Principiul procedeului de

sudare prin rezistenţă

electrică
Sudarea prin presiune, prin rezistență
electrică- constituie grupa de procedee la
care, pentru încălzirea locală a pieselor de
sudat, este folosit efectul produs de
rezistența electrică a unui curent de
intensitate mare, concomitent cu apasarea
pieselor una contra celeilalte, printr-un
mijloc mecanic
Rezistența electrică poate fi dezvoltată
fie prin rezistența de  contact dintre
piese , fie prin introducerea curentului
în porțiunea respectivă, care prin
efectul Joule provoacă încălzirea
marginilor de sudat.
Factorul important pentru realizarea
îmbinării prin aceste procedee îl formează
intensitatea de curent, care, cu cît este mai
mare, cu atît se micșorează timpul de sudare.
Rezistența electrică a unui material variază
în timpul sudării odata cu cresterea
temperaturii, din cauza modificarilor
structurale ce se produc.
Caldura produsa prin efectul Joule este determinata de relatia:
Q = I² Rt / J   (cal)
In care: J= 4,185 joule/cal este echivalentul mecanic al caloriei
I- curentul de sudare, în A;
R- rezistența electrică a circuitului de sudare, în Ω, formată din:
rezistența porțiunilor metalului de bază prin care trece curentul ,
rezistența de contact dintre piesele de sudat și rezistența
contactelor dintre electrozi si piesa;
t- timpul de sudare, în s.
 
Căldura dezvoltată în zona
supusă sudării se pierde prin
conductivitate în masa
învecinată mai rece a metalului
supus sudării, și de asemenea și
în aer