Conferința științifico-practică:

„Modalități de diagnostică
medicală a organismului
uman”
28.10.2020

„Genetica umană.Diagnoza prenatală

genetică”
Moderator: Poiag Natalia
 Genetica umană
 Genetica umană este ramura geneticii
 care studiază transmiterea caracterelor
ereditare la specia Homo sapiens sapiens.
Genetica umană cuprinde câteva ramuri
printre care se numără: genetic clasică, 
citogenetica, genetica moleculară, genetica
biochimică, genomica, genetica
populațiilor, genetica dezvoltării, genetica
clinică și consilierea genetică.
 Genele pot fi factorul comun pentru
majoritatea trăsăturilor moștenite la om.
Studiul geneticii umane poate fi util
deoarece poate răspunde la unele întrebări
legate de natura umană și poate ajuta la
înțelegerea bolilor și la dezvoltarea de
tratamente eficiente ale acestora.
 Întroducere:
Până nu de mult, cuplurile care
manifestau un risc de apariție a unor
maladii genetice aveau de ales între:
 a-și asuma riscul ;
 alte opțiuni (contraceptia pe termen
lung, sterilizarea, intreruperea sarcinii,
adoptarea sau însemințarea artificială
(FIV))

Pana in 1966 când s-a facut legătura

între apariția cu incidența crescută la
copii a Sindromului Down în cazul
mamelor cu vârsta înaintată și a fost
întrodusă diagnoza prenatală.
 Scopul diagnozei prenatale nu este doar acela de a
diagnostica anormalitățile fetale, dar are urmatoarele
obiective:

Oferă posibilitatea de informare a cuplurilor despre

eventualitatea moștenirii unor eventuale maladii genetice

Permite cuplurilor cu risc crescut sa determine prezenta sau

absenta anumitor maladii prin teste de confirmare

Oferaă cuplurilor posibilitați de management (psihologic,

prenatal si postnatal)

Oferă tratamente prenatale fetușilor afectati

 Informații despre diagnoza prenatală:
 Vârsta înaintată a mamei  Familii cu maladii
 Familii care au deja un congenitale
copil cu o anormalitate  Anormalitați evidențiate
cromozomială in perioada sarcinii
 Existența unor maladii  Alți factori de risc:
genetice în istoricul (consangvinizarea,
familiei afectiuni/boli ale
 Familii în care au fost gravidei- epilepsia
evidentiați indivizi cu tratată cu unele
maladii ale tubului neural medicamente ca
Valproatul de Na )
 Existența unui copil cu Sindr. Down
crește riscul apariției unui alt copil cu
aceeași afecțiune la care se adaugă
riscul vârstei înaintate (5%)
Istoricul (Pedigree-ul) familiei

 Un copil afectat
 Unul dintre parinti afectat
 Istoricul familial pozitiv
 Rude de grad I sau II
 Metodele de prevenire:

Evaluarea pedigree-ului familiar

Calcularea riscurilor
In cazul unor riscuri crescute se recomandă
ecografia 16-18 săptamâni de sarcină care
piermite detectarea unor afectiuni la nivel
de : craniu, cardiac, renal si deformări ale
ficatului
 Arborele genealogic
 Metoda întocmirii arborelui genealogic (pedigree-ului)
constă în efectuarea unei diagrame familiale care cuprinde
istoria și însușirile ascendenților, descendenților și
colateralilor familiei analizate.

 Ca importanță diagnostică, metoda servește la :

• delimitarea unei malformații congenitale neereditare
de o boala ereditara propriu zisă
• stabilirea tipului de transmitere a bolii ereditare

 Metoda arborelui genealogic constă în trei etape :

1. datele genealogice (ancheta medico biologica
familială)
2. înregistrarea genealogica (întocmirea arborelui)
3. analiza genealogica (stabilirea tipului de transmitere)
 1.Ancheta
• Ancheta familiala porneste de la un caz
initial denumit proband. Acesta prezinta, de
familială
regula, un caracter particular, normal sau
patologic, pentru care dorim sa stabilim
incidenta familiala si, eventual, caracterul său
ereditar.
• Ancheta consta in completarea unei fise tip
pentru malformatii congenitale sau boli
ereditare. Completarea se face face pe baza
datelor anamnestice, a examenului clinic
general pe aparate si sisteme, precum si pe
baza investigatiilor de laborator, paraclinice si
genetice specifice, adaptate fiecaui caz in
parte (analiza cariotipului, examenul
cromatinei sexuale, analiza dermatoglifelor,
determinari biometrice, etc.).
 2. Alcătuirea arborelui
genealogic

Semne convenționale
 3.Analiza arborelui
genealogic
1. Diagnosticarea anomaliilor genetice neereditare.
In cazul bolilor genetice neereditare (ex. unele
malformatii congenitale), pe arborele genealogic se
observa ca singurul individ afectat este probandul (caz
sporadic).
2. Diagnosticarea bolilor genetice ereditare si stabilirea
modului de transmitere genetica in familia studiata.
În aceste cazuri, pe arborele genealogic se observa ca
exista mai multi indivizi care prezinta aceeasi
afectiune cu cea a probandului. In raport cu modul de
distributie a indivizilor afectati, in succesiunea
generatiilor se descriu urmatoarele tipuri de
transmitere genetica a bolilor ereditare: autozomal
dominanta, autozomal recesiva, recesiva legata de
cromozomul X (X-linkata recesiva), dominanta legata
de cromozomul X (X-linkata dominanta).
Moștenirea autozomală
dominantă
• Trăsătura nu trebuie să sară
peste generații.
• O persoană afectată căsătorită
cu o persoană sănătoasă ar
trebui să aibă aproximativ
50% din descendenți cu
aceeași trăsătură.
• Distribuția trăsăturii ar trebui
să fie aproape egală între sexe.
Moștenirea autozomală
recesivă
• Majoritatea indivizilor afectați
sunt bărbați.
• Pentru ca o fată să fie afectată,
tatăl trebuie să fie afectat și mama
trebuie să fie și ea afectată sau
purtătoare.
• Toți fii unei mame afectate trebuie
sa fie afectați.
• Pentru ca un băiat să fie afectat,
mama trebuie să fie afectată sau
purtătoare.
• Aproximativ jumătate din fiii unei
mame purtătoare ar trebui să fie
afectați.
 Moștenirea autozomală
Moștenirea
recesiva autozomală
legata de cromozomul
Măștenirea autozomală dominantă
legată de cromozomul X Xrecesiva legata de cromozomul
X
 Metode de diagnoză prenatală

Tehnici Invazive: Non-invazive:

 Amniocenteza (din a 11-  Triplul-test
25 sapt)  Ultrasonografia
 Biopsia vilozitații coriale  Izolarea de celule fetale
permite un examen din sângele mamei
genetic mai precoace (în
general în cea de a 8 - 11-
a săptămână de sarcină,
mai nou chiar şi în a 6-a
săptămână)
 Cordocenteza (18 sapt)
 Embrioscopia
 Fetoscopia
 Amniocenteza
 Amniocenteza este un test efectuat asupra femeii
însarcinate, de obicei între saptămânile 16 si 18.
Medicul întroduce un ac subțire în abdomenul
femeii pentru a preleva o cantitate mică de lichid
amniotic, cca.20 de ml, ce inconjoară fetusul.

 Analiza se face după o prealabilă scanare

ecografică ce va releva imagini despre uter,
placentă, lichid amniotic și fetus. Celulele din
lichidul amniotic descuamate din tegumentele si
mucoasele fetusului sunt cultivate în condiții
speciale si apoi testate pentru prezența
anomaliilor cromozomiale.
 Analiza servește și la
determinarea sexului copilului.
Când există posibilitatea unei
cezariene sau riscul de naștere
prematură, amniocenteza
poate ajuta si la stabilirea
gradului de maturitate al
plamânilor copilului.
Ca și prelevarea de villus
corionic, procedura are un risc
scazut de a provoca un avort
spontan.
 Biopsia de vilozități coriale:
 Biopsia de vilozitati coriale este un test prenatal de diagnostic care detecteaza
anomalii cromozomiale, cum ar fi sindromul Down, precum si o serie de boli
genetice. Medicul obstetrician va recolta celule pe care le va trimite la laborator de
la nivelul unor proiectii in “deget de manusa” din placenta, numite vilozitati coriale.
 Principalul avantaj al biopsiei de vilozitati coriale comparativ cu amniocenteza,
este acela ca poate fi efectuat devreme in sarcina – frecvent intre saptamanile 10-
12, desi uneori testarea poate fi facuta pana in saptamana 13 si 6 zile. In cazul
amniocentezei, trebuie sa astepti pana in saptamana 16 de sarcina.
•Prioritateaacestei metode
constă în faptul, că dacă
se determină schimbări
în dezvoltarea copilului,
graviditatea poate fi
întreruptă prin
recomandarea avortului
terapeutic.

•
  Cordonocenteza este o
metodă care constă în puncţia
transabdominală sau
transvaginală a cordonului
ombilical, sub control
ecografic, în vederea obţinerii
unor mici cantităţi de sânge
fetal.

Cordocenteza
Cordonocenteza se poate face începând cu săptămâna 20 de sarcină
 Sângele obţinut poate fi folosit pentru analize cromosomice sau testări
hematologice.
 Analiza cromosomică se bazează pe cultura limfocitelor din sângele fetal şi oferă
rezultate rapid (în maxim 1 săptămână de la recoltare) dar are aplicabilitate
redusă din cauza vârstei înaintate a sarcinii când se aplică cordonocenteza.
 Testările hematologice vizează diagnosticul talasemiilor sau a altor
hemoglobinopatii ereditare, hemofiliilor A şi B (o astfel de abordare este
justificată dacă în familiile membrilor cuplului parental există cazuri de astfel de
boli monogenice ereditare), a incompatibilităţii materno-fetală în sistemul Rh.
  Fetoscopia se efectuează pentru
un diagnostic complet al fătului,
lichidului amniotic, placentei. Este
prescris femeilor însărcinate atunci
când există un risc ridicat de
anomalii congenitale și boli
ereditare ale copilului. Acesta este
un studiu complex în care un
endoscop este inserat în cavitatea
amniotică. Această tehnică este
utilizată foarte rar din cauza
riscurilor de rănire, dar este încă
imposibil să o înlocuiți. Femeile
care intenționează să urmeze o
astfel de procedură ar trebui să
afle din timp avantajele și riscurile
studiului.

Fetoscopia
 Metoda triplu-test

 Diagnosticarea malformațiilor
tubului neural (MTN), Down
sy. si Edward sy. Se
determină dintr-o probă de
sange prelevată de la mama
in a (15-20) sapt de sarcină
 Diagnostica: 75% a MTN si
60-70% a Down sy.
Noi tehnici de diagnosticare
 Preimplantarea genetica
 Detectarea celulelor fetale in sangele mamei
 Diagnosticul genetic de preimplantare (PGD) este o
tehnică utilizată pentru a identifica defectele genetice la
embrionii primiți prin fertilizare in vitro (FIV), înainte
de a-i transfera în uter.
 Acesta oferă posibilitatea de a stabili diagnosticul
genetic al embrionilor umani foarte devreme, înainte de
implantarea embrionului în uter. PGD se efectuează
împreună cu FIV și este oferit cuplurilor fertile și
infertile. O singură celulă este scoasă din embrion
îndată ce el ajunge la a treia zi după fertilizare în
laborator. În acest mod, doar embrionii neafectați vor fi
selectați pentru a fi transferați în uterul femeii, reducând
astfel foarte mult riscul rezultatelor nefavorabile, cum
ar fi avorturile spontane, întreruperea medicală a
sarcinii (după diagnosticul prenatal pozitiv) sau
malformațiile congenitale (fizice și/sau mentale). Dacă
există embrioni în exces, aceștia sunt congelați pentru a
fi utilizați în viitor.
Este un test prenatal neinvaziv, care identifică şi
analizează ADN-ul fetal din sângele matern şi
stabilește riscul de aneuploidii fetale, care afectează
cromozomii 21, 18 şi 13, precum și cromozomii
sexuali X şi Y. Se recoltează o probă de sânge venos de
la mamă (de la nivelul plicii cotului)care se trimite
apoi laboratorului  pentru testare.
Ce sunt aneuploidiile?
Sunt anomalii cromozomiale care se caracterizează prin
alterarea numărului de cromozomi (cromozomi în plus sau
în minus față de numărul normal al acestora).
• Trisomia - existența unui cromozom în plus (de exemplu,
prezența a 3 cromozomi 21 în sindromul Down)
• Monosomia - absența unui cromozom (de exemplu
absența unui cromozom X în sindromul Turner)
 Genetica contemporană prevede:
-  legalitatea păstrării, transmiterii și realizării informației ereditare;
- mecanismul apariției, manifestării și transmiterii modificărilor materialului genetic; -
structura
  și funcțiile genelor normale și patologice.
Genetica umană contemporană utilizează atât metode clasice, cât și moderne, bazate
pe
  studii citogenetice și de inginerie genetică.
Rezultatele analizei genealogice a familiei stau la baza unui consult genetic adecvat
pentru:
 
-  informarea obiectivă a familiei; - planificarea familiei;
- opțiuni pentru diagnosticul prenatal în scop de prevenire a nașterii copiilor cu
anomalii; - prevenirea manifestării unor complicații în cazul bolilor genetice cu
manifestare
  la adult.
Realizarea arborelui genealogic la persoanele depistate cu hemofilie permite
acordarea sfatului genetic privind transmiterea la descendență și o diagnosticare
rapidă, evitând complicațiile.