ROLUL FAMILIEI ÎN REUȘITA ȘCOLARĂ

NOȚIUNI
INTRODUCTIVE
SPOICI-ROTARU IAMANDI VALENTIN
GABRIEL MORARU ALEXANDRU-IOAN
MOLDOVEANU ANTONEL
PAVEL IULIAN-STEFAN
IMPLICAREA PĂRINȚILOR RADU COSMIN ALIN
ÎN EDUCAȚIA COPIILOR SPOICI-ROTARU GABRIEL-
RADU COSMIN-ALIN RO CONSTANTIN
LU
L
FA
COMUNICAREA DINTRE M
PĂRINȚI ȘI COPII IL
IE
IAMANDI VALENTIN IÎ
N
ED
UC
STIMA DE SINE ÎN RÂNDUL COPIILOR AȚ
PAVEL IULIAN-STEFAN IE

PROBLEMELE CU CARE SE CONFRUNTĂ COPIII ÎN

FAMILIE
MORARU IOAN-ALEXANDRU

EDUCAȚIE ȘI COMUNITATE
MOLDOVEANU IOAN-ANTONEL
I.INTRODUCERE • PRIVITĂ DIN PERSPECTIVA EXISTENŢEI
FAMILIA REPREZINTĂ PRIMA UMANE, FAMILIA REPREZINTĂ UN IZVOR DE
VIAŢĂ. FAMILIA ESTE SINGURA CARE
INSTITUŢIE DE EDUCAŢIE MORALĂ ÎNNOIEŞTE PERMANENT LUMEA, ADUCÂND
ŞI PENTRU PRIMA COPILĂRIE ESTE CU SINE COPII CARE, MAI APOI, VOR DEVENI
MEDIUL EDUCATIV PRIN CEI CE VOR ÎNTEMEIA LA RÂNDUL LOR ALTE
EXCELENŢĂ. ÎN CADRUL FAMILIAL FAMILII. AŞADAR, FAMILIA CONFERĂ PRIN
SE DEPRIND DISCIPLINA ŞI SPIRITUL STRUCTURA SA UNITATE ÎNTREGII
DE INIŢIATIVĂ ŞI SE CULTIVĂ SOCIETĂŢI. FAMILIA REPREZINTĂ ASTFEL
SENTIMENTUL DEMNITĂŢII, CELULA DE BAZĂ A SOCIEȚĂȚII.
DREPTĂŢII, IUBIRII, RESPECTULUI ŞI
• MEDIUL FAMILIAL ESTE PRIMUL MEDIU
AJUTORULUI, SENTIMENTUL EDUCATIV ŞI SOCIALIZATOR PE CARE ÎL
SACRIFICIULUI, CARE SUNT CUNOAŞTE COPILUL ŞI A CĂRUI INFLUENŢĂ
ÎI MARCHEAZĂ ESENŢIAL DEZVOLTAREA CA
ELEMENTE DE BAZĂ ALE VIEŢII
INDIVID. LEGĂTURA COPILULUI CU FAMILIA
SOCIALE. ESTE EXTREM DE PUTERNICĂ ŞI DE
NEÎNLOCUIT. EDUCAȚIA UNUI COPIL ÎNCEPE
DE ACASĂ. FAMILIA ESTE LOCUL CEL MAI
PROPICE PENTRU ÎNCEPUTUL EDUCAȚIEI
COPILULUI. AICI ESTE PRIMA LUI ȘCOALA ÎN
CARE, AVÂNDU-I PE PĂRINȚI CA MODELE, CA
INSTRUCTORI, COPII ÎNCEP SĂ ÎNVEȚE
LECȚIILE MENITE SĂ-I CĂLĂUZEASCA ÎN
VIAȚĂ – LECȚII DE IUBIRE
NECONDIȚIONATĂ, RESPECT, ÎNCREDERE,
LECȚII DE ASCULTARE, POLITEȚE,
STĂPANIRE DE SINE DAR ȘI LECȚII CE ȚIN DE
VIAȚA SPIRITUALĂ SAU CULTURALĂ SAU
FRUMOS.
Ca prim factor educativ, familia oferă copilului aproximativ 90% din
cunoştinţele uzuale (despre plante, animale, ocupaţiile oamenilor, obiectelor
casnice), familia este cea care ar trebuie să dezvolte spiritul de observaţie,
memoria şi gândirea copiilor. Copilul obţine rezultatele şcolare în funcţie de
modul în care părinţii se implică în procesul de învăţare.
Din cele 24 de ore ale unei zile, elevul este la şcoală 5 – 6 ore, de restul timpului
fiind responsabilă familia elevului. Uneori părinţii uită că trebuie să facă front
comun cu profesorii, deoarece şi unii şi alţii nu doresc decât dezvoltarea
armonioasă a elevului, educarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor acestuia.
În creşterea, educarea şi formarea acestuia este nevoie de mult tact, de o
îmbinare corectă a înţelegerii şi afecţiunii cu autoritatea părintească, astfel
încât să lucreze disciplinat, dar cu plăcere, respectându-şi şi iubindu-şi părinţii.
Dacă sunt neascultători sau greşesc uneori, să-i “pedepsim cu vorba”, să le
explicăm calm şi cu fermitate ce au greşit, vorbindu-le ca unor “prieteni” care
ne înţeleg şi pe care-i iubim.
Actorii de bază care ajută
copilul în desăvârșirea
propriei educaţii sunt
familia și școala. Şcoala,
alături de familie,
influenţează, prin condiţiile
concrete în care se
desfăşoară procesul de
învățământ, personalitatea
copilului.
Concuzionând, putem
afirma că familia apare ca o
valoare supremă, modelează
ființa umană, creionează
personalitatea copiilor,oferă
copilul prima educație,
formează valorile morale iar
împreună cu școala,
dezvoltă valorile
contemporane.
 Rolul familiei în educația copilului
De ce este importantă familia în educația copiilor?
Întrucât are o influență deosebită asupra copiilor, care dobândesc
mult mai ușor și mult mai redepe cunoștințe despre obiceiuri
comportamentale, stil de viață, societate și natură de la persoanele
apropiate, cu autoritate în viața lor, decât de la profesori sau
necunoscuți.

Așadar, FAMILIA:
FAMILIA

Asigură satisfacerea nevoilor primare

(hrană, îmbrăcăminte, locuință,
cheltuieli zilnice etc.);

Asigură un climat familial afectiv și

moral, sentimentul de siguranță și
securitate socială necesar formării și
emancipării personalității acestuia;

Reprezintă un exemplu pentru copil.

 PĂRINȚII TREBUIE:

SĂ ÎNVEȚE CARE SUNT NEVOILE COPIILOR;

SĂ-I AJUTE SĂ SE DEZVOLTE ARMONIOS ÎN MEDIUL LOR

FAMILIAL ȘI PSIHOSOCIAL DE VIAȚĂ;

SĂ-I ASCULTE PE COPII, ASTFEL ÎNCÂT ACEȘTIA SĂ VREA

SĂ STEA DE VORBĂ CU EI;

SĂ ÎNVEȚE SĂ LE ACORDE O LIBERTATE MAI MARE

COPIILOR, PĂSTRÂND ÎN ACELAȘI TIMP CONTROLUL;

SĂ SE IMPLICE ÎN EDUCAȚIA COPIILOR, ACORDÂNDU-LE

TIMPUL NECESAR;

SĂ DEZVOLTE O RELAȚIE DE PRIETENIE CU ACEȘTIA;

SĂ ÎNVEȚE LEGILE CREȘTERII FIZICE ȘI MENTALE;

SĂ-I ÎNVEȚE SĂ EXPERIMENTEZE MENTAL Învățând să accepte și să înțeleagă limitele

COMPORTAMENTUL ȘI SĂ VADĂ CONSECINȚELE PUNERII LUI impuse de părinți și de lume, copiii învață
ÎN PRACTICĂ, SĂ-ȘI AUTOEVALUEZE CONDUITA;
deprinderi esențiale de viață ca:
SĂ-I IUBEASCĂ ȘI SĂ MANIFESTE DORINȚA DE A-I Iertarea;
CUNOAȘTE, SĂ ȘTIE CARE LE SUNT NEVOILE, INTERESELE,
SUCCESELE, INSUCCESELE, SENTIMENTELE.
Acceptarea;
Cooperarea;
Creativitatea;
COPIII ÎNVAȚĂ SĂ SE IUBEASCĂ DIN MODUL ÎN CARE SUNT
TRATAȚI DE CĂTRE PĂRINȚI ȘI DIN MODUL ÎN CARE ACEȘTIA
Compasiunea;
DIN URMĂ REACȚIONEAZĂ FAȚĂ DE GREȘELILE LOR. Curajul;
Perseverența;
Autocorecția;
PĂRINTELE ÎȘI DEMONSTREAZĂ IUBIREA ÎN PRIMUL RÂND
PRIN FELUL ÎN CARE POARTĂ DE GRIJĂ COPILULUI ȘI PRIN Prețuirea de sine;
ÎNCREDERE. Independența;
Abilitatea de a se orienta singuri.
 Responsabilitatea unui părinte în ceea ce priveşte educaţia copilului său este una uriaşă.
Acesta trebuie sa fie un exemplu și un model de urmat. De aceea, educația copiilor presupune întâi
de toate și desăvârșirea propriei noastre educații, a sentimentelor noastre. Părinții trebuie să se
străduiască să dea dovadă de o moralitate ireproșabilă, de integritate și educație aleasă, fiind
formatorii unei generații, ca astfel copiii să-i poată urma avându-i ca model. Sistemul de valori,
felul de a se comporta în societate, părerile, ideile, toate se construiesc pas cu pas, de la vârste
foarte mici. Este esențial să nu uităm că cel mai important dar pe care îl putem oferi copiilor noștri
este dragostea necondiționată. Copiii au mereu nevoie să fie apreciați, lăudați, încurajați și nu în
ultimul rând iubiți.

De reținut:
Copiii nu învață să ierte, dacă nu există cineva
care să ierte;
Copiii nu învață să-și dezvolte răbdarea sau să
amâne primirea unei răsplate, dacă totul le vine de-a
gata, imediat ce doresc ceva;
 Copiii nu învață să fie creativi, dacă nu sunt
lăsați să facă nimic;
 Copiii nu învață ce este mila și respectul dacă nu
simt și ei durere;
 Copiii nu învață să fie curajoși și optimiști, dacă
nu se confruntă cu greul;
 Copiii nu învață să-și accepte imperfecțiunile,
dacă toată lumea din jur este perfectă;
 Copiii nu-și pot dezvolta perseverența și puterea,
dacă totul este ușor.
„O comunicare eficientă se poate realiza atunci
când există iubire și respect.” SAMUEL
SMILES
Părinții au un impact direct și
durabil asupra copiilor și joacă un
rol cheie în susținerea educației lor.
Participarea activă a părinților în
educație, duce la o implicare mai
mare a copiilor în activitatea
școlară și obținerea de rezultate
mai bune. Acest lucru se traduce,
de asemenea, în beneficii
economice și sociale pe termen
lung.
Părintele este partenerul-cheie în
educația copiilor, iar rolul său nu
este doar de a-l ajuta să facă
temele și de a le corecta, ci și de a-i
ghida și de a le crea un climat
favorabil, astfel încât aceștia să se
dezvolte armonios.
 C
La baza dezvoltării copiilor ca viitori adulți
responsabili și eficienți într-o societate stau cei
patru stâlpi: comunicare, cooperare, gândire
creativă și competențele. Toate aceste lucruri
C C
sunt insuflate de părinți copiilor lor prin felul în
care le sunt comunicate. Un aspect foarte
important în comunicare îl reprezintă modul în
care se simt copiii când li se comunică ceva.
Acel cum te simți poate clădi sau dărâma
deoarece afectează direct stima de sine. De
asemenea este important să precizăm faptul că
C
este o diferență între „a comunica” și „a vorbi”.
Un părinte poate comunica chiar și în somn cu
copilul său, prin comunicarea non-verbală.
Pentru a avea o comunicare reușită cu copiii lor
părinții trebuie să învețe tehnici de a vorbi Când copiii se simt iubiți ei devin mai receptivi la
corect cu copilul. Relația parentală trebuie să fie
una asincronă pentru a reuși să comunice sfaturile părinților în toate privințele, mesajele
corect și eficient cu copilul. Ea nu trebuie să ajung mult mai ușor la ei. Cea mai importantă
excludă exprimarea afecțiunii însă anumite parte în acest proces este comunicarea, deoarece
comportamente ale copiilor trebuie să fie
șlefuite. copiii sunt ca bureții, absorbind tot ceea ce facem
și ce spunem.
Într-o familie în care predomină
armonia și comunicarea, copiii
se dezvoltă frumos și asimilează
informații mult mai ușor;

Este dovedit faptul că acei copii

care au rezultate bune la școală
au parte de un climat stabil în
familie.

Copiii care sunt ajutați de

părinți devin adulți responsabili
pentru societate și viitoarele lor
familii.

Prin comunicarea dintre părinți

și copii înfloresc cele mai
frumoase realizări în familie.
 STIMA DE SINE A COPILULUI

Stima de sine reprezintă părerea pe care o ai despre tine. Se bazează pe atitudinea

pe care o ai față de:
- Valoarea ta ca persoană; Munca pe care o faci/ serviciul pe care îl ai; Ceea ce ai
realizat până acum
- Ce crezi că gândesc ceilalți despre tine; Scopul tău în viață; Locul tău în lume
- Potențialul tău pentru succes; Punctele tale tari și punctele slabe
- Statutul tău social și modul în care te relaționezi cu ceilalți
- Independența/ autonomia ta sau abilitatea de a sta pe propriile picioare
Se mai pot adăuga și alti factori care pot fi importanți pentru tine.
 ÎNCREDEREA ÎN SINE

• A fi încrezător în forţele proprii înseamnă a putea să acţionezi adecvat în

situaţiile ivite
• Încrederea în sine îşi are rădăcinile în tipul educaţional oferit de familie şi
şcoală
• Copilul cu tulburări de limbaj trebuie încurajat pentru încercările şi reuşitele
sale
SFATURI PENTRU
PĂRINŢI/PROFESORI
• Demonstraţi copiilor că au o mulţime de calităţi
• Trebuie să fie lăudaţi de câte ori reuşesc o performanţă
• Nu le răniţi sensibilitatea făcându-le reproşuri
nemeritate
• Introducerea copilului cu tulburări de limbaj într-un
grup de terapie logopedică îl va ajuta să-şi învingă
reţinerile, îndoielile
• Ajutaţi-i în diferite activităţi, dar cu tact şi fără
reproşuri ulterioare (“dacă nu eram eu...” )
• Nu-l protejaţi excesiv, daţi-i sarcini şi responsabilităţi
 Problemele cu care se confruntă copiii în
familie
• .
Divorțul este una dintre cele mai mari
probleme, deoarece inevitabil, pe lângă lipsa
unui părinte, copiii își atrag asupra lor vina,
creând astfel un real impedient ce îi va urmări
și îi va marca întreaga viață

Abandonul constituie o problemă ce nu

trebuie ignorată. El se poate concretiza
în „lipsa părinților” încă din vârstă
fragedă ori în prezența lor învăluită în
ignoranță.
• MATERIALITATEA MAI IMPORTANTĂ DECÂT
SPIRITUALITATEA. CÂND PĂRINȚII ÎȘI ÎNVAȚĂ
COPIII CĂ LUCRURILE MATERIALE SUNT MULT
MAI IMPORTANTE DECÂT CELE SPIRITUALE,
ATUNCI CEI DIN URMĂ VOR CREȘTE CU UN
DEFICIT ÎN CEEA CE PRIVEȘTE PERCEPȚIA
REALULUI ȘI VOR CONSIDERA CĂ LUCRURILE SE
POT REZOLVA DOAR MATERIAL, NEIMPLICÂND
EMOȚIONALUL ÎN NICIUN FEL DE SITUAȚIE. AICI
POATE INTERVENI EDUCAȚIA RELIGIOASĂ ATÂT ÎN
CAZUL ÎN CARE PĂRINȚII SUB BOGAȚI, DAR ȘI ÎN
CAZUL ÎN CARE SUNT SĂRACI DEOARECE
ACEASTĂ EDUCAȚIE PREZINTĂ SOLUȚII
EFICIENTE CARE SUBSTITUIESC LIPSA ORI
EXCESUL
• LIPSA DE TIMP PETRECUT ÎN FAMILIE. COPIII
AU NEVOIE SĂ ȘTIE CINE SUNT, IAR ACEST LUCRU
SE DESPRINDE FIRESC DIN SÂNUL FAMILIEI, LOC
ÎN CARE TREBUIE SĂ ÎȘI PETREACĂ MAJORITATEA
TIMPULUI PÂNĂ CÂND ÎȘI VOR CREA PROPIA
FAMILIE. ESTE DE LA SINE ÎNȚELES CĂ CINEVA
CARE NU A PRIMIT ATENȚIA NECESARĂ ÎN FAMILIE
VA ÎNTÂMPINA PROBLEME DESTUL DE MARI
ATUNCI CÂND VA ÎNCERCA SĂ-ȘI CREEZE O
FAMILIE. NU ÎȘI VA CUNOAȘTE BINE LOCUL ȘI
RESPONSABILITĂȚILE ȘI NU VA PUTEA SĂ SE
• Lipsa de discernământ a părinților în ceea ce privește creșterea copiilor. Pe
de o parte părinții pot fi prea posesivi, controlându-i pe copii și făcându-i să
crească cu impresia că nu pot face nimic singuri ori distanțându-i enorm de
mult după ce aceștia vor crește, iar pe de altă parte părinții pot fi prea
indulgenți, deficitând timpul petrecut în familie, iar copiii, neavând educația
necesară nu se pot acomoda în societate și nu pot gestiona numite situații în
care sunt puși, făcând de cele mai multe ori abuz. Această lipsă de
discernămând poate fi datorată și prezenței unor vicii (alcoolismul,
violenței, lipsei de respect, etc.)
 Educație și comunitate
Dacă până în prezent parteneriatul şcoală-familie a fost dezvoltat unilateral, fiind de
multe ori considerat  „responsabilitatea şcolii”, acest lucru trebuie să se schimbe pe
viitor.  O educaţie de calitate se realizează atunci când, la procesul de formare a
micilor şcolari participă în mod armonios toţi factorii educaţionali. Relaţia de
colaborare permanentă cu familia este una dintre condiţiile esenţiale care asigură
succesul şcolar. Parteneriatul școală-familie a devenit un subiect important, acesta
fiind abordat în literatura de specialitate ca o relație prin intermediul căreia
personalul școlii acționează, împreună cu familia și alți membrii ai comunității în
vederea susținerii copiilor pentru a avea succes școlar (Bryan, 2005; Epstein, 1995).

Colaborarea  eficientă şcoală – familie reprezintă o reuşită a procesului educaţional.

Educţia este o acţiune la care îşi dau concursul şcoala, familia, întreaga societate, iar
colaborarea este absolut necesară. Şcoala trebuie să colaboreze cu familia în
domeniile: învăţării elevului; comportamentului ; dezvoltării fizice; dezvoltării
intelectuale, morale şi estetice; deprinderilor şi priceperilor de muncă, deprinderilor
igienico – sanitare; activităţilor libere, angajării copilului în diferite domenii de
activitate în afara clasei şi a şcolii.
 Educaţia nu este un proces de care este responsabilă
în mod exclusiv şcoala, dar nici părinţii; este un proces
al cărui succes depinde de colaborarea dintre cele două
Un aspect foarte părţi implicate. Şcoala şi familia trebuie să găsească
important pentru o făgaşul colaborării autentice bazată pe încredere şi
bună colaborare între respect reciproc, pe iubirea faţă de copil, să facă loc
aceste trei categorii unei relaţii deschise, permeabile, favorizante schimbului
(Școală, Familie, şi comunicării de idei.
Comunitate) este acela
de a avea la bază
aceleași valori.

Cercetările arată că „în

programele în care
părinţii sunt implicaţi,
elevii au performanţe
mai mari la şcoală
decât aceleaşi
programe, dar în care
părinţii nu sunt
implicaţi” (Henderson
şi Nancy, 1995).
Conform unui studiu
implicarea părinţilor ar
putea aduce
următoarele beneficii:
 •CREŞTE STIMA DE SINE A COPIILOR.

•ÎMBUNĂTĂŢEŞTE RELAŢIA PĂRINTE – COPIL.

- PĂRINŢII ÎNŢELEG MAI BINE CE SE ÎNTÂMPLĂ LA ŞCOALĂ.

•ELEVII AU NOTE MAI MARI.

•ELEVII ÎNVAŢĂ MAI MULT, INDIFERENT DE NIVELUL SOCIO-ECONOMIC, ETNIE SAU

DE NIVELUL DE EDUCAŢIE AL PĂRINŢILOR.

•AU MAI PUŢINE ABSENŢE.

•ÎŞI FAC MAI CONŞTIINCIOS TEMELE ACASĂ.

•COPIII ŞI PĂRINŢII DEZVOLTĂ ATITUDINI POZITIVE FAŢĂ DE ŞCOALĂ.

•PROFESORII AU AŞTEPTĂRI MAI MARI DE LA ELEVII AI CĂROR PĂRINŢI

COLABOREAZĂ.

•SCADE RISCUL CONSUMULUI DE ALCOOL ŞI AL VIOLENŢEI.

•CÂŞTIGURILE NU SUNT EVIDENTE NUMAI ÎN PRIMII ANI DE ŞCOALĂ, CI SUNT

SEMNIFICATIVE, INDIFERENT DE VÂRSTĂ SAU DE STUDIU.

•ELEVII SE VOR ADAPTA MAI UŞOR LA SCHIMBĂRILE DIN CLASA A V-A, A IX-A.

•ELEVII VOR FI CAPABILI SĂ-ŞI STABILEASCĂ PLANURI REALISTE PRIVIND

VIITORUL LOR.
 CONCLUZII

1. Părinții trebuie să aibă mult tact în relația cu copiii.

2. Climatul familial este un factor major în dezvoltarea copiilor, în
special pe plan educativ.
3. Este foarte important să menținem stima de sine a copiilor la un
nivel ridicat.
4. Problemele familiale cauzează copiilor mult rău.
5. Familia este factorul cel mai important care susține reușita școlară.
6. Colaborarea dintre școală și familie reprezintă o reușită a
procesului educațional.
 ÎNTREBĂRI

• 1. Cât de mult se poate implica familia în dezvoltarea

școlară a copiilor?
• 2. Care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă
copiii în familie?
• 3. Care sunt cei mai importanți factori familiali care ajută la
progresul școlar?
 STUDIU DE CAZ

• https://www.youtube.com/watch?v=Ut3pEf
Ud12g
• Programul de formare Școala din Familie