Sunteți pe pagina 1din 18

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae

Testimițanu”
Proiect la Psihologia
clinică
Tema: Tulburările de anxietate
Catedra de Medicină Socială și Management Universitar

Student: Stratulat Gabriel Victor

Coordonator: Cărăuș Margarita


1. Intro Cuprins
2. Prezentare generală a TA
3. Cauzele anxietății
4. Clasificarea TA
1. Atacul de panică
2. Agorafobia
3. Tulburarea de panică cu agorafobie
4. Fobiile specifice
5. Fobia socială
6. Tulburarea obsesiv-compulsivă
7. Tulburarea de stres post-traumatic
8. Anxietate generalizată
9. Anxietate datorată consumului de substanțe
5. Anxietatea la copii
6. Diagnostic și Tratament
7. Concluzii
8. Bibliografie
Intro
Tulburările de anxietate sunt un grup de tulburări mintale ce se
caracterizează prin senzații semnificative de anxietate și frică.
Anxietatea este o îngrijorare cu privire la evenimente viitoare.
Frica este o stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de
un pericol real sau imaginar, o reacție la evenimente curente.
Prezentare generală
Anxietatea este un termen ce semnifică modificări specifice la patru nivele:
subiectiv, cognitiv, comportamental și biologic/fiziologic.
1. La nivel subiectiv – persoana își descrie trăirile ca sentimente de teamă, catastrofă
imediată, neputință, groază;

2. La nivel cognitiv – (a) procesările și conținuturile informaționale dezadaptative


duc la prelucrarea preferențială din mediu a stimulilor anxiogeni, ignorând stimulii
neutri sau pozitivi din punct de vedere afectiv; (b) existența unei discrepanțe între
ce-și dorește sau ce trebuie să facă persoana și ce crede aceasta că poate face;

3. La nivel comportamental – apare comportamentul de evitare a situațiilor


anxiogene;

4. La nivel biologic – domină modificările induse de dezechilibrul sistemului nervos


vegetativ, cu predominanța simpaticului. Nu e necesar ca modificările specifice
anxietății să apară simultan la cele patru nivele, într-un mod conștientizat de
persoană.
Cauzele anxietății
Cauzele anxietății sunt multiple, de la banalele fobii până la anxietatea
post-traumatică...
Clasificarea
ATACUL DE PANICĂ
TA – este definit ca o stare distinctă, în care
se înregistrează apariția bruscă a unor sentimente de teamă, teroare și
dezastru iminent. Acestea se asociază cu simptome somatice (palpitații,
dureri de piept, senzație de sufocare) și teama de a nu înnebuni sau a
pierde controlul.
AGORAFOBIA – este caracterizată prin evitarea sau suportarea cu
extremă anxietate a unor situații sau locuri publice din care ieșirea
poate fi dificilă (sau jenantă), sau în care este greu de obținut ajutor în
caz că persoana are un atac de panică, sau simptome specifice
atacului de panică.
TULBURAREA DE PANICĂ CU AGORAFOBIE – se caracterizează
prin atacuri de panică neașteptate, recurente și agorafobie;
FOBIILE SPECIFICE – sunt caracterizate prin prezența anxietății de
nivel clinic, datorată confruntării cu o situație sau obiect care provoacă
teamă; duce frecvent la evitarea comportamentală a stimulului
anxiogen;
FOBIA SOCIALĂ – este caracterizată prin prezența anxietății de nivel
clinic, datorată confruntării cu o anumită situație socială sau de
performanță; duce frecvent la evitarea comportamentală a situației
anxiogene;
TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ – este caracterizată prin
prezența obsesiilor (care produc anxietate accentuată sau distres)
și/sau a compulsiilor (cu rolul de a neutraliza anxietatea);
TULBURAREA DE STRES POSTTRAUMATIC – se caracterizează
prin reexperiențierea unui eveniment extrem de traumatic,
acompaniată de arousal ridicat și evitarea stimulilor asociați cu
trauma;
ANXIETATEA GENERALIZATĂ – se caracterizează printr-o
perioadă de cel puțin șase luni de anxietate și îngrijorări persistente;
ANXIETATE INDUSĂ DE CONSUMUL DE SUBSTANȚE – se
caracterizează prin simptome de anxietate care sunt consecința directă
a ingestiei de alcool, droguri, medicamente sau a expunerii la
substanțe toxice;
Asemenea adulților, copiii pot experimenta tulburări de anxietate; între 10 și 20 de procente din toți copiii
vor dezvolta tulburare de anxietate până la vârsta de 18 ani, anxietatea fiind cea mai obișnuită problemă
de sănătate mintală în rândul tinerilor.
Anxietatea la copii tinde să se manifeste prin probleme ce țin de vârstă, precum frica de a merge la școală
sau lipsa performanțeii suficiente la școală, frica de respingerea socială, frica că ceva se poate întâmpla
persoanelor pe care le iubesc, etc. Ceea ce face diferența între tulburarea de anxietate de anxietatea
normal a copilăriei este durata și intensitatea fricilor implicate.
• Diagnosticul de tulburări de anxietate este dificil deoarece nu sunt
biomarkeri obiectivi, ci se bazează pe simptome, trebuie să fie
prezente cel puțin șase luni, să fie mai multe decât este adecvat
situației și să creeze probleme în privința activităților.

• Printre opțiunile de tratament sunt schimbările stilului de viață,


terapia și medicația. Nu există semne clare în ce privește dacă
terapia sau medicația este mai eficientă; alegerea aparține
persoanei cu tulburare de anxietate.

• Medicația trebuie să fie utilizată cu atenție de către adulții mai


vârstnici, întrucât sunt mai înclinați să aibă efecte adverse din
cauza problemelor fizice coexistente. Probleme cu urmarea
îndemnurilor medicale sunt mai probabile în rândul oamenilor mai
în vârstă care au dificultăți de înțelegere, vizualizare sau ținere de
minte a instrucțiunilor.
Concluzi
i o combinație dintre factorii genetici și de
Cauza tulburărilor de anxietate este
mediu. Printre factorii de risc sunt o istorie de abuz asupra copilului, istorie
familială de tulburări mintale și sărăcia. Tulburările de anxietate se întâmplă
adesea alături de alte tulburări mintale, precum tulburarea depresivă majoră,
tulburări de personalitate și tulburarea de abuz de substanțe. Pentru a fi
diagnosticate, simptomele trebuie să fie prezente cel puțin 6 luni, să fie mai
multe decât ar fi de așteptat de la situație și să diminueze activitatea. Alte
probleme care ar putea avea ca rezultat simptome asemănătoare sunt
hipertiroidismul, bolile de inimă, utilizarea de cofeina, alcool sau marijuana,
precum și lăsarea anumitor droguri, printre altele.
Fără tratament, tulburările de anxietate tind să rămână. Tratamentul poate
include schimbări în modul de viață, consiliere și medicație.Consilierea se
practică împreună cu terapia cognitiv comportamentală.
Bibliografie
• https://nervocalmin.ro/infocalmin/Tulburarea-de-anxietate-generalizata-p6-a121
• https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Tulburare_de_anxietate
• http://mindcare.ro/tulburarile-de-anxietate
• https://www.tratamentanxietate.ro/
• https://www.catena.ro/sanatate/boli-si-afectiuni/anxietatea-ce-este-care-sunt-simptomele-si-cum-
se-trateaza
• https://www.medic.chat/afectiuni/anxietatea-si-pericolele-tulburarii-de-anxietate/
• https://nervocalmin.ro/infocalmin/Tulburarea-de-anxietate-generalizata-p6-a121.htm

S-ar putea să vă placă și