Sunteți pe pagina 1din 11

PROIECT DE ABSOLVIRE

 Calificarea: Asistent Medical Generalist

ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU ANEXITĂ


Anatomia si fiziologia aparatului genital
feminin
Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externă - vulvă - şi un grup de organe interne localizate în
pelvis: vaginul, uterul, trompele Faloppe (salpinge) şi ovarele.

Vaginul
Este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit în sensul antero-posterior. Vaginul are rol în copulaţie (depunerea
spermatozoizilor) siserveste drept canal – trecerea fătului şi anexele sale în timpul naşterii.

UTERUL
Este organul în care nideaza şi se dezvoltă produsul de concepţie şi care produce expulzia acestuia după
dezvoltarea la termen.

Trompele uterine
Sau salpingele sunt cele două conducte musculo-membranoase situate în partea superioară a ligamentelor largi.
Ele se întind de la coarnele uterine până la faţă superioară a ovarelor.
 
Ovarele
 
Sunt organe pereche. Ele constituie glanda sexuală feminină, cu funcţie endocrină şi în acelaşi timp
producătoare a ovulelor.
Definitie

Anexita reprezintă inflamatia şi infecţia organelor sexuale feminine, care are drept complicaţii, în
cazul netratării, infertilitatea şi sarcina extrauterină.
Cauze

Cele mai frecvente cauze sunt:


- gonoreea, o infecţie bacteriană care se transmite pe cale sexuală
- Chlamydia, o infecţie bacteriană care se transmite pe cale sexuală.
Boală inflamatorie pelvină ( Anexită) cauzată de chlamydia:
- apare cel mai frecvent la adolescenţi şi la femeile tinere adulte
- poate prezenţa simptome mai uşoare sau poate fi asimptomatică (în comparaţie cu boală
inflamatorie pelvină cauzată de gonoree), ceea ce poate duce la întârzierea diagnosticării.
Contactul sexual protejat previne infecţia datorată unei boli cu transmitere sexuală, ceea ce duce
la scăderea semnificativă a riscului de Anexită
Semne si simptome

Paleta simptomelor poate fi de la uşoară până la severă. În cazul BIP-ului care are că şi cauza de
apariţie infecţia cu Chlamydia, poate să nu existe nici un fel de manifestare clinică.
La examenul clinic general putem întâlni febra şi dureri abdominale joase. La examenul local
(examenul cu vâlve şi tuşeul vaginal) putem întâlni leucoree, sensibilitatea colului la atingere,
sensibilitatea uterului la mobilizare, col care sângerează la atingere, zone anexiale dureroase.
Cel mai frecvent:
1. Leucoree (secreţie) purulenta, urat mirositoare
2. Durere abdominală localizată la nivelul organelor genitale sau generalizată
3. Febra variind între 38 şi 40C
Alte simptome nespecifice:
-cicluri menstruale neregulate sau sângerări vaginale intermenstruale
-dismenoree (menstruatii dureroase)
-dureri pelvine la ovulatie
-dispareunie (act sexual dureros)
Investigatii

În cazul în care diagnosticul clinic este dificil de stabilit, prima metodă de diagnostic de ales ar
putea fi ecografia.
Este o metodă neinvazivă şi la ora actuală la îndemână marii majorităţi a unităţilor sanitare.
Echografia transvaginala oferă informaţii în legătură cu uterul şi ovarele. Trompele uterine se
vizualizează în situaţii patologice când sunt destinse în urmă unui proces infecţios.
Ecografia abdominală vine în completarea celei transvaginale aducând informaţii despre întregul
conţinut al pelvisului. Alte modalităţi de diagnostic sunt RMN-ul şi CT-ul. Se folosesc mai rar, din
cauza raportului nevaforabil beneficiu/cost şi a iradierii la care ar fi supuse adolecentele.
Laparoscopia exploratorie şi diagnostica este metodă de ales în cazul în care celelalte metode nu
trasează diagnosticul iar simptomatologia persistă. Avantajul constă în faptul că recuperarea este
rapidă şi atunci când se impune este totodată şi o metodă intervenţională.
Tratament

Tratamentul antibiotic durează 14 zile în cazul Anexitei. Deşi persoană respectivă poate începe să
se simtă mai bine mai devreme este necesară administrarea tratamentului în toată această durata
de 2 săptămâni. În caz contrar, infecţia poate să reapară. De asemenea pot fi utilizate un
medicament din clasa antiinflamatoare nonsteroidiene (AINS) pentru a se îndepărta durerea sau
disconfortul.

Continuarea evaluărilor este importantă pentru obţinerea siguranţei că tratamentul are efect.
Monitorizarea îndeaproape poate ajută la prevenirea apariţiei complicaţiilor, precum durerea
pelvină cronică sau infertilitatea. Doctorul va dori să facă un nou consult la 2 – 3 zile de la
începerea tratamentului, apoi după încă alte 7 – 10 zile.De asemenea, va mai fi necesară o nouă
evaluare la 4 – 6 săptămâni de la terminarea tratamentului, pentru a se verifică dacă persoană
este vindecată.
 
Evolutie si complicati

• 1. Risc crescut de sarcina extrauterină după un episod de BIP


• 2. Infertilitatea - complicaţia majoră, pe termen lung a BIP; risc de 15% după primul episod,
30% după al doilea episod şi 50% după trei sau mai multe episoade.
• 3. Pelviperitonită (inflamatia peritoneului pelvin).
Profilaxie

• Se pot lua măsuri de prevenire a dezvoltării unei boli inflamatorii pelvine prin folosirea de
prezervative, că protecţie împotriva bolilor cu transmitere sexuală.
• Dacă persoană respectivă a avut cândva o infecţie cu chlamydia (o cauza comună de BIP), ar
putea fi acum mai sensibilă la această bacterie. O a două infecţie cu chlamydia poate provoca
o şi mai mare iritare şi mai mare afectare a organelor pelvine decât prima dată. Din acest
motiv, este foarte important că acea persoană să îşi ia toate măsurile de precauţie necesare
pentru a evita expunerea la bolile cu transmitere sexuală.
• După un episod de boală inflamatorie pelvină, folosirea constantă a prezervativului este
utilă în reducerea riscului de BIP recurentă şi de durere pelvină cronică (de lungă durata).La
aparitia unuia dintre semnele sau simptomele mentionate, pacienta se va adresa  medicului
de familie care va considera daca este cazul ca pacienta sa fie trimisa mai departe catre
medicul specialist ginecolog.
Concluzii

• Femeia trebuie sa pastreze in continuare o igiena riguroasa , sa fie informata cu privire la


riscul actului sexual neprotejat , a transmiterii unor boli pe aceasta cale si mai ales
complicatiile pe care aceste boli le au asupra sanatatii , in general si a aparatului genital in
spacial .
• Afectiunile inflamatorii pot fi cauza sterilitatii sau a sarcinii ectopice . Contraceptia si
planificarea familiala trebuie sa fie recunoscute de catre femei , astfel incat sa evite sarcinile
nedorite si mai ales intreruperea se face intr-o unitate spitaliceasca , in cabinet de specialitate
da cate o persoana autorizata , interventia nu este lipsita de riscuri , inflamatiile si sangerarile
nefiind rare .
•