PATOLOGIA

APARATULUI
GENITAL
PATOLOGIA APARATULUI GENITAL MASCULIN

CUPRINS
• Patologia testiculului
‣ patologie inflamatorie
‣ patologie tumorală: tumori cu celule germinale, tumori stromale
de cordoane sexuale
• Patologia prostatei
‣ patologie inflamatorie: prostatite
‣ patologie tumorală: hiperplazia benignă, carcinomul
• Patologia penisului
‣ carcinomul
PATOLOGIA APARATULUI GENITAL MASCULIN

PATOLOGIA TESTICULULUI
CRIPTORHIDISMUL ȘI ATROFIA TESTICULARĂ
• Criptorhidismul constă în coborârea incompletă a testiculului din cavitatea abdominală în scrot
• La vârsta de 1 an, criptorhidismul afectează aprox. 1% din populația masculină
• Este bilateral la aproximativ 10% din pacienți
• Testiculul necoborât devine atrofic → criptorhidismul bilateral, uneori și cel unilateral, determină sterilitate
• Testiculul afectat de criptorhidism prezintă un risc de 3-5 ori mai mare de a dezvolta cancer testicular
• Coborârea și fixarea prin intervenţie chirurgicală a testiculului necoborât în scrot (orhidopexie) înainte de
pubertate scade probabilitatea de atrofie testiculară și reduce, dar nu elimină, riscul de cancer și infertilitate
• Macroscopic, testiculul afectat poate avea dimensiuni normale în primii ani de viață, atrofia se instalează la
pubertate
• Microscopic:
‣ atrofie tubulară la 5-6 ani, hialinizare prezentă la pubertate
‣ prezența de focare intratubulare neoplazice cu celule germinale, precursoare ale tumorilor cu celule germinale
(element de diagnostic diferențial cu alte cauze ale atrofiei testiculare - ischemia cronică, traumatisme, iradiere,
chimioterapie, niveluri crescute de estrogen - care nu se asociază cu neoplazie intratubulară cu cel. germinale)
PATOLOGIA TESTICULULUI

PATOLOGIE INFLAMATORIE
• Leziunile inflamatorii ale testiculului sunt mai frecvente la nivelul epidimului decât al testiculului
• Cauze: bolile cu transmitere sexuală, epididimita și orhita nespecifică, parotidita epidemică, tuberculoza
• Epididimita și orhita nespecifică:
‣ debutează ca o infecție primară a tractului urinar care diseminează la nivelul testiculului pe calea vas deferens
sau prin limfaticele cordonului spermatic
‣ testiculul afectat este mărit de volum și sensibil
‣ histologic: infiltrat inflamator predominant neutrofilic
• Orhita asociată parotiditei epidemice:
‣ afectează peste 20% din adulții de sex masculin infectați, rară la copii
‣ testiculul afectat prezintă edem și congestie; conține infiltrat inflamator predominant limfo-plasmocitar
‣ orhita severă poate conduce la necroză extensivă, la pierderea epiteliului seminifer, atrofie tubulară, fibroză și
sterilitate
• Inflamație granulomatoasă testiculară:
‣ consecința infecțiilor (tuberculoza) și leziunilor autoimune
‣ tuberculoza testiculară
- debutează în general ca o epididimită, cu afectare secundară a testiculului
- histologic: inflamație granulomatoasă și necroză cazeoasă
PATOLOGIA TESTICULULUI

PATOLOGIE TUMORALĂ
• Tumorile testiculului sunt un grup eterogen de neoplasme care cuprind tumori cu celule
germinale și tumori stromale de cordoane sexuale (derivate din cel. Sertoli și Leydig)
• La bărbați după pubertate, 95% din tumori apar din celulele germinale și toate sunt maligne.
Tumorile stromale de cordoane sexuale sunt foarte rare și de regulă benigne

Tumoră Vârsta Morfologie Markeri tumorali

incidență
max.
Seminom 40 - 50 Placarde de celule poligonale identice, cu citoplasmă Nivel crescut de hCG
clară; limfocite la nivelul stromei (10% din cazuri)
Carcinom 20 - 30 Celule slab diferențiate, pleiomorfe, dispuse în Negativ
embrionar cordoane, placarde sau formațiuni papilare;
majoritatea conțin elemente de sac vitelin și celule
coriocarcinomatoase
Tumorile 3 Celule cubice sau cilindrice slab diferențiate, de tip Nivel crescut de AFP(90%
sacului vitelin endotelial din cazuri)
Coriocarcinom 20 - 30 Citotrofoblast și sincițiotrofoblast fără formare de Nivel crescut de hCG
vilozități (100% din cazuri)
Teratom Toate Țesuturi de la nivelul tuturor celor trei straturi de celule Negativ
vârstele germinale, cu grad de diferențiere variabil
Tumoră mixtă 15 - 30 Variabilă, dependentă de combinația de țesturi; uzual Nivel crescut de hCG și
teratom și carcinom embrionar AFP (90% din cazuri)
PATOLOGIA TESTICULULUI: PATOLOGIE TUMORALĂ

SEMINOMUL TESTICULAR
• Cel mai frecvent neoplasm testicular
• 40-50% din toate tumorile testiculare
• 85-90% din toate seminoamele sunt tipul clasic (tipic)
• Frecvent la pacienții tineri între 35 și 45 ani. Relativ rar la bărbați peste 50 de
ani și rar la copii
• Clinic:
‣ Tumefacție testiculară, cu sau fără durere, la mai mult de 70% din pacienții
afectați
‣ 10% se prezintă cu metastaze
‣ Ginecomastia și infertilitatea sunt rare
‣ Creșteri ale PLAP și hCG apar la 40% și 10% dintre pacienți; hCG e
responsabil de apariția ginecomastiei
PATOLOGIA TESTICULULUI: PATOLOGIE TUMORALĂ: SEMINOMUL

MACROSCOPIC
• Tumoră bine delimitată,
omogenă, fermă, albicios-
cenușie, lobulată și
protruzioneaza pe secțiune
• Necroza și hemoragia sunt
rare, dar apar în tumorile
mari
• Diametrul mediu este de 5
cm, rar ajunge la 10 cm
PATOLOGIA TESTICULULUI: PATOLOGIE TUMORALĂ: SEMINOMUL

MICROSCOPIC
• Celule mari, uniforme, cu margini celulare
distincte, cu citoplasmă clară, bogată în
glicogen, cu nudei rotunzi care conțin
nucleoli evidenți
• Celulele sunt de regulă dispuse în mici
lobuli cu septuri fibroase intercalate
• De obicei ori este prezent un infiltrat
limfocitar care poate acoperi celulele
neoplazice
• Seminoamele pot fi însoțite și de o reacție
granulomatoasă puțin intensă
• În aprox. 15 % din cazuri sunt prezente
sincițiotrofoblaste (sursa concentrației
serice crescute de hCG la unii bărbați cu
seminom pur), fără consecințe asupra
prognosticului
PATOLOGIA TESTICULULUI: PATOLOGIE TUMORALĂ: SEMINOMUL

MICROSCOPIC

Numeroase limfocite și reacție granulomatoasă cu histiocite epitelioide Marcat infiltrat limfocitar în septurile fibroase
PATOLOGIA TESTICULULUI: PATOLOGIE TUMORALĂ: SEMINOMUL

MICROSCOPIC
PATOLOGIA TESTICULULUI: PATOLOGIE TUMORALĂ: SEMINOMUL
SPERMATOCITIC

SEMINOMUL SPERMATOCITIC
• Seminomul spermatocitic este diferit
clinic şi histologic de seminomul clasic
• Tumoră foarte rară; apare la persoane cu
vârsta peste 65 ani
• Lipsesc infiltratul limfocitar,
granuloamele și sincițiotrofoblastele
• Nu apare în asociere cu alte tipuri
histologice de tumori cu celule
germinale; nu se asociază cu neoplazii
intratubulare ale celulelor germinale; nu
metastazează
• Tumora este alcătuită de obicei din celule
poligonale de mărimi variabile, dispuse
în noduli sau plaje
PATOLOGIA TESTICULULUI: PATOLOGIE TUMORALĂ: CARCINOMUL
EMBRIONAR

CARCINOMUL EMBRIONAR
• Forma pură este rară - 3%; de regulă apar ca o componentă a
tumorilor mixte cu celule germinale
• Macroscopic: formaţiuni bine definite, invazive, care conțin
focare de hemoragie și necroză
PATOLOGIA TESTICULULUI: PATOLOGIE TUMORALĂ: CARCINOMUL
EMBRIONAR

MICROSCOPIC
• Leziunea primară poate fi mică, chiar și la pacienții cu metastaze sistemice
• Celulele tumorale sunt mari și au aspect primitiv, cu citoplasmă bazofilă, margini celulare slab definite și nuclei
mari, cu nucleoli proeminenți
• Celulele neoplazice pot fi dispuse în plaje solide nediferențiate, sau pot conține structuri glandulare primitive și
papile neregulate
• În majoritatea cazurilor zonele embrionare alternează cu celule ale altor tumori cu celule germinale (tumora de sac
vitelin, teratomul, coriocarcinomul)
• Carcinoamele embrionare pure reprezintă doar 2-3% din tumorile testiculare cu celule germinale
PATOLOGIA TESTICULULUI: PATOLOGIE TUMORALĂ

CORIOCARCINOMUL
• Tumori în care celulele germinale neoplazice multipotente se diferențiază pe linie trofoblastică
• Macroscopic: tumorile primare sunt de dimensiuni mici, nepalpabile, chiar și cele care au metastaze sistemice
extinse
• Microscopic: alcătuite din plaje de celule cubice mici (diferențiere citotrofoblastică), intercalate neregulat cu (sau
acoperite de) celule sincițiale mari, eozinofile, care conţin nuclei multipli de culoare închisă, pleiomorfi
(diferențierea sincițiotrofoblastică)
• hCG din sincițiotrofoblaști poate fi identificat prin IHC și are nivel crescut în ser
PATOLOGIA TESTICULULUI: PATOLOGIE TUMORALĂ

TUMORILE DE SAC VITELIN

• Tumorile de sac vitelin sunt cele mai frecvente neoplazii testiculare primitive la copii cu
vârsta sub 3 ani (cu prognostic foarte bun). La adult, tumorile de sac vitelin sunt de obicei
asociate cu carcinomul embrionar
• Macroscopic: tumori de mari dimensiuni, bine delimitate

• Microscopic:
‣ celule epiteliale cubice joase sau cilindrice
care formează microchisturi, structuri sub
formă de panglică (reticulare), plaje, glande
și papile
‣ caracteristic: structuri asemănătoare cu
glomerulii primitivi (corpi Schiller-Duval)
‣ frecvent granule hialine eozinofile cu alfa1-
antitripsină și alfa fetoproteină (ce poate fi
detectată și în ser)
PATOLOGIA TESTICULULUI: PATOLOGIE TUMORALĂ

TERATOAME TESTICULARE
Tumori disembrioplazice cu celule germinale
• Forma chistică este rară la nivelul
testiculului
• Forme:
‣ Teratomul matur solid: este benign și
apare de obicei la copii
‣ Teratomul solid imatur: este malign, de
obicei conține zone de carcinom cu celule
embrionare sau uneori carcinom scuamos
• Macroscopic: tumori de mari dimensiuni,
bine delimitate
 PATOLOGIA TESTICULULUI: PATOLOGIE TUMORALĂ: TERATOMUL

TERATOMUL MATUR
• Forma pură a teratomului matur este rară și reprezintă 2-3% din tumorile germinale
testiculare
• Frecvent în prima și a doua decadă de viață. Teratomul matur este a doua cea mai
frecventă tumoră a copiilor și nou-născuților, vârsta medie de diagnostic este 20 de
luni
• Pacienții se prezintă cu tumefacție testiculară graduală, cu sau fără durere
• In perioada pre-pubertară teratoamele sunt în mod tipic benigne, în timp ce
teratoamele care apar după pubertate sunt maligne, având capacitatea de a metastaza
indiferent dacă sunt alcătuite din elemente mature sau imature
• Teratomul matur este cea mai frecventă componentă în aprox. 50% din tumorile
testiculare germinale non-seminomatoase la adult
• Microscopic:
‣ amestec de țesuturi mature provenite din cele trei foițe embrionare într-un pattern
dezorganizat sau organizat:
- componenta ectodermală: epiderm și țesut neural
- componenta endodermală: mucoasa gastrointestinală și respiratorie
- componenta mezodermală: os, cartilaj și mușchi
‣ Cele mai frecvente componente sunt nerv, cartilaj, și diverse tipuri de epiteliu
(pigmentar de tip retinian, rinichi, ficat, prostată, plex coroid, țesut pancreatic,
glande salivare)
‣ Granuloame cu celule gigante multinucletate de tip Langhans in 8% din
teratoame, ca răspuns al scurgerii keratinei în stromă
PATOLOGIA TESTICULULUI: PATOLOGIE TUMORALĂ: TERATOMUL

TERATOMUL IMATUR
• Este o componentă comună a tumorilor testiculare germinale
nonseminomatoase, dar forma pură este extrem de rară
• Cele mai frecvente simptome sunt tumefacția testiculară fără durere
• Dimensiunea tumorii între 2 - 4 cm
• Apare frecvent în perioada dintre naștere și 7 ani, vârsta medie fiind 13 luni
• Comportamentul agresiv al tumorii este direct proporțional cu vârsta
• Imaturitatea din teratoame este definită ca prezența unui țesut cu caracteristici
histologice specifice ţesuturilor fetale sau embrionare
• Elementele teratomatoase imature sunt componente fusiforme mezenchimale,
dar pot fi observate și elemente epiteliale sau neurale imature
PATOLOGIA TESTICULULUI: PATOLOGIE TUMORALĂ: TERATOMUL

TERATOMUL IMATUR - MICROSCOPIC

• Elementele imature includ
neuroepiteliul (seamănă cu tubul
neural și sistemul nervos embrionar)
si țesut blastematos (seamănă cu
rinichiul și plămânul embrionic)
• Celulele fusiforme prezinta mitoze
• Țesut embrionar rabdomioblastic,
mușchi scheletic matur
• Transformarea malignă este rară
PATOLOGIA TESTICULULUI: PATOLOGIE TUMORALĂ: TUMORI CU CEL.
LEYDIG

TUMORI CU CELULE LEYDIG

• Este o tumoră compusă din celule ce recapitulează dezvoltarea normală a celulelor Leydig
• 1-3% din toate neoplasmele testiculare; pot apărea la orice vârstă, dar cel mai frecvent între
20 - 60 ani
• Frecvent sunt unilaterale, numai 3% sunt bilaterale;
• Poate prezenta efecte hormonale: secreție de testosteron, androgeni, estrogeni,
ginecomastie, precocitate sexuală
• Simptome frecvente sunt tumefacția testiculară, scăderea libidoului (20%) și ginecomastia
(15%). Clinic se prezintă de obicei ca masă testiculară
• Majoritatea acestor tumori sunt benigne, dar comportamentul malign apare in 10-20% din
cazuri
• Tumora cu comportament malign tinde să fie mai mare, cu margini infiltrative, invazie
vasculară, atipii nucleare, necroză, activitate mitotică crescută, cu lipsa pigmentului
lipofuscinic
 PATOLOGIA TESTICULULUI: PATOLOGIE TUMORALĂ: TUMORI CU CEL.
LEYDIG

TUMORI CU CELULE LEYDIG - MORFOLOGIE

• Macroscopic:
‣ tumora este bine delimitată, masă solidă
‣ diametru 3 - 5 cm
‣ consistență moale, omogenă
‣ gălbuie, maronie, rar albicios-cenușie
‣ hemoragie focală și/sau necroză (1/4 din cazuri) și în 10-15% din
cazuri extensie tumorală extraparenchimatoasă
• Microscopic:
‣ pattern de creștere difuz sau nodular cel mai frecvent
‣ plaje sau cordoane largi de celule tumorale, separate de o stromă
fibroasă slab vizibilă, rar hialinizată, edematoasă sau mixoidă
‣ numeroase vase sanguine cu pereți subțiri
‣ celulele tumorale sunt mari, poligonale, cu nuclei rotunzi și
citoplasma abundentă eozinofilă sau vacuolată
‣ Nuclei rotunzi, cu un nucleol proeminent rar cu scizuri nucleare ce
seamana cu celulele de granuloasa.
‣ mitoze rare sau absente; pleiomorfism nuclear marcat în unele cazuri
‣ patognomonic cristaloizii Reinke (25-40% din cazuri)
 PATOLOGIA TESTICULULUI: PATOLOGIE TUMORALĂ: TUMORA CU CEL.
SERTOLI

TUMORA CU CELULE SERTOLI

• Este o tumora compusă din celule care exprimă o varietate de
caracteristici ale celulelor Sertoli fetale, prepubertare sau adulte
• Mai puțin de 1% din neoplasmele testiculare; apar la toate vârstele, dar
30% în prima decadă de viață
• Majoritatea sunt benigne, dar 10% sunt maligne și metastazează
frecvent în ganglionii iliaici și paraaortici
• Pacienții se prezintă cu masă tumorală, cel mai frecvent unilaterală
• Macroscopic: formațiune tumorală mică (3 - 5 cm), bine delimitată,
frecvent omogenă, uneori lobulată, cenușiu-gălbuie sau albicios-
maronie, rar chistică; rar hemoragie, necroză și extensie
• Microscopic:
‣ tubii sunt tapetați de celule uniforme, cuboidale sau columnare, cu
citoplasma abundentă, clară sau eozinofilă, în tumorile bine
diferențiate; pleiomorfism marcat în formele slab diferențiate
‣ celulele tumorale au nuclei mari, veziculoși, cu nucleoli proeminenți
situați central;
‣ pleiomorfismul, arhitectura solidă și diferențierea cu celule fusiforme
se observă în tumorile cu comportament malign
PATOLOGIA APARATULUI GENITAL MASCULIN

PATOLOGIA PROSTATEI

• Afecțiunile prostatei:
‣ Inflamații
‣ Hiperplazii
‣ Carcinomul
 PATOLOGIA PROSTATEI: PROSTATITE

PROSTATITE
• Categorii:
‣ prostatită bacteriană acută (2-5% din cazuri), cauzată de aceleași microorganisme care produc alte infecții acute ale
tractului urinar
‣ prostatită bacteriană cronică (2-5% din cazuri), cauzată de germeni uropatogeni obișnuiți
‣ prostatita nebacteriană cronică sau sindromul durerii pelviene cronice (90-95% din cazuri) în care nu este identificat niciun
germen uropatogen, în ciuda prezenței simptomelor locale
‣ prostatita inflamatorie asimptomatică (cu incidență necunoscută) asociată cu identificarea ocazionala a leucocitelor în
secrețiile prostatice, dar fără prezența germenilor uropatogeni
• Clinic:
‣ La bărbații cu simptome de prostatită acută sau cronică nu se efectuează de obicei biopsie de prostată, deoarece informațiile
obținute sunt de regulă nespecifice. Există o excepție: prostatita granulomatoasă, la care cauza cea mai frecventă este
instilarea BCG în vezica urinară în tratamentul cancerului vezical. Prostatita granulomatoasă fungică se întâlnește doar la
gazde imunocompromise. Prostatita granulomatoasă nespecifică este relativ frecventă și e o reacție la secrețiile provenite
din ruperea ductelor și a acinilor prostatici.
‣ Prostatita acută bacteriană se manifestă prin febră, frisoane și disurie; se poate complica prin sepsis. La tușeul rectal,
prostata este intens dureroasă și împăstată
‣ Prostatita cronică bacteriană se asociază cu infecții recurente ale tractului urinar, alternând cu perioade asimptomatice.
Manifestările la prezentare cuprind lombalgii, disurie, și disconfort perineal și suprapubian
‣ Atât prostatita bacteriană acută cât și cea cronică sunt tratate cu antibiotice
‣ Diagnosticul de prostatită cronică nebacteriană (sindromul durerii pelviene cronice) este dificil.
PATOLOGIA PROSTATEI: PROSTATITE

PROSTATITE

Prostatită acută

Prostatită granulomatoasă

Prostatită cronică
 PATOLOGIA PROSTATEI

HIPERPLAZIA BENIGNĂ DE PROSTATĂ

• Creșterea în dimensiuni a prostatei datorită creșterii numărului de celule
• Foarte frecventă
• Prostata normală are aprox 20g, persoanele în vârstă au o creștere a prostatei până la 60-200 g sau
mai mult
• Hiperplazia adesea implică lobii mediani și laterali
• Hiperplazia de lob median produce obstrucție fără mărirea glandei
• Simptomatologia afectează aprox. 3% din bărbații de 45-49 ani, până la 25% la 80 ani
• Etiologie necunoscuta; punct de plecare în glandele periuretrale
• Prin compresia uretrei prostatice, determină dificultăți de micțiune, cu apariția globului vezical și
infecții ale tractului urinar sau formarea de calculi urinari prin stază urinară
• Este benignă, compusă din celule columnare clare, cu nuclei mici, bazali; celulele sunt așezate pe
2 rânduri sau pseudostratificat, uneori cu proiecții papilare și simpexioni
• Proliferarea epitelială este însoțită și de o proliferare conjunctivă și musculară (adeno-
leiomiofibrom)
PATOLOGIA PROSTATEI: HIPERPLAZIA BENIGNĂ DE PROSTATĂ

HIPERPLAZIA BENIGNĂ DE PROSTATĂ

• Complicații:
‣ compresie uretrală
‣ obstrucție vezicală
‣ calculi vezicali
‣ hipertrofie de vezică urinară
‣ diverticuli
‣ hidroureter bilateral
‣ hidronefroză bilaterală
 PATOLOGIA PROSTATEI: HIPERPLAZIA BENIGNĂ DE PROSTATĂ

MORFOLOGIE
• Macroscopic:
‣ mărirea de volum și greutate a prostatei cu aspect nodular,
care implică de obicei regiunea centrală, periuretrală a
acesteia
‣ componenta primară glandulară de consistență moale, galben-
roz pe secțiune, cu secreție lăptoasă
‣ componenta primară fibromusculară de consistență crescută,
palid-cenușie, fără secreție, pe secțiune aspect fasciculat
• Microscopic:
‣ proliferare nodulară alcătuită din hiperplazie glandulară cu
contur festonat
‣ glande ramificate, cu proiecții papilare endoluminale, tapetate
de 2 rânduri de celule (luminale - cilindrice și bazale - cubice
sau aplatizate)
‣ hiperplazie musculară și fibroasă stromală
‣ numeroase concrețiuni intraluminale (corpi amilacei)
‣ modificări asociate: metaplzie scuamoasă și microinfarcte
 PATOLOGIA PROSTATEI

CARCINOMUL DE PROSTATĂ
• Cea mai frecventă malignitate a glandei prostatice, reprezintă > 25% din toate malignitățile
de la bărbat, locul 2 dupa carcinomul pulmonar
• Incidența este variabilă în funcție de populație și țară, cu rata cea mai mare in SUA, Australia
și Scandinavia, și relativ rar la populația asiatică
• Adenocarcinomul acinar convențional reprezintă peste 90% din carcinoamele de prostată
• Carcinoamele pot să apară în orice zonă a prostatei, cu frecvență diferită:
‣ 68% din carcinoame se dezvoltă în zona periferică
‣ 24% în zona de tranziție
‣ 8% în zona centrală
• Există modele de creștere variate: acinar, acinar difuz, cribriform, papilar, trabecular și solid
reprezentând diferite scoruri Gleason
• Invazia locală are loc prin exstensie extraprostatică sau prin invazia în veziculele seminale
• Metastazele la distanță apar când carcinomul invadeaza spațiile limfovasculare, frecvent în
ganglionii regionali pelvini, os și plămâni, rar ficat și testicul
 PATOLOGIA PROSTATEI: CARCINOMUL DE PROSTATĂ

DIAGNOSTIC
• Principalele criterii pentru diagnosticul unui adenocarcinom bine diferențiat sunt:
‣ proliferare de glande mici, discret sau focal infiltrative la examinare cu obiectiv mic, formând
structuri acinare, cu acini așezați spate în spate, cu margini circumscrise sau focal infiltrative
‣ prezența unui singur strat de celule cu absența completă a stratului bazal
‣ nucleomegalia
‣ prezența de nucleoli mari, proeminenți
• Aspecte utile în diagnostic:
‣ cristaloizi intraluminali și mucină - nu sunt patognomonice dar se asociază frecvent cu
carcinomul
‣ glomerulații
‣ fibroplazia mucinoasă (micronoduli colagenoși)
‣ invazie perineurală circumferențială
‣ fibroplazia mucinoasă, glomerulațiile, invazia neurală circumferențială și glande în țesutul
adipos sunt patognomonice pentru ADK
‣ Pe TURP-uri regula „three toos”= cei trei „prea” (glande prea mici, prea îngrămădite, așezate
spate în spate și prea clare) este foarte utilă pentru diagnosticul de ADK
PATOLOGIA PROSTATEI: CARCINOMUL DE PROSTATĂ

MICROSCOPIC
• Sistemul Gleason:
‣ se bazează în principal pe modelul
de creștere a glandelor neoplazice
‣ există 5 modele care se bazează pe
diferențierea tumorală: 1 este bine
diferențiat și 5 slab diferențiat
‣ din cauza heterogenității tumorale
frecvente, carcinomul de prostată
are mai mult de un singur model de
creștere
‣ se însumează patternurile și rezultă
un scor de la 2 la 10
 PATOLOGIA PROSTATEI: CARCINOMUL DE PROSTATĂ

MICROSCOPIC
• Modelul 1 este alcătuit din glande apropiate, solitare, glande
rotunde uniforme, cu margini bine delimitate și se prezintă ca
nodul bine delimitat
• Modelul 2 este similar cu 1, dar marginile nodulare sunt mai
slab delimitate, glandele sunt mai puțin uniforme și stroma
este mai evidentă
• Modelul 3 prezintă glande de dimensiuni variabile, atât
glande mici cât și mari, cu pattern papilar și cribriform, cu
margini slab delimitate
• Modelul 4 prezintă glande mici, fuzionate, cu lumene formate
incomplet, cordoane infiltrative, cu arhitectură papilară sau
cribriformă, cu margini slab delimitate sau confluente. ADK
mucinos e considerat model 4
• Modelul 5 este cel mai slab diferențiat și prezintă două
aspecte patologice: solid = carcinom ductal-endometriod cu
comedonecroză, și varianta slab diferențiată cu celule solitare
sau cordoane slab definite care infiltrează stroma
• Gradarea histologică a carcinomului de prostată se face
după gradul Gleason ce reprezintă o sumă între modelul
dominant – gradul principal (scor 1-5) și modelul
subdominant – gradul secundar (scor 1-5)
PATOLOGIA PROSTATEI: CARCINOMUL DE PROSTATĂ

MICROSCOPIC

Gleason grad 1 Gleason grad 2

PATOLOGIA PROSTATEI: CARCINOMUL DE PROSTATĂ

MICROSCOPIC

Gleason grad 3 Gleason grad 4

PATOLOGIA PROSTATEI: CARCINOMUL DE PROSTATĂ

MICROSCOPIC

Gleason grad 5 Gleason grad 5

PATOLOGIA PROSTATEI: CARCINOMUL DE PROSTATĂ

MICROSCOPIC

Principala diferență între proliferarea de glande mici atipice și adenocarcinomul de prostată este
prezența de nucleoli proeminenți și absența stratului de celule bazale în ADK
PATOLOGIA PROSTATEI: CARCINOMUL DE PROSTATĂ

MICROSCOPIC

Adenocarcinom de prostată cu glomerulație. Structurile glomerulare sunt caracterizate prin glande

dilatate, cu proliferea malignă epitelială cribriformă intraluminal, care se atașează de glandă numai
printr-o margine
PATOLOGIA PROSTATEI: CARCINOMUL DE PROSTATĂ

MICROSCOPIC

Micronoduli de colagen asociați cu ADK de prostată

PATOLOGIA PROSTATEI: CARCINOMUL DE PROSTATĂ

MICROSCOPIC

Glande mici, îngramadite. Glandele mici prezintă citoplasmă

clară (prea clară) ADK de prostată cu invazie perineurală.Glandele încercuiesc
întreg nervul, iar aspectele citologice îndeplinesc criteriile de
carcinom.
PATOLOGIA APARATULUI GENITAL MASCULIN

PATOLOGIA PENISULUI - CARCINOMUL PENIAN

• Carcinom scuamos, apare la vârste înaintate: 60 ani
• Macroscopic: mase exofitice care pot fi ulcerate
• Microscopic: carcinoame scuamoase care apar pe
arii de displazie scuamoasă de tip neoplazie
intraepitelială
• Factori de risc: fimoza, balanita, infecțiile cu HPV-
16
• Bărbații circumciși din copilărie nu fac aproape
niciodata cancer de penis
• Incidența este scăzută la cei care sunt circumciși mai
târziu
• Se extinde la limfoganglionii inghinali
• Supraviețuirea la 5 ani e de 50%