Reabilitarea medicală după

AVC

Novac Sabina
M1510
 Accidentul vascular cerebral (AVC) este cea mai frecventă afecțiune neurologică cu caracter
de urgenta si este definit ca un deficit neurologic apărut brusc din cauza unei hemoragii sau
ischemii nevraxiale centrale.
Principala problemă pe care o determină AVC-ul, atât la nivel personal, cît și populațional,
este cea a dezabilității - peste 40% dintre supraviețuitori ramînînd cu un grad variabil de
impotenta functionala.
Întrucat nu este doar o boală cerebrală, AVC-ul are impact atat asupra persoanei afectate, cat si
asupra familiei acesteia.
Reabilitarea este un set complex de procese, bazate pe participarea mai multor discipline si
menite sa amelioreze calitatea vietii persoanelor cu afectiuni cronice.
 Definiții
• Accident vascular cerebral: dezvoltarea rapidă de semne clinice localizate sau globale de
disfuncţie cerebrală cu simptome ce depăşesc 24 de ore, putând conduce la deces, fără altă cauză
aparentă, cu excepţia originii vasculare.
• Reabilitarea: utilizarea tuturor mijloacelor de reducere a impactului condiţiilor dizabilitante şi
handicapante şi oferirea posibilităţii integrării sociale optime a persoanelor cu dizabilităţi.
• Terapie ocupaţională: formă de tratament care foloseşte activităţi şi metode specifice pentru a
dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfăşura activităţile necesare vieţii individului, de a
compensa disfuncţii şi de a diminua deficienţele fizice.
• Kinetoterapie: reprezintă totalitatea măsurilor şi mijloacelor necesare pentru prevenirea,
tratamentul şi recuperarea medicală, utilizând ca mijloc fundamental exerciţiul fizic,
mişcarea.
• Kinetoterapia activă: totalitatea actelor motorii pe care individul le execută în mod
conştient.
• Kinetoterapia pasivă: sunt mişcările impuse complexului neuro-muscular-articular prin
intervenţii exterioare fără activitate voluntară din partea sistemului neuromuscular.
 Epidemiologie
Accidentul vascular cerebral este a treia cauză de mortalitate după afecţiunile cardiace
şi boala neoplazică şi prima cauză în rîndul bolilor neurologice.
AVC reprezintă o problemă majoră, cu implicaţii socio-economice importante, pentru
că pacienţii care supravieţuiesc deseori rămân cu dizablităţi motorii şi cognitive severe,
majoritatea neputând să-şi reia activitatea pe care o desfăşurau înaintea debutului bolii.
Ca şi afecţiunile cardiovasculare, AVC este o suferinţă a vîrstei înaintate, însă, cu o
frecvenţă mai mică, aceasta apare şi la tineri.
Potrivit statisticelor mondiale la 40% din bolnavi post-AVC persistă deficienţe
funcţionale moderate şi în 15% - 30% cazuri – severe.
În anul 2011 în RM au fost înregistrate 12 043 cazuri noi de AVC.
În structura mortalităţii în RM bolile cerebro-vasculare ocupă locul II cu 168.2 cazuri la
100 000 populaţie.
Terapia recuperatorie este necesară în etapele iniţiale pentru 70 - 80% dintre
supravieţuitori, iar pe termen lung aproximativ 50% menţin necesitatea întreţinerii sau
îmbunătăţirii abilitaţilor şi posibilităţilor lor.
 Perioadele de reabilitate post-AVC
Reabilitarea medicală are ca obiectiv îmbunătățirea funcționării prin diagnostic și
tratament al afecțiunilor, reducerea deteriorărilor, prevenirea și tratarea
complicațiilor.

I. Perioada de recuperare precoce (pînă la 6 luni de la debutul AVC).

I.A. Primă etapă a recuperării precoce ( pînă la 3 luni de la debut).
I.B. Adoua etapă a recuperării precoce (3 - 6 luni de la debut).
II. Perioada de recuperare tardivă (6 luni -1 an de la debut).
III. Perioada sechelară/cronică de recuperare (mai mult de 1 an de la debut).
 Criteriile de includere a pacientului cu AVC într-un program
complex de recuperare (Brandstater în deLisa)
*Status neurologic stabil.
*Deficit neurologic semnificativ persistent.
*Dizabilităţi care afectează cel puţin 2 din următoarele categorii:
mobilitate, activităţi de autoîngrijire, comunicare, control
sfincterian, deglutiţie.
*Funcţie cognitivă suficientă pentru a învăţa.
*Abilitate de comunicare suficientă pentru a lucra cu terapeuţii.
*Abilitate fizică suficientă pentru a tolera programul activ.
* Obiective terapeutice realizabile.
 Componența echipei multi-profesionale de
reabilitare

• Medic reabilitolog.
• Kinetoterapeut.
• Terapeut ocupațional.
• Logoped.
• Asistentă medicală.
• Asistent social.

• La necesitate - alţi specialiști, ex. ortoped, urolog, etc

 Echipa multidisciplinară realizează:

➢selectarea pacienţilor care vor urma programul complex de

reabilitare;
➢evaluarea iniţială completă;
➢stabilirea obiectivelor și scopurilor programului de reabilitare;
➢asigurarea unui program recuperator progresiv, adaptat fiecărui
stadiu al bolii;
➢evaluarea rezulatelor, modificarea şi monitorizarea pe termen
lung a programului de recuperare.
Caracteristicile-cheie ale unitatii de recuperare sunt:
• personal calificat fie in AVC, fie in reabilitarea lui;
• implicarea frecventa a familiei in procesul de reabilitare;
• ingrijiri coordonate de o echipa multidisciplinara, care se intruneste cel putin
saptamanal;
• furnizarea de informatii catre pacienti si familiile acestora;
• programe regulate de instruire.
• Un factor important pentru recuperare...familia .
Scopul Neuroreabilitării Obiectivele Neuroreabilitării:
• trebuie să fie:
✓ centrat pe pacient, ✓ Minimizarea infirmităţii
✓ conştientizat de către pacient, ✓ Creşterea gradului de
✓ acceptat de către pacient şi membrii independenţă funcţională
familiei.
✓ Prevenirea recurenţelor şi a
• în acest scop se utilizează principiul
SMART: complicaţiilor
✓ S – specific, ✓ Integrarea socială
✓ M – măsurabil, ✓ Creşterea calităţii vieţii
✓ A - atins,
✓ Reducerea costurilor
✓ R – realistic,
✓ T - timp util (în care poate fi realizat).
 Conţinutul terapiei

• Tratament medicamentos.
• Tratament fizical de reabilitare
(KT, TO, FT).
• Recuperare a limbajului şi
disfagiei.
• Recuperare cognitivă.
• Asistenţă de consiliere.
 Planul de reabilitare a pacientului post-
AVC
- Planul de reabilitare a pacientului post-AVC va fi elaborat la etapa de spital.
- Planul trebuie să fie revizuit şi actualizat regulat de către echipa de
reabilitare.
- Obiectivele şi scopurile planului de reabilitare trebuie orientate pe
problemele identificate în procesul de evaluare.
- Pacientul participă activ la elaborarea acestui plan împreună cu membrii
echipei de reabilitare.
- Medicul de familie va cotribui la realizarea planului de reabilitare a
pacientului în ambulator şi la domiciliu prin monitorizarea stării de sănătate şi
evaluarea progresului măsurilor de reabilitare.
 Tratamentul fizical recuperator în AVC
• Programul de recuperare kinetică va cuprinde:
a. Posturări; Modalităţi de intervenţie:
b. Mobilizări pasive; a. Supravegherea posturării
c. Ridicarea în aşezat; b. Educarea însoţitorului;
d. Ridicarea din aşezat în ortostatism şi invers; c. Mijloace de kinetoterapie de intervenţie la patul
e. Antrenarea echilibrului,coordonării şi stabilităţii; pacientului;
f. Antrenarea mersului; d. Mobilizarea progresivă la pat;
g. Reeducarea membrelor superioare/inferioare. e. Transferuri (asistate sau independente);
f. Verticalizarea;
g. Exerciţii cu mijloace tehnice ajutătoare;
h. Exerciţii la masă de înălţimea fotoliului rulant
(masa Bobath);
i. Variante de mers;
j. Exerciţiile de reeducarea mersului;
k. Mobilitatea în fotoliul rulant (în secţie, în spital, în
afara clădirii)
 Complicațiile posibile de combătut în neuroreabilitare:

• Apariția escarelor;
• Managementul spasticității;
• Infecțiile urinare și pulmonare;
• Retracţiile tendinoase şi redorile articulare;
• Durerea neuropată centrală;
• Sindromul regional algic complex;
• Umărul dureros hemiplegic;
• Osteoporoza de imobilizare;
• Tromboembolia venoasă;
• Tulburările de deglutiție și sfincteriene;
• Tulbrările cognitive și de comunicare.
Nimeni nu spune că este ușor, dar
Nu este imposibil....