Tema IV. Principii de detecției.

Instrumentariu.
Mărimi dozimetrice

. Artur Buzdugan
Profesor Universitar, Dr.h
2020

1
 Cele mai precise metode de detectare și măsurare a radiației se
bazează pe principiul colectării ionilor (metode de
ionizare).Există și multe alte metode cum ar fi:
• Chimică • Calorimetrică (măsurarea energiei
- reacții în emulsii fotografice (prima radiației și activității după efectul
metodă istorică de domeniu caloric, urmare a absorbției
- Modificarea culorii soluțiilor sau radiației (și transformarea în
cristalelor (culoarea e.g. căldură) de substanță
platinicianurii de bariu din verde calorimetrică. Dezavantaj: numai
în galben se folosea ca dozarea pentru activități înalte
razelor X) • Fizice
- Degajarea de gaze - Camera de ionizare
- Depunerea unor coloizi - De scintilații
- Etc - PN joncțiune
- Dezavantaje: numai pentru - -MOS tranzistor…….
activități relativ înalte

2
 Dozimetria
• Dozimetria - știința care • Dozimetria este un
studiază principiile și factor fundamental în
mijloacele de studiul fenomenelor
înregistrare și apreciere biologice produse de
cantitativă a radiațiilor radiaţii.
ionizante
• Dozimetria - știința care
se ocupă cu măsurarea
dozelor

3
• Multe instrumente au fost elaborate pentru detecția radiației
• Sunt bazate pe cunoștințe ale interacțiunii radiației cu materia
 Excitare
 Ionizare, anume
 Particulele încărcate electric cauzează ionizarea direct prin
interacțiunea Coulombică
 Radiația Electromagnetică produce perechi de ioni în materie
 Efectul Fotoelectric
 Împrăștierea Compton
 Producerea perechilor
 Neutronii produc ioni prin mecanisme secundare

4
5
4 metode de detecție a radiației ionizante:
•Ionii colectați generează un semnal
•Amplificarea ionizării pentru obținerea unui semnal mai puternic
•Fluorescența substanței ce a absorbit energie din radiație
•Reacții chimice radiațional induse

Trei tipuri majore de instrumente de detecție:

•Instrumentariu nuclear
•Instrumente portabile pentru studiere și monitorizare a ambiantului
(ariilor)
•Dispozitive personale de monitorizare

6
 Principalele mărimi și
unități de măsură ale
radiațiilor ionizante

e.g Doza absorbită de 25

kGy în apă rezultă în
creșterea temperaturii
apei cu 6 C
Doza absorbită este
funcție de material!!!

7
Unități ale radiației ionizante

 Expunerea: X
• Abilitatea fotonilor de a ioniza aerul

 Kerma: K (acronym de la Kinetic Energy Released in MAtter)

• Raportul dintre suma Energiilor cinetice (dEtr) ale tuturor particulelor
încărcate eliberate de particule fără sarcină per unitate de masă (dm) a
materialului și masa m a acestui material
K = dEtr / dm J/kg - Gray
• Definită pentru radiații ionizante indirecte
 Doza (se referă și la doza absorbită) - mărimea
fundamentală a dozei definită ca D = dE/dm
• Energia absorbită per unitate de masă a mediumului

IAEA
Nuclear Medicine Physics: A Handbook for Teachers and Students – Chapter 1 – Slide 8/101
Definiții, unități de măsură

9
 Doza absorbită medie în țesutul sau organul (T), - DT

DT = ET /mT
 Doza de înregistrare Hp (10) – doza efectivă a unui
lucrător prin sumarea echivalentului de doză personal
măsurat Hp(10) și doza efectivă angajată determinată
retrospectiv pentru persoana de referință din rezultatele
monitorizării individuale a lucrătorului și modelele de calcul
dozimetric și biocinetic de referință ICRP

IAEA
Nuclear Medicine Physics: A Handbook for Teachers and Students – Chapter 1 – Slide 10/101
IAEA
Nuclear Medicine Physics: A Handbook for Teachers and Students – Chapter 1 – Slide 11/101
IAEA
Nuclear Medicine Physics: A Handbook for Teachers and Students – Chapter 1 – Slide 12/101
IAEA
Nuclear Medicine Physics: A Handbook for Teachers and Students – Chapter 1 – Slide 13/101
IAEA
Nuclear Medicine Physics: A Handbook for Teachers and Students – Chapter 1 – Slide 14/101
 Mărimile Doza Echivalentă, Doza Efectivă, Doza
Operațională se măsoară în Sievert (Sv) J/kg

 Denumirea specială pentru unitatea de Doza Absorbită –

Gray 1 Gy = 1 J/kg

IAEA
Nuclear Medicine Physics: A Handbook for Teachers and Students – Chapter 1 – Slide 15/101
 Noțiuni generale
• Detectorii de radiaţii nucleare reprezintă sisteme care pun în
evidenţă existenţa radiaţiilor nucleare şi permit determinarea
calitativă sau cantitativă a unora dintre caracteristicile lor:
numărul de particule nucleare, energia, masa particulelor, etc.
• Detectorul de radiaţii nucleare converteşte particulele incidente
pe suprafaţa sa activă în semnal electric (sarcină sau tensiune) sub
formă de impulsuri.
• Detectorul de radiaţii este format, de regulă, din două părţi
componente:
–corpul de detecţie propriu-zis constă dintr-un mediu în care
radiaţia nucleară produce un efect specific
–sistemul de înregistrare a efectului produs de particulă asigură
amplificarea şi prelucrarea semnalului obţinut

16
• Procesul fundamental al interacţiunii radiaţiilor nucleare cu
materialul detectorului, este dat de faptul că energia implicată
în procesul de interacţiune este mai mare decât energia de
legătură a electronilor din atom şi poate genera schimbări sau
transformări în structura atomilor componenţi ai substanţei.
• Mecanismele care stau la baza interacţiuni radiaţiilor nucleare
cu materia sunt ionizarea şi emisia/conversia luminii
• Particulele încărcate produc ionizare şi scintilaţii iar particulele
care nu au sarcină electrică sunt detectate indirect prin
intermediul particulelor încărcate pe care le produc în
materialul detectorului. Spre exemple:
– - fotonii produc electroni (prin efect fotoelectric extern sau efect
Compton) care la rândul lor produc ionizare
– - neutronii produc reacţii nucleare în care apar particule încărcate ce
produc ionizare

17
Clasificarea detectorilor de radiații
nucleare

18
19
 Detector cu Gaze
• Detectează radiația incidentă prin măsurarea a 2 procese de ionizare:

 Primar: ioni produși direct prin efecte ale radiației

 Secundar: ioni adiționali produși din sau ca cauză a efectelor ionilor primari
o Avalanșa Townsend

• Ionii primari sau secundari produși în mediu gazos sunt separați de efectul
Coulombic și colectați în detector de electrode aflate sub tensiune continuă
 Anod (pozitiv electrod)
 Colectează ionii negativi Semnal
 Catod (negativ electrod)
 Colectează ionii pozitivi e-
e-
O rază Xn e-
e-
e-
e-

e-
Mulți electroni detectați

20
21
 Detector de gaze: Componente
• Camera cilindrică cu gaze
– Aer
– P-10 gaz amestec (10% metane, 90% argon)
– Helium
– Neon
• Anod (+): Un fir în centrul cilindrului (camerei)
• Cathode (-):Peretele camerei (distanța anod-catod 3-6 cm)
• Principii operare:
• Aplicare tensiune
• Radiația incidentă (α, β, sau γ) intră în cameră și ionizează gazul
• Ionii (+/-) sunt separați și migrează spre electrodul respectiv
• Curentul obținut este raportat la nivelul radiației

22
23
Voltajul (semnalul la ieșire) este prea mic ce conduce la
sistem de înregistrare complicat
Ionii pot recombina pe parcurs….
Sursa alimentară autonomă:
Toți ionii primari sunt colectați
Voltaj mărit
Camera devine inundată de ioni datorită ionizărilor
secundare cauzate de ionii primari de mare energie
Curentul de ieșire nu mai este proporțional nr de ioni
primari
Evenimentele de radiație nu mai pot fi măsurate
exhaustiv, deoarece avalanșa este stimulată și de
tensiunea de intrare

24
 100
1013
Pulse Height

1
Recombination
Region

Ionization Region 2

Proportional
Region
3

 _____
- _____
 _____

Voltage
4

Limited Proportional
Region
detector response.

Geiger-Mueller Region
, ,  each produce the same
Cele 6 regiuni ale caracteristicii

25

Continuous Discharge
6

Region
 7 regiuni ale caracteristicii
• 1. Recombinare
• Tensiunea aplicată prea mică
• Recombinarea are loc
• Semnalul electric prea slab

2. Regiunea camerei de ionizare

(aka Saturation Region)
• Voltaj înalt, suficient de prevenire a recombinației
– Toți ionii primari generați sunt colectați de electrode
• Voltaj insuficient de prevenire a ionizării secundare
• Voltajul în această regiune – voltaj de saturație
• Cu creșterea voltajului la radiația incidentă constantă – curentul de ieșire este
constant (curent de saturație)

26
 • 3.Contor proporțional
• Amplificarea (multiplicarea) în gaz are loc
– Voltaj crescând cauzează energia mărită a (nivelelor)
ionilor primari
– Are loc ionizarea secundară
– Crește nr total de ioni colectați la electrode
• Curentul de ieșire mărit este proporțional ionilor
primari prin un coeficient de proporționalitate
(aka gas multiplication factor)
– este funcție de geometria detectorului, proprietățile
gazului din detector și proprietățile tipului de iradiere

27
 4. Regiunea proporțională limitată
•Sarcinile colectate devin independente de nr
ionilor primari
•Ionizarea secundară progresează spre
fotoionizare (fotoelectric efect)
•Constanta de proporționalitate anterioară nu
mai este relevantă
•Este regim nefolosit în detectoare de radiații

28
 5. Regiunea (Contor) Geiger-Mueller (GM)
•Orice tip de radiație ionizantă este suficient de a produce ioni primari și
ionizarea completă a gazului
•După evenimentul inițial de ionizare completă a gazului, detectorul
devine un timp insensibil (timpul de moarte)me)
– Ionii primari negativi eliberează tubul deoarece (în special
electronii) au ajuns la anod mai repede ca cei pozitivi la catod.
– Fotoionizarea cauzează efectul înconjurării anodului de nor
din ioni secundari pozitivi
– Norul “ecranează” anodul, astfel nu mai avem posibilitatea
de colectare a ionilor secundari negativi
– Detectorul efectiv este deconectat
– Detectorul se regenerează când ionii pozitivi vor migra total spre catod
•Timpul mort limitează nr de evenimete radiaționale detectate în timp.
De regulă, acest timp mort durează 100-500 μs

29
 • 6. Descărcare
• Câmpul electric este așa de puternic, căci nu mai
este necesar ă radiația incidentă pentru ionizarea
completă a gazului
• Câmpul electric cauzează personal deja propagarea
ionizării secundare
• Are loc avalanșa complet
• Nu este practic posibil de detectat radiația
ionizantă

30
• Contorul G-M (regiunea G-M ) - cel mai frecvent utilizat
instrument de detectare din cauza versatilității
– Poate detecta și discerne între toate tipurile de radiații pe
întregul spectru de energie
– Forma cilindrică asigură cel mai puternic câmp electric și curent
de ieșire pentru o anumită tensiune de operare
• Cele mai frecvente detectoare funcționează în regiunile
caracteristicii: camerele de ionizare, proporționale și Geiger-
Mueller
• Niciun detector nu funcționează numai în regiuni de recombinare,
limitată proporțional sau continuu.

31
32
33
 Tipuri detectori Geiger Mueller
• Unele detectează numai Gama radiații
(necesită carcasă solidă)
• Unele detectează Alfa, Beta, Gama
– alfa, beta radiații: treckul mic parcurs
– Nu pot penetra carcasa detectorului
• Fereastra din Mylar permite radiației alfa și beta să intre în
detector
• Radiația alfa și beta pot fi detectate separat, utilizând ferestre
diferite și filtre de diferite grosimi
• Protecția este pusă peste fereastră pentru a detecta raze
gama, astfel sunt blocate razele beta și alfa radiația
34
 G-M
• Contoarele GM sunt sensibile pentru nivele mici
da radiații (alfa, beta, gama)
• Citto: mR/oră indicate de CM contor este tot
timpul mai mica ca valoarea adevărată,
deoarece o parte din energia joasă este
absorbită de fereastră.
• GM este f. bun pentru detecție, dar nu pentru
măsurarea dozei. Pentru doza absorbită trebuie
calibrat cu sursă calibrată gama.
 Contor Geiger-Mueller
Avantaje Dezavantaje
• Nici o configurare a unui
• Sensibilitatea înaltă:
detector nu poate face
detectează câmpuri de diferența între α, β, γ
radiații joase • Nici o cuantizare energetică
• Amplificatorul • Întregul volum de gaz ionizat
electronic este simplu • Magnitudinea pulsului
• Izolare minimă necesită rezultant prelungește
detectorului "timp mort
pentru micșorarea
• Utilizarea limitată în câmpurile
interferențelor de radiații extreme (> 40 R / h)

ui36
 Camere segmentate

Exemplu cameră segmentată

 729 de camere de ionizare
 Volumul fiecărei: 5 mm x 5 mm x 4 mm
 Calibrată în termeni de doză absorbită
 Software comercializat disponibil

37
38
39
40
41
42
Detector cu scintilații
• Detectează radiația prin inducerea luminiscenței
– Absorptia energiei de substanță cu emisie ulterioară a radiației vizibile
(a fotonilor)

• Radiația incidentă interacționează cu materialul scintilator

• Electronii din material sunt excitați
• Radiația EM emisă în diapazon vizibil

Materiale scintilatoare
• Cristale Anthracen
• Cristale Sodium iodide
• Cristale Lithium iodide
• Praf (pudra) Zinc sulfide
• Lithium iodide, boron, și cadmium se utilizează pentru detectarea neutronilor

43
•
6 faze
A. În scintilator
de detecție scintilatorie
• 1. excitarea ca rezultat a absorbției radiației
• 2. emisia de fotoni de lumină ca rezultat a de-excitării
• 3. Tranzitul luminii către fotocatodul din fotomultiplicator
• B. În Fotomultiplicator:
• 4. Producerea de fotoelectroni în fotocatod
• 5.Multiplicarea fotoelectronilor
• C. În afara Scintilatorului și fotomultiplicatorului
• 6. conversiasemnalului de ieșire de la detector în alt semnal necesar

44
Materiale pentru scintilator
• Anthracene crystals
• Sodium iodide crystals
• Lithium iodide crystals
• Zinc sulfide powder

• Lithium iodide, boron, și cadmium pot fi

folosite la detecția neutronilor

45
 Fotocatodul
• Materiale fotosensibile ce absorb fotonii și emit
fotoelectroni
• Antimony-Cesium – emite un electron la fiecare 10
fotoni absorbiți

46
 Tubul Fotomultiplicatorului:
Dinode
• Dacă tubul are 10 dinode – amplificarea va fi 106

• Tuburile tipice au 6-14 dinode

47
 Detectori cu Semiconductori
• Interacţiunea unei radiaţii nucleare cu semiconductorul, generează
electroni în banda de conducţie şi goluri în banda de valenţă care vor fi
colectaţi şi transformaţi în semnal ca urmare a scăderii rezistivitaţii
joncţiunii.
• În funcţie de numărul de perechi de sarcină formate (care sunt
dependente de energia radiaţiei), avem intensităţi diferite ale impulsurilor
înregistrate.
• Purtătorii de sarcină colectaţi, prin aplicarea unei diferenţe de potenţial,
formează un puls a cărui amplitudine este proporţională cu energia
particulelor nucleare înregistrate.
• Datorită rezoluţiei energetice foarte bune, detectorii cu SC înlocuiesc
treptat ceilalţi detectori în cercetările de fizică nucleară.
• Beneficii: fluctuații f.mici a semnalului la ieșire pentru tipuldat de radiații;
este foarte rapid în răspuns

48
49
50
 Detectori cu SC
• Pros
• Răspuns rapid
– Din cauza mobilității înalte ale electronilor și golurilor
• Fluctuații mici la ieșirea semnalului la energia dată a incidenței
• Energie relativ mică necesară generării perechilor
• La energia dată se produc de 108-10 ori mai multe sarcini ca în
ionizarea gazului
• Dependența liniară a sarcinilor colecate de energia radiației
• Cons
• Foarte sensitivi la T ………..
• Ieșirea după fotomultiplicator este foarte slabă
• Necesită amplificare ulterioară a semnalului în circuite externe
51
 Detectori pe baza efectului
fotoelectric
• Fotoni cu energii mici
• Ejectarea a unui singur electron din atom
• Ee = Eo – energia de legătură

52
 Sisteme dozimetrice MOSFET

 Un dozimetru MOSFET este un tranzistor cu Efect de

câmp - Metal-Oxide Semiconductor.

Principiul fizic:
 Radiațiile ionizante generează purtători de sarcină în oxidul Si.
 Sarcinile încărcate se deplasează spre substratul de siliciu unde
acestea sunt prinse.
 Acest lucru conduce la o acumulare de sarcină ce cauzează o
schimbare în tensiunea de prag între poartă și substratul de
siliciu.

53
 Sisteme dozimetrice MOSFET

Principiul măsurare:
Dozimetre MOSFET sunt bazate pe măsurarea tensiunea
de prag, care este o funcție liniară de doza absorbită.
Doza integrată poate fi măsurată în timpul sau după
iradiere.
Caracteristici:
 MOSFET necesită o conexiune la o tensiune de polarizare în
timpul iradierii.
 Au o durată de viață limitată.
 Semnalul măsurat depinde de istoria dozimetrului MOSFET.

54
 Sisteme dozimetrice MOSFET
Avantaje:
MOSFETs sunt mici.
mici
Deși au un răspuns
dependent privind
calitatea radiatii, ei nu au
nevoie de un corecție
energie pentru fluxuri
megavoltaj.
În timpul durate de viata
specificată acestea
păstrează o liniaritate
adecvată.
 MOSFETs expun numai
o mică anizotropie
axială (± 2% pentru
360º).
Dezavantaje:
 MOSFETs sunt sensibile
la sarcini în tensiunea
de polarizare în timpul
iradiere (trebuie să fie
stabil).
 La fel ca diodele,
prezintă o dependență
de temperatură.
temperatură
55
 Sisteme Detecție
• Principalele 2 componente:
• Detectorul
– Gas-filled, scintillație, sau cu SC
• Mijloace de măsurări
• Convertoare ale semnalului detectroului în semnal necesat operatorului
• Categoriile sistemului de detecție după semnalul de ieșire:
• De impuls (Pulse-type output)
• Performanță la nivel mediu (Mean-level output)
• Categoriile sistemului de detecție conform aplicației:
• Instrumentariu nuclear
• Instrumentariu portabil pentru măsurări și monitorizarea ariilor
• Dozimetre personale

56
 Sisteme detecție: Tip de Ieșire
• Pulse-Type Output:
• records a series of individual
signals (pulses) separated or
“resolved” over time
• each pulse represents a
separate radiation event
within the detector
• “Frisker”-type survey
instruments found near any
contaminated area access
point
• Mean-Level Output:
• radiation events occurring at
a high rate prevent resolution
into individual pulses
• thus events are averaged over
time, and recorded as a
“rate”, “level” or “total” over
time
• Reactor power level
instrumentation uses this
type of detection system, due
to high neutron flux
57
 Camera cu ceață
• Camera cu ceaţă, cunoscută şi sub numele de cameră Wilson, este
utilizată pentru detecţia particulelor de radiaţie ionizantă.
• În cea mai elementară formă, o cameră cu ceaţă este un mediu sigilat
care conţine vapori de apă sau alcool, superrăciţi, suprasaturaţi. Când o
particulă alfa sau o particulă beta interacţionează cu vaporii, îi ionizează.
Ionii rezultaţi se comportă ca nuclei de condensare, în jurul căreia se va
forma ceaţă (deoarece amestecul este în pragul condensului).
• Energiile mari ale particulelor alfa şi beta înseamnă că rămâne o urmă,
datorită faptului că se produc mulţi ioni de-a lungul căii particulei
încărcate electric. Aceste urme au forme distincte (de
• exemplu, urma unei particule alfa este largă şi dreaptă, iar cea a unui
electron este mai îngustă şi prezintă semne de deviere). Când seaplică un
câmp magnetic vertical, particulele încărcate pozitiv şi
• negativ vor avea traiectorii curbate în direcţii opuse.

58
Traiectoriile particulelor încărcate apar în
camera cu ceaţă sub forma unor urme vizibile la
o iluminare laterală şi pot fi fotografiate.
Traiectoriile particulelor alfa apar în majoritatea
cazurilor practic rectilinii (figura alăturată).
 Traiectoriile se caracterizează prin grosimea
şi continuitatea lor, care se datorează puternicei
ionizări specifice, adică a numărului mare de
perechi de ioni formaţi pe unitate de lungime de
drum.
 Pe fotografii mărite se pot vedea amănunte
importante: multe traiectorii se pot termina
printr-o cotitura brusca (“cârlig”), în alte
cazuri se văd deviaţii sub unghi mic în puncte
mai mult sau mai puţin depărtate de capătul
traiectoriei.

Foarte rar, unghiul de deviaţie este

mai mare; mai rar, încă, traiectoria se termină
printr-o furcă
59
 Camera cu bule
• O cameră cu bule este un vas umplut cu un lichid transparent supraîncălzit
(cel mai adesea hidrogen lichid) folosit pentru a detecta particule încărcate
electric care se deplasează prin el.
• A fost inventat în 1952 de Donald Glaser, pentru care acesta a primit în 1960
Premiul Nobel pentru fizică.
• Camera cu bule este similară camerei cu ceaţă în aplicaţii şi principiul de
bază. În mod normal este realizată prin umplerea unui cilindru mare cu un
lichid încălzit până aproape de punctul său de fierbere.
• În timp ce particulele intră în cameră, un piston îi reduce brusc presiunea, iar
lichidul intră într-o fază de supraîncălzire, metastabilă.
• Particulele încărcate creează o urmă de ionizare în jurul căreia lichidul se
evaporă, formând bule microscopice.
• Densitatea bulelor în jurul unei urme este proporţională cu cantitatea de
energie pierdută de particulă.

60
Bulele cresc în mărime cu cât camera îşi creşte volumul,
până devin destul de mari pentru a fi văzute sau foto.
Câteva camere foto sunt montate în jurul ei, furnizând
o imagine tridimensională a experimentului. Au fost folosite camere cu bule cu
rezoluţii până la câţiva micrometrii.
Întreaga cameră este supusă unui câmp magnetic constant, ceea ce determină
particulele încărcate să se deplaseze în spirală, cu raza determinată de raportul
sarcină-masă. Dat fiind că pentru toate particulele subatomice încărcate
electric şi cu viaţă lungă, sarcina lor este cea a unui electron, iar raza de
curbură este astfel proporţională cu impulsul.
În fotografia următoare se văd traseele unor particule în camera cu bule.
Camera cu bule e plasata într-un câmp magnetic omogen şi perpendicular pe
figură, astfel încât traiectoriile apar curbate ca urmare a forţei Lorentz ce
acţionează asupra lor.
Traseele care parcurg camera orizontal şi sunt puţin curbate în sus, aparţin
unui fascicul de protoni.

61
62
63
 Dozimetrie cu film: Film pentru radiografiere

Filmul radiografic de raze X îndeplinește funcții

importante, de exemplu, în:

64
Aplicațiile tipice ale unui film radiografic la radioterapie:
Masuratori doză calitative și cantitative (inclusiv
dozimetrie fascicul de electroni)
Controlul calității în masini de radioterapie
 congruență de cîmpuri de lumină și de radiații
 determinarea poziției unei axe colimator
 profilul doză la adâncime în fantomă
 așa numitul test-stea (star-test )
Verificarea tehnicilor de tratare în diferite fantome
Imagistica portal.
Aspect important:
Filmul are, de asemenea, o proprietate de arhivare

65
Principii:
•Un strat subțire de bază din plastic (200 μm), este acoperit
cu o emulsie sensibilă de AgBr-cristale în gelatină (10 - 20
μm).

66
Principii (cont.):
În timpul iradierii, următoarea reacție este cauzată
(simplificat):
• AgBr este ionizat
• Ionii Ag+ sunt reduse la Ag: Ag+ + e- → Ag
• Argintul elementar este negru și produce o așa-
numită imagine latentă.
În timpul developării, alți ioni de argint (încă ne reduşi)
sunt acum de asemenea, reduşi în prezența atomilor de
argint.
Aceasta înseamnă:
Dacă un atom de argint într-un cristal de bromură de
argint este redus, toţi atomii de argint în acest cristal
vor fi reduşi în timpul developări.
Restul bromură de argint (in cele reale nedevelopate)
este spălat (eliminat) din film în timpul procesului de fixare.
67
o Transmisia luminii este o funcție a opacității de film și se
măsoară în termeni de densitate optică (OD) cu
dispozitive numite de masurare a densitatii
(densitometre).
o OD este definit ca fiind o funcție de doză,

unde
I0 este intensitatea luminii inițială.
I este intensitatea transmisă prin filmul.
o Filmul oferă o rezoluție spațială 2-D excelentă și, într-o
singură expunere, oferă informații despre distribuirea
spațială de radiații în zona de interes sau atenuare de
radiații de către obiectele cercetate.

68
Principiul de funcționare a unui simplu densitometru de
film

Cititorii DO includ densitometre de film, densitometre cu

laser și scanere de film automate.

69
 Răspunsul filmului depinde de mai mulți parametri, care
sunt dificil de controlat.
 Prelucrare consecventă a filmului este o provocare
deosebită.
 Diapazonul de doze utile de film este limitat și dependența
energie se pronunță pentru fotoni de energie mai mici.
 De obicei, filmul este folosit pentru dozimetria calitativă,
dar cu o calibrare corectă, utilizarea și analiză atentă filmul
poate, de asemenea, fi folosit pentru evaluarea dozei.
 Diferite tipuri de pelicule sunt disponibile pentru activităţi
în radioterapie
 pentru verificare dimensiune cîmp: filme expunere directă non-
screen
 cu simulatoare: filme ecran de fosfor
 în imagistica portal: filme ecran metalic

70
 Relația Doza - OD
În mod ideal, relația dintre doză și OD ar trebui să fie
liniară.
Unele emulsii sunt liniare, unele sunt liniare pe o gamă
doza limitată, iar altele sunt non-lineare.
Pentru fiecare film, doza în dependenţă de OD
(cunoscută sub numele de curba sensitometrică sau ca
caracteristică sau curba H&D, în onoarea de Hurter și
Driffield) trebuie, prin urmare, stabilită înainte de al utiliza
pentru dozimetrie.

71
 Parametrii de filme radiografice bazate pe curba H&D
Gama: panta părţii liniare.
Latitudinea (lăţimea):
Gama de expunere
care se încadrează în
partea liniară
Viteză: expunere necesară
pentru a produce o
valoare OD> 1 peste
ceață
Ceaţa: OD de film
neexpuse

72
Filmul radiochromic este un nou tip de peliculă foarte
potrivit pentru dozimetrie în radioterapie
Acest tip de film este auto-developator,
elopator care nu necesită
 nici dezvelopator
 nici fixator
Principiul: film radiochromic conține un colorant special
care este polimerizat și dezvoltă o culoare albastră după
expunerea la radiații.
La fel ca la filmul radiografic, la cel radiochromic reacția la
diferite doze este determinată cu un densitometru adecvat.

73
 Peliculă radiochromică

Exemplu: (Testul QA de poziționare țintă la Gamma Knife):

Culoarea albastră produsă
de radiații concentrate
într-un Gamma Knife

74
 Tipul de film radiochromic cel mai frecvent utilizat este
filmul GafChromic.
GafChromic Este un film incolor, aproape
echivalent după compoziție cu un țesut (9,0% hidrogen,
60,6% carbon, 11,2% azot și 19,2% oxigen).
 Datele privind diferite caracteristici ale filmelor
GafChromic (de exemplu, sensibilitate, liniaritate,
uniformitate, reproductibilitate, post-stabilitate iradiere,
etc.) sunt disponibile în literatura de specialitate (a se
vedea, de asemenea, AAPM Grupul de Lucru 55).
 Este de așteptat ca filmul radiochromic va juca un rol tot
mai important în dozimetria film.

75
Avantaje
Nu este necesar controlul
calității pe parcursul
producerii acestuia
Filmul radiochromic este
fara asperitati (granularităţi)
→Rezolutie foarte mare
Util în dozimetria de
regiuni de gradient doze
mari, cum ar fi în:
• domenii stereotactica
• vecinătatea surse
brahiterapie
 Independență de rata
dozei.
 caracteristici mai bune
de energie cu excepția
razelor X de energie
redusă (25 kV)
Dezavantaj
 filmele GafChromic sunt
în general mai puțin
sensibile decât filme
radiografice
76
 Dozimetrie cu luminiscență

La absorbția radiației, unele materiale rețin o parte din

energia absorbită în stări metastabile.
Când această energie este eliberată ulterior sub formă de
cuante de lumina ultravioletă, vizibila sau infraroșu, acest
fenomen este denumit
luminiscență

77
 Există două tipuri de luminiscență:
 fluorescență
 fosforescență
 Diferența depinde de intervalul de timp între stimulare și
emisia de lumină:
• fluorescenta are o întârziere de timp între 10-10 la 10-8 s
• fosforescență are o întârziere de timp de cca 10-8 s

78
La radiații, electroni liberi și goluri sunt produși
Materiale luminiscente conțin capcane de depozitare.
Electroni liberi și golurile vor recombina imediat sau sunt
captate (la orice energie între banda de valență și banda
de conducție) în capcane.

79
La stimulare, creste probabilitate pentru electroni de a fi
ridicat la banda de conducție .
și să elibereze energie (lumină), atunci când combină cu
un gol pozitiv (are nevoie de o impuritate de tip 2 - centru
de recombinare).

80
 Procesul de luminescenţă poate fi accelerat cu o
excitație adecvat ă sub formă de căldură sau lumină.
Dacă agentul excitant este căldura

termoluminescenţă
 Atunci când este utilizat în scopuri de dozimetrie,
materialul este denumit
 material termoluminiscent (TL)
 sau un dozimetru termoluminiscent (TLD).
Dacă agentul excitant este lumina

luminiscență stimulată optic (OSL)

81
 Termoluminiscenţa

 Termoluminescenţa (TL) este definită ca fosforescență

activată termic.
 Aplicațiile practice variază de la dozimetria radiațiilor la
datarea ceramice arheologice
(impuritățile naturale în lut ars și procesul de depozitare în urma
iradierii naturale care începe imediat după ardere).

82
 Sisteme dozimetrice cu termoluminiscenteţă

 Dozimetre TLD cel mai frecvent utilizate în aplicații

medicale sunt (bazate pe echivalența lor cu țesutul):
 LiF: Mg, Ti
 LiF: Mg, Cu, P
 Li2B4O7: Mn
 Alte TLD-uri sunt (bazate pe sensibilitatea lor ridicată):
 CaSO4: Dy
 Al2O3: C
 CaF2: Mn
 Disponibile în diferite forme (praf, cip, tijă, panglică).
 Înainte de utilizare, TLD-urile trebuie să fie recoapte
pentru a sterge orice semnal rezidual.

83
 Alte sisteme de dozimetrie
Sisteme dozimetrice alanina

 Un dozimetru din alanina este un aminoacid, presat în

formă de tije sau granule, în matricea unui material inert.
 Poate fi utilizat la cca 10 Gy sau mai mult cu precizie
suficientă pentru dozimetria în radioterapie.

84
 Sisteme dozimetrice alanina
Principiul:
Interacțiunea cu radiații formează radicali de alanină.
Concentrația radicalilor este proporțională cu doza absorbită
și se măsoară cu spectroscopia EPR
Concentraţia radicali poate fi măsurată cu ajutorul
spectrometrului de rezonanţă paramagnetică de electroni
(cunoscută și ca rezonanță de spin electroni).
electroni
Intensitatea este măsurată ca înălțimea pick-pick a liniei
centrale în spectru.
spectru

 Citirea este non-distructivă.

non-distructivă 85
 Principiul Rezonanței Paramagnetice de
•
Electroni
În câmp magnetic electronii neperechi pot exista numai pe un nivel
discret de energie. Separarea între nivele este proporțională câmpului
magnetic
• Tranziția între nivele poate fi inducă prin fotoni sau corecție a energiei

• Pentru câmpuri magnetice practice utilizate (300 mT) tranziția are loc la
radiația cu microunde ((GHz)

86
 Sisteme dozimetrice alanina

Avantaje: Dezavantaje:
 este echivalentă țesut Răspunsul depinde de
condițiile mediului în
Nu necesită nici o corecție timpul iradierii
energie la fluxuri tipice (temperatură)
temperatură și de
terapeutice. depozitare (umiditate).
umiditate
Prezintă foarte puțină Nivel scăzut de
decolorare in mai multe luni sensibilitate.
sensibilitate
după iradiere.

87
 Dozimetre pe baza la soluții din
ioni de Ce
• Ceric/Cerous Dosimeter
• Soluții de Ceric (Ce4+) și Cerous (Ce3+) în 0,4M
H2SO4
• Mecanizmul este reducerea
ionilor de ceric la ioni de cerous
• Intervalul dozelor 1-50 kGy
• Citirea – cu Spectrofotometru
la 320 nm (Ce4+) sau
prin metoda potențiometrică

88
 Rezistența chimică la radiații
• Acest nou parametru se notează prin G(x) –
• G(x) - cantitatea de entitate produsă / distrusă
/ modificată în sistem prin radiație raportată la
cantitatea de energie cedat de radiații
materiei în acel sistem
• Unitatea – mol /J
• Pentru dozimetru ceric/cerous:

89
 Sisteme dozimetrice cu plastic scintilator

 Scintilatoare din plastic sunt, de asemenea, o nouă

dezvoltare pentru dozimetria în radioterapie.

 Lumina generată în scintilator este condusă de o fibră

optică la tubul fotomultiplicator PMT (în afara camerei de
iradiere).
 Necesită două seturi de fibre optice, care sunt cuplate la
două PMTs diferite, care să permită diferențierea (prin
scădere) radiației de fond Cerenkov de la semnalul
necesar de măsurat. 90
 Sisteme dozimetrice cu plastic scintilator

Avantaje:
Răspunsul este liniar în intervalul dozelor terapeutice.
Scintilatoare plastic sunt aproape echivalente cu apa.
Dimensiuni foarte mici
mic (aproximativ 1 mm3 sau mai puțin)
Utile în situațiile de necesitate de rezoluție spațială mare:
 regiunile de gradient doză mare.
 regiunile de acumulare.
 regiunile de interfaţă.
 dozimetria câmp mic.
 regiunile foarte aproape de sursele de brahiterapie.

91
 Sisteme dozimetrice cu plastic scintilator

Avantaje (cont.):
ideale pentru aplicații brahiterapie din cauza dependenței
energetice plate și dimensiunilor mici.
reproductibilitate bună și stabilitate pe termen lung.
Independență de debitul dozei. Pot P fi folosite de la 10
mGy/min (dozimetria plagă oftalmică) la cca 10 Gy/min
(dozimetria fascicul extern).
 puțin depind de direcție și nu necesită corecții de
temperatură sau presiune a mediului.

92
 Dozimetre cu diamant

o Diamantul îşi schimbă rezistența la expunere la radiații.

radiații
 Sub un potențial de polarizare, curentul rezultat este
proporțional dozei de radiație.
o Dozimetrul se bazează pe un cristal diamant natural
sigilate într-o carcasă din polistiren cu o polarizare
aplicată prin contacte subțiri de aur.

93
 Dozimetre cu diamant

Avantaje:
impermeabile și pot fi folosite pentru măsurători într-o
fantomă apă.
apă
echivalente țesutului și practic nu necesită corecție
energie
Recomandate pentru utilizare în regiunile de gradient
doze mari (de exemplu radiochirurgie stereotactica).

94
 Dozimetre cu diamant

Dezavantaje:
Pentru a stabiliza răspunsul lor la doză (pentru a reduce
efectul de polarizare) diamantul ar trebui (trebuie!) să fie
iradiat înainte de fiecare utilizare.
 prezintă o dependență mică de rata doză, care are să fie
corectată pentru când se măsoară:
 doza de adâncime.
 doza absolută.
 Foarte sensibilă la mărirea tensiunii supra cea
specificată - distruge detectorul.

95
 Sisteme dozimetrice cu gel

• Sistemele dozimetrice cu gel sunt dozimetre 3-D

adevărate .
• Dozimetrul este un fantomă care poate măsura
distribuția dozei absorbite într-o geometrie 3-D
completă.
complet
• Gelurile sunt aproape echivalente țesutului și pot fi
modelate la orice formă dorită.

96
 Sisteme dozimetrice cu gel

• Tipurile dozimetriei cu gel:

1. Geluri Fricke (bazată pe dozimetrie Fricke)
 Ioni Fe2+ în soluții de sulfat feros dispersați în gelatină, agaroză
sau matrice PVA.
PVA
 Modificările induse de radiație sunt datorate fie absorbției
directe de radiații sau prin radicali liberi de apă intermediari.
 La radiații, ionii Fe2+ sunt convertiţi în ioni de Fe3+ cu o schimbare
corespunzătoare în proprietăți paramagnetice (măsurate prin
rata de relaxare RMN, sau tehnici optice)

97
 Sisteme dozimetrice cu gel

2. Geluri polimerice
•In polimer gel, monomeri cum ar fi Acrylamid este
dispersat într-o matrice de gelatină sau agaroză.
agaroză
•La radiații, monomeri sunt supuşi unei reacții
polimerizare, rezultând într-o matrice de gel de polimer 3-D.
3-D
Acestă reacție este o funcție de doza absorbită.
•Semnalul doza poate fi evaluat folosind RMN, tomografie
computerizata raze X (CT), tomografie optica,
spectroscopie vibratională, sau cu ultrasunete.

98
 Sisteme dozimetrice cu gel

Avantaje:
Multe tipuri de gel polimer sunt disponibile comercial.
Există o relație semiliniară între rata de relaxare RMN și
doza absorbită într-un punct în dozimetru gel.
Datorită proporţiei mare de apă, geluri polimerice sunt
aproape echivalente apă și nu necesită corecții de energie
pentru fascicole fotoni și electroni utilizate în radioterapie.
Sunt bine potrivite pentru utilizare în regiunile de
gradient doze mari (radiochirurgie stereotactica).

99
 Sisteme dozimetrice cu gel

Dezavantage:
•Metoda de obicei, necesită acces la instalație RMN.
•Limitarea majoră a sistemelor cu gel Fricke este difuzia
contiuă a ionilor post-iradiere, rezultând într-o distribuție
doză neclară
•Efecte post-iradiere pot duce la denaturarea imaginii.
•Efecte posibile de post-iradiere:
 polimerizare continuă,
 gelifierea și întărirea matricei de gel.

100
 Rezumatul unor sisteme dozimetrice utilizate pe larg

Cele patru dozimetrele de radiații cel mai frecvent utilizate

sunt:
 camere de ionizare
 filme radiografice
 TLD-urile
 Diode

101
 Rezumatul unor sisteme dozimetrice utilizate pe larg
CAMERE IONIZARE

Avantaje: Dezavantage:
Exacte și precise. Conectarea cablurilor
Recomandat pentru necesare.
calibrare fluxuri. Alimentare cu tensiune
Corectări necesare bine înaltă necesară.
înțelese. Multe corectări
Citire instantanee. necesare.

102
 Rezumatul unor sisteme dozimetrice utilizate pe larg
FILME
Avantaje:
•Rezoluție spațială de 2-D.
•Foarte subțire: nu
perturba fasciculul.
Dezadvantage:
Cameră obscură și
facilități prelucrare
necesare.
Prelucrare greu de
controlat.
Variația între filme și
loturi.
Are nevoie de calibrare
corespunzătoare faţă de
camere de ionizare.
Probleme de dependență
energetică.
Nu poate fi folosit pentru
calibrarea fascicolului.
103
 Rezumatul unor sisteme dozimetrice utilizate pe larg
TLD
Avantaje:
Mici în dimensiune:
posibile măsurători doza
punctiformă
Multe TLD-urile pot fi
expușe într-o singură
expunere.
Disponibil in diferite
forme.
Unele sunt rezonabil
echivalente țesutului.
Nu sunt scumpe.
Dezavantage:
Semnal se șterge în
timpul de citire.
Ușor î-și pierd lectură.
Citire neinstantanee.
Rezultate exacte
necesită îngrijire.
Citirea și calibrarea
-consumatoare de timp.
Nu este recomandat
pentru calibrare fluxuri.
104
 Rezumatul unor sisteme dozimetrice utilizate pe larg
DIODE SILICIU
Avantaje:
dimensiuni mici.
sensibilitate înaltă.
citire instantanee.
nu necesită tensiunii
de polarizare externă.
instrumentaţie simplă.
Dezavantage:
Necesită cabluri de
conectare.
Variabilitatea calibrare
cu temperatura.
Schimbarea în
sensibilitate cu doză
acumulată.
Atenție deosebită
necesară un răspuns
constant.
Nu se poate folosi in
calibrarea fascicul.
105