continuă până în treimea ocluzală a suprafeței
linguale împărțind-o în lobul meziolingual de dimensiuni mai mari și lobul distolingual de dimensiuni
mai mici.Acești lobi sunt formți de versantele interne ale cuspizilor linguali,iar volumul lor depinde de
dimensiunile acestor versante.
• Suprafețele proximale ca și în cazul molarilor superiori pot fi comparate cu un trapez,cu baza mare
orientată spre colet și cea mică spre ocluzal,avînd suprafața distală mai mică și mai convexă decît cea
mezială.Marginile suprafețelor proximale ( mezială și distală ) sunt ușor curbate fiind înclinate lingual.
• Suprafața ocluzală a primului molar inferior are formă de trapez cu baza mare orientată în sens
vestibular,este formată de crestele sagitale cuspidiene (vestibulară și linguală ) și de crestele marginale
de smalț ( mezială și distală).Pe suprafața ocluzală sunt situați 5 cuspizi , 4 șanțuri intercuspidiene și 5
fosete.Cuspizii sunt situți astfel : 3vestibulari și 2 linguali,fiind separați între ei printr-un sistem specific
de șanțuri intercuspidiene,care include un șanț central și 3 șanțuri secundare.
MOLARU II SUPERIOR

• Este implantant după primul molar,fiind al șaptelea dinte din arcada dentară. Caracteristicile
morfologice generale sunt identice cu cele ale primului molar superior,cu unele deosebiri de
detaliu.Coroana molarului doi superior are o formă cuboidă,este un dinte tetracuspidat ( uneori
poate fi tricuspidat) triradicular.
• Suprafața vestibulară a molarului doi superior se deosebește de cea vestibulară a primului molar
prin dimensiuni mai mici.Șanțul vestibular este de asemenea mai puțin exprimat și împarte
suprafața vestibulară în doi lobi aproximativ egali.
• Suprafața palatinală este mai mică,mai convexă decât suprafața palatinală a primului molar,relieful
ei fiind dependent de prezența și poziția șanțului palatinal situat mult mai distal și care este mai
scurt,extinzîndu-se în treimea ocluzală a suprafeței palatinale.La molarii cu suprafața ocluzală
tricuspidantă șanțul palatinal lipsește sau este abia schițat pe marginea palatinală.
• Suprafețele proximale ale molarului doi superior prezintă aceleașsi caractere morfologice
cu ele suprafețelor proximale ale primului molar,având dimensiuni mai mici.
• Suprafața ocluzală,ca și în cazul primului molar superior, are o formă
neregulată,romboidă,dimensiuni mai mici, unghiurile meziopalatinal și distovestibular
sunt mai rotunjite.Când pe suprafața ocluzală sunt situați 4 cuspizi, relieful ei are
caractere morfologice,identice cu cele ale primului molar superior,cuspizii fiind mai
teșiți.Cuspizii distovestibular și distopalatinal sunt mai mici,reducerea în volum fiind
foarte accentuată la cuspidul distopalatinal,care deseori aproape nu se mai observă,iar
suprafața ocluzală este reprezentată numai de 3 cuspizi.În așa cazuro relieful suprafeței
ocluzale este conferit de acești cuspizi care sunt situați astfel : 2 vestibulari și unul
palatinal.
MOLARUL II INFERIOR

• Este implantat după primul molar inferior și este al șaptelea dinte din arcada dentară
inferioară.Caracteristicile generale sunt identice cu cele ale primului molar inferior,existînd
unele deosebiri de detaliu : are coroana de forma unui trapez și este un dinte tetracuspidat și
biradicular.
• Suprafața vestibulară a molarului doi inferior are aceiași formă generală ca a primului molar
, deosebindu-se prin dimensiuni mai mici,fiind mai convexă și avînd un singur șanț
vestibular care se prelungește pînă la jumătatea suprafeței vestibulare,terminîndu-se ăn
foseta vestibulară.Șanțul împarte suprafața vestibulară în doi lobi inegali : lobul mezial fiind
mai mare și lobul distal fiind mai mic.
• Suprafața linguală este mai mică,avînd aproximativ aceiași formă ca și suprafașa linguală a
primului molar inferior.
• Suprafețele proximale prezintă caractere morfologice asemănătoare molarului 1.
• Suprafața ocluzală are un relief imprimat de cei 4 cuspizi,2 șanțuri intercuspidiene,2
fosete principale și una accesorie.Șanțul meziodistal are aceeași direcție ca și omologul
său de pe primul molar inferior, formînd 2 fosete principale ( mezială și distală ) care
separă cei 2 cuspizi vestibulari de cei 2 cuspizi linguali. Șanțul vestibulolingual separă
cuspizii vestibulari și linguali în cuspizii meziovestibular și distovestibular, meziolingual
și distolingual.
MOLARUL III
SUPERIOR
• Este implantat după al doilea molar și este ultimul dinte din arcada dentară,ocupînd locul
8.Mai este numit și molarul de minte , datorită perioadei de erupție- între 16 – 40 ani.Are
o formă variabilă,puțin constantă,poate fi tricuspidant sau multicuspidant, triradicular sau
mono- și multi radicular.Cînd molarul 3 superior este normal dezvoltat , are caracteristici
morfologice generale asemănătoare cu ale molarului 2 superior,avînd 3 cuspizi,
dimensiunile și volumul fiind mai redus.
MOLARUL III INFERIOR

• Este implantat după al doilea molar inferior și este ultimul din arcada dentară
inferioară,ocupînd locul 8. Ca și omologul său de la maxilă este numit și molarul de
minte.Deseori este mai bine dezvoltat și chiar mai mare decît molarul 2 inferior. Coroana
lui este formată în fond din 4-5 cuspizi sau chiar mai mulți . Molarul al treilea inferior
prezintă caractere morfologice indentice cu cele ale primului și al doilea molari inferiori.
Relieful acestui dinte este în raport cu polimorfismul și numărul cuspizilor ; este un dinte
biradicular,rădăcinile căruia sunt de cele mai multe ori reunite formînd un con scurt .
SFÎRȘIT