TRANSFORMAREA INSTITUȚIILOR DE

ÎNVĂȚĂMÂNT DIN PERSPECTIVA

INCLUZIUNII

Pal (căs. Pal) Violeta

Smerea (căs. Codreanu) Alexandra Mihaela

Anul II - Master ,,Didactici Aplicate

pentru Învățământul Primar”
06.11.2020
Ce este educaţia incluzivă?
 CADRUL CONCEPTUAL
Educaţia cerinţelor (nevoilor) speciale – sintagmă introdusă
recent de UNESCO pentru a înlocui sintagma ,,educaţie
specială” – în contextul Conferinţei de la Salamanca (1994).

Educaţia incluzivă (UNESCO) - este un mod de educaţie

adaptat şi individualizat în funcţie de nevoile tuturor copiilor în
cadrul grupurilor şi claselor echivalente ca vârstă, în care se
regăsesc copii cu nevoi, capacităţi şi nivele de competenţă
foarte diferite.

Educaţia integrată – este un proces de adaptare a copilului la

cerinţele şcolii pe care o urmează, de stabilire a unor raporturi
afective pozitive cu membrii grupului şcolar şi de desfăşurare
cu succes a prestaţiilor şcolare.
Alois Gherguţ în lucrarea “Educaţia incluzivă şi
pedagogia diversităţii”, defineşte învăţământul
incluziv ca modalitatea instituţionalizată de şcolarizare a
copiilor cu dizabilităţi şi/sau cerinţe educaţionale
speciale în structuri şcolare de masă/obişnuite, ca
alternativă la şcolile speciale.
El prezintă mai multe dimensiuni ale învățământului
incluziv:
 Legislativă şi administrativă (se referă la politicile
educaţionale, cadrul normativ şi legislativ, resursele
materiale şi informaţionale etc.);
Pedagogică (se referă la necesitatea apropierii
condiţiilor de predare-învăţare pentru copiii cu
dizabilităţi de cele accesibile celorlalţi copii);
Socială (accentuează importanţa interacţiunii sociale
între copii)
Documente internaţionale referitoare la educaţia incluzivă

Declarația de la Salamanca (1994), cu privire la

realizarea școlii de tip incluziv, reafirmă atașamentul la
principiile Educației pentru toți și recunoaște necesitatea
de a asigura educația copiilor, tinerilor și a adulților cu
cerințe educaționale speciale în cadrul sistemului
obișnuit de educație.
Forumul Mondial al Educației de la Dakar (2000)
recomandă orientarea procesului educațional spre
oferirea șanselor egale de educație tuturor copiilor, spre
accesul copiilor excluși și/sau marginalizați la sistemul
de educație generală.
Declarația Conferinței Mondiale de la Jomtien (1990),
referitoare la Educația pentru toți, face recomandări statelor
lumii cu privire la:
• edificarea sistemelor de educație națională pornind de la
dreptul fundamental al fiecărui copil la educație completă
și la dezvoltare armonioasă, care să se realizeze în baza
pedagogiei centrate pe copil;
• considerarea diferențelor individuale drept provocare, și
nu un obstacol în realizarea dezideratului educațional;
• acordarea atenției deosebite formării cadrelor didactice,
precum și abordării intersectoriale integrate şi holistice
asupra educației.
Din perspectiva orientării incluzive, educaţia de
calitate presupune:
  Oportunităţi reale de obţinere a succesului în
experienţa de învăţare;
   Materiale didactice;
   Echipament special;
   Personal suplimentar;
    Noi metode de predare.
Educaţia incluzivă presupune un proces
permanent de îmbunătăţire a instituţiei
şcolare, având ca scop exploatarea resurselor
existente, mai ales a resurselor umane, pentru
a susţine participarea la procesul de
învăţământ a tuturor elevilor din cadrul unei
comunităţi.
Şcolile trebuie să includă în procesul de învăţământ toate
categoriile de copii, inclusiv copii cu diferite tipuri de
deficienţe, prin promovarea educaţiei incluzive;
Intervenţia timpurie este o prioritate principală a
educaţiei speciale;
Eliminarea etichetărilor şi stigmatizărilor pentru
diferite tipuri de deficienţe ca fiind „noneducabile”;
Alocarea resurselor materiale necesare educaţiei
copiilor cu CES, să se realizeze pe principiul resursa
urmează copilul!
STRATEGIILE EDUCAŢIEI INCLUZIVE
„strategii de micro-grup, activ-participative,
cooperative, colaborative, parteneriale,
implicante, organizative şi socializante”

„aplicarea inspirată, originală, creativă, în orice

caz, într-o nouă manieră, a unor metode şi
mijloace vechi, preexistente, acceptându-se chiar
modificarea acestora”

(Ungureanu, Dorel, 2000)

Declarația de la Salamanca, 1994
Sistemele de învăţământ ar trebui
proiectate şi programele
educaţionale implementate în aşa
mod, încât să ţină seama de marea
diversitate a copiilor.

http://www.unesco.de/fileadmin/medien/Dokumente/Bildung/Salamanca_Declaration.pdf

13
Viziunea de la Salamanca legată de
curriculum „Curriculum-ul şcolar trebuie
adaptat la cerinţele copiilor, şi nu invers.
De aceea, şcolile trebuie să ofere
oportunităţi curriculare, care să se
potrivească copiilor cu diverse capacităţi şi
interese. Copiii cu cerinţe speciale trebuie
să primească sprijin suplimentar de
instruire în contextul curriculum-ului şcolar
obişnuit şi nu în cadrul unui curriculum
distinct. (Declaraţia de la Salamanca, pg.
22).
Abordări tradiționale, istorice
Copiii cu cerințe educaționale speciale (CES):

Excluderea din familii și comunități

Plasarea în instituții rezidențiale, de tip

internat

Acces limitat la educație

15
 Cauzele excluderii

Cauze de sistem
Ineficienţa sistemului în a răspunde Lipsa serviciilor de educație incluzivă
necesităţilor familiei și copilului Insuficiența serviciilor de sprijin familial

Cauze ce ţin de familie

Iresponsabilitatea părinţilor Probleme materiale ale familiilor

Cauze ce ţin de copil

Starea sănătății copilului
Probleme de dezvoltare Demotivare şcolară şi eşec şcolar

16
16
Schimbarea retoricii / semanticii

 Invalid
 Copil cu cerințe
 Handicapat
educaționale speciale
 Copil cu dizabilitate

 Defectologie  Educație incluzivă

 Educație corecțională

17
Cerinţe Educaționale Speciale (CES)?
CES - totalitatea dificultăţilor de
învăţare, care complică, îngreuiază
adaptarea şcolară şi socială a
copilului

18
Clasificarea CES
UNESCO(1995):
- tulburări emoţionale (afective) şi de comportament;
- tulburări de limbaj;
- dificultăţi de învăţare;
- întârziere/deficienţă mintală/intelectuală/ dificultăţi
severe de învăţare;
- deficienţe fizice/neuromotorii;
- deficienţe de văz;
- deficienţe de auz
- copii care cresc în medii defavorizate;
- copii ce aparţin unor grupări etnice
minoritare;
Alte situații
- copii ai străzii;
- copii bolnavi de SIDA;
- copii cu comportament deviant

19
Identificarea copiilor cu CES
Din perspectivă Din perspectivă
socială: educațională:
• Familia • Instituția preșcolară
• Asistentul • Învățătoarea
social • Psihologul școlar
• Rudele • Dirigintele
• Cadrele didactice

Din perspectivă medicală:

• Medicul de familie
• Medicul pediatru
• Medicul specialist (pe domenii)

! Principiul identificării și intervenției

timpurii

20
! Este greșit să apreciem inteligența copiilor numai după rezultatele
şcolare.

 Thomas Edison, important inventator și om de

afaceri american era considerat un elev mediocru.
 Albert Einstein, autorul teoriei relativității, nu a vorbit până
 la trei ani, dând, impresia că este retardat mintal.
Datorită dificultății de a se adapta la școală, profesorii
 l-au considerat un copil- problemă, îndărătnic și diferit,
care nu vrea să învețe. (Sindromul Einstein, identificat cu
sindromul Asperger, în care micii pacienți, deși au tulburări de vorbire, de
comportament și de integrare socială, sunt adevărate genii).

  Există aspecte ale inteligenței care nu se pot măsura prin abilitatea cu care
manevrăm simbolurile grafice sau verbale care alcătuiesc testele școlare.
 
21
 Forme de incluziune

TOTALĂ PARȚIALĂ OCAZIONALĂ

Frecventarea Frecventarea
tuturor doar a unor Participarea doar
disciplinelor discipline, în la activităţi de
şcolare, pe funcţie de socializare,
întreaga durată a capacitatea de extradidactice
lecţiilor participare

FLEXIBILITATE, MOBILITATE

22
Modele de incluziune :
Educaţie în comun în şcoala de masă.
Este un obiectiv complex, care necesită o pregătire
minuţioasă atât a familiei şi copilului, cât şi a corpului
didactic, contingentului de elevi şi părinţii din şcoala
integratoare. Doar pentru o mică parte din copiii cu
CES instruirea în şcoala de
masă poate fi mai eficientă
decât instruirea în instituţia
specială.
Clase speciale în şcoala de masă
Elevii cu CES sunt instruiţi după programe
speciale, dar sunt acceptaţi ca membri cu drepturi
depline ai colectivităţii şcolare şi participă la
diverse activităţi extracurriculare de rând cu elevii
fără deficienţe.
Clase de recuperare a copiilor cu
dificienţe.
Are loc, pe de o parte,
instruirea diferenţiată
a copiilor în şcoala
specială, iar pe de altă

parte instruirea lor în

clasă de reabilitare în
condiţiile şcolii generale .
Clase cu instruire compensator –
terapeutică.
Acestea sunt destinate copiilor din grupele de risc
care, deşi nu au devieri de dezvoltare, atestă un
nivel redus de maturitate şcolară, soldat cu
dificultăţi de învăţare şi socializare.
Plan educațional individualizat

PEI – standard educațional, aprobat de

Consiliul Național pentru Curriculum la
24 noiembrie 2011,
(decizie validată prin Ordinul ME nr. 952 din
06.12.2011)

27
Echipa PEI
cadrul didactic de sprijin (dacă este);
dirigintele clasei;
profesorii la clasă;
psihologul;
logopedul;
profesorul itinerant( activează în mai multe şcoli)

Componența nominală a echipei PEI se aprobă

! prin ordinul directorului instituției de învățămînt

28
Caracteristici-cheie PEI
liz at
i dua
div
i n il
o p
p ec
t
tra
cen

PEI incluziv

coor
dona
t
acce
si bil

29
Cine participă la educația incluzivă?

Toți copiii, indiferent de starea lor de

sănătate și/sau situația lor socială

Cadrele didactice Părinții

Autoritățile Comunitatea

30
30
Şcoala incluzivă:
•   unitatea de învăţământ în care se
asigură o educaţie pentru toţi copiii;
• reprezintă mijlocul cel mai eficient de
combatere a atitudinilor de discriminare.
Şcoala incluzivă este şcoala care :
  nu selectează și nu exclude;
 este deschisă, tolerantă,  prietenoasă și democratică;
  este naturală prin eterogenitatea ei;
 valorizează toţi elevii;
  se adaptează la diversitatea nevoilor educaţionale şi la
particularităţile de învăţare şi dezvoltare;
Şcoala incluzivă pune în centrul atenţiei omul ca fiinţă originală,
unică şi irepetabilă. Această perspectivă generează o serie de
întrebări:
        Ce schimbări trebuie să se producă în organizarea şcolii?
        Care sunt conţinuturile educaţionale pe care trebuie să le pună
şcoala la dispoziţia elevilor?
        Ce schimbări trebuie să se producă  în stilul de predare şi la
modul de cooperare între profesori pentru a asigura un învăţământ
de calitate?
       Care este specificul procesului de evaluare în şcoala incluzivă
şi cum trebuie înţeles progresul elevilor?
 Schimbarea școlii
Abordarea
Abordarea incluzivă
tradițională
•Prioritatea o constituie elevii •Toţi elevii sunt consideraţi la fel
„buni“. de importanţi.

•Cei mai buni profesori sunt cei care •Cei mai buni profesori sunt cei
au rezultate bune cu cei mai buni care ii ajuta pe toţi elevii sa
elevi. înregistreze progrese.

•Instituțiile sunt evaluate /apreciate •Instituțiile sunt

după rezultatele obţinute de cei mai evaluate/apreciate după progresul
buni elevi. înregistrat de toţi elevii.

•Părinții sunt doar informați, de •Părinții sunt implicați direct în

regulă public, despre problemele și remedierea problemelor cu care se
insuccesele copilului. confruntă copilul.

•Educația este, în general, problema •Educația devine problema

școlii. tuturor.

34
Concluzii
Rolul și responsabilitățile instituției incluzive rezidă în:

Satisfacerea necesităților educaționale ale tuturor copiilor

Schimbarea de atitudini, comportamente, conținuturi

educaționale, pentru a răspunde diversității copiilor

Aplicarea practicilor nediscriminatorii în procesul de educație

Prevenirea și combaterea excluderii și/sau marginalizării în

educație

Centrarea procesului de educație pe potențialul elevilor, urmărind

dezvoltarea acestuia
35
Provocarea …

Crearea unui mediu şcolar în care toţi

elevii şi profesorii să se simtă confortabil
şi bineveniţi, care să sugereze o cultură
şcolară incluzivă şi care să îi încurajeze pe
părinţi şi pe membrii comunităţii să viziteze
şcoala şi să participe la activităţile
acesteia.
Ce putem face în școala noastră?
 O sută de căi
(traducere şi adaptare după Loris Malaguzzi)

 Copilul are: Şcoala şi cultura -

• O sută de limbaje,  Separă capul de corp .
• O sută de mâini, I se spune copilului
• O sută de gânduri,  Să gândească fără să-şi folosească
• O sută de moduri de a mâinile.
gândi,  Să facă lucrurile fără a gândi.
 Jocul şi vorbirea.  Să asculte
 O sută, mereu o sută de • şi nu să vorbească.
feluri:  Să înțeleagă fără a se bucura.
 De a asculta,
 De a se minuna, I se spune copilului
 Că munca şi jocul,
• De a iubi.
 O sută de jucării - Realitatea şi fantezia,
 Pentru a cânta şi a înţelege. Ştiinţa şi imaginaţia,
 O sută de cuvinte pentru a Cerul şi pământul,
descoperi, Raţiunea şi visul
 O sută de cuvinte pentru a Sunt lucruri
inventa,
 O sută de cuvinte pentru a visa. Care nu merg împreună.
 Copilul are:
 Şi atunci când i se spune
O sută de limbaje
(şi o sută de sute de sute încă). copilului că SUTA nu există,
• Dar... i se fură nouăzeci Copilul răspunde
si nouă. Nu-i adevărat !
Exista ...o sută.
37
 Copii cu dizabilităţi, copii
supradotaţi, copii fără adăpost,
copii din zone izolate sau
Crearea de aparţinând unor grupuri nomade,
oportunităţi reale de copii aparţinând unor minorităţi
obţinere a succesului lingvistice, etnice sau culturale,
în experienţa de copii cu HIV sau aparţinând
învăţare. Cu alte oricăror altor grupuri vulnerabile”
cuvinte, calitatea (Declaraţia de la Salamanca,
educaţiei nu se 1994)
măsoară în termeni
de performanţă,
promovabilitate,
infrastructură, Acel mediu în care sunt
tehnologie şi confort, bineveniţi, protejaţi şi
ci în capacitatea educaţi TOŢI copiii,
sistemului, a şcolii şi indiferent de gen,
a dascălului de a crea caracteristici fizice,
oportunităţi de intelectuale,
învăţare pentru orice economice, lingvistice
copil/elev sau alte caracteristici
În loc de concluzii

Fiecare copil pe care-l instruim

este un OM pe care-l câștigăm !

Victor Hugo

39
BIBLIOGRAFIE:
•  Cristea, S. – “ Fundamentele pedagogice ale reformei învățamântului “, EDP,
București, 1994;
•  Cucoș, C. – “ Pedagogie “, Ed. Polirom, Iași, 
• Dan Potolea, Ioan Neacşu, Romiţă Iucu, Ion Ovidiu Pânişoară- Pregătirea
psihopedagogică, Editura Polirom , Iaşi, 2008
• Gherguţ, Alois – Sinteze de psihopedagogie specială. Ed. Polirom; Iaşi, 2005;
•  Gherguţ, Alois - Educaţie incluzivă şi pedagogia diversităţii, Editura Polirom,
Iaşi, 2016
• ORDIN Nr. 5574 din 7 octombrie 2011 pentru aprobarea Metodologiei
privind organizarea serviciilor de sprijin educaţional pentru copiii, elevii şi
tinerii cu cerinţe educaţionale speciale integraţi în învăţământul de masă;
• ORDIN Nr.1985/Nr.1305/ Nr.5805 din 23.11.2016 privind aprobarea
Metodologiei pentru evaluarea și intervenția integrată în vederea încadrării
copiilor cu dizabilități în grad de handicap, a orientării școlare și
profesionale a copiilor cu cerințe educaționale speciale, precum și în
vederea abilitării și reabilitării copiilor cu dizabilități și/sau cerințe
educaționale speciale;
•  Vrăsmaş . E., Introducere in educaţia cerinţelor speciale, Buc, Credis,
2004;
http://www.asociatia-profesorilor.ro