• Ion Creangă (1837-
• „Povestea lui Harap-Alb” – basm
Adevărata inovație a stilului crengist o
reprezintă umorul și oralitatea,
realizate prin:
• regionalisme fonetice sau lexicale
• ziceri tipice / erudiţia paremiologică
(frecvenţa proverbelor, a zicătorilor,
introduse în text prin expresia „vorba
ceea”)
• citatul paremiologic are o serie de
efecte artistice: dă rapiditate
povestirii, anulând alte explicaţii,
produce haz, conferă perspectiva
umanismului popular asupra
întâmplărilor
• numele personajelor sunt
semnificative
• expresii consacrate de uz:
“străluceşte ca un soare”
• Contextul spaţio-temporal este tipic
basmului, - reperele fiind vagi,
neputând fi determinate.
• Timp nedefinit ("illo tempore"), adv.
folosite pentru a preciza acest aspect
(“odată”, “cândva”, “atunci”.)
• Naratorul plasează actiunea într-un
prezent fictiv:“Amu”.
• Spațiu imprecis (“undeva”,”într-o
pădure”,”în grădina ursului”,)
• Acţiunea începe la “o margine a
pământului” şi se terminână la alta.
Fiul cel mic al craiului–personaj principal,
1889) este
cult inovator la nivelul literaturii protagonist, pozitiv, rotund, dinamic, tipul naivului pe
considerat cel mai
naționale cale de iniţiere.
mare povestitor al
• Publicat la data de 1 august 1877 Spânul–personaj secundar, antagonist, negativ, tipul
epocii marilor
în revista „Convorbiri literare” omului viclean, manipulator şi duplicitar. (reprezintă
clasici, cunoscut
• Pornind de la modelul folcloric, răul necesar fără de care nu ar fi fost posibilă
atât pentru opera
reactualizează teme de circulație devenirea eroului)
sa autobiografică,
universală trecându-le prin filtrul Sfânta Duminică–personaj secundar, pozitiv,
„Amintiri din
unei viziuni proprii; asistăm astfel personaj ajutor şi donator.
copilărie”, cât
la un text narativ complex, amplu Împăratul-Roşu–personaj secundar, pozitiv, plat,
poveștilor și
și pluriepisodic, cu numeroase tipul tatălui protector, grijuliu
povestirilor sale.
Date personaje purtătoare ale unor Craiul–personaj episodic, plat, tipul tatălui iniţiator.
despre valori simbolice. Fata împăratului Roşu–personaj secundar,
autor și personaj real cu puteri supranaturale, tipologia fetei
operă răsfăţate.
Împăratul-Verde–personaj secundar, tipul
împăratului iubitor de supuşi şi naiv.
Ochilă, Setilă, Gerilă, Flămânzilă, Păsări-Lăţi-
Limbajul
Personajele Lungilă–personaje episodice, ajutoare, personaje
reale cu puteri supranaturale.
„Povestea lui Alte personaje episodice–fraţii fiului de crai,
Harap-Alb” verişoarele.
Alte personaje ajutor–calul, furnica, albina.
Hartă Alte personaje donatori–albina,furnica.
Repere
conceptuală
Elemente
de spațiu de Formula iniţială:„Amu cică era odată!” 
și de stereotipie
timp specifică Formule mediane:„Şi merg ei o zi, şi merg
două, şi merg patruzeci şi nouă", „Dumnezeu
Tema și săne ţie, că cuvântul din poveste, înainte mult
viziunea mai este"
despre
lume
Formula finală:„Şi a ţinut veselia ani întregi, şi
acum mai ţine încă; cine se duce acolo bè şi
Viziunea despre lume = mănâncă, iară pe la noi cine are bani bea şi
omul "de soi bun" îşi mănâncă, iară cine nu, se uită şi rabdă." Sunt
Tema operei, pe lângă atinge obiectivele, convenţii care marchează intrarea şi ieşirea
cea specifică acestei scopurile stabilite de
specii literare, şi anume
din fabulos. Însă naratorul inovează formula
divinitate, cu ajutorul
a luptei dintre bine şi iniţială, punând povestea pe seama spuselor
semenilor, dar mai ales
rău, este cea a datorită virtuţilor altcuiva: „cică”, adică se spune , fără a nega ca
maturizării feciorului morale: generozitate, în basmul popular (a fost odată ca niciodată),
de crai. onoare, simţul datoriei, iar formula finală include o reflecţie asupra
respect / umanizarea realităţii sociale, alta decât în lumea basmului.
fantasticului