Creta si Micene

Oameni,locuri și ocupații

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 1

 Civilizația minoică, misterioasă și
fascinantă
Civilizația minoică a fost o civilizație din epoca bronzului care a apărut
pe insula Creta și a înflorit din aproximativ secolul al XXVII-lea î.Hr. până în
secolul al XV-lea î.Hr.. A fost redescoperită la începutul secolului datorită
activității arheologului britanic Arthur Evans(1). Will Durant(2) face referire la
civilizația minoică ca „prima verigă din lanțul european”. Se consideră că primii
locuitori ai Cretei au venit pe insulă acum cca. 128 000 ani, în timpul
paleoliticului mijlociu. Cu toate acestea, până la începutul mileniului al V-lea
î.Hr. nu au existat semnele unei agriculturi avansate.
Apariția acestei civilizații și perioadele de bruscă înflorire întrerupte de
cataclisme rămân un mister.
Termenul minoic provine de la numele regelui legendar cretan Minos și
a fost folosit pentru prima dată de arheologul englez Arthur Evans.
Civilizația minoică, a luat naștere în bazinul oriental al Mării Mediterane, pe
insula Creta. După declinul civilizației minoice, locul în acest spațiu i-a fost luat de
cultura miceniană, reprezentată de ahei(3), care au fost primii indo-europeni ce au
ocupat Creta.

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 2

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 3
 4
Influența civilizației minoice
 Insula Creta este situată în extremitatea sudică a Mării Egee.

•Insula are un sol relativ fertil, mai ales în câmpia Mesarei.

•posedă zăcăminte de cupru, un element indispensabil civilizațiilor din epoca bronzului
•este larg deschisă spre Mediterană, Grecia, Insulele Egeene, Orientul Mijlociu și Egipt.
Este posibil ca civilizația minoică să fi fost rezultatul unei dezvoltări interne, dar
este foarte probabil ca ea să fi fost stimulată de legăturile comerciale și culturale cu Asia
Mică și cu Egiptul.
Potrivit lui Homer, în Creta existau 90 de orașe.
Cele mai importante erau:
 Cnossos, care controla partea de nord a insulei,
 Faistos, care controla partea de sud a insulei,
 Malia, care controla partea central-estică,
Kato Zacros, care controla extremitatea de est și
 Chania, care controla partea de vest a insulei.

Creta avea în jurul anului 1950 î.Hr. palate splendide, orașe mari și prospere,acestea
fiind probabil rezultatul atât al producției pe scară mare a uleiului de măsline și a
vinurilor,cât și ca urmare a comerțului practicat intens în zona de răsărit a Mării
Mediterane. STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 5
 Societate și cultură:
Minoicii(4) au fost navigatori și comercianți profesioniști.
Cultura lor, ulterioară anului 1700 î.Hr. încoace arǎta un grad ridicat de
organizare.
Obiectele de fabricație minoicǎ sugerează că au înființat o rețea comercialǎ cu
Grecia continentală (în special Micene), Cipru, Siria, Anatolia, Egipt, Mesopotamia
și până în vest spre coasta Spaniei.
Comercializau ceramicǎ, șofran, tămâie și piper, staniu(5)și cupru din Cipru,
folosite pentru a produce bronz, dar și produse de lux confecționate din aur și argint.
Minoicii purtau pânze și kilturi(6). Femeile purtau robe cu mâneci scurte și
fuste cu volane stratificate. Hainele erau deschise la piept pentru a le expune
sânii în timpul ocaziilor festive. Femeile aveau opțiunea de a purta un corset fără
bretele montate. Pe haine aveau desenate modele simetrice și geometrice.

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 6

Frescele(7) cu femeile minoice din Cnossos
STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 7
 Religia minoicǎ se axa pe zeități de sex feminin.
Femeile oficializau ritualurile și ceremoniile.
Existența statuilor ce reprezintǎ preotese și frescele
care prezentau bărbații și deopotrivă femei ce participau
în aceleași sporturi, cum ar fi săritura peste taur, i-au
fǎcut pe arheologi să concluzioneze că bărbații și femeile
erau egali din punct de vedere social. Prinț minoic cu crini
Moștenirea era pe linie maternă. Pe fresce, culoarea și cunună de pene,
poate distinge sexul personajelor: pielea bărbaților era basorelief minoic din
pictatǎ într-o culoare brun-roșcatǎ, iar la femei pielea era sec. XVI î.Hr.
pictatǎ în alb.
Concentrarea bogăției a jucat un rol important în
structura societății. Construcțiile cu multi-camere au fost
descoperite chiar și în zonele sărace ale orașului,
dezvăluind o egalitate socială și un sistem de distribuție
egalǎ a bogăției.
STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 8
 Limba și scrisul:
Limba minoică este numită și "limba eteocretanǎ"
 Aceasta confundă limbajul scris din Linearul A cu limbajul euboean scris(8),
derivat din alfabetul grecesc din Epoca Întunecatǎ(9). Deși, limba eteocretanǎ este
consideratǎ a fi limba descendentǎ a limbii minoice, nu există dovezi arheologice
suficiente pentru a permite concluzii.
Cea mai veche scriere găsitǎ în Creta este cretana hieroglificǎ.Nu se știe dacă această
limbă era minoicǎ,dar originea sa este încă un subiect de dezbatere. Hieroglifele sunt
adesea asociate cu cele egiptene, dar sunt similare și cu tipurile de scriere din regiunea
Mesopotamiei
 Hieroglifele au intrat în uz din perioada Veche, fiind utilizate în același timp cu
Linearul A
dezvoltat din secolul al XVIII-lea î.Hr.Hieroglifele au dispărut la un moment dat în
timpul secolului al XVII-lea î.Hr.
 În perioada micenianǎ,Linearul A fost înlocuit de Linearul B, înregistrând o
versiune foarte arhaicǎ al limbii grecești . Pe inscripțiile Linearului B sunt consemnate
stocurile de produse și obiecte religioase asociate cu un anume cult. Fiindcǎ cele mai
multe dintre aceste inscripții sunt înregistrări economice concise, traducerea limbii
minoice rămâne o provocare.Inscripțiile acestora în linearul B sunt similare primelor
scrieri în limba greacă,ceea ce a susținut prezumția că la vremea aceea Creta căzuse sub
ocupația războinicilor veniți STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C
din peninsula ca aheii sau micenienii.9
02/17/2021
Pelopones (Grecia),
Linearul A

Discul de la Phaistos din lut ars şi

imprimat cu hieroglife minoice
Linearul B datând din sec. XVII î.Hr.

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 10

 Istoria civilizației minoice:
Civilizația minoică a fost descoperită de Sir Arthur Evans și este încă
insuficient cunoscută, apariția ei rămânând învaluită în mister. Iată o scurtă
prezentare a etapelor:

1)4000-2800 i.Hr.:
 cele mai vechi urme de civilizatie,
 o societate neolitică,
 înapoiată atât tehnic cât și cultural;
2)2800-2500 i.Hr.: apare metalurgia aramei.
Centrele principale au fost descoperite în estul insulei (totul se datorează
unei migrații din Asia Mică);
3)2500-2000 i.Hr.: cultura minoica timpurie
 începe epoca bronzului si se consolidează structura societății sclavagiste.
 vasele de piatră șlefuită și argilă, bijuteriile de aur, sigiliile, armele de
bronz dovedesc o tehnologie superioară celei din Grecia Continentală, din
insulele Marii Egee sau din Asia Mică. Se folosește scrierea pictografică;
4)2000-1900 i.Hr. perioada constructiei simultane a marilor palate din
Cnssos, Phaistos si Mallia,capitalele celor trei mari regate din insulă, apărute
STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 11
la începutul mil.II i.Hr.
5)1900-1700 i.Hr.: apogeul culturii minoice mijlocii-se generalizeaza metalurgia
bronzului și roata olarului, se cristalizeaza definitiv stratificarea socială în
regatele de pe insulă. Palatele sunt împodobite luxos, flota cretană domina
Mediterana Orientală, în materie de război si o concurează pe cea feniciană, în
privința comerțului. Scrierea pictografică este abandonată și se adoptă scrierea
numită Linear A.
6)1700-1600 i.Hr.: o catastrofă (un seism) distruge flota, așezările, porturile și
toate marile palate, în jurul anului 1700 i.Hr.insula nu își revine timp de 100 de
ani;
7)1600-1500 i.Hr: reîncepe perioada de înflorire și prosperitate. Marile palate
sunt reconstruite într-un stil arhitectonic nou și prin metode foarte avansate
pentru acea vreme, dar sunt distruse iarăși de o catastrofă naturală prin anul
1500 i.Hr..De data aceasta redresarea este mult mai rapidă.
8)1500-1400 i.Hr.: unificarea celor trei regate sub sceptrul dinastiei Minos din
Cnossos. Apariția carului de luptă și a calului (aduse din Orientul mijlociu),
inventarea scutului în formă de 8 și a sabiei lungi (rapiera). Reconstruirea
parțială a flotei, crearea unor splendide opere de artă-apogeul civilizației
minoice târzii si al metalurgiei bronzului în Creta.
Așezări importante: Cnossos, Gurnia, Palaicastro. Colonii si contoare
comerciale (agentii de schimb) cretane pe toate coastele Mediteranei, ajungând
12
până la țărmurile Atlanticului, cele ale Mării Negre si chiar Orientul
9)1400-1200 i.Hr.: invazia aheenilor(10), veniți din Grecia continentală. Creta
devine o parte a lumii miceniene, dar izbutește să-și păstreze autonomia
politică și originalitatea culturii. Populația se elenizează doar superficial,
palatul din Cnossos este jefuit și parțial distrus la început, se introduce
scrierea lineară B, alături de cea de tip A.
Invadatorii sunt uimiți si impresionați de superioritatea culturii cretane, a
tehnicii de construcție a palatelor și a navelor, de prelucrarea metalelor și
ceramicii, de stilul operelor de artă, al îmbrăcăminții si al ceremonialului de la
curte. Ei adoptă aceste noutăți sfârșind prin a fi asimilați, a se modela după
obiceiurile celor cuceriți, ba chiar a le răspândi pe continent. Creta nu este o
colonie, urmele micenienilor fiind intâlnite mai ales la Cnossos, unde aveau o
garnizoană(11) puternică.
10)1200-1100 i.Hr.: dorienii(12), un trib alungat din Peninsula Balcanică,
pătrund în Grecia continentală, distrugând în mare parte civilizația
miceniană, apoi ocupă întreaga Cretă. Noi invadatori aduc cu sine metalurgia
fierului și brutalitatea marilor invadatori: palatul din Cnossos este nimicit
până la temelii iar populația autohtonă decimată(13). Splendida civilizație
minoică dispare definitiv din istorie.

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 13

 Populația.
Origini și obiceiuri .
Din punct de vedere antropologic, oamenii Cretei minoice aparțineau
unui grup diferit de cele din Grecia continentală ori insulară, Egipt si
Orientul Mijlociu, constituind o populație interesantă și redusă numeric,
care s-a pastrat până azi în insulă.
Caracteristicile sale în antichitate erau: statura puțin mai înaltă decât
a egiptenilor (însă rareaori depășea 1,65 m), trupurile și membrele zvelte,
trăsături de o finețe și o gingășie uimitoare.
Fizionomia tipică și astăzi cretanilor (chipul oval, alungit, bărbia
retrasă, fruntea înaltă și înclinată, nasul drept, mai curând etrusc(14)
decât grec, ochii mari denotând vivacitate și o inteligență deasupra mediei)
se completează cu o carnație in mod normal albă, dar adesea puternic
bronzată, contrastând cu părul bogat și negru.

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 14

 Bărbații nu erau foarte puternici, compensând forța fizică printr-o
agilitate remarcabilă. Femeile erau frumoase și delicate. Friedrich Matz in a
sa lucrare Kreta, Mykene, Troja le descrie astfel :„Ochii mari, întunecați, te
privesc cu naturalețe, inteligență și parcă o ironică mirare, de sub sprâncene
desenate cu finețe. Buze mici, viu colorate, nas îndrăzneț, ușor ridicat și o
bărbie delicată alcătuiesc împreună un profil deschis. Gâtul, lung si zvelt,
poartă capul cu o siguranță de sine și o grație desăvârșită”.
Veșmintele bărbaților erau simple și funcțonale: cizme înalte  și un fel
de fustă scurtă sau șort despicat într-o parte susținut de un cordon de
piele. Nu aveau nimic care să le acopere bustul.
Veșmintele femeilor erau mult mai variate si neașteptat de elegante.
Pentru fiecare tip de activitate ori situație aveau un anumit tip de
costum, în general, compus din fustă lungă sau scurtă și o bluză care lasă
sânii la vedere.
Podoabele erau esențiale pentru toată lumea, de la cei mai simpli
până la cei mai bogați.

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 15

Elemente de cultură:
 Ceramica cretana era depășită în
măiestrie doar de cea egipteană. Avea
motive geometrice, florale si animaliere de
culoare roșie, galbenă sau albă pe fond
negru (celebrul rămâne „vasul cu
caracatiță” de la Gurnia).
 Pictura este superioară artistic celor
contemporane cu ea. Naturalețea figurilor
și redarea lor în mișcare dă o notă de
prospețime culturii cretane, ce poate fi
întâlnită doar în secolul de aur al lui
Pericle(15).
Vasul cu caracatita
 Arhitectura este cu atât mai interesantă, cu
cât este unicată în lumea acelor timpuri.

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 16

 Oamenii civilizației minoice au fost primii constructori de nave din
istoria Mediteranei. Silueta zveltă, lungă și îngustă, osatura rigidă și
rezistentă, cârma cu pană (spre deosebire de ramele -cârma din lumea
mediteraneeană) si cele doua catarge cu câte o velă mare rămân
caracteristice navelor de război cretane.Navele comerciale difereau total de
cele de râzboi!
Cretanii nu și-au dorit să cucerească pe nimeni din simplul motiv că
aveau tot ce le trebuie pe insulă și făceau un comerț foarte bine pus la
punct cu toate popoarele vremii.
Societatea aceasta pașnică, preocupată mai mult să creeze decât să
distrugă, a încercat să facă față invidiei celor din jur. Unii au acuzat
civilizația minoică de decadență(16). Nu se poate vorbi de așa ceva în cazul
unei populații care a renăscut practic de două ori,în urma unor catastrofe
naturale, din propia cenușă. Faptul că nu au fost interesați de război și
armele erau mai mult un mijoc de distracție decât de cucerire, releva o
societate superioară.

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 17

În concluzie:
Putem spune că civilizația minoică, unică prin rafinament și mod de
gândire, a fost edificată(17) într-un timp extrem de scurt, dorind parcă să
ardă etapele. Un lucru este cert: Creta
minoică a fost una din
cele mai frumoase aventuri ale rasei umane și
civilizația ei, deși nu a avut viață lungă, rămâne un
punct luminos în zbuciumata istorie a omenirii.

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 18

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 19
 Civilizația miceniană
Civilizația miceniană reprezintă prima epocă importantă a civilizației
grecești, fiind opera aheilor.
Termenul „civilizație miceniană” este pur convențional, în sensul că nu
presupune existența unei unități nici teritoriale, nici politice. Dintre
numeroasele mici state aheene, cel al cărui capitală a fost orașul Micene era
desigur cel mai puternic (urmat de alte orașe ca Argos, Tirint, Pylos, Atena,
Teba). Aheii sunt atestați în Grecia încă de prin anul 1600 î.Hr. În curând ei
ocupă Grecia centrală, nordul Peloponezului cu insulele din zona centrală și
sudică a Mării Egee. Înainte de 1400 î.Hr. cuceresc Creta și o jefuiesc de
comori pe care le transportă la Micene.

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 20

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 21
STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 22
 Ultima mare întreprindere războinică a aheilor a fost războiul împotriva Troiei-
război al cărui importanță a fost mult exagerată de poemele homerice. Pe locul
unei așezări datând din neolitic au fost construite succesiv începând din mileniul al
III-lea î.Hr. - de către o populație amestecată în această zonă - 9 orașe pe același
loc cu acest nume. Troia era situată într-un punct care controla strâmtoarea
Hellespontului și în plus poseda și un teritoriu foarte bogat, renumit și pentru
creșterea berbecilor și cailor. O coaliție de 28 de state aheene, totalizând un număr
de aproximativ 100.000 de luptători, îmbarcați pe 1200 de corăbii, cele mai mari
ducând câte 120 de oameni, sub comanda regelui Micenei, Agamemnon, au asediat
timp de zece ani Troia. Evenimentul este plasat de Eratostene în anul 1183 î.Hr.
După ce au cucerit orașul și l-au jefuit, aheii s-au retras.
Civilizația miceniană nu a durat nici șase secole. Rând pe rând palatele și
cetățile miceniene au fost jefuite și distruse. Singura cetate care și-a continuat
existența încă multe veacuri a fost Atena. Orașul Micene a supraviețuit până către
1100 î.Hr. Cauza prăbușirii civilizației miceniene a fost în principal determinată de
invazia ultimului val de triburi grecești ale dorienilor, invazie în urma căreia va
dispărea - pentru o perioadă de cinci secole - și scrierea în Grecia.
Sǎpǎturile arheologice inagurate în 1876 de cǎtre Heinrich Schliemann(18) au
dezvǎluit o civilizație impunǎtoare și bogată, deschizând calea cercetǎrii epocii
bronzului în Grecia. STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 23
 Așezări și morminte:
Așezările civilizației miceniene sunt în mare parte cunoscute de pe urma
descoperirii vestigiilor arheologice. Civilizația micenianǎ a avut începuturi modeste,
în 2150 î.en., grupuri de pǎstori și rǎzboinici indo-europeni coborând din nordul
peninsulei în Grecia. Stelele funerare reprezentau scene simbolice de victorie și de
vânǎtoare regalǎ. Inventarul bogat al acestor morminte consta în câteva mii de obiecte
de preț-arme de paradǎ, vase, bijuterii de aur și argint și mǎști de aur, ceea ce indicǎ
opulențǎ și un statut superior al defuncților.
Cǎtre 1400 î.en., mormintele cu tholos-falsa cupolǎ, de dimensiuni impresionante
(ca cel de la Micene care măsura 13 metri înǎlțime și 15 metri diametru) deveneau
semnul unui statut singular în ierarhia socialǎ. Mormintele cu tholos, citadelele-palat
sau zidurile ciclopice indicau prezența unor regi care dominau asupra aristocrațiilor
(ale cǎror morminte indicǎ un statut de subordonare fațǎ de cele ale regilor cu tholos)
și asupra populației din teritoriile care depindeau de centrele fortificate. Cǎpeteniile
miceniene dispuneau de arhive și de o ierarhie funcționăreascǎ și militarǎ, asigurându-
le controlul economic și politic asupra teritoriului aferent.

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 24

02/17/2021 25
 Cetățile din timpul epocii miceniene au fost
construite folosind stilul de piatră ciclopicǎ(19), cu intrǎri
și porți largi. Aceste cetăți au fost sedii administrative
pentru conducători. Pe culmile cetǎților s-au construit
palatele regilor. Planul de bază a acestor palate a fost
similar cu structurile minoice, cu diferite camere pentru
funcții diferite. Poarta Leilor
Clădirile nu erau complexe în structurǎ și s-au
construit în jurul unui megaron(20) central. Designul
structural a fost un element timpuriu de arhitectură
heladicā(21). Oamenii de rând au trăit la poalele cetǎților
din mediul rural sau în regiunile din apropiere.
Aceste așezări erau amplasate pe coline sau pe
câmpie, unde terenul era fertil și apa era abundentǎ.
Câmpiile, laolaltǎ cu porturile au avut o importanță
din punct de vedere economic și comercial.
Incintele impunǎtoare și palatele monumentale ca
cele de la Micene, fortificau masiv acropola de pe malul
Tholosul lui Atreu
Khaos, cu monumentala Poartǎ a Leilor.

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 26

 Limbajul:
Limba Linearului B, care era scrisǎ în timpul civilizației miceniene a
constat din aproximativ 200 de semne silabice și logograme(22). Acest limbaj a
fost o formă îmbunătățită a Linearului A, scris în timpul epocii minoice. Este
un sistem de scriere care a fost găsit pe plăcuțe datând încă din 1450 î.Hr. fiind
folosit de civilizațiile miceniene până la colapsul acestora în jurul anului 1100
î.Hr., data căderii cetății Micene.
Limbajul a fost folosit mai ales la Cnossos și în Pylos. Corpusul(23) de
epoca micenianǎ era format din 6000 de tablete din Heladicul timpuriu spre
Heladicul Târziu(24). Piatra Kafkania este cea mai veche inscripție micenianǎ
datând din secolul al XVII-lea î.en.

Linearul B din Pylos 5-A C

STOICA ALEXANDRU-CLASA 02/17/2021 27
 Economie și societate:
Diferența de clase în structura societății s-a evidențiat din varietatea bunurilor cu
care erau îngropați micenienii în mormintele lor. Este clar că a existat o clasă superioara
de guvernământ formata din nobili și o clasa inferioara formata din oameni de
rând.Producatorii direcți care erau grupați în comunitǎți da-mo(25) dependente, cu titluri
precare, dețineau terenuri pe care le lucrau, atâta timp cât administrația palatului
înregistra prestațiile în bunuri din partea acestora și interveneau în gestiunea terenului.
Inscripțiile atestǎ mai multe categorii: deținǎtorii de kitimena kotona (26)aveau loturi
independente, iar kekena kotona(27) li se acordau loturi de colectivitǎțile da-mi(28) în
schimbul unor obligații; onata-arendașii dețineau loturi cu titluri diferite de
posesiune.Aristocrația tereta primea și ea loturi de pǎmânt. La vârful ierarhiei politice era
"Wanaka" (regele), care era liderul politic și religios și deținea terenuri numite temenea.
Sub el erau șefii locali și controlorii care îndeplineau sarcini administrative. Siguranța
statului era responsabilitatea unui Lawagetas, șeful armatei. Din cauza acestei ierarhii
eficiente, epoca micenianǎ a fost din punct de vedere economic și cultural afluentǎ, în
timp ce armele găsite în morminte confirmă cǎ societatea lor era înclinata spre domeniul
militar. Micenieni au urmat un sistem bipartit(29). Au existat două grupuri de oameni.
Unul care lucra la palat pentru conducători și un altul, care își desfășura activitǎțile
independent. Dar chiar și acei oameni care lucrau la palat puteau sǎ-si formeze propriile
afaceri. Cărturarii supravegheau și consemnau producția și tranzacțiile economice. De
28
asemenea, organizau distribuirea de rații și alocarea muncii.
STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021
 Activitatea militarǎ era controlatǎ de wanaka(30), administrația
palatului consemnând numeroase inventare de arme: sǎgeți, lǎnci și sǎbii.
Apogeul civilizației miceniene a coincis cu larga întrebuințare a carelor de
luptǎ trase de cai, în posesia regilor, care își dotau rǎzboinicii de elitǎ de
rang înalt.

Arme miceniene

Femeie miceniana
STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 29
Agricultură și meșteșuguri:
Economia agricolă era bine organizatǎ, iar sistemul de distribuire era bine
planificat, ce consta în centrele de depozitare pentru produse și recolte.
Excedentul era ținut în palate ca o formă de impozit conform înregistrărilor
păstrate sub forma tabletelor de lut.Excedentul era utilizat pentru lucrǎri defensive
precum incinte, drumuri și pentru întreținerea armatelor regale.
Bunuri importante erau cerealele, uleiul de măsline și vinul. Ierburile,
condimentele și mierea erau de asemenea cultivate. Ovinele și caprinele erau
crescute pentru lână și laptele lor. Bunurile și produsele, uleiul de măsline în
special, erau exportate în țări străine.
Industria textilă a fost una dintre cele mai importante industrii în timpul
civilizației miceniene. De la prima etapă a pășunatului oilor, lâna era stocată în
palate și transformată în veșminte.
Palatul de la Pylos avea circa 550 de angajați în industria textilă în timp ce
la Cnossos erau 900. Veșmintele din lână, fibre și de in au fost cele mai importante
textile.

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 30

 O altă industrie importantă a fost industria
metalurgică, unde metalurgia era practicată într-o formă
avansată. La Pylos erau angajați aproximativ 400 de
muncitori. La Cnossos, tabletele sugerează cantitatea
săbiilor și armelor fabricate.
O altă industrie interesantǎ era industria
parfumurilor. Uleiuri de trandafir, salvie, etc. au fost Vas micenian
folosite pentru a face parfumuri și arome. Alți
meșteșugari calificați erau aurarii, cioplitorii de fildeș,
cioplitorii în piatră și olarii. O varietate de materiale
(lemn, piele și metal) au fost folosite la fabricarea de
armuri, scuturi, căști, sulițe, săbii, pumnale și săgeți.

Cercei din aur

Frescă miceniană ce prezintă vânarea unui mistreț

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 31
 Artă și religie:
Se știe puțin despre practicile religioase la micenieni. Minoicii au avut o
influență puternică asupra practicilor religioase și ritualurile practicate de
micenieni. Doar câteva texte descriu numele zeilor. O divinitate populară a
fost Poseidon,(asociat cu cutremure). Alți zei importanți ai panteonului erau
Doamna Labirintului și Diwia (Marea Zeițǎ), Zeus - Hera, Ares, Hermes,
Athena, Artemis, Dionysos și Erinya.Existau foarte puține temple și altare în
care ar fi fost exercitate practici religioase. Se poate presupune cǎ toate
ritualurile erau desfășurate în aer liber sau în sanctuarele din vârfurile
munților. Unele altare au un design structural tripartit.
Micenienii produceau ulcioare, kratere în care combinau apa cu vinul și
potire. Vasele care au fost exportate au fost mai complicate de proiectat și
aveau motive frumoase, reprezentând de multe ori războinici și animale.
Navele în formǎ de trepiede, bazine, sau lămpi au fost găsite în cantități mari
în siturile arheologice. Statuete de teracotǎ includeau figurine antropomorfe
și, uneori, figuri zoomorfe, cele mai multe dintre ele fiind de sex masculin
sau feminin. Erau colorate și au fost adesea folosite ca statui de cult. Temele
în picturǎ includeau vânătoarea, scenele de război, procesiuni, mitologie și
legendă. Mai multe fresce au fost, de asemenea, găsite în palate, în timp ce
32
temele similare au fost STOICA
utilizate si în ceramică.
ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021
 Pumnal din Prosymna

Masca lui Agamemnon

Idol micenian

Rython de aur in forma de cap de taur

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 33

Sfârșitul civilizației miceniene:

Există două teorii despre sfârșitul civilizației miceniene .

una este migrarea populației
a doua presupune lupte interne și conflicte.
În conformitate cu prima teorie, dorienii au inițiat un atac devastator ,
deși această ipoteză a fost pusǎ la îndoială deoarece dorienii erau prezenți
în Grecia în acel timp . Alternativ , s-ar putea ca " Popoarele Mǎrii " să fi
atacat micenienii. Popoarele Mǎrii sunt binecunoscute pentru invadarea
multor regiuni din Levant, Anatolia și Egipt.
A doua teorie sugereazǎ un conflict social intern între bogați și săraci,
clasele de jos fiind extrem de sărăcite spre sfârșitul perioadei heladice
târzii . Până la sfârșitul Heladicului Tarziu III, civilizația miceniană a ajuns
la final atunci când orașele Micene și Tirynth au fost complet distruse.
Sfârșitul civilizației miceniene a marcat începutul Evului Întunecat al
Greciei.

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 34

 Vocabular:
1.Sir Arthur John Evans- a fost un arheolog englez. El a întreprins o serie de
expediții în Grecia și mai ales în Creta, contribuind esențial între 1900-1931 la
descoperirea și restaurarea palatului minoic din Cnossos.
2.William James „Will" Durant (1885-1981) scriitor, istoric și filosof american
este cunoscut mai ales pentru lucrarea sa în 11 volume, The Story of Civilization,
scrisa impreuna cu sotia sa, Ariel Durant, si publicata intre 1935 si 1975. The Story
of Philosophy (Povestea filosofiei), publicata in 1926, a fost imediat remarcata si
descrisa ca o lucrare inovatoare care ajuta la popularizarea filosofiei.  
3.Aheii (în greacă Ἀχαιοί, achaioi) este numele colectiv dat forțelor grecești
în Iliada lui Homer (apare de 598 de ori).
4.Minoic, -ă adj. Referitor la civilizația minoiană.
5.Staniul sau cositorul este un element chimic din grupa a IV-a a tabelului periodic
al elementelor.
6.Kilt-ul este un articol de îmbrăcăminte specific scoțian.Este format dintr-o
fustă,dar are particularitatea de a fi purtată de bărbați.Este folosită în prezent doa
la mari ocazii cum sunt nunțile sau alte evenimente tradiționale scoțiene
etc.Culoarea kiltului diferă între diferitele clanuri provenite din regiunea
Scoției.Designul particular al fiecărei țesături în carouri (corespunzător fiecărui 35
clan) se numește tartan.
7.Frescă (în italiană "Affresco", plur. "Affreschi", derivat din cuvântul fresco =
proaspăt) este o pictură murală executată pe o tencuială proaspătă, în care
culoarea este încorporată chimic și poate fi astfel conservată un timp
8.Limbajul euboian scris deriva de la Insula Evia (Euboea) este a doua insula
nelimitat.
ca marime din Grecia, dupa Insula Creta. Ca si cea din urma, Evia are in spate o
poveste antica, incarcata de magie.Numele Euboea i-a fost dat dupa o naiada,
fiica a unui zeu al raurilor din Beotia, care a fost rapita de Poseidon, fermecat de
frumusetea ei.
9.Epoca Întunecată sau Era „întunecată” a Greciei=Secolele XII-VIII î.en. sunt pentru
istoria Greciei Antice o epocǎ greu de definit datoritǎ surselor precare și a contrastului cu
epoca micenianǎ, dar și cu epoca clasicǎ de înflorire a civilizației grecești. Această
perioadă mai este denumitǎ "Epoca homerică" deoarece singurele informații despre
această perioadă proveneau din cele două epopei homerice,Iliada și Odiseea.
10.Aheean, -ă, aheeni,-e, adj.Care aparține aheilor, privitor la ahei. Din fr. achéen.
11.Garnizoana (din franceză garnison, garnir a echipa) este un termen
colectiv ce se referă la corp de trupe staționate într-o anumită localitate,
inițial, să o păzească, dar de cele mai multe ori, folosită ca bază de cazare.
12.DORIÁN, -Ă, dorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație stabilită în
Antichitate în Pelopones, în Grecia insulară și pe coastele Asiei Mici; (și la sg.) persoană
care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține dorienilor (1), privitor la dorieni; doric.
STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 36
13.DECIMÁT, -Ă, decimați, -te, adj. (Despre o colectivitate) Din care au murit foarte mulți
(uciși de războaie, de epidemii).
14.Etruscii, un popor de limbă ne-indoeuropeană, au locuit regiunea din
Italia, numită Etruria (cuprinzând Toscana, regiunea de nord a Latiumului și
părți din Umbria), începând cu 1000–900 î.Hr. până în sec. I d.Hr.,
15.Pericle (aproximativ 495- 429 î.Hr.) a fost un general, orator și om de stat
atenian. A fost conducător al Atenei între 443 și 429 î.Hr., timp în care a inițiat
numeroase reforme democratice, care au transformat orașul într-un centru politic,
cultural, artistic și economic al lumii grecești. A construit Partenonul, noul
Erechtheion și altele. În timpul conducerii sale a început Războiul peloponesiac
(431 - 404 î.Hr.), în care a fost implicată și Atena. A fost răpus de ciumă, care a
lovit Atena în perioada desfășurării acestui război.
16.DECADÉNȚĂ, decadențe, s. f. 1. Declin, regres. 2. Decădere, degradare morală.
3. Calitate inferioară a literaturii, artei etc. sau pierdere a normelor morale din
creațiile unei epoci față de o perioadă anterioară.
17.EDIFICÁ vb. I. 1. tr. A zidi, a construi, a clădi (mai ales construcții monumentale).
2. tr., refl. A (se) lămuri. [P.i. edífic. / < lat. aedificare < aedes – casă, facere – a face.
18.Heinrich Schliemann ( n. 6 ianuarie 1822,Neubukow,Germania– d. 26 decembrie1890,
Napoli, Italia) a fost un arheolog german, născut în nordul Germaniei la Neu-Bukow, care a
identificat urmele legendarei cetăți grecești antice Troia din Asia Mică, azi în Turcia.
STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 37
 19.Ciclopic, -ă adj. De ciclop (1); (fig.) uriaș, gigantic. ◊ Zid ciclopic = zid construit din
blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită.
20.Megaron s.n. Încăpere principală a casei de locuit în Grecia antică
21.Heladic este un termen arheologic modern ce identifica o perioadǎ ce caracterizeazǎ
cultura Greciei Continentale în Epoca Bronzului.
22. Logogramă este un simbol scris care reprezintă un cuvânt, o formulă sau o frază.
Caracterele chinezești și caracterele chinezești folosite de japonezi; unele dintre
hieroglifele egiptene și unele caractere ale scrierii cuneiforme sunt exemple de
logograme. Folosirea logogramelor se numește logografie.Un sistem de scriere care e
bazat pe logograme se numește sistem de scriere logografic.
23.Corpus, corpusuri, s. n. (Livr.) Culegere sau colecție de texte, documente, inscripții,
legi
24.Perioada Heladicǎ a fost împărțită în trei etape: cea veche, cea mijlocie și cea
târzie. Cea veche și cea târzie au fost la rândul lor subdivizate în conformitate cu
descoperirile arheologice din diferite nivele .
25. Da-mo- comunitǎți dependente,
26.Kekena kotona cărora li se acordau pământuri în schimbul unor obligaţii
27.Kitimena kotona aveau loturi independente
28.Da-mi colectivitǎțile de pământ
29.Bipartid,-ă adj. Constituit din două partide politice.
30.Wanaka -regele STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 38
 Bibliografie:
http://theo-phyl.blogspot.com/2009/06/civilizatia-minoica-cretana.html
http://www.roportal.ro/articole/creta-civilizatia-minoica-3161.htm
Drâmbă, Ovidiu. „Istoria culturii și civilizației”, Editura științifică și enciclopedică,
București 1984
Barlow, Jane Atwood; Bolger, Diane L.; Kling, Barbara (1991). Cypriot Ceramics:
Reading the Prehistoric Record. Philadelphia, PA: University of Pennsylvania Museum
of Archaeology and Anthropology..
Doumas, Christos (1980). Thera and the Aegean World II: Papers Presented at the
Second International Scientific Congress, Santorini, Greece, August 1978. London:
Thera and the Aegean World.

STOICA ALEXANDRU-CLASA 5-A C 02/17/2021 39