Crearea accesului la

camera pulpară. Erori și

complicații în timpul
creării accesului.
Cunoașterea anatomiei dintelui – este
cerința necesară pentru rezolvarea
problemelor ca curațirea, dezinfecția
obturarea tridimensională calitativă a
canalului radicular .
Incisivul central superior
 Camera pulpară are forma coroanei
dintelui lățită în sens medio-distal și turtită
în sens vestibulo-palatinal.Camera se
îngustează la nivelul coletului dintelui
continuîndu-se fără nici o linie de
demarcațiecu în canalul radicular. Canalul
radicular al incisivului central superior se
îngustează treptat pînă în regiunea apexului.
 Prezintă 1 rădăcină, 1 canal 100 %
Formarea cavității la incisivul central superior: a. fără coferdam b. cu aplicarea coferdamului
Incisivul lateral superior

 Camera pulpară a incisivului lateral

superior asemănătore ca incisivul
central superior, prezintă un canal
radicular mai strîmt și aplatisat în sens
mezio-distal.
 1 rădăcină, 1 canal 100%
Caninul superior
 Camera pulpară este mare și are o formă
asemănătoare cu cea a coroanei avînd un
corn central în direcția cuspidului și două
coarne mai mici în direcția unghiurilor, ea se
continuă cu un canal mare și drept. Canalul
caninului superior este cel mai mare canal
din toate canalele radiculare. Poate fi
aplatisat ușor în sens mezio-distal.
 1 rădăcină, 1 canal 100%
Primul premolar superior
 Camera pulpară are forma coroanei și prezintă două
coarne dintre care cel corespunzător cuspidului
vestibular este mai mare. Pe podeaua camerei pulpare
se află cele două canale radiculare: unul vestibular și
altul palatinal unite între ele printrun mic șanț cu
direcție vestibulo-palatinală. Canalul vestibular este
mai conic și mai mare decît cel palatinal.
 2 rădăcini 57%
 1 rădăcini, 2 canale 16%
 1 rădăcini, 2 canale, 1 foramen 12%
 3 rădăcini, 3 canale 6%
Premolarul doi superior
 Camera pulpară are forma coroanei.
Cornul pulpar vestibular este mai lung și mai
subțiat către vîrf decît cel palatinal. Orificiul
canalului situat la mijloc, canalul radicular
strangulat pe părțile aproximale.
 1 canal 53%
 2 canale, 1 foramen 22%
 2 canale, 2 foramene 13%
 2 rădăcini, 2 canale 11 %
 3 rădăcini, 3 canale 6 %
Suprafața ocluzală și secțiunea transversală a dinților premolari
Primul molar superior
Camera pulpară reproduce forma coroanei; prezintă patru coarne,
dintre care cel meziovestibular este cel mai lung, iar cel disto-
palatinal cel mai scurt.Peretele mezial al camerei pulpare este cel
mai lat dintre cei patru pereți laterali, care sunt convecși către
centrul cavității. Podeaua camerei pulpare are diametrul vestibulo
palatinal mai mare decît cel mezio-distal.Orificiile canalelor
radiculare se găsesc în fundul unor mici adîncituri. Canalul
palatinal este cel mai mare are aceiași înclinație ca și rădăcina
este rotund și ușor accesibil, se îngustează în treimea apicală.
Canalul mezio-vestibular este mai îngust ușor aplatisat în sens
mezio distal și ușor recurbat cu convexitatea către partea
mezială. Canalul disto-vestibular este foart e îngust și aplatisat în
sens mezio-distal.
3 rădăcini - 3 canale 44-55% ,4 canale 45-56%
Canalul meziobucal : 2 canale 60%
2 foramene 20%
1 foramena80%
Canalul mezio-vestibular Canalul vestibulo -distal

Canalul distal
Secțiunea longitudinală a molarului superior
Molarul doi superior
 Camera pulpară asemănătoare cu cea a primului
molar fiind însă mai mică. În cazul în care dintele
are trei cuspizi, ea va avea numai trei coarne.
Canalele radiculare au aceiași dispoziție ca la primul
molar.
 3 rădăcini 60%
1 canal meziobucal 70%
2 canale meziobucale: 1 foramen 15%
2 foramene 10%
2 rădăcini 25%
1 rădăcină 10%
Molarul trei
 Camera pulpară are forma coroanei, cu atîtea
coarne cîți cuspizi; ea se continuă de obicei
cu trei canale radiculare: unul palatinal și
două vestibulare. În cazul rădăcinii complet
fuzionate există un canal central mare.
Poate avea de la o rădăcină pînă la cinci.
 Respectiv și canale 6% 1 canal, 32%
2canale, 41% trei canale, 20% patru și cinci
canale
Incisivul central inferior
 Incisivii centrali inferiori au o cameră
pulpară mică. Canalul radicular al incisivilor
inferior este foarte turtit în sens mezio-
distal.

 1 canal 70 %
 2 canale, 2 foramene 5%
 2 canale, 1 foramen 25%
Incisivul lateral inferior
 Incisivii laterali inferiori asemenea celor
centrali au o cameră pulpară mică. Canalul
radicular al incisivilor laterali inferiori este
foarte aplatisat în sens mezio-distal.

 1 canal 55 %
 2 canale, 2 foramene 15%
 2 canale, 1 foramen 30%
Caninul inferior
 La caninul inferior, camera pulpară și
canalul radicular sunt de dimensiuni mai
mici decît la caninul superior. Canalul
radicular relativ strîmt, este turtit în sens
mezio-distal și se îngustează mult în
regiunea apicală.
 1 canal 70%
 2 canale, 1 foramen 20%
 2 canale, 2 foramene 10%
Primul premolar inferior
 Camera pulpară turtită în sens mezio-distal
prezintă două coarne, cornul vestibular fiind
mai dezvoltat. Pereții ușor convergenți
înspre rădăcină se continuă cu canalul
radicular care este aplatisat în sens mezio-
distal și se strîmtează între mijlocul și
treimea cervicală a rădăcinii.unde capătă o
formă circulară.
 1 canal, 1 foramen 74%
 Branching canal: 1 foramen 4%
2 foramene 25%
Premolarul doi inferior
 Asemănător cu primul premolar inferior.
Canalul radicular al celui de al doilea
premolar inferior este circular, mai larg în
porțiunea mijlocie a rădăcinii, îngustîndu-se
din nou în regiunea apicală.

 1 canal, 1 foramen 97%

 Primul molar inferior



Camera pulpară este foarte mare. Tavanul
camerei pulpare prezintă cinci coarne dintre care
cel corespunzător cuspidului mezio-vestibular
este cel mai înalt. Canalele radiculare , în număr
de trei , sunt dispuse două în rădăcina mezială
(unul mezio-vestibular și unul mezio-lingual), și
unul în cea distală. Canalil distal este aplatisat în
sens mezio distal.
 2 canale meziale 60%, 1 foramen 40%
 1 canal distal 70%
 Canalul distal: 2 canale, 1 foramen 35%
2 canale, 2 foramen 10%
Molarul doi
 Camera pulpară are patru coarne.
Canalele radiculare ; cele două meziale au
de obicei un orificiu apical comun, mai rar
sunt două orificii apicale.
 2 canale meziale 40%, 1 foramene 35%

1 canal 25%
1 canal distal 92%
2 canale, 1 foramen 5%
2 canale, 2 foramene 3%
Crearea accesului spre
canalul radicular
 Pentru tratamentul eficient al canalului
radicular este necesar de a crea la el accesul
corect.
Avantajele unei deschideri
corecte a camerei pulpare
 Usoară localizare a orificiilor de
deschidere a canalelor radiculare
 Facilitează tratamentul mecanic al
canalului
 Reduce posibilitatea formării unor trepte
sau căi false
 Permite plasarea mai ușoară a
materialului de obturație radiculară.
 Instrumentarul necesar
pentru crearea accesului.
La realizarea
acestei etape se
utilizează piesa
turbină cu freze
diamantate şi din
aliaj dur de
dimensiuni
corespunzătoare
(dintelui)
Etapele formării accesului
spre canalul radicular
 O corectă cavitate de acces spre canalele radiculare
trebuie să rezulte după îndepărtarea în totalitate a
plafonului camerei pulpare.
 Cavitatea de acces va fi modelată sub forma de con cu
baza largă privind spre fața ocluzală și vîrful orificiului
canalului (cînd unul singur) sau spre podeaua camerei
pulpare (la pluriradiculari).
 Asigurarea vizibilităţii directe a fundului camerei pulpare
 Forma cavităţii carioase şi camerei pulpare deschise
trebue să asigure accesul direct către canalele
radiculare cu instrumentele endodontice.
Deschiderea cavității pulpare
Largirea și finisarea cavității
Varietăți de camere pulpare
Crearea accesului la
camera pulpară la incisivii
superiori

Locul de elecție, în vederea trepanării

dintelui și a cateterizării canalului
radicular, se află pe fața palatinală, la
jumătatea distală dintre cingulum și
marginea incizală.
Crearea accesului la camera pulpară la incisivii superiori
 a b

Accesul creat la la camera pulpară: a) incisivul superior

b) incisivul inferior
Accesul la camera pulpară
la premolari

Locul de elecție pentru trepanare este la

mijlocul șanțului intercuspidian în direcția
cuspidului vestibular.
 Accesul la molarii superiori

 Locul de elecție pentru trepanație este în

mijlocul feței ocluzale în direcția cuspidului
mezio-vestibular.
Deschiderea și lărgirea camerei pulpare la molar
Accesul la camera pulpară
a incisivilor inferiori

 Trepanarea se efectuează în centrul feței

linguale .
 Accesul la camera pulpară a
molarilor inferiori

 Locul de elecție pentru trepanație se află în

partea mezială a gropiței centrale a feței
ocluzale și în direcția meziale-vestibulare.
Erori și complicații în
timpul creării accesului
 Perforarea coroanei la nivelul coletului dentar sau
subgingiuval.
 Formarea pragului ca urmare a direcției incorecte a
frezei.
 Deschiderea nesatisfăcătoare a camerei pulpare ce po ate
duce la perfor în timpul lărgirii instrumentale a canalului.
 Scăderea rezistenței dentare ca urmare a înlăturării
excesive a țesuturilor dure.
 Fracturarea instrumentului din cauza lipsei accesului
direct la canalul radicular.
 Perforarea podelei camerei pulpare.
Vă mulțumesc pentru atenție !!!