Ultrasunetele si aplicabilitatea

lor in tehnica ecografiei

REALIZAT DE:
B a d e l e T e o d o r a
 Cumpanasu
Carina
 Niculescu
Razvan
R a d u i c a T a n i a
 Stanculescu
Adela
Tita Catalina
 ULTRASUNETELE

Ultrasunetele sunt vibrații mecanice cu frecvențe

mai mari de 20 000 Hz. Ele au de obicei intensitatea
redusă. Ultrasunetele cu intensitate mare se obțin
prin procedee electromecanice care se bazează
pe fenomenul piezoelectric și / sau pe
fenomenul magnetostricțiune. Pot fi generate, de
asemenea, cu fluiere.

Propagarea ultrasunetelor este utilizată la măsurarea

distanțelor, a debitelor.
 Capacitatea de a auzi ultrasunetele

La om limita superioara a auzului tinde sa scada cu

varsta astfel ca omul matur nu mai poate auzi acele
sunete pitigaiate pe care un copil le aude. Anumite
companii de telefoane mobile folosesc acest lucru
pentru a crea sonerii de telefon.
Unele animale- cum ar fi caini, pisici, delfini si soareci-
au o limita superioara a frecventei mai mare decat cea
a urechii umane si astefel pot auzi ultrasunete, acesta
fiind modul in care un fluier pentru caini sau un
simplu claxon de masina functioneaza.
 In medicina

In oftalmologie (diagnosticarea tumorilor, dezlipirea

de retina, la stabilirea hemoragiilor)
In medicina interna (ecografii)
Terapia cu ultrasunete (fizioterapia)
Importanta practica a ultrasunetelor
este legata de lungimea de unda mica a
acestora. Din aceasta cauza, de exemplu,
ultrasunetele pot fi emise si se propaga
ca si razele de lumina sub forma de
fascicule, spre deosebire de sunetele
obisnuite care se imprastie in toate
directiile. Astfel se constata
experimental ca daca lungimea undei
emise este mai mica decat dimensiunile
liniare ale sursei unda se va propaga in
linie dreapta sub forma de fascicul. In
afara de aceasta, datorita lungimii de
unda mici, fenomenul de difractie
(ocolirea obstacolelor) nu apare decat
pentru obstacolele de dimensiuni foarte
mici in timp ce sunetele obisnuite
ocolesc practic aproape orice obstacol
intalnit in cale.
Un fenomen interesant care apare la propagarea
ultrasunetelor in lichide este fenomenul de cavitatie care
consta in aparitia unor bule care se ridica la suprafata si se
sparg. Aceasta se explica prin faptul ca dilatarile si
comprimarile extrem de rapide care se succed in lichid duc
la aparitia unor mari tensiuni in anumite zone care fac sa
se “rupa” moleculele de lichid. Astfel iau nastere bulele care
contin vaporii si gazele dizolvate in lichid. Bulele mici se
contopesc in bule mai mari care incep sa vibreze si apoi se
sparg dand nastere unor presiuni locale foarte mari care se
manifesta sub forma de socuri hidraulice in volume foarte
mici. Deteriorarea paletelor turbinelor si a elicelor
vapoarelor se explica prin fenomenul de cavitatie produs de
ultrasunetele generate de vibratiilor masinilor.
 În ce constă ultrasonografia ?

Imagistica cu ajutorul ultrasunetelor foloseşte unde

acustice în loc de radiaţie ionizantă pentru a obţine
imagini ale interiorului organismului uman. Principiul
pe care funcţionează tehnica ultrasonografiei este
oarecum asemănător cu principiul de funcţionare al
unui aparat radar; un puls de ultrasunete cu frecvenţa
de 1–15 MHz este trimis de la nivelul unui dispozitiv
numit transductor şi este reflectat la contactul cu
marginile ţesutului investigat sub formă de ecouri.
Măsurarea timpului care trece până la reîntoarcerea
ultrasunetelor permite calcularea distanţei până la
graniţa de ţesut la care are loc reflectarea undei
incidente.
Ecografia, sau
ultrasonografia, după cum
este preferată originea
franceză, respectiv anglo-
saxonă a termenului, își
are începuturile în
tehnicile de navigație,
unde SONAR-ul (Sound
Navigation and Ranging)
era folosit pentru a
determina distanțele sub
apă. Fără a intra în prea
multe detalii tehnice,
trebuie spus că la baza
acestei tehnicii stă așa
numitul cristal
piezoelectric, care are
dubla proprietate de a
genera ultrasunete atunci
când este stimulat cu un
curent electric și de a
genera curent electric
atunci când este stimulat
cu ultrasunete. Cu alte
cuvinte, acest cristal (un
cuarț), care este piesa
centrală a sondei unui
  Ultrasunetele au o frecvență
foarte mare, de ordinul a
milioane de cicli per secundă
(Mega Hertzi), motiv pentru care
nu pot fi percepute de urechea
umană. Sunt deasupra frecvenței
audibile, un corespondent al
ultravioletelor din gama vizuală.
Acest lucru este valabil cel puțin
pentru transmiterea în aer. Nu
este clar în ce măsură aceste
unde ar putea fi percepute de
urechea fătului, care, în mod
evident, se dezvoltă într-un
mediu acvatic – lichidul
amniotic. Dar perceperea
senzațiilor de orice fel depinde
de mai mulți factori.. Orice
analiză finală trebuie filtrata prin
creierul fătului, un organ extrem
de complex, care se dezvoltă pe
parcursul întregii sarcini și chiar
după naștere. De aceea, este
puțin probabil ca fătul să poate
percepe sunete înainte de 30
săptămâni de sarcină, cu atât
mai puțin ultrasunete.
 Pe ecranul ecografului informația apare colorată, fie în roșu-albastru, fie în portocaliu. Colorile, în
primul caz, reprezintă direcția de curgere a sângelui, către sonda de examinare – roșu, sau în sens opus
acesteia – albastru. Aceasta poarta numele de Doppler color. Varianta portocalie nu dă informații
despre direcția fluxului, dar este foarte sensibilă în a detecta chiar și cele mai slabe fluxuri de sânge, de
unde și denumirea de Power Doppler. Ulterior aparatul poate reproduce o undă de o formă oarecare și
calcula diferiți parametri ai fluxului respectiv, în paralel auzindu-se un sunet ce sugerează bătăile inimii.
Iar aceasta poarta denumirea de Doppler pulsat. Toate aceste forme de examinare se efectuează cu o
încărcare energetică mare, concentrată, ceea ce pe medii de experință s-a constatat a avea efecte
adverse, și anume supraîncălzirea zonei asupra căreia sunt direcționate. Până acum nu s-a dovedit că
examinarea Doppler ar fi determinat vreo anomalie fetală, dar nici nu cred ca se poate experimenta pe
această temă. Drept care, este considerat a fi mai sigur ca Doppler-ul să nu fie folosit în primul