Didactica generală

în contextul
științelor ale educației
 Studiind acest subiect masterandul va fi capabil:
• să definească noţiunile-cheie: didactică, categoriile didacticii;
• să caracterizeze rolul, obiectivele şi statutul didacticii;
• să stabilească interconexiunea dintre didactica şi sistemul
ştiinţelor educaţiei;
• să analizeze fundamentele epistemologice ale didacticii;
• să deducă tendinţele dezvoltării didacticii.
 La baza sistemului ştiinţelor educaţiei
stau domeniile fundamentale,
în special cele care definesc dimensiunea conceptuală
PEDAGOGIA GENERALĂ

Stimați masteranzi, profesori, formatori

Ce studiază pedagogia generală

 Vă propun să analizăm cum au stabilit
PEDAGOGIA GENERALĂ
oamenii de știință

PG este disciplina teoretică ce studiază problemele generale ale

educaţiei: esenţa, legile, factorii formării şi dezvoltării
personalităţii, problemele generale ale procesului didactic

şi ale procesului educaţional

în contextul conţinuturilor/ laturilor sale.

 TEORIA EDUCAŢIEI
are drept obiect de studiu procesul educaţional
realizat în diverse forme şi conţinuturi.

Educaţia este un proces complex de........

! (continuați enunțul)
 Educaţia este un proces complex
de formare a personalităţii
în conformitate cu potenţialul său individual
şi în corespundere cu aşteptările sociale.
Acest proces se poate realiza în trei forme.

!Enumerați și caracterizați aceste forme

 EDUCAŢIA
Acest proces se poate realiza în trei forme:

formal

nonformal

informal
 Educaţia formală reprezintă activitatea de formare-dezvoltare a
personalităţii umane realizată într-un cadru organizat şi planificat,
în mod riguros şi ierarhic, la nivelul sistemului şi procesului de
învăţământ.
Educaţia formală implică acţiuni cu finalitate pedagogică realizate
în contextul instituţiilor/organizaţiilor specializate în
educaţie/instruire, structurate pe niveluri şcolare (primar, secundar,
superior) sau postuniversitare (activităţi de perfecţionare, recalificare)
Educaţia formală implică următoarele obiective generale:
 dobândirea cunoştinţelor fundamentale în
interdependenţa lor sistematică;
 exersarea aptitudinilor şi a atitudinilor elevilor/studenţilor
într-un cadru metodologic deschis, autoperfectabil;
 aplicarea tehnicilor de evaluare socială la diferite niveluri
de integrare şcolară-postşcolară, universitară-
postuniversitară, profesională.
Educaţia informală reprezintă ansamblul influenţelor pedagogice exercitate
spontan asupra personalităţii de la nivelul mediului social (cultural, politic,
economic, religios, etc.), micro/grupurilor sociale, comunităţii (familie;
comunitate: locală, teritorială, naţională, internaţională), mass-mediei (presa
scrisă, radio, televiziune etc.).

Educaţia nonformală reprezintă un ansamblu de activităţi organizate în

afara programelor şcolare, în afara obligativităţii, care permit petrecerea
timpului liber conform dorinţelor copiilor. Totuşi, această formă a educaţiei
are un caracter intenţional educativ.
DIDACTICA sau TEORIA .................. ?
din gr. - didaskein – a învăţa pe alții
didaktike – arta învăţării
didascko – învățare, învățământ
didactikos –instrucție, instruire
din lat. – didactica – ştiinţa învăţării
 DIDACTICA sau TEORIA INSTRUIRII
Didactica studiază esenţa, problemele
şi conţinutul procesului de învăţământ,
principiile, metodele, formele de organizare
a procesului instructiv-educativ
 Din cadrul didacticii generale
se desprind numeroase subramuri,
raportate la diferite sectoare ale învăţământului în care se aplică,
sau la raporturile ei cu noi domenii ale cunoaşterii
şi practicii umane
Didactica: generală, disciplinelor, specială,
învăţământului superior/universitară, educației adulților
 1. Sisteme didactice în lume.
Din punct de vedere istoric s-au dezvoltat sisteme
didactice şi apoi s-a format didactica ca ştiinţă.
În contextul dat sistemul didactic reprezintă
o structură integră formată din scopuri comune, principii
de instruire, conţinut, forme şi metode de instruire.
 Sisteme didactice în lume.
Primul care a elaborat un sistem didactic a fost Comenius
(lucrările: “Marea didactica”, “Şcoala maternă” etc.).
La începutul sec. 20 a fost dezvoltat un SD al lui I. Dewey;
În sec. 20 s-a evidenţiat SD experimental al lui Zankov L.V.
 Comenius scrie despre următoarele Componente:
• Obiectul educaţiei – copilul;
• Scopul educaţiei – formarea copilului ca personalitate
armonios dezvoltată;
• Principiile didactice: caracterul conştient şi activ;
caracterul intuitiv; caracterul accesibil;
• Sistemul de clasă
• Lecţii ca formă de organizare a instruirii 45 min;
• Metode intuitive în învăţământ.
Un alt sistem didactic este cel al pedagogului german I.Herbart.
• Scopul al educaţiei – formarea unei personalităţi morale;
• Scopul şcolii – grija pentru dezvoltarea intelectuală;
instruirea şi disciplina; crearea condiţiilor de lucru pentru
copii, ca ei să fie tot timpul ocupaţi; organizarea instruirii;
formarea deprinderii de disciplină;
• Principiile: caracterul perfecţiunii; bunăvoinţei; dreptul;
obiectivitatea;
• Etapele instruirii: claritatea – asocierea – sistema –
metoda.
Iohn Dewey a realizat lucrul experimental într-o şcoală din
Cicago în 1895, elaborând un sistem care:
• punea acceptul pe activismul elevilor;
• lua în vederea interesele şi trebuinţele copiilor;
• dezvolta activitatea gândirii elevului;
• crea pentru gândire anumite bariere, pe care copiii aveau
posibilitate să le înfrunte şi să se dezvolte.
 Sistemul didactic experimental al lui Zankov L.V
• Scopul educaţiei: dezvoltarea multidimensională,
• Principiile didactice: instruire în tempou rapid și la nivel
înalt de greutate; studierea permanentă a nivelului
dezvoltării generale a fiecărui copil etc.
• Sistemul propune din clasa I: matematica, limba maternă,
geografia, arte plastice, educaţia fizică, educaţia
tehnologică
• Forme şi modalităţi de lucru: individual, în grup, frontal.
 Sistemul de învățământ școlar este în permanență modernizat

și complicat datorită programelor inovatoare dezvoltate

de psihologi și pedagogi.

Analizând noile direcții în învățământ, observăm învățarea

"prin descoperiri" propusă de profesorul american Jerome Bruner

Către secolul XX didactica s-a format ca ştiinţă

cu obiectul său de studiu – PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT