Bioetica

DR. MIHAELA ANDREESCU

SEF DE LUCRARI
 Definitie
 Etica = ramură a filosofiei care se ocupă cu studiul sistematic al
moralei, adică al principiilor de comportament – bun/rău,
corect/incorect etc. Etica - motivaţia care stă la baza gandirii,
intentiilor, acţiunilor ce determina alegerile pe care le facem si
comportamentul avut care determina alegerea binelui.
 Bioetica = „morala vieţii” (de la bios, viaţă şi ethos, etică).
Abordează teoretic şi practic problemele morale generate de medicină
şi ştiinţele vieţii în raport cu omul. Bioetica (etica biomedicală) =
Studiul valorilor etice şi morale din perspectiva progreselor medicinii
şi analiza controverselor etice ce apar în practica medicala modernă.

Valorile umane = credinte , convingeri, principii care stau la baza gandirii si actiunilor fiecaruia
Datoria = o obligatie morala
Morala este despre ce ea ce cred oamenii că este bine, iar etica este despre ce ea ce pare a fi sau chiar este bine.
 Etica medicala -> Bioetica
Etica medicala: Relatiile medic pacient sunt controlate de:
- Medicina legala;
 a generat un sistem de VALORI SI PRINCIPII care au permis - Dreptul;
dezvoltarea corecta a practicii medicale in cadrul relatiei medic-pacient; - Bioetica.

 a reglementat ALEGERILE morale si profesionale la patul bolnavului;

 s- a centrat in jurul eticii RELATIEI MEDIC-PACIENT;

A fost initiata o data cu juramantul Hipocratic care a stabilit normele

morale (profesionale) ale practicii medicale (cca450 iH).

Etica medicala a devansat chronologic aparitia bioeticii (anii1970) cu

peste 2000 de ani, construind pentru prima data normele morale ale
actului medical in jurul juramantului Hipocratic.
 Intrebari la care are
de raspuns BIOETICA
Din punctul de vedere al ontogeniei:
 Ce este fiinta umana?
 Ce este o persoana?
 Fetusul este o persoana?

Din punctul de vedere al eticii:

 Cum trebuie tratata o fiinta umana?
 Cum trebuie tratata o fiinta umana cu dizabilitati mentale?
 Este admisibil sa eliminam fiintele umane care sunt
purtatoare de tare nedorite? (Eugenia)
Arealul de actiune al bioeticii
Câmpul de acțiune al BIOETICII cuprinde problematica
începutului şi sfârşitului vieţii (avortul, eutanasia, sinuciderea asistată,
reproducerea asistată), manipularea genetică, diagnosticul prenatal,
clonarea, terapia cu celule stem, handicapul, experiențele pe oameni,
transsexualitatea etc.

Bioetica  preia o serie de elemente și de principii din biologie și

medicină, din deontologia medicală, dar și din alte discipline și domenii de
activitate (cum ar fi: filosofia, sociologia, psihologia, dreptul) și pe baza
lor, clarifică deciziile și alegerile posibile din punct de vedere tehnic, în
biologie, genetică și medicină.

Astazi vorbim de o criza a medicinii sub doua aspecte:

 o criza a subiectivitatii bolnavului redus la o fisa medicala
 o criza data de decalajul dintre medicina clinica in care bolnavul este perceput ca subiect si
medicina tehnica unde bolnavul este perceput ca obiect.
 Prezumptii eronate cu
privire la etica medicala
 A fi competent este mai important decat a fi moral.
 Un bun profesionist actioneaza intotdeauna moral.
 Moralitatea tine de cei 7 ani de acasa. Dupa aceasta varsta constiintele sunt formate incat nimic nu se mai poate schimba
sau adauga.
 Discutiile despre bine si rau, despre dileme si rezolvarea lor sunt sterile, ineficiente in practica medicala.
 Chiar daca etica medicala poate fi importanta, curricula este prea incarcata.
 Avem legi; ce ne mai trebuie morala si etica?
 Bioetica a inglobat etica medicala care nu mai are un obiect de studiu: de ce sa discutam in general pentru a afla
motivele si valorile cand putem discuta doar in concret, cazuistic, pentru a afla direct caile de rezolvare?
 Motive pentru a invata etica medicala

1. Etica medicala fundamenteaza relatia medic-pacient.

2. Etica medicala cauta sa genereze binele pacientului si sa

rezolve dilemele etice ce pot aparea spre binele acestuia

3. Medicii si pacientii au nevoie de umanitate si profesionalism

unii pentru a se vindeca ori pentru a accepta iar ceilalti pentru a
vindeca si pentru a oferi suport.

4. Etica medicala prin valorile sale indreapta practica medicala spre ingrijire medicala egalitariana si echitabila, non-
discriminativa si care respecta drepturile pacientului.
5. Etica medicala prin valorile sale conecteaza constiinta medicului la constiinta corpului profesional si face demn
medicul de respectul colegilor sai.
6. Ofera prin valorile sale sprijin profesional si moral tinerilor medici in exercitiul dificil cel putin al inceputului practicii
medicale.
7. Pentru ca medicii sa fie mai angajati in buna functionare a sistemului medical in care isi desfasoara activitatea si care le
poate influenta atat exercitiul profesional si performantele profesionale cat si relatia cu pacientul.
Principiile generale ale bioeticii 
1. Beneficenţa cere practicianului să acţioneze numai spre binele pacientului şi să îndepărteze răul
(boala) atunci când îl întâlneşte, urmărind maximizarea beneficiilor cu minimizarea
riscurilor. 

2. Non-maleficenţa înseamnă a nu face rău, ca primă condiţie a actului medical. 

3. Autonomia se referă la respectarea drepturilor pacientului la autodeterminare, independenţă şi libertate prin

exercitarea unei obligaţii negative de a nu îngrădi şi a nu controla opţiunile pacientului, precum şi a unei obligaţii
pozitive bazată pe dreptul acestuia la informare şi pe înţelegere; se include aici şi respectul faţă de autonomia
deciziilor profesionale ale colegilor.

4. Justiţia (dreptatea) presupune nediscriminarea (pe criterii de vârstă, sex, etnie, religie, grup etnic, politic,
social, etc.) celor ce vor primi îngrijirile medicale, cât şi obligaţia medicului de a lucra spre binele public din două
perspective: utilitaristă (beneficiul maximal către societate şi pacient) şi egalitaristă (distribuţia dreaptă a
costurilor şi beneficiilor: oportunităţi egale în faţa bolii şi dreptul egal al fiecărui om la un minim de resurse
medicale).
 Acte normative, tratate şi convenţii privind bioetica
 Codul de la Nuremberg (1947)
 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (adoptată de Adunarea Generală ONU la 10 decembrie 1948)
 Declarația de la Geneva (1948)
 Codul Internațional al Eticii Medicale (1949)
 Conventia Europeană a Drepturilor Omului (adoptată de statele membre ale Consiliului Europei)
 Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei
(Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la Oviedo, 4 aprilie 1997)
 Protocolul din 12 ianuarie 1998 adiţional la Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane
faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea clonării fiinţelor umane (adoptată de Consiliul Europei)
 Rezoluţia Organizaţiei Naţiunilor Unite nr. 59-280 privind clonarea omului (adoptată la 08 martie 2005)
 Declaraţia Universală a Genomului Uman şi Drepturilor Omului (adoptată de UNESCO)
 Declaraţia Universală a Bioeticii şi Drepturilor Omului (adoptată de UNESCO la 19 octombrie 2005)
 Acte normative, tratate şi convenţii
privind bioetica
 Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (proclamată de Parlamentul European, Consiliul şi Comisia
Europeană la 12 decembrie 2007)

 Recomandarea Consiliului Europei nr. 1046/1986 cu privire la utilizarea embrionilor și fetușilor umani în scop diagnostic,
terapeutic, științific, industrial și commercial

 Recomandarea Consiliului Europei nr. 1100/1989 - folosirea embrionilor și fetușilor umani în cercetările științifice

 Raportul privind reproducerea artificială - Comisia interguvernamentală de bioetică din Consiliul Europei, 1989

 Recomandarea Consiliului Europei nr. R(90)13/1990 privind screening-ul genetic prenatal, diagnosticul genetic prenatal
și consilierea genetică

 Recomandarea Consiliului Europei nr. 1512 din 2001 privind protecția genomului uman

 Rezoluția Parlamentului European nr. A2-327/1988 privind problemele etice și legale ale ingineriei genetice

 Rezoluția Parlamentului European nr. 1352/2003 privind cercetarea pe celule stem provenite de la om
 Documente ale
organizaţiilor medicale
Jurământul lui Hipocrate
Declaraţia de la Geneva
Codul internaţional al eticii medicale
Codul de deontologie medicală din
România
Documente ale religioase
privind etica medicală
Biserica Biserica
Ortodoxa Catolica
Bazele concepției sociale ale
Bisericii Ortodoxe 
Morală şi viaţă. Documentele
BOR referitoare la bioetică 
Humanae vitae (1968)
Evangelium vitae (1995)
Donum vitae (1987)
Dignitas personae (2008)
 Medic competent. Medic profesionist
 A fi COMPETENT inseamna a avea capacitatea de a se achita corespunzator de o sarcina in baza cunostiintelor,
pregatirii si abilitatilor detinute intr un anumit domeniu in care intruneste criteriile legale necesare practicii .
 Competenta se bazeaza nu numai pe pregatirea de baza dar in egala masura si pe auto-perfectionarea care aduce in
actualitate mereu pregatirea.

Un medic este un profesionist atunci cand:

 are competenta (expertiza)
 are simtul datoriei (implineste datoria ce ii revine cu diligenta
punand implinirea datoriei deasupra avantajelor sale directe)
 actioneaza etic (profesional) spre beneficiul celui caruia I se
adreseaza activitatea sa
 este membru al unui corp profesional respectand codul de etica si
onorand dreptul de libera practica ce i-a fost conferit de catre
corpul profesional al carui membru este.
 Responsabilitatea
profesionala
“Oricand nu poti face bine, sa nu faci rau (Hipocrat, 450 iH)”

Ca medic poti face rau cu mai multa usurinta decat bine.

Restabilirea binelui este mai dificila (uneori imposibila) datorita :

◦ naturii bolii, evolutiei ei, a letalitatii;
◦ vulnerabilitatii omului bolnav;
◦ dificultatii de a convinge pacientul sa aiba incredere in medic precum si
in actul medical;
◦ limitele actului medical si ale stiintei in sine;
◦ limitele profesionale si umane ale medicului insusi.

Purtam responsabilitatea morala a ingrijirii medicale (din obligatia morala a datoriei de ingrijire, chiar daca nu noi
am adus boala in corpul pacientului, pentru ca am avut corpul pacientului la indemana cunoasterii si a actiunilor
noastre si pentru ca ne am intersectat competenta si intentiile cu viata lui.
 Responsabilitatea
profesionala
“Oricand nu poti face bine, sa nu faci rau (Hipocrat, 450 iH)”

 Necesita obiectivitate.

 Apare ca o parte a educatiei profesionale in scopul formarii constiintei etice privind:

◦ relatiile cu bolnavul (care trebuie sa se bazeze pe incredere, probitate, tact, afectiune, caldura umana),
◦ relatiile dintre colegi (care presupun cooperare si nu defaimare) si
◦ relatiile cu alte categorii de personal (care presupun indrumare si nu delegare de atributii).

 Elementele de culpa medicala sunt deseori la limita dintre raspunderea etica si juridica;

 Exercitarea practicii medicale prin multiplicarea responsabilitatii duc la “pericolul de dezumanizare” a profesiunii medicale (prin
invazia tehnicii intr-un domeniu caracterizat prin excelenta de relatii interumane directe) si la pericolul indeplinirii obligatiilor
medicale in spiritul unor “obligatii functionaresti”.

Medicina nu este o meserie, ci o profesie. Ea nu implica indeplinirea seaca a unor norme tehnice, ci implica
constiinta etica.
 Responsabilitatea
profesionala
“Oricand nu poti face bine, sa nu faci rau (Hipocrat, 450 iH)”

Drepturile medicale universal valabile ale pacientului, permanente:

◦ dreptul si obligatia actului medical de a se adresa demnitatii
umane;
◦ necesitatea de a respecta integral drepturile bolnavului, inclusiv
dreptul la intimitate si chiar “suferinta”;

Probleme aparute in medicina actuala:

◦ problema declinului responsabilitatii prin: teama de raspundere, specializarea excesiva, munca de echipa, acoperirea cu
investigatii etc.
◦ reducerea practicii medicale la relatii pur tehnice poate fi, in conditiile neglijarii specificului medicinii, un fel de dezumanizare a
ei.

Exercitiul profesiunii medicale este reglementat de norme variate: etice, juridice, profesionale, tehnice, care
conditioneaza responsabilitatea multipla a medicilor.
 Nivelul de asteptare al societatii cu
privire la profilul moral al medicului
1. Responsabilitate (fata de actele si deciziile sale);

2. Independenta profesionala (in slujba celui mai bun interes

medical al pacientului);

3. Competenta;

4. Disponibilitate (de a raspunde la chemarea pacientului , de

a acorda asistenta de urgenta);

5. Justitie , dreptate in actul medical: exercitiul profesional

egalitarian, echitabil , fara discriminare.

Se pune in discutie faptul daca o greseala medicala este o eroare tehnica, morala sau juridica.
 Secretul medical
 Un rol important il detine secretul medical, pe care codul international de etica
medicala il considera absolut pentru anumite circumstante medicale.
 Medicul este obligat a garanta confidentialitatea bolnavului,
acest drept al bolnavului fiind si un drept judiciar.
 Secretul medical nu este un privilegiu al medicului, ci un drept al bolnavului si sta la baza relatiei medic-bolnav. Medicul
trebuie sa tina seama de capacitatea psihica a bolnavului de a suporta aflarea unui diagnostic grav, aceasta ducand la gesturi
disperate.

 Medicul hotaraste ce poate fi divulgat, daca bolnavul consimte la destainuire si daca este prevenit de consecinte.

 Medicul are datoria de a respecta dreptul unui bolnav la discretie, iar in cazuri particulare (exemplu: rezultatele cercetarii
medicale) se cere avizul unui comitet de etica medicala.
 Erori legate de Responsabilitatea
actul medical juridica
Legate de:  protejarea intereselor bolnavului si ale societatii;
◦ bolnav care poate simula, uita sau relata neveridic  neamputarea initiativei medicului in interesul bolnavului,
si mai mult, stimularea ei, plecand de la adevarul ca orice
suferintele sale,
exces de incriminare altereaza liberul arbitru al medicului si
◦ boala, care poate fi atipica, asociata cu alte duce la alegerea procedeelor mai putin riscante, dar de
manifestari, eficacitate mai mica pentru bolnav;
◦ medic, cand face examene incomplete, rationamente  delimitarea incriminarii erorii si riscului medical, atat
ineficiente sau nu este suficient informat. timp cat diagnosticul va depinde nu numai de cunostinte, ci
si de spirit critic, intuitie si grad de inteligenta.

 Responsabilitatea este absoluta;

Urgentele  Lipsa interventiei medicale, in situatia unei persoane in pericol, devine
imputabila;
medicale  Medicul in garda este obligat a raspunde, iar cel chemat la doua urgente deodata
este obligat a evalua gravitatile si a raspunde la cea mai apropiata sau cea
mai grava.
 Eroarea in practica profesionala medicala este legata de
notiunea de risc profesional.
 Nu exista imputabilitate medicala pentru nereusita unor
actiuni profesionale.
 Responsabilitatea medicilor se poate intilni in orice
domeniu de activitate. Ea este mai pregnanta in unele
specialitati care datorita conditiilor particulare de lucru obliga
la maxima previziune (de exemplu, in chirurgie).

 Munca de echipa nu dilueaza raspunderea ci din

contra, ii da noi dimensiuni, obligand la o apreciere
globala si individuala a ei. In epoca hiperspecializarii
aprecierea responsabilitatii devine o problema de
echipa.
 Se discuta tot mai des despre necesitatea unui
invatamant bioetic in scopul sensibilizarii medicilor cu
problemele bioeticii, care se afla in plina evolutie
conditionata de dezvoltarea stiintei.
 Dileme etice
Sa presupunem ca stii o femeie insarcinata
care deja are 8 copii. Trei dintre ei sunt surzi,
doi sunt orbi si unul este dezechilibrat mintal.
Femeia are sifilis.

Ai sfatui-o sa faca un avort?

Este momentul alegerii presedintelui lumii si votul tau va determina cine este alesul. Iata-i pe
cei trei candidati:
 Candidatul A are legaturi cu politicieni corupti si crede in astrologie. A avut doua amante.
Fumeaza ca o locomotiva si bea 8 pana la 10 pahare pe zi.
 Candidatul B a fost concediat de doua ori, doarme pana dupa pranz, in facultate se droga si
bea un sfert de litru de whisky in fiecare noapte.
 Candidatul C este un medaliat si un erou de razboi. Este un vegetarian convins, consuma
doar bere si asta ocazional si nu a avut nici o data legaturi extraconjugale.

Dintre acesti trei candidati, pe care l-ai alege (sincer)?

 Dileme etice

Daca la intrebarea despre avort ai raspuns

afirmativ, tocmai l-ai omorat pe Beethoven!

Candidatul A este Franklin D. Roosevelt ...

Candidatul B este Winston Churchill …

Candidatul C este Adolf Hitler ...

Trebuie sa fii intotdeauna atent cu cei care traiesc prea ..sanatos !!!
Ne auzim la urmatorul curs!