Sunteți pe pagina 1din 46

Tema 2.

METODE ȘI MIJLOACE ELECTRICE DE MÃSURARE (2 ore)

Obiectivele:
2.1 Metode de măsurare
2.2 Mijloace de masurare
2.3 Erori de măsurare

Bibliografie
1. Aurel Milea În lumea masuratorilor și unităților de masură. Editura
Agir. București, 2008
Procesul de măsurare reprezintă ansamblul de operații necesare privind
solicitarea, obținerea, transmiterea, recepția si prelucrarea semnalului metrologic
pentru a se obține valoarea mărimii măsurate.
În procesul măsurări intervin următoarele elemente:
 Obiectul măsurării: mărimea de măsurat;
 Metoda de măsurare: modul de comparare a mărimii de măsurat cu unitatea de
măsura;
 Mijloacele de măsurare: totalitatea mijloacelor tehnice cu ajutorul cărora se
determina cantitativ mărimea de măsurat. Principiile de măsurare ale mijloacelor
de măsurare depind de natura fenomenelor fizice pe care se bazează funcționarea
acestora, diferind de la un mijloc la altul.
Mijlocul de măsurare poate fi reprezentat ca o rețea de captare, transmitere si recepție
a informației, rețea care poate fi denumita ca lanț de măsurare. Mijlocul de măsurare
constituie un canal informațional de-a lungul căruia vehiculează un semnal energetic
purtător al informației de măsurare – semnal metrologic. Structura mijloacelor de
măsurare este în continua modificare, în prezent, folosindu-se si elemente care au ca
funcție sa efectueze operații aritmetice (adunări, multiplicări etc), operații analitice
(derivări, integrări etc), operații logice (codificări, decodificări etc), iar introducerea
microprocesoarelor conduce la adăugarea de noi funcții si performante.
Metode electrice de măsurare Metoda de măsurare reprezintă modul de aplicare a principiului
de măsurare pentru obținerea valorii numerice a mărimii de măsurat. Clasificarea măsurărilor se face
după următoarele criterii:
a) După forma sub care aparatul de măsurat prezinta rezultatul măsurării:
1. Metode de măsurare analogice, la care rezultatul poate lua orice valoare din domeniul de
măsurare, fiind deci o mărime continua.
Marimea se apreciaza prin citirea indicatiei data de elementul indicator care se deplaseaza în
dreptul unei scari gradate.
2. Metode de masurare digitale, la care rezultatul poate avea numai anumite valori din domeniul de
masurare, fiind deci o marime discontinua. Prin operatia de cuantificare, domeniul este împartit întrun
numar de subdomenii egale (cuante sau unitati de cuantificare), iar procesul de masurare consta în
numararea cuantelor corespunzatoare masurandului, codificarea rezultatului într-un sistem de
numeratie si afisarea lui pe un dispozitiv specializat, sub forma unui numar.
Masurarea digitala este preferabila celei analogice, deoarece:
• se elimina erorile subiective de citire;
• aparatele digitale au, un general, o precizie superioara celor analogice;
• exista posibilitatea prelucrarii, transmiterii la distanta si înregistrarii informatiilor
rezultate în procesul de masurare, prin mijloacele tehnicii de calcul
b) Dupa caracterul masurarii în timp:
1. Metode de masurare statice, care se efectueaza asupra unor marimi de regim
permanent, de valoare constanta în intervalul de timp în care se face
determinarea;
2. Metode de masurare dinamice, efectuate asupra unor marimi variabile rapid în
timp si necesita aparate cu un timp de raspuns mic, care dispun de elemente de
memorare sub forma continua sau discreta a valorilor determinate;
3. Metode de masurare statistice, care se efectueaza asupra unor marimi cu caracter
aleatoriu, cu variatie imprevizibila în timp, neputând fi descrise de relatii matematice care sa
stabileasca o lege de reproducere a anumitor valori, în anumite conditii experimentale.
c)Dupa modul de obtinere a rezultatelor masurarii:
1. Metodele de masurare directe sunt metodele prin care valoarea unei marimi se obtine
direct, fara efectuarea de calcule suplimentare si sunt bazate pe compararea directa cu
unitatea de masura sau cu ajutorul unui aparat gradat în unitatile respective. În acest tip
de masurare se determina o singura marime.
Exemple: masurarea temperaturii cu termometrul; masurarea presiunii cu manometru etc. 2.
Metode de masurare indirecta sunt metode prin care valoarea unei marimi se obtine prin
masurarea directa a altor marimi, de care marimea de masurat este legata printr-o relatie
cunoscuta..
Aceste masurari sunt mai complexe si au o precizie mai scazuta, dar în multe
cazuri nu pot fi evitate. Exemple: masurarea rezistentelor electrice prin metoda
ampermetrului si voltmetrului folosind legea lui Ohm R=U/I; masurarea densitatii
unui corp prin masurarea masei sale M si a volumului V ® r=M/V.
3. Metode de masurare combinate constau în determinarea valorilor unui anumit
numar de marimi de masurat pe baza rezultatelor masurarii directe sau indirecte a
diferitelor combinatii ale acestor valori si a rezolvarii ecuatiilor în care sunt incluse
rezultatele masurarii. Exemple: masurarea masei fiecarei greutati în parte, când
masa uneia din ele este cunoscuta si sunt cunoscute rezultatele compararii între
ele a diferitelor combinatii de greutati.
Metodele de măsurare directe sunt cele mai numeroase, constituind baza măsurări
tuturor mărimilor fizice. Aceste metode se împart, la rândul sau, în alte cinici metode:
- Metoda de compensare (de zero) – în aceasta metoda efectul acțiunii mărimii de
măsurat este redus la zero (compensat) de efectul acțiunii unei masuri sau mărimi
cunoscute, de același fel.
- Metoda diferentei – în aceasta metoda mărimea de măsurat se compara cu o
măsura sau cu o mărime cunoscuta, valoarea ei rezultând din diferența dintre
efectele simultane ale celor doua mărimi asupra aparatului de măsurat.
- Metoda de rezonanta – pentru aceasta metoda este specifica utilizarea unui circuit
oscilant care se reglează pentru a se realiza rezonanta si în acest moment valoarea
măsurata a mărimii se determina printr-o relație de calcul care implica valorile unor
mărimi ce se măsoară si valorile unor elemente conectate în schema.
- Metoda substituției – implica doua masurari succesive, marimea de masurat fiind
înlocuita cu o marime, de aceeasi natura, cunoscuta cu o exactitate superioara,
reglabila astfel încât în cele doua masurari sa se obtina aceeasi deviatie, adica
efectele asupra aparatului sa fie aceleasi
- Metoda de punte – utilizeaza un patrulater complet având 4 laturi formate din
impedante, o diagonala de alimentare si o diagonala de masurare unde este
conectat un indicator de nul. Se echilibreaza puntea ceea ce corespunde situatiei
în care indicatorul de nul indica un curent zero si în acest caz se poate scrie o
relatie între cele patru impedante.
Exactitatea cu care se efectueaza masurarea unei marimi depinde de metoda
electrica de masurare folosita, în acest context pot fi evidentiate urmatoarele observatii:
Metoda electrica de masurare indirecta si metoda de rezonanta folosesc cel putin
doua aparate de masurare de aceea exactitatea este mai redusa.
Metoda indirecta si metoda directa cu substitutie sunt utilizate pentru masurari de
exactitate medie cu aparatele analogice obtinându-se incertitudini de masurare de
0,2¸1%, iar cu aparatele digitale incertitudine de masurare se reduce la 0,05¸0,5%
Metoda de punte si metoda de compensare sunt masurari de exactitate ridicata
întâlnindu-se incertitudinea de masurare de 0,02¸0,5% (depinde, în principal, de
exactitatea cu care sunt cunoscute marimile etalon care intervin în schema).
Metoda de punte cu substitutie si metoda de compensare cu substitutie nu
necesita decât indicatoare de nul fidele, iar incertitudinea de masurare depinde
numai de exactitatea cu care este cunoscuta marimea etalon care se substituie
marimii de masurat. De aceea, aceste metode sunt indicate pentru masurarile de
foarte mare exactitate atingându-se, în conditii de laborator, incertitudini de
masurare de 0,001¸0,005%.
2.2 Mijloace de masurare
Mijloacele de masurare constituie totalitatea mijloacelor tehnice cu care se obtin
informatiile de masurare. Aceste mijloace trebuie sa îndeplineasca anumite conditii pentru a
putea servi scopului propus, denumite generic, caracteristici metrologice normate si stabilite
prin acte normative (standarde, norme tehnice de metrologie etc.) Mijloacele de masurare se
împart, dupa precizia lor, în:
 mijloace de masurare de lucru – care servesc la efectuarea masurarilor curente, necesare
în practica;
 mijloace de masurat model (de ex. utilizând metoda de masurare prin comparatie),
destinate etalonarii sau verificarii masurilor si aparatelor de masurat de lucru, fiind mai
precise decât acestea, dar satisfacând conditii limitate de precizie;
 mijloace de masurare etalon, care reproduc masura cu o precizie maxima, o pastreaza si o

transmit mijloacelor de masurare de precizie inferioara


Tipuri de etaloane:
Etalon de lucru - etalon curent pentru a etalona sau verifica măsuri, aparate de măsură sau
materiale de referință.
Etalon de transfer - etalon intermediar pentru compararea a două etaloane.
Etalon primar - este un etalon desemnat sau larg recunoscut ca având cele mai bune calități
metrologice și a cărui valoare este atribuită fără raportare la alte etaloane ale aceleiași mărimi.
Etalon de referință - este etalonul cu cele mai înalte calități metrologice disponibil într-un anume
loc sau într-o organizație dată.
Etaloanele Naționale se atestă periodic prin ordine ale Ministerului de Economie. Etaloanele
naționale care nu mai prezintă garanțiile necesare sunt scoase din uz prin ordinul Ministerului
Economiei; Mutarea, sau scoaterea din țară a etalonului pentru comparare cu alte etaloane naționale
ale altor state are loc numai cu acordul INM.
Mijloacele de măsurare pot fi clasificate în următoarele categorii:
 masuri;
 aparate de măsurat;
 instalații de măsura;
 sisteme de măsura.
Masurile reprezinta realizarea materiala a unitatilor de masura, a unui multiplu sau
submultiplu al acestuia; au ca scop realizarea si conservarea unitatii de masura.
Masurile pot fi cu valoare unica - pastreaza o singura valoare a masurandului; si cu
valori multiple - contin mai multe valori distincte ale masurandului.
Studiul aparatelor de măsură este deosebit de important, deoarece în zilele
noastre se poate măsura pe cale electrică aproape orice mărime electrică sau
neelectrică.
Pentru a putea efectua o măsurătoare se stabileşte o metodă de măsurare şi se
utilizează un mijloc de măsurare, adică un aparat de măsurat.
Aparatele de măsură pot fi clasificate, având în vedere următoarele criterii:
modul de afişare al rezultatului măsurării
aparate analogice
Aparatele de măsură pot fi clasificate, având în vedere următoarele criterii:
modul de afişare al rezultatului măsurării
aparate analogice
aparate digitale (numerice)
Aparatele digitale (numerice) se caracterizeaza prin faptul ca marimea de
masurat este transformata in semnale digitale care sunt preluate cu circuite
specific, iar rezultatul masurarii este afisat numeric si nu poate lua orice valoare
deoarece indicatia variaza in trepte, deci masurarea este discrete (discontinua).
 Avantaje:

- elimina erorile de citire (erori de scara, erori subiective, erori de calibrare, erori de
paralaxa);
- precizia de masurare foarte mare (10-5…10-6), dependent de numarul cifrelor afisate
(cu cat afiseaza mai multe cifre, cu atat prezia este mai mare);
- sensibilitatea foarte buna;
- evaluare rapida a valorii marimii masurate;
-comoditate in efectuarea masurarilor;
- viteza mare de masurare (sute de masurari pe secunda);
- comutare automata pe domeniul de masurare;
- posibilitatea inregistrarii rapide si precise a rezultatelor;
- posibilitatea automatizării procesului de măsurare;
-posibilitatea transmiterii rezultatelor la distanta, fără erori suplimentare;

- posibilitatea interconectării cu calculatoare sau alte dispozitive automate.

 Dezavantaje:

- complexitate mare;

- cost ridicat.

Utilizări
 Datorita performantelor sunt utilizate la:
- măsurări de precizie in laborator;
- măsurări in procesele industrial de automatizare;
- măsurări cu transmiterea rezultatelor la distanta;
- măsurări cu înregistrări numerice in procesele industrial;
- măsurări cu prelucrarea rezultatelor pe calculator;
- controlul si supravegherea centralizata in procesele industrial.
Principiul de functionare
 Principiul de funcționare al unui aparat digital de măsurare constă în transformarea
mărimii de măsurat cu variație continuă în timp, în semnale digitale, prelucrarea
specifică a acestora și afișarea sub o formă numerică.
Instalații de măsurare conțin aparate de măsura, masuri si dispozitive anexe,
reunite într-o schema sau metoda comuna si care servește pentru măsurarea uneia
sau mai multor mărimi (de exemplu: instalațiile pentru verificarea si etalonarea
aparatelor de măsurat - A, V, W;
instalații pentru determinarea caracteristicilor statice si dinamice ale materialelor
feromagnetice etc).
Sistemele de măsurare servesc la măsurarea simultana a unui număr mare de
mărimi, transmiterea la distanta, selectarea, centralizarea si stocarea informației de
măsurare; informația de măsurare prelucrata se utilizează în conducerea sau
reglarea sistemelor de producție.
În sistemele de masurare semnalele de intrare si iesire din diferitele componente
ale sistemului sunt standardizate (semnale unificate), dând posibilitatea construirii
sistemului din blocuri interschimbabile, cu o structura modulata.
Exista 4 directii de dezvoltare:
 sisteme de masurare propriu-zisa, care sunt destinate stabilirii caracteristicilor
cantitative ale obiectelor;
 sisteme de control - sunt destinate stabilirii corespondentei dintre parametrii
obiectului si normele sau cerintele impuse obiectului;
 sisteme de diagnoza - sunt destinate stabilirii cauzelor defectelor si localizarii
acestora în obiectul observat;
 sisteme de identificare - sunt destinate stabilirii apartenentei unui obiect la o
anumita clasa de obiecte.
Structuri tipice ale aparatelor de masurare Mijlocul electric de masurare constituie un
lant de masurare si de aceea poate fi reprezentat printr-o schema functionala, ale carei
elemente principale pot fi denumite convertoare de masurare. Sub forma generala,
mijloacele de masurare pot fi considerate ca fiind alcatuite din trei tipuri de convertoare de
masurare:
1. Convertoare de intrare (traductoare) care transforma marimea de masurat într-un
semnal electric: curent, tensiune, numar de impulsuri etc;
2. Convertoare de prelucrare (amplificatoare, circuite de mediere, circuite de comparare,
circuite de formare a impulsurilor etc) care transforma semnalul electric astfel încât
acesta sa poata actiona convertorul de iesire;
3. Convertoare de iesire – dau posibilitatea citirii sau înregistrarii valorii masurate.
Schemele functionale pot fi clasificate dupa natura marimii de masurat: activa sau
pasiva si dupa modul de obtinere a valorii masurate: analogic sau digital.
Schemele functionale pot fi clasificate dupa natura marimii de masurat:
activa sau pasiva si dupa modul de obtinere a valorii masurate:
analogic sau digital.
2.3 Clasificarea aparatelor electrice de măsura

Se bazează pe diferitele manifestări ale curentului electric (magnetice, termice,


electrodinamice, de inducție, etc.), care provoacă forte mecanice sub acțiunea cărora
echipajul mobil al instrumentului de măsurat sub acțiunea cărora echipajul mobil al
instrumentului de măsurat tinde sa se deplaseze, executând de obicei o mișcare de
rotație.
Clasificarea instrumentelor de măsurat electrice se face după următoarele criterii:
după natura mărimii măsurate;
după natura curentului;
după gradul de precizie;
după principiul de funcționare, în funcție de sistemul utilizat etc.
Din punct de vedere al gradului de precizie, instrumentele se impart in cinci
clase: 0,2;0,5;1;1,5;2,5.
Din punct de vedere al naturii curentului, instrumentele electrice se împart în :
-instrumente de curent continuu, care pot fi folosite numai în circuitele de curent
continuu;
-instrumente de curent alternativ, care pot fi folosite numai în curent alternativ;
-instrumente de curent continuu si alternativ, care pot fi folosite si in circuitele de
curent continuu si in cele de curent alternativ.
Prin clasa de precizie se înțelege eroarea relativa admisibila(considerata pozitiva sau
negativa) exprimata in procente, din valoarea maxima a mărimii măsurata de aparat.
Astfel, dacă notam cu E clasa de precizie, putem scrie relația:
E = *X/Xn x100, unde
*X - reprezintă eroarea absoluta posibila a aparatului care se găsește in condiții normale,
adică aparatul se afla așezat in poziția înscrisa pe cadranul aparatului, într-un mediu cu
temperatura normala(20o) si nu se afla sub influenta câmpului magnetic exterior(afara de cel
al pământului).
Xn reprezintă valoarea nominala a mărimii măsurata de aparat, adică limita superioara de
măsurare a aparatului.
Aparatele de clasa 0,2 sunt utilizate in general pentru măsurători de precizie in
laborator sau la platformele de încercări.
Aparatele de clasa 0,5 sunt utilizate pentru măsurători curente in laborator si
pentru măsurători de control in exploatare.
Aparatele de clasa 1 sunt utilizate pentru măsurători curente de control.
Aparatele de clasa 1,5 si 2,5 sunt utilizate ca aparate de tablou obișnuite, ca
aparate indicatoare, înregistratoare etc.
De obicei, precizia aparatelor de măsurat nu se poate garanta pentru un interval de timp
prea îndelungat, ea se reduce odată cu scurgerea timpului de utilizare a aparatelor.
Daca aparatul de măsura nu corespunde clasei 2,5, el se considera in afara claselor de
precizie si nu poarta simbolul respectiv.
Aparatele de măsurat au marcate pe cadranele lor simbolurile si indicațiile
corespunzătoare atât felului lor de construcție, cat si felului curentului in care se
întrebuințează, modului de așezare pe masa de lucru, clasei de precizie din care fac
parte, etc.
Aceste simboluri si indicații sunt:
-inițialele sau numele unității de măsura,
-marca fabricii,
-numărul de serie al aparatului,
-simbolul aparatului arătând felul lui de construcție,
-simbolul pentru felul curentului,
simbolul pentru felul de așezare al aparatului,
-simbolul pentru frecventa, spre exemplu 50Hz,
-simbol pentru tensiunea de încercare: o steluța cu o cifra interioara care indica
tensiunea de încadrare in kV sau semnul din tabelul cu simboluri,
-o cifra care arata clasa de precizie a aparatului, de exemplu 0,5;
-alte indicații(rezistenta electrica, inductanța diferitelor circuite, etc.)
Unele indicații de mai sus pot lipsi.
După modul de întrebuințare aparatele electrice de măsura se împart în:
 aparate fixe, care sunt montate rigid pe locul de funcționare, de exemplu pe
tablourile electrice si
aparate mobile, care pot fi transportate dintr-un loc in altul după necesitați.
Aparatele electrice de măsura trebuie sa îndeplinească următoarele condiții
principale:
 eroarea principala nu trebuie sa depășească limitele indicate de clasa de
precizie;
După modul de întrebuințare aparatele electrice de măsura se împart în:
 aparate fixe, care sunt montate rigid pe locul de funcționare, de exemplu pe
tablourile electrice si
aparate mobile, care pot fi transportate dintr-un loc in altul după necesitați.
Aparatele electrice de măsura trebuie sa îndeplinească următoarele condiții
principale:
 eroarea principala nu trebuie sa depășească limitele indicate de clasa de precizie;
 valoarea erorii instrumentului nu trebuie sa varieze in timp;
 câmpurile magnetice si electrice precum si temperatura nu trebuie sa influențeze
indicațiile instrumentului;
 scala aparatului trebuie să permită citirea mărimii măsurate direct in unitățile
practice si trebuie sa fie pe cat posibil uniforma;
 instrumentul trebuie sa fie prevăzut cu un sistem de amortizare de calitate, pentru
ca acul indicator sa se stabilizeze rapid in poziția respectiva;
 aparatul sa aibă un consum propriu de energie minim;
 aparatul trebuie sa aibă o buna izolație, atât intre pârțile conductoare de curent,
cat si intre pârțile conducătoare si neconducătoare de curent;
 aparatul trebuie sa suporte o anumita suprasarcina stabilita prin norme.
2.4 Erori de măsurare

Experienta arata ca o masuratoare repetata, în aceleasi conditii, conduce, de

obicei, la rezultate care difera între ele. Aceasta dovedeste ca fiecare

masuratoare este însotita de erori de masura. Diferenţa între rezultatul

măsurătorii şi valoarea reală se numeşte eroare de măsură.

Erorile de masura se pot clasifica în 3 grupe:

1 ) erori grosolane

2 ) erori sistematice

3 ) erori accidentale (întâmplatoare)


Erorile grosolane apar în urma deteriorarii conditiilor principale ale
masurarii. Uneori, de exemplu, din cauza iluminarii insuficiente a locului de
munca, se citeste indicatia unui instrument ca fiind 3, în loc de 8. Alteori se pot
folosi instrumente defecte, sau procedee de masura care conduc la aparitia în
setul de date experimentale a unor valori care difera foarte mult de majoritatea
celorlalte date. Deosebit de grave, prin consecintele lor pot fi erorile grosolane
legate de utilizarea în mod gresit a unor instrumente de masura sau alte
dispozitive experimentale (de exemplu motoare electrice, alimentatoare cu
energie electrica, etc.) la tensiuni de alimentare mai mari (220V) decât cele
nominale (6, 12 sau 24 V).
Caracteristica esentiala a erorilor grosolane este aceea ca ele implica valori
masurate care se abat foarte mult de la o valoare medie. Erorile grosolane se
elimina la începutul operatiei de analiza a rezultatelor si, pe cât posibil, se
înlocuiesc cu valori gasite în urma altor masuratori, efectuate în conditii corecte.
Erorile sistematice se datoresc factorilor care actioneaza în acelasi mod în timpul
efectuarii unor masuratori multiple, în aceleasi conditii experimentale, ale unei
marimi fizice. Acestea sunt erorile care vor face rezultatele noastre diferite fata de
valorile exacte cu discrepante reproductibile. Exemple tipice de cauze ce
determina aparitia unor erori sistematice sunt: pozitionarea incorecta a
instrumentului de masura fata de corpul de masurat, folosirea acestuia în alte
conditii decât cele în care s-a facut etalonarea, insuficienta pregatire a metodei de
masura, etc.
Erorile sistematice sunt periculoase pentru experimentator, deoarece ele sunt
numai prin lipsa sau numai prin adaos si, de aceea, sursa (si efectul) lor ramâne, de
multe ori, necunoscuta. O eroare sistematica va aparea si daca înainte de începerea
masuratorilor nu s-a efectuat corectia de zero a instrumentului de masura.
Exactitatea unui experiment este, în general, dependenta de modul în care putem
controla sau compensa erorile sistematice. O cale de identificare a erorilor
sistematice o constituie determinarea aceleiasi marimi fizice folosind metode
diferite. Asa cum vom vedea într-o serie de lucrari de laborator din prezenta carte,
diverse metode de masurare indirecta a aceleiasi marimi fizice sunt însotite de erori
(inclusiv sistematice) diferite. În masura în care erorile sistematice nu pot fi eliminate,
ele se ''trec'' în grupa erorilor aleatorii.
Erorile accidentale apar din cele mai diverse cauze. De multe ori ele
sunt atât de mici, încât efectul lor nu poate fi sesizat (variatia temperaturii în
procesul de masura, modificari ale legii de miscare din cauza unor curenti
slabi de aer, etc.).
Eliminarea totala a erorilor accidentale nu este posibila, însa, folosind
metodele teoriei probabilitatilor si statisticii matematice se poate evalua
efectul lor asupra marimii masurate. Precizia unui experiment depinde de
modul favorabil în care putem depasi sau analiza situatiile care conduc la
aparitia erorilor accidentale. O exactitate data implica o precizie cel putin la
fel de buna a masuratorilor si este, într-o anume masura, dependenta de
erorile accidentale
Se poate demonstra ca, daca masuratorile se efectueaza în aceleasi conditii,
frecventa maxima de aparitie a unor marimi într-un set de determinari
experimentale este maxima în cazul acelor marimi care difera foarte putin de
valoarea medie a tuturor masuratorilor; exista din ce în ce mai putine valori care
difera din ce în ce mai mult de valoarea medie (atât prin lipsa, cât si prin adaos).
Daca erorile accidentale rezulta din folosirea unor instrumente putin precise,
sau care nu impun încredere, aceste erori pot fi diminuate prin folosirea
instrumentelor adecvate. Daca erorile accidentale rezulta din fluctuatiile statistice
datorate numararii a prea putine evenimente, utilizarea unor instrumente mai
precise nu se justifica; calea de urmat este, în acest caz, cresterea numarului de
evenimente masurate
Erori de rotunjire În orice valoare masurata exista o eroare, determinata de rotunjirea
ultimei cifre mentionate. Daca o lungime este mentionata ca fiind 10,3 cm, aceasta
înseamna ca valoarea adevarata se afla undeva între 10,25 si 10,35 cm. Eroarea de
rotunjire este deci 0,05 cm. Daca lungimea masurata ar fi fost exprimata ca 10,30 cm
(adica între 10,295 si 10,305), mentionarea celei de-a doua zecimale ne arata ca
masuratorile au fost efectuate în conditiile în care eroarea nu este, în acest caz, mai
mare de 0,005 cm.
Erori ce însotesc masurarea lungimii
Masurarea lungimii necesita utilizarea mai multor tipuri de instrumente, care
sunt alese, asa cum vom vedea ulterior, în functie de contextul experimentelor.
Amintim, în continuare, câteva particularitati ale unora dintre cele mai utilizate
astfel de instrumente.
Rigla din lemn este un instrument frecvent utilizat în laborator. În legatura cu
folosirea sa, trebuie facute câteva precizari asupra erorilor introduse în procesul
de masura. Lungimea unei rigle de lemn se poate modifica semnificativ în timp;
se întâmpla adesea ca lungimea unei rigle de 50 cm sa se modifice cu 1 mm,
adica cu ± 0,2%. Daca nu au existat erori de inscriptionare a riglei, în
masuratorile în care se foloseste o rigla de lemn trebuie considerata o eroare
sistematica de 0,2% datorita impreciziei scalei.
Daca zeroul de pe rigla este sters sau incert ca pozitie, se poate folosi drept
origine o alta diviziune de pe scala, iar rezultatul masuratorii se obtine prin
scadere. Erorile de paralaxa, care apar în cazul citirii oblice pe o rigla (sau pe
scala unui aparat cu ac indicator) pot fi reduse daca se plaseaza rigla cât mai
aproape de obiectul de masurat, rigla fiind privita razant la suprafata sa, dinspre
muchia ei, astfel încât diviziunile sa fie de-a lungul directiei de vizare. Eroarea
totala care afecteaza o lungime masurata cu o rigla de lemn este de 0,2%, plus
eroarea de citire, care este de ± 0,5 mm. Evident, pentru a aduna cele doua
valori, ele trebuie exprimate ca erori absolute.
Rigla de otel, construita de obicei de o firma producatoare de aparatura
stiintifica va introduce, în timpul masurarii, erori de cel mult o zecime de mm la
1 m. Cu alte cuvinte, eroarea sa de etalonare este de aproximativ 0,01%, o
valoare neglijabila în comparatie cu erorile de citire de pe scala. În cazul unei
citiri îngrijite, un astfel de instrument de masura se caracterizeaza printr-o
eroare totala (de citire la ambele capete plus de etalonare) de aproximativ ±0,2
mm, în functie de experienta observatorului.
Sublerul este instrumentul cel mai utilizat în laboratorul de mecanica, pentru
masurarea lungimilor. Pentru a masura o dimensiune a unui obiect, acesta se
introduce între bratele sublerului, se face citirea, apoi obiectul se îndeparteaza si
se face verificarea zeroului. Se întâmpla în unele cazuri ca pozitia zeroului sa se
abata de la valoarea reala (care corespunde pozitiei în care bratele sunt lipite unul
de altul) cu câteva zecimi de mm, de o parte sau de alta. Eroarea totala ce
caracterizeaza o masuratoare folosind sublerul este de ± 0,1 mm1
Erori la măsurarea masei Folosind, pentru masurarea masei, o balanta, exista
doua surse principale de erori:
este legata de imprecizia de etalonare a maselor marcate utilizate,
iar a doua - în abilitatea de a fixa momentul echilibrarii balantei.
Aceasta a doua sursa de erori rezulta din dificultatea de a citi cu exactitate pe
scara balantei sau din faptul ca, uneori, sensibilitatea acesteia este insuficienta.
Sensibilitatea balantei poate fi afectata si de tocirea cutitelor de suspensie a bratului
acesteia, fapt pus în evidenta prin aceea ca adaugarea de mase mici pe unul din
talere nu produce o deviatie masurabila.
Rolul erorilor În cazuri obișnuite, la etalonare se determină caracteristicele
metrologice ale unui Mijloc de Masurare în condiții de referință adică se
urmărește aflarea erorilor ale acestuia în raport cu valoarea convențională.
Înainte de executarea etalonării este necesar ca Mijloacele de Masurare să fie
lăsate în laborator un timp suficient pentru a prelua temperatura încăperii. În
cazul când nu sunt respectate condițiile de aclimatizare, dispersia rezultatului
măsurărilor este prea mare, deci rezultatul va prezenta o incertitudine extinsă
nesatisfăcătoare.

S-ar putea să vă placă și