RAPORT

PRIVIND EFECTUAREA PRACTICII DE

INIȚIERE ÎN SPECIALITATE
MOISEI Mariana
Grupa: FB 1901
Conducător ştiinţific
MÎRZAC Mariana
dr. hab., conf. univ.
 Capitolul I
• Intreprinderea - orice forma de
organizare a activitatii economice in scopul
obtinerii de profit, sau totalitate de resurse
existente (financiare , material , umane ) cu
ajutorul carora sunt produse bunuri si servicii ,
care ulterior sunt comercializate la un pret
corespunzator astfel in cat sa fie posibila
remunerarea celor care participa la desfasurarea
activitatii intreprinderii ( salariati , proprietari,
stat , banci )
Conform Legii cu privire la antreprenoriat
si intreprinderi in RM exista cateva tipuri de
organizare a activitatii de intreprinzator si anume
- societate in nume colectiv
- societate in comandita
- societate cu raspundere limitata
-societate pe actiuni
- cooperative de productie
-cooperativa de consum
-cooperativa de intreprinzator
-intreprindere de stat
-intreprindere municipala
De asemenea am prezentat in acest capitol
procedura de inregistrare si actele necesare
constituirii pentru fiecare tip de intreprindere
 Capitolul II
Capital- totalitatea surselor de finanțare de care dispune firma și
pe care le poate utiliza pentru procurarea tuturor elementelor
patrimoniale de activ.
Capitalurile se formează la înființarea firmei, se modifică prin
creșterea sau diminuarea lor pe parcursul desfășurării activității și se
lichidează la încetarea existenței firmei.
Capitalul propriu , provine de la acţionari şi sursa lui permanentă de
formare fiind profitul net
Capitalul împrumutat, acoperă nevoile curente şi de lungă durată, care
depăşesc posibilităţile proprii de acoperire
SRL -capitalul social al societăţii se constituie din aporturile
asociaţilor și poate fi la început orice sumă dorită. Fiecare asociat va
trebui să verse integral aportul subscris în cel mult 6 luni de la data
înregistrării societăţii
Societatea este obligată să-şi formeze un capital de rezervă de cel
puţin 10% din cuantumul capitalului social. Capitalul de rezervă al SRL
poate fi utilizat doar în scopul acoperirii pierderilor sau la majorarea
capitalului ei social, fiind ca o garanţie suplimentară pentru creditori.
Mărimea capitalului social se indică în actele de constituire ale
entităţii şi/sau în alte documente prevăzute în legislaţie și poate fi
-mijloace băneşti depuse în conturi băneşti;
-mijloace fixe, terenuri;
-active nemateriale;
-investiţii;
-materiale, producţie, mărfuri,
-creanţe, etc.
Modalități de formare a capitalului la SA,
ÎI
SA
La baza formarii capitalului un rol
decisiv le revine fondatorilor societăţii pe
acţiuni care se numesc acţionari.
Fiecare acţionar deţine una sau mai multe
acţiuni, pe care le poate vinde dacă doreşte.
În calitate de acţionar poate fi o persoană
fizică, o persoană juridică ori chiar şi statul.
societatea pe acţiuni este obligată să dispună
de un capital de rezervă de cel puţin 10% din
mărimea capitalului social
• ÎI - patrimoniul întreprinderii individuale
se formează pe baza bunurilor cetățeanului
(familiei) și altor surse care nu sunt
interzise de legislație.
CAPITOLUL III. Formarea resurselor financiare în componentele sistemului bugetar.

• Sistemul bugetar în fiecare stat cuprinde

ansamblul relaţiilor şi a formelor organizaţionale
prin care se asigură formarea, repartizarea şi
utilizarea fondurilor bugetare.

Bugetul
Bugetul de stat asigurărilor
sociale de stat
Sistemul
bugetar Bugetele
Bugetele locale fondurilor
speciale

În Republica Moldova în conformitate cu “Legea

privind sistemul bugetar şi procesul bugetar” şi “Legea
bugetului de stat” resursele financiare publice sunt
formate din :
 Resursele financiare ale APL

1) venituri generale:
a) venituri proprii;
b) defalcări
– taxele locale, aplicate conform Codului Fiscal;
– încasări din arenda terenurilor și locațiunea bunurilor
domeniului privat al unității administrativ-teritoriale;
– alte venituri prevăzute de legislație;
b) defalcări de la impozitul pe venit al persoanelor
fizice,
c) transferuri
d) granturi pentru susținerea bugetului;
2) venituri colectate;
3) granturi pentru proiecte finanțate din surse externe.
 Structura organizatorică a
întreprinderii
 reprezintă ansamblul persoanelor,
subdiviziunilor organizatorice
(direcții, compartimente) și relațiile
acestora orientate spre realizarea
obiectivelor prestabilite ale
întreprinderii.
În ansamblul ei structura
organizatorică are 2 mari parți:
structura functională (de conducere)
structura operatională (de producție,
concepție)
 Guvernul Guvernul Republicii Moldova

PRIM-MINISTRU asigură, conform Constituției,

realizarea politicii interne și externe a
Vicepremier statului și exercită conducerea generală
Ministerul Ministerul
a administrației publice.
Ministerul Agriculturii, Ministerul Ministerul Afacerilor Ministerul Ministerul Ministerul Justiției
Economieie și Dezvoltării Sănătății și
Educației,
Culturii și
Externe și Integrării
Europene
Finanțelor Afacerilor Interne
Ministerul
Apărării Președintele Republicii Moldova, în
Infrastructurii Regionale și a Protecșiei Ceretării
Mediului Sociale baza votului de încredere acordat de
parlament, numește guvernul.
Fracțiunile parlamentare
Parlamentul Republicii Moldova este
Instituții Publice în subordinea Guvernului Fracțiunea Partidului Socialiștilor din Republica Moldova organul reprezentativ suprem al
- Agenția de Guvernare Electronică
Republicii Moldova, unica autoritate
Fracțiunea Partidului Democrat din Moldova
legislativă a statului, fiind o structură
- Agenția Națională Antidoping Fracțiunea PAS, Blocul ACUM unicamerală compusă din 101 deputați
aleși pe liste, pentru o perioadă de 4
- Agenția Servicii Publice Fracțiunea ACUM PLATFORMA DA ani. Parlamentul este ales prin vot
universal, egal direct, secret și liber
Fracțiunea Partidului ȘOR
- Serviciul Tehnologia Informației și Securitate exprimat. Președintele Parlamentului
Cibernetică Grupul parlamentar "PRO MOLDOVA" Republicii Moldova este ales de
parlament, cu minim 52 de voturi. În
Deputați neafiliați prezent această funcție este îndeplinită
Deputați independenți de deputatul PSRM, Zinaida
Greceanîi.
Ministerul
Finanțelor
Ministerul Finanțelor este
organul central de specialitate al
administrației publice, care
elaborează și promovează politica
 unică a formării și gestiunii 
finanțelor publice, al aplicării
pârghiilor financiare în concordanță
cu exigențele economiei de piață.
Participă în mod direct la
elaborarea politicii fiscale și vamale
a statului, a politicii şi evaluării
ofertelor în domeniul investiţiilor,
realizate din contul mijloacelor
bugetului de stat, precum şi din
contul surselor externe;
Agenția pentru Protecția
Consumatorilor și
Supravegherea Pieței
(APC)
-responsabilă de implementarea
politicii în domeniul protecţiei
consumatorilor şi de efectuare a
controlului de stat asupra
respectării prevederilor
legislaţiei în acest domeniu
- efectuează supravegherea
pieţei privind conformitatea
produselor nealimentare,
introduse sau puse la dispoziţie
pe piaţă
Casa Naţională de Asigurări
Sociale (CNAS)
este o instituţie publică autonomă
de interes naţional ce administrează
şi gestionează sistemul public de
asigurări sociale.
Prin intermediul sistemului
public de asigurări sociale, statul
garantează cetăţenilor dreptul la
protecţia socială în cazurile de
bătrîneţe, şomaj, boală, invaliditate,
de pierdere a întreţinătorului prin
plăţi sociale – pensie pentru limită
de vîrstă, pensie de invaliditate,
pensie de urmaş, indemnizaţie
pentru incapacitate temporară de
muncă, indemnizaţie de maternitate
Administraţia
publică locală
(APL)
Administraţia este una din instituţiile
publice care compun statul şi este
formată, la rândul ei, din alte instituţii
şi organisme permanente, cum ar fi:
Banca Centrală, Poliţia, Administraţiile
Financiare, etc., adică totalitatea
puterilor de guvernământ asupra unui
teritoriu, fără dreptul de a dispune de
acesta. Prin urmare, administraţia
publică locală (APL) îşi exercită
competenţa teritorială la nivelul
unităţilor administrativ-teritoriale în
care au fost alese autorităţile respective.
 V. Competențele profesionale care se
referă la activitatea de manager
financiar
• utilizarea adecvată a metodelor, și
procedeelor de bază în cadrul entităţii
economice pentru culegerea, prelucrarea și
prezentarea informațiilor de natură economico
– financiară;
• proiectarea unui sistem simplu de colectare și
prelucrare de date și informații în vederea
soluționării unor probleme cu caracter
economico – financiar și elaborării de planuri,
bugete și rapoarte financiare; • cunoașterea și
identificarea indicatorilor economico-
financiari și a tipologiei fluxurilor financiare;
• explicarea sensului economic și a
metodologiei de calcul a indicatorilor
economico-financiari și de evaluare a
fluxurilor financiare;
• aplicarea metodologiei de calcul și analiză a
indicatorilor economico-financiari și a
procedeelor de evaluare a fluxurilor financiare;
• utilizarea rezultatelor analizei indicatorilor
economico-financiari și a evaluării fluxurilor
financiare pentru aprecierea unor situații,
proiecte specifice în cadrul entităţii
 VI. Competenţe şi responsabilităţi
în domeniul finanţelor publice.
Ministerul Finanțelor :
- elaborează şi promovează proiectul legii
anuale a bugetului şi, în caz de necesitate,
proiecte de legi pentru modificarea şi
completarea legii anuale a bugetului de stat și
realizează executarea bugetului de stat;
- în limitele competenţelor stabilite prin lege,
contractează şi garantează împrumuturile de stat
pe piaţa financiară internă şi externă,
gestionează şi monitorizează datoriile interne şi
externe ale Guvernului;
participă în mod direct la elaborarea politicii
fiscale și vamale a statului, a politicii şi
evaluării ofertelor în domeniul investiţiilor,
realizate din contul mijloacelor bugetului de
stat, precum şi din contul surselor externe;
participă la încheierea acordurilor bilaterale şi
multilaterale în vederea promovării şi protejării
investiţiilor, a evitării dublei impuneri şi a
combaterii evaziunii fiscale.
 CAPITOLUL VII. Evaluarea activităţii şi locul
departamentului financiar în structura entităţii .

•Organizează și desfășoară activitatea financiar-contabilă a

entității în conformitate cu dispozițiile legilor, care sunt în
vigoare în Republicii Moldova;
•Urmărește evoluția indicatorilor financiari, precum și
respectarea disciplinei de plan și a celei financiare de către
entitate;
•Asigură întocmirea documentelor de planificare financiară,
care să urmărească utilizarea eficientă a resurselor de capital
puse la dispoziție;
•Asigură plata integrală și la timp a remunerațiilor
personalului;
•Raportează lunar situația privind execuția bugetului de
venituri și cheltuieli;
•Răspunde de prezentarea la termen a situațiilor financiare
 VIIIAcumularea şi selectarea
informaţiei necesare pentru
desfăşurarea activităţii financiare,
exemple de rapoarte financiare,
modalităţi de raportare.
Rapoartele financiare reprezintă
totalitate sistematizată de indicatori ce
caracterizează situaţia patrimonială şi
financiară, existenta şi fluxul capitalului
propriu şi al mijloacelor băneşti ale
entităţii pe o perioadă de gestiune
Rapoartele financiare anuale
cuprind:
-bilanţul contabil;
-raportul de profit şi pierdere;
-raportul privind fluxul
-mijloacelor băneşti;
-raportul privind fluxul capitalului
propriu;
-notele explicative, inclusiv anexele la
rapoartele financiare
 CAPITOLUL IX. Cheltuieli pentru educatie în Republica Moldova

Rolul sectorului educației constă în asigurarea

prestării serviciilor educaţionale necesare pentru
dezvoltarea capitalului uman.
Sursa prioritară de finanțare a sistemului de
învățământ public o constituie:
- Transferurile cu destinație specială de la bugetul de
stat la bugetele locale, pentru instituțiile de educație
școlară și preșcolară, de învățământ primar,
gimnazial, liceal și extrașcolar;
- Alocațiile de la bugetul de stat, pentru instituțiile de
învățământ profesional tehnic, superior și alte
instituții de învățământ subordonate Ministerului
Educației ;
- Alte alocații de la stat și de la unitățile
administrativ-teritoriale, destinate educației
 Cheltuieli pentru educație
1. Finanțarea de bază (FB) pentru predare și
învățare, care depinde de numărul de studenți
finanțați din bugetul de stat. Finanțarea de bază
include:

a) cheltuieli pentru salarizarea personalului

științifico-didactic, științific, didactic și didactic
auxiliar, a personalului de cercetare implicat în
desfășurarea programelor de studii;

b) contribuțiile pentru asigurări sociale și

medicale obligatorii;

c) cheltuieli de achiziționare a mărfurilor,

serviciilor și lucrărilor necesare pentru asigurarea
desfășurării procesului educațional/de cercetare
științifică, după caz;

d) procurări de mijloace fixe în scopuri

educaționale și de cercetări științifice universitare.
2. Finanțarea de performanță
(FP)
pentru dezvoltarea și stimularea
excelenței în instituțiile de învățământ
superior publice. Finanțarea de
performanță presupune formarea
bugetului respectiv, care se bazează pe
un set de indicatori de performanță, ce
se vor referi la patru direcții distincte:
a) procesul de predare-învățare;
b) cercetare științifică;
c) internaționalizare;
d) orientare socială.
3. Fondul de rezervă (FR), care
reprezintă suma alocată pentru
finanțarea situațiilor speciale, care nu
pot fi integrate în formula de finanțare.
Acest fond rămâne la dispoziția
Ministerului Educației, Culturii și
Cercetării și ministerelor de resort.
Tabelul 9.1 Evoluția
cheltuielile pentru educație în
totalul cheltuielilor publice
Informaţia prezentată în Tabelul 9.1
reflectă faptul că cheltuielile pentru
educație în totalul cheltuielilor
publice în Republica Moldova pe
parcursul anilor 2016-2020 sunt intr-
o continuă creștere .
În cifre absolute observăm o
creștere a cheltuielilor pentru
educație de la 8557,7 mln lei în anul
2016 până la 13004,7 mln lei în anul
2020.
Analizând structura tuturor
tipurilor de cheltuieli putem observa
că ponderea cheltuielilor pentru
educație în totalul lor au o valoare
nesemnificativă , care constituia 5,3
% in anul 2016 , și respectiv 5,7 %
în anul 2020.
 Concuzii:
În prezent, bugetul statului reprezintă principala sursă de
finanţare a învăţământului în Republica Moldova, ca de altfel în toate
ţările lumii, ceea ce reflectă importanţa deosebită acordată acestui
domeniu al vieţii sociale.
Creşterea economică oferă posibilităţi mai mari de finanţare a
învăţământului. Factorii sociali şi politici sunt şi ei o forţă influentă
asupra sporirii finanţării învăţământului.
Finanţarea cheltuielilor pentru învăţământ se realizează din
diferite surse şi anume: bugetul statului, taxele şcolare,
împrumuturile, donaţiile, subvenţiile din partea unor societăţi
comerciale, veniturile provenite din exploatarea proprietăţilor
aparţinând instituţiilor de învăţământsau din activităţi prestate de
terţi. Dar indiferent de subiecţii participanţi la finanţarea
învăţământului,statul trebuie să-şi asume rolul de organizator al
învăţământului, dar şi să preia asupra sa sarcina acoperirii
cheltuielilor de învăţământ necesare.