Mihai Eminescu (1850-1889)

“Păşiţi încet, cu grijă tăcută, feţii mei,

Să nu-i striviţi nici umbra, nici florile de tei,
Cel mai chemat s-aline din toţi şi cel mai teafăr,
Şi-a înmuiat condeiul, de-a dreptul în Luceafăr”...
Tudor Arghezi – “Inscripţie pe amfora lui”
Date biografice

La 15 ianuarie 1850, se
naşte la Ipoteşti, în
judeţul Botoşani,
Mihai, al şaptelea
copil , din cei
unsprezece, al lui
Gheorghe şi Raluca
Eminovici.
Copilăria şi-a petrecut-o
în deplină libertate în
satul natal, astăzi
comuna Mihai
Eminescu, dar şi în
Botoşani, oraşul in
care a şi fost botezat,
la biserica Uspenia.
Studiile
• Între 1858 și 1866, a urmat cu
intermitențe școala
primară (Școala primară
ortodoxă orientală) la Cernăuți.
Frecventează aici și clasa a IV-a
în anul scolar 1859/1860. Nu
cunoaștem unde face primele
două clase primare, probabil
într-un pension particular.
• Între 1860 și 1861 a fost înscris
la Ober-Gymnasium,
liceu german din Cernăuți. Cu
toate că avea note excelente la
toate materiile, în 16
aprilie 1863 a părăsit definitiv
cursurile, deși avea o situație
bună la învățătură.
La mormântul lui Aron Pumnul
Profesorul de limba
română al lui Mihai
Eminescu, a fost Aron
Pumnul, autorul
primului “Lepturariu”
românesc. Lui i-a
dedicat Mihai
Eminescu, la vârsta
de 16 ani, prima sa
poezie.
Peregrinări...

• Din 1866 până în 1869, a pribegit pe

traseul Cernăuți – Blaj – Sibiu – Giurgiu – 
București. De fapt, sunt ani de cunoaștere
prin contact direct a poporului, a limbii, a
obiceiurilor și a realităților românești, un
pelerinaj transilvănean al cărui autor moral
a fost Aron Pumnul. 
Student la Viena şi Berlin
• Între 1869 și 1872 este student la Viena. Urmează ca
„auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar
audiază și cursuri de la alte facultăți). Activează în rândul
societății studențești (printre altele, participă la pregătirea
unei serbări și a unui Congres studențesc la Putna, cu
ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de
către Ștefan cel Mare), se împrietenește cu Ioan Slavici; o
cunoaște, la Viena pe Veronica Micle; începe colaborarea
la Convorbiri literare; debutează ca publicist în ziarul Albina
din Pesta. Apar primele semne ale "bolii".
• Între 1872 și 1874 a fost student „extraordinar”
la Berlin. Junimea i-a acordat o bursă cu condiția să-și ia
doctoratul în filozofie. A urmat cu regularitate două
semestre, dar nu s-a prezentat la examene.
Reîntoarcerea în ţară. Rătăciri...
• În prima parte a anului 1875 a
pus ordine în bibliotecă și a propus
îmbogățirea ei cu manuscrise și
cărți vechi românești. Tot în acest
an a început traducerea din
germană a unei gramatici
paleoslave. L-a introdus pe Ion
Creangă în societatea Junimea.
Rămas fără serviciu, Eminescu a
primit postul de corector și
redactor al părții neoficiale la
ziarul local Curierul de lași, unde
numeroase rubrici redactate de el
au fost publicate fără semnătură.
A frecventat cu regularitate
ședințele Junimii. De multe ori l-a
vizitat pe Creangă în bojdeuca sa.
Veronica...
Veronica Micle a fost marea iubire
a lui Mihai Eminescu. Cu toate
că atunci când s-au cunoscut,
Veronica era căsătorită cu
Ştefan Micle, Eminescu n-a
încetat niciodată să o
iubească, să o picteze în cele
mai frumoase culori în poeziile
sale (ex. “Venere şi Madonă”)
şi să îi fie îndrumător spiritual.
Cu toate că familia lui
Eminescu era împotriva acestei
relaţii, ei nu au ţinut cont de
niciun fel de prejudecăţi şi s-au
iubit nebuneşte.
Titu Maiorescu
• Din anul 1882 începe
declinul. În cursul
aceluiaşi an nu publică
nicio poezie. Singurul
volum de versuri apărut in
timpul vieţii este cel de
“Poesii” îngrijit de Titu
Maiorescu, bunul său
prieten, care-i va sta
alături până în ultima clipă
a vieţii sale.
Povestea s-a terminat. Începe
legenda...
• Eminescu a fost internat în 3
februarie 1889 la spitalul Mărcuța din
București și apoi a fost transportat la
sanatoriul Caritas. Medicul Zaharia Petrescu,
împreună cu dr. Alexandru Șuțu, l-a
examinat pe Mihai Eminescu, la 20
martie 1889. Concluzia raportului medical a
fost următoarea: “dl. Mihail Eminescu este
atins de alienație mintală în formă de
demență, stare care reclamă șederea sa
într-un institut”. În13 aprilie s-a instituit o
curatelă pentru asistența judiciară a
bolnavului.
• În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4
dimineața, poetul a murit în sanatoriul
doctorului Șuțu din strada Plantelor,
București. ZiarulRomânul anunța ziua
următoare la știri: Eminescu nu mai este.
În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la
umbra unui tei din cimitirul Bellu.
 ... şi a apus Luceafărul...
“Astfel se stinse în al optulea
lustru de viata cel mai mare
poet pe care l-a ivit si-l va ivi
vreodata, poate, pamântul
românesc. Ape vor seca în
albie, si peste locul îngroparii
sale va rasari padure sau
cetate, si câte o stea va vesteji
pe cer în departari, pâna când
acest pamânt sa-si strânga
toate sevele si sa le ridice în
teava subtire a altui crin de
taria parfumurilor sale." 
George Călinescu