Sunteți pe pagina 1din 27

Interacțiunea radiațiilor

ionizante cu materia

Masterand: Munteanu Igor


Grupa: IBM – 201M

Conducător:
Dr. Conf. Buzdugan Artur
Radiația

Radiaţia este fenomenul fizic de transmitere la distanţă a


energiei fără a fi nevoie de un mediu purtător.
Fenomen radiativ presupune investigarea mecanismelor şi a
legilor care guvernează:
•a) producerea lor;
•b) propagarea, inclusiv și în vid
•c) absorbţia energiei pe care o transportă
Clasificare

După natura lor, radiaţiile pot fi:


corpusculare şi electromagnetice

Radiaţiile corpusculare sunt compuse din particule de


substanţă având o anumită energie cinetică.
Ele pot fi subdivizate în funcţie de sarcina şi masa
particulelor transportoare ale energiei, conform schemei
urmatoare:
Radiatii electromagnetice

• Radiaţiile electromagnetice sunt emise şi absorbite în natură


sub formă de cuante (fotoni). Fotonii sunt particule fără masă
de repaus, ce transportă, fiecare, o cantitate de energie ce
poate fi calculată cu expresia E = hν unde h = constanta lui
Planck (6,625.10–34 Js), iar ν = frecvenţa radiaţiilor.
• Masa lor de mişcare, m, se leagă de energie prin formula lui
Einstein: E = mc2, c - fiind viteza luminii în vid.
• Energia lor se exprimă în electron-Volţi: 1eV = 1,6.10 J .
–19

• Spectrul radiaţiilor electromagnetice este extrem de extins. În


funcţie de lungimile lor de undă în vid ( λ= c/ ν), acesta se
poate reprezenta în schema urmatoare:
Spectrul radiaţiilor electromagnetice
Clasificare în funcție de energia transportată
• În funcţie de energia transportată, radiaţiile se clasifică în:
radiaţii neionizante şi radiaţii ionizante.
• Distincţia dintre aceste este convenţională, şi este legată de efectele asupra
materiei. Dacă se iau în considerare energiile de ionizare ale principalilor
atomi ce compun materia vie (H, C, N şi O), pot fi considerate ionizante
radiaţiile ce transportă energie mai mare de 13,6 eV / particulă, ceea ce
corespunde, în cazul radiaţiilor electromagnetice, la o lungime de undă λ < 100
nm.
• Pe de altă parte, anumite macromolecule biologice pot fi ionizate la energii ce
depăşesc 5 eV, lungimea de undă corespunzătoare fiind λ < 200 nm.

• Pentru simplificare, când este vorba de radiaţiile electromagnetice, se consideră


ionizante radiaţiile din domeniile X şi Gamma, şi neionizante cele din
domeniile radio, microunde, IR, VIS şi UV.
• Radiaţiile corpusculare au importanţă biologică numai prin efectele lor
ionizante.
Raze X
Producere, proprietăți, importanță medicală
Radiațiile X – generalități
• Sunt radiatii electromagnetice penetrante, cu lungime de
undă mai scurtă decît a luminii și rezultă prin bombardarea
unei ținte de tungsten cu electroni de mare viteză .
• Au fost descoperite întâmplător in anul 1895 de fizicianul
german Wilhem Conrad Roentgen, în timp ce facea
experimente de descărcări electrice în tuburi vidate,
respectiv el a observat că din locul unde razele catodice
cădeau pe sticla tubului, răzbeau în exterior raze cu
însușiri deosebite; aceste raze străbăteau corpurile și
imprimau placuțele fotografice.
• El le-a numit raze X deoarece natura lor era necunoscută.
Ulterior au fost numite raze (radiatii) Roentgen, în cinstea
fizicianului care le-a descoperit.
Natura radiațiilor X
• Radiatiile X sunt radiatii electromagnetice cu o putere de penetrare
indirect proportionala cu lungimea de unda. Cu cat lungimea de unda
este mai mica, cu atat puterea de penetrare este mai mare. Razele mai
lungi, apropiate de banda razelor ultraviolete sunt cunoscute sub
denumirea de radiatii moi. Razele mai scurte , apropiate de radiatiile
gama, se numesc raze x dure.
• Radiatiile X se produc atunci cand electronii cu viteza mare lovesc o
tinta metalică . O mare parte din energia electronilor se transforma in
caldura iar restul se transforma in raze x, producand modificari in
atomii tintei, ca rezultat al impactului. Radiatia emisa nu este
monocromatica ci este compusa dintr-o gama larga de lungimi de unda.
Tubul de raze X
Tubul de raze X
- Filament incalzit pana la incandescenta.

- Electronii emisi de filament sunt


accelerati de cîmpul electric dintre catod
(filamentul insusi) și anod (anticatod).
- Energia cinetica a electronilor accelerati
este E= e * U
- In urma ciocnirii electronilor cu
anticatodul iau nastere radiatiile X.
Exista două mecanisme diferite de interactiune : unul duce la producerea
radiatiei de frînare, celalalt la emisia radiației caracteristice.
Radiatia X de frînare
Electronii cu viteza mare pot trece usor
prin invelisul electronic ei sunt franati in
campul electric al nucleului, emitand
fotoni. Acest fenomen este caracterizat de
o distributie continua a radiatiei care este
mai intensa si deplasata spre frecvente mai
mari cu cat energia electronilor este mai
mare.
Datele din grafic corespund unei tinte de
tunngsten bombardată cu electroni de
diferite energii.
Energia maximă a radiației corespunde cu
lungimea de undă minimă:

hc
h max   eU
min

hc
min 
eU
Radiația X de frânare

• Pe masura ce crește tensiunea de accelerare, limita spectrului


continuu se deplasează spre lungimi de undă mai mici.
• Limita spectrului continuu și forma lui nu depind de natura
elementului anticatodului, ci numai de tensiunea de accelerare.
Radiația X caracteristică
• Radiatia X caracteristica este emisă
atunci cand electronii cu energie cinetică
mare pot ioniza atomii anticatodului
scoțând un electron de pe un nivel interior
[K, n=1]. Electronii rămași tind să se
rearanjeze pentru a aduce atomul in stare
de eneregie minima.
• Exemplu- radiatia emisă în urma tranziției
de pe nivelul n=2 pe n=1 se numesc raze
K alfa, iar cele de pe n=3 se numesc K
beta, s.am.d.
• Fotonii emisi au astfel o energie bine
determinata.
• Legea lui Moseley:

 1 1 
 k ,n  R(Z   )  2  2 
2 R= constanta lui Rydberg, Z=nr.atomic al
n k  elementului emitator, σ= constanta de
ecranare, n si k numere cuantice principale.
Radiația X

• Spectru de linii, frecvența depinde de elementul emițător


(prin numarul atomic Z).
• Față de spectrul radiatiilor X de frânare, radiația X
caracteristică are frecvențe mai mari și spectrul este mai
simplu, având mai puține linii.
• Aceasta proprietate este utilizată ca o metodă de analiză
chimică, pentru identificarea unor elemente în cercetare.
Proprietațile razelor X

Radiațiille X impresează suportul fotografic, ca si lumina.


Absorbtia radiatiilor depinde de densitatea si de greutatea atomică.
Cu cat greutatea atomică este mai mică, materialul este mai ușor
patruns de razele X.
Cînd corpul uman este expus la radiații X, oasele, cu greutate
atomică mai mare decât carnea, absorb în mai mare masură
radiațiile și apar umbre mai pronuntate pe film.
Radiațiile cu neutroni se folosesc în anumite tipuri de radioagrafii,
cu rezultate total opuse: părțile întunecate de pe film sunt cele mai
usoare.
Proprietațile razelor X

• Radiatiile X provoaca fluorescența anumitor materiale, cum ar fi platino-cianidul de


bariu si sulfura de zinc. Daca filmul fotografic este inlocuit cu un ecran tratat cu un
asemenea material, structura obiectelor opace poate fi observata direct. Aceasta
tehnica se numeste fluoroscopie.

• Alta caracteristică importantă este puterea de ionizare, care depinde de lungimea de


undă. Capacitatea razelor X monocromatice de a ioniza, este direct proportională cu
energia lor. Aceasta proprietate ne oferă o metoda de masurare a energiei razelor X.
Când razele X trec printr-o cameră de ionizare, se produce un curent electric
proporțional cu energia fasciculului incidental. De asemenea, datorită capacitații de
ionizare, razele X pot fi vazute intr-un nor atmosferic.

• Alte proprietati: difractia, efectul fotoelectric, efectul Compton si altele.


Radiații corpusculare

•  Radiația ionizantă corpusculară este emisă de nuclee radioactive.


•      Pentru a o putea intelege, este util sa cunoastem structura atomului.
Un atom se compune dintr-un nucleu (incarcat pozitiv) in jurul caruia
orbiteaza electroni (incarcati negativ - ).
     In mod normal, numarul sarcinilor pozitive din nucleu (protoni) este
egal cu numarul electronilor din jurul nucleului si atomul este neutru
din punct de vedere electric.
•       Daca un electron este expulzat de pe orbita atomului, rezultă un
electron negativ liber si un ion incarcat pozitiv. Radiatia ionizanta este
radiatia care are suficienta energie pentru ca in urma interactiei sale cu
un atom sa poata expulza un electron de pe orbita atomului, formand
ioni; de aici si numele sau.
• In nucleul atomului se gasesc neutroni si protoni. Toti atomii
aceluiasi element au acelasi numar de protoni ; numarul de
neutroni poate insa diferi.
• Atomii aceluiasi element care au un numar diferit de
neutroni se numesc izotopi. In unii atomi, nucleul este
instabil ; asta inseamna ca el are un exces de energie. Acestia
sunt atomii radioactivi. Ei elibereaza surplusul de energie prin
dezintegrare.
• Dupa eliberarea intregului surplus de energie, atomii devin
stabili si nu mai sunt radioactivi. Timpul necesar pentru
dezintegrarea unei jumatati dintr-o proba de substanta
radioactiva se numeste timp de injumatatire.
Timpul de injumătățire diferă semnificativ de la un izotop la altul, variind de

la o fracțiune de secundă până la miliarde de ani.


Tipuri de radiație ionizantă corpusculară

Exista trei tipuri importante de radiatie ionizanta:


I. Radiatia Alfa.
Particulele Alfa se compun din doi neutroni (fară sarcină
electrică) și doi protoni (încărcați pozitiv). Cand particulele alfa
traverseaza un material solid, ele interacționează cu mulți atomi pe
o distanta foarte mică.
Dau naștere la ioni și își consumă toată energia pe acea
distanță scurtă. Cele mai multe particule alfa își vor consuma
întreaga energie la traversarea unei simple foi de hartie. Principalul
efect asupra sănătății corelat cu particulele alfa apare cand
materialele alfa-emitatoare sunt ingerate sau inhalate iar energia
particulelor alfa afecteaza tesuturile interne, cum ar fi plămânii. 
Radiația beta

• Particula Beta este un electron liber. El penetrează


materialul solid pe o distanță mai mare decât particula alfa.
Efectele asupra sănătății asociate particulelor beta se
manifestă în principal atunci cand materialele beta-
emițătoare sunt ingerate sau inhalate.
Radiația gama
• Radiatia gama (raze gama)  se prezinta sub formă de
unde electromagnetice sau fotoni emiși din nucleul unui
atom. Ei pot traversa complet corpul uman, putand fi
oprite doar de un perete de beton sau de o placa de plumb
groasa de 15 cm sau mai mult.
• Radiatia gama este oprita de: apa, beton si, in special, de
materiale dense, cum ar fi uraniul si plumbul, care sunt
folosite ca protectie impotriva expunerii la acest tip de
radiație.

Puterea penetrantă a radiațiilor


De unde provine radiația ionizantă?
• Suntem permanent expusi la un nivel scazut de radiatie ionizanta din surse
naturale:
•  radiatie cosmica - particulele de energie inalta si razele gamma
bombardeaza Pamantul. Atmosfera planetei actioneaza ca un scut, absorbind o
mare parte din energia radiatiei cosmice. Din acest motiv, cei care locuiesc
aproape de nivelul marii sunt expusi la o daza de radiatii cosmice mai mica
decat cei care locuiesc la munte.   
• radiatie terestra – se datoreaza materialelor radioactive care exista in roci si
sol: izotopul radioactiv ai potasiului si produsii de dezintegrare ai uraniului si
toriului;   
• radon – constituie cea mai raspandita radiatie deoarece radonul gazos a existat
dintotdeauna in mediul ambiant. Calea primara prin care el ajunge la noi din
pamant este penetrarea prin fundatia locuintelor.    
• radiatia naturala din interiorul organismelor noastre – purtăm inlauntrul
nostru o sursa de radiatie ionizanta imposibil de evitat : radioizotopii potasiu-
40 si carbon-14. Acesti izotopi patrund in organism prin lantul alimentar si
prin respiratie.
•  Radiatia ionizanta provenind din aceste surse constituie ceea ce numim
radiație de fond.
• In plus, suntem expuși si la o radiatie artificială, provenind din:
  
• expunerea medicală (din radiografiile medicale si dentare cu
raze X, si din tratamentele prin iradiere cu cobalt sau injectii cu
iod radioactiv);   
• diverse alte surse (producerea de energie electrica atat in
instalatiile clasice sat si in cele nucleare, transportul si
depozitarea materialelor nucleare, programele de testare a
armamentului nuclear, cat si din alte activitati umane, cum ar fi
fumatul, arderea gazului pentru incalzire si gatit, utilizarea
fosfaților ca fertilizatori si privitul la televizorul color).
• De mentionat ca mai mult de 80% din expunerea la radiație
ionizantă se datoreaza radiației de fond.
Vă mulțumesc pentru atenție!