Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SEF DE LUCRARI
Definitie
Etica = ramură a filosofiei care se ocupă cu studiul sistematic al
moralei, adică al principiilor de comportament – bun/rău,
corect/incorect etc. Etica - motivaţia care stă la baza gandirii,
intentiilor, acţiunilor ce determina alegerile pe care le facem si
comportamentul avut care determina alegerea binelui.
Bioetica = „morala vieţii” (de la bios, viaţă şi ethos, etică).
Abordează teoretic şi practic problemele morale generate de medicină
şi ştiinţele vieţii în raport cu omul. Bioetica (etica biomedicală) =
Studiul valorilor etice şi morale din perspectiva progreselor medicinii
şi analiza controverselor etice ce apar în practica medicala modernă.
Valorile umane = credinte , convingeri, principii care stau la baza gandirii si actiunilor fiecaruia
Datoria = o obligatie morala
Morala este despre ce ea ce cred oamenii că este bine, iar etica este despre ce ea ce pare a fi sau chiar este bine.
Etica medicala -> Bioetica
Etica medicala: Relatiile medic pacient sunt controlate de:
- Medicina legala;
a generat un sistem de VALORI SI PRINCIPII care au permis - Dreptul;
dezvoltarea corecta a practicii medicale in cadrul relatiei medic-pacient; - Bioetica.
4. Etica medicala prin valorile sale indreapta practica medicala spre ingrijire medicala egalitariana si echitabila, non-
discriminativa si care respecta drepturile pacientului.
5. Etica medicala prin valorile sale conecteaza constiinta medicului la constiinta corpului profesional si face demn
medicul de respectul colegilor sai.
6. Ofera prin valorile sale sprijin profesional si moral tinerilor medici in exercitiul dificil cel putin al inceputului practicii
medicale.
7. Pentru ca medicii sa fie mai angajati in buna functionare a sistemului medical in care isi desfasoara activitatea si care le
poate influenta atat exercitiul profesional si performantele profesionale cat si relatia cu pacientul.
Principiile generale ale bioeticii
1. Beneficenţa cere practicianului să acţioneze numai spre binele pacientului şi să îndepărteze răul
(boala) atunci când îl întâlneşte, urmărind maximizarea beneficiilor cu minimizarea
riscurilor.
4. Justiţia (dreptatea) presupune nediscriminarea (pe criterii de vârstă, sex, etnie, religie, grup etnic, politic,
social, etc.) celor ce vor primi îngrijirile medicale, cât şi obligaţia medicului de a lucra spre binele public din două
perspective: utilitaristă (beneficiul maximal către societate şi pacient) şi egalitaristă (distribuţia dreaptă a
costurilor şi beneficiilor: oportunităţi egale în faţa bolii şi dreptul egal al fiecărui om la un minim de resurse
medicale).
Acte normative, tratate şi convenţii privind bioetica
Codul de la Nuremberg (1947)
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (adoptată de Adunarea Generală ONU la 10 decembrie 1948)
Declarația de la Geneva (1948)
Codul Internațional al Eticii Medicale (1949)
Conventia Europeană a Drepturilor Omului (adoptată de statele membre ale Consiliului Europei)
Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei
(Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la Oviedo, 4 aprilie 1997)
Protocolul din 12 ianuarie 1998 adiţional la Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane
faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea clonării fiinţelor umane (adoptată de Consiliul Europei)
Rezoluţia Organizaţiei Naţiunilor Unite nr. 59-280 privind clonarea omului (adoptată la 08 martie 2005)
Declaraţia Universală a Genomului Uman şi Drepturilor Omului (adoptată de UNESCO)
Declaraţia Universală a Bioeticii şi Drepturilor Omului (adoptată de UNESCO la 19 octombrie 2005)
Acte normative, tratate şi convenţii
privind bioetica
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (proclamată de Parlamentul European, Consiliul şi Comisia
Europeană la 12 decembrie 2007)
Recomandarea Consiliului Europei nr. 1046/1986 cu privire la utilizarea embrionilor și fetușilor umani în scop diagnostic,
terapeutic, științific, industrial și commercial
Recomandarea Consiliului Europei nr. 1100/1989 - folosirea embrionilor și fetușilor umani în cercetările științifice
Raportul privind reproducerea artificială - Comisia interguvernamentală de bioetică din Consiliul Europei, 1989
Recomandarea Consiliului Europei nr. R(90)13/1990 privind screening-ul genetic prenatal, diagnosticul genetic prenatal
și consilierea genetică
Recomandarea Consiliului Europei nr. 1512 din 2001 privind protecția genomului uman
Rezoluția Parlamentului European nr. A2-327/1988 privind problemele etice și legale ale ingineriei genetice
Rezoluția Parlamentului European nr. 1352/2003 privind cercetarea pe celule stem provenite de la om
Documente ale Documente ale religioase
organizaţiilor medicale privind etica medicală
Biserica Biserica
Ortodoxa Catolica
Jurământul lui Hipocrate
Bazele concepției sociale ale
Declaraţia de la Geneva
Bisericii Ortodoxe
Codul internaţional al eticii medicale Morală şi viaţă. Documentele
BOR referitoare la bioetică
Codul de deontologie medicală din
România
Humanae vitae (1968)
Evangelium vitae (1995)
Donum vitae (1987)
Dignitas personae (2008)
Medic competent. Medic profesionist
A fi COMPETENT inseamna a avea capacitatea de a se achita corespunzator de o sarcina in baza cunostiintelor,
pregatirii si abilitatilor detinute intr un anumit domeniu in care intruneste criteriile legale necesare practicii .
Competenta se bazeaza nu numai pe pregatirea de baza dar in egala masura si pe auto-perfectionarea care aduce in
actualitate mereu pregatirea.
Purtam responsabilitatea morala a ingrijirii medicale (din obligatia morala a datoriei de ingrijire, chiar daca nu noi
am adus boala in corpul pacientului, pentru ca am avut corpul pacientului la indemana cunoasterii si a actiunilor
noastre si pentru ca ne am intersectat competenta si intentiile cu viata lui.
Responsabilitatea
profesionala
“Oricand nu poti face bine, sa nu faci rau (Hipocrat, 450 iH)”
Necesita obiectivitate.
Elementele de culpa medicala sunt deseori la limita dintre raspunderea etica si juridica;
Exercitarea practicii medicale prin multiplicarea responsabilitatii duc la “pericolul de dezumanizare” a profesiunii medicale (prin
invazia tehnicii intr-un domeniu caracterizat prin excelenta de relatii interumane directe) si la pericolul indeplinirii obligatiilor
medicale in spiritul unor “obligatii functionaresti”.
Medicina nu este o meserie, ci o profesie. Ea nu implica indeplinirea seaca a unor norme tehnice, ci implica
constiinta etica.
Responsabilitatea
profesionala
“Oricand nu poti face bine, sa nu faci rau (Hipocrat, 450 iH)”
Exercitiul profesiunii medicale este reglementat de norme variate: etice, juridice, profesionale, tehnice, care
conditioneaza responsabilitatea multipla a medicilor.
Nivelul de asteptare al societatii cu
privire la profilul moral al medicului
1. Responsabilitate (fata de actele si deciziile sale);
3. Competenta;
Se pune in discutie faptul daca o greseala medicala este o eroare tehnica, morala sau juridica.
Secretul medical
Un rol important il detine secretul medical, pe care codul international de etica
medicala il considera absolut pentru anumite circumstante medicale.
Medicul este obligat a garanta confidentialitatea bolnavului,
acest drept al bolnavului fiind si un drept judiciar.
Secretul medical nu este un privilegiu al medicului, ci un drept al bolnavului si sta la baza relatiei medic-bolnav. Medicul
trebuie sa tina seama de capacitatea psihica a bolnavului de a suporta aflarea unui diagnostic grav, aceasta ducand la gesturi
disperate.
Medicul hotaraste ce poate fi divulgat, daca bolnavul consimte la destainuire si daca este prevenit de consecinte.
Medicul are datoria de a respecta dreptul unui bolnav la discretie, iar in cazuri particulare (exemplu: rezultatele cercetarii
medicale) se cere avizul unui comitet de etica medicala.
Erori legate de Responsabilitatea
actul medical juridica
Legate de: protejarea intereselor bolnavului si ale societatii;
◦ bolnav care poate simula, uita sau relata neveridic neamputarea initiativei medicului in interesul bolnavului,
si mai mult, stimularea ei, plecand de la adevarul ca orice
suferintele sale,
exces de incriminare altereaza liberul arbitru al medicului si
◦ boala, care poate fi atipica, asociata cu alte duce la alegerea procedeelor mai putin riscante, dar de
manifestari, eficacitate mai mica pentru bolnav;
◦ medic, cand face examene incomplete, rationamente delimitarea incriminarii erorii si riscului medical, atat
ineficiente sau nu este suficient informat. timp cat diagnosticul va depinde nu numai de cunostinte, ci
si de spirit critic, intuitie si grad de inteligenta.
Este momentul alegerii presedintelui lumii si votul tau va determina cine este alesul. Iata-i pe
cei trei candidati:
Candidatul A are legaturi cu politicieni corupti si crede in astrologie. A avut doua amante.
Fumeaza ca o locomotiva si bea 8 pana la 10 pahare pe zi.
Candidatul B a fost concediat de doua ori, doarme pana dupa pranz, in facultate se droga si
bea un sfert de litru de whisky in fiecare noapte.
Candidatul C este un medaliat si un erou de razboi. Este un vegetarian convins, consuma
doar bere si asta ocazional si nu a avut nici o data legaturi extraconjugale.
Trebuie sa fii intotdeauna atent cu cei care traiesc prea ..sanatos !!!
Ne auzim la urmatorul curs!