CARIA

DENTARĂ
Cheptene Anastastasia Grupa 101
 NOȚIUNE

Caria dentară este un proces

patologic infecțios ce se
manifestă după erupția dinților,
care este însoțit de
demineralizarea și ramolirea
țesuturilor dentare dure cu
formarea ulterioară a unei
cavități/defect.
 CARIA DENTARĂ
 • Caria este cea mai răspândită boală cronică a
țesuturilor calcifiate ale dinților, care afectează atât
ambele sexe, cât și fiecare grup de vârstă.
 • Reprezintă un proces distructiv al țesuturilor
dentare (smalț dentină și cement), cronic și
ireversibil, care are drept consecință dezvoltarea
unei cavități carioase.
 • Incidența sa a crescut semnificativ odată cu
modernizarea civilizației.
 CARIA DENTARĂ

• Dinții maxilarului superior sunt afectați cel mai

frecvent:
- primii molari,
- molarii secunzi,
- Premolarii și incisivii superiori,
- caninii.
 CARIA DENTARĂ, FACTORI ETIOLOGICI

• Bacterii
• Salivă
• Factorii alimentari
• Fluorul
Alți factori:
• starea generală a organismului,
• predispoziție genetica,
• vârstă,
• Tulburarea metabolismului mineral și carbohidraților,
• malnutriție, avitaminoza.
 CARIA DENTARĂ, FACTORI ETIOLOGICI

• Suprafețele dinților sunt colonizate în mod normal

de multe microorganisme.
• Cu excepția cazului în care suprafața este curățată
minuțios și frecvent, coloniile bacteriene formeză o
masă cunoscută sub numele de placă dentară.
• Streptococcul mutans și lactobacilul dar și alte
microorganisme acidogene care produc acizi
responsabili de demineralizarea smalțului și
dentinei.
 CARIA DENTARĂ, FACTORI ETIOLOGICI

• În mod normal, saliva neutralizează acizii

produși de microbi în cavitatea bucală.
• Conține factori bacteriostatici (lizozimă,
lactoferină, lactoperoxidaza și imunoglobuline
secretoare).
• Xerostomia duce la apariția cariilor.
 CARIA DENTARĂ, FACTORI ETIOLOGICI

• Unul dintre cei mai importanți factori în

patogeneza cariilor este o dietă bogată în
carbohidrați.
• Alimentele crude și nerafinate curăță dinții prin
necesitatea masticației prelungite
• Alimentele moi și rafinate tind să se lipească de
dinți și nu necesită masticație prelungită
 CARII DENTARE, CLASIFICARE: ICD-10

 K02 Dental caries

 K02.0 Caria limitată la smalț
 K02.1 Caria dentinei
 K02.2 Caria cementului
 K02.3 Caria dentara stabilizată
 K02.4 Odontoclazia
 K02.8 Alte carii dentare
 K02.9 Carie dentara, nespecificata.
 CARIA DENTARĂ, CLASIFICARE
ANATOMICĂ
 Caria smalțului
 Caria dentinei
 Caria cementului
 CARIA DENTARĂ, CLASIFICAREA CLINICO-
TOPOGRAFICĂ

În activitatea clinică se folosește clasificarea cariei dentare după

Lukomski (topografică sau zonală):
• Inițială (pata albă, pigmentată) - macula
carioasă.
• Caria superficială - defect în smalt.
• Caria medie - leziunea se extinde dincolo
de joncțiunea smalț-dentină și este
localizată în straturile superficiale ale
dentinei.
• Caria profundă - leziunea straturilor
profunde ale dentinei (1,5 mm sau mai puțin, din stratul de dentină
rămâne intact).
CARIA DENTARĂ, CARACTERISTICĂ MORFOLOGICĂ:

• Inițială (pata albă, pigmentată) - macula

carioasă.
 CARIA DENTARĂ, CARACTERISTICĂ
MORFOLOGICĂ:
 • Inițial (pata albă, pigmentată) - macula carioasă, se
caracterizează prin demineralizarea stratului superficial de smalț,
fără formarea unui defect în formă de cavitate.
 • maculă albicioasă sau întunecată, opacă, cu chenare precise
CARIA INIȚIALĂ
 DIAGNOSTIC
 Din anamneză este o sensibilitate periodică a dinţilor, o
senzaţie de străpezire de la acru, sărat, dulce. Din testul
la uscarea cu un get de aer se observă o pată albă-mată.
 TRATAMENTUL REMINERALIZANT
 Cea mai populară metodă de terapie
remineralizantă este prelucrarea suprafețelor
dentare afectate cu remedii de fluor (fluorură de
sodiu, monofluorofosfat de sodiu, fluorură de
staniu, fluorură fosfată, aminofluorură), calciu
(gluconat) și fosfor (fosfopeptidă de caseină
glicerofosfat, fosfat de calciu amorf)
 TRATAMENTUL REMINERALIZANT DUPĂ BOROVSKY-
LEUS

Tratamentul remineralizant topic cu utilizarea unei soluţii de 10% de gluconat de

calciu în com-binaţie cu o soluţie de 2% de fluorură de sodiu.
Dintele este izolat de salivă, este uscat cu un jet de aer sau cu un tam-pon de vată,
şi apoi pe aria lezională sunt aplicate tampoane de vată sau mici şerveţele de tifon
înmuiate în soluţie de 10% de gluconat de calciu.
Durata aplicaţiei - 15-20 de minute (înlocuind cu tampoane / şerve-ţele proaspete
- la fiecare 4-5 minute).După fiecare a treia aplicaţie cu soluţia mineralizantă pe
suprafaţa dintelui este aplicat un tampon de vată umezit în fluorura de sodiu de0,5-
2% pe un timp de 3-5 minute.
După finalizarea întregii proceduri pacientului i se recomandă să nu mănânce şi
să nu clătească gura pe parcursul a 2 ore. Seria de terapie remineralizantă constă în
15-20 aplicaţii, care sunt efectuate în fiecare zi sau o dată la două zile.
La finalizarea seriei de tratament este util de a acoperi suprafaţa dinţilor cu fluor-
lac. A doua serie de tratament este indicată peste 5-6 luni.
 TRATAMENTUL REMINERALIZANT CU REMODENT
 Preparatul este disponibil sub formă de pulbere, pastile și granule,
sau este inclus în compoziția unor paste, prafuri, geluri, soluții
dentare.
 TRATAMENTUL REMINERALIZANT CU REMODENT

 Pentru tratamentul formelor incipiente ale cariei, precum şi a

hipersensibilităţii smalţului, este folosită soluţia «Remodent»-ului
de 3% în formă de aplicaţii, aplicând pe suprafaţa dinţilor afectaţi
tampoane de vată îmbibate cu soluţia remineralizantă. Seria de
tratament este constituită din 15-30 aplicaţii (în funcţie de
intensitatea demineralizării), efectuate de 2 ori pe săptămână,
fiecare durând cel puţin 20 de minute, tampoanele fiind schimbate
cu altele proaspete la fiecare 5 minute. După aplicaţii timp de 2
ore pacientului nu se recomandă să clătească gura şi să mănânce.
 Seria de tratament al cariei dentare în stadiu de maculă constă din
2-28 aplicaţii.
 Aplicații de geluri fluorurate. Pentru aplicarea unei
terapii remineralizante topice pot fi folosite geluri
remineralizante «GC Tooth mouss», «R.O.C.S.
Medical Minerale», «Belagel Ca/P», etc.
 Gelul fluorurat este aplicat pe suprafaţa dintelui
(prealabil izolat de salivă) pe 5-6 minute. Gelul este
deasemenea folosit pentru periajul dinţilor în locul
pastei de dinţi (a treia oara - inainte de culcare), pe
parcursul a 20-30 de zile (fluodent, elmex, fluokal).
 APLICAȚII DE LACURI FLUORURATE.
 Aceste lacuri sunt comode în utilizare. După izolarea
dinţilor de sa-livă şi uscarea suprafeţii cu jetul de aer
lacul este aplicat pe smalţul dinţilor cu ajutorul unei
pensule sau a unei bulete de vată. În decurs de 3-5
minute lacul se întăreşte. După aplicarea lacului în
timpul zilei nu se recomandă consumul alimentelor
solide și spălatul pe dinți. În conformitate cu datele
clinice relevante disponibile, prelucrarea dinţilor (o
dată - la 6 luni) cu fluor-lac oferă o reducere
importantă a incidenţei cariilor.
 AVANTAJELE LACURILOR FLUORURATE

1. Retenție îndelungată pe suprafața smalțului dinților,

care asigură un nivel mai ridicat de transfer a fluorului
din lac în smalț.
2. Nu este nevoie de proceduri suplimentare (de exemplu,
electro- sau fonoforeză).
3. Permeabilitate optimă a filmului de lac, oferind primirea
fluorului de către smalțul dinților în cantități suficiente.
4. Filmul de lac aplicat pe dinte este în contact permanent
cu saliva, ceea ce contribuie la eliberarea constantă a
ionilor în salivă și pătrunderea lor în smalțul dentar.
 TRATAMENTUL REMINERALIZANT PRIN
ELECTROFOREZĂ
Pentru electroforeză poate fi introdusă o soluţie de 10% de
gluconat de calciu şi o soluţie de fluorura de sodiu de 0,2%. În
pedodonţie se recomandă o soluţie de 5% de gluconat de calciu,
deoarece este plăcută la gust şi nu produce reacţii adverse la copii.
Înainte de efectuarea electroforezei suprafaţa dintelui este
curăţată de depuneri dentare. Dinţii sunt izolaţi de salivă, suprafaţa
lor este usca-tă cu un tampon de vată sau cu un jet de aer.
 TRATAMENTUL REMINERALIZANT PRIN
ELECTROFOREZĂ
 Electrodul pasiv este luat în mâna dreaptă. Electrodul activ cu
meşă este umezit cu o soluţie de lichid remineralizant, apoi
este plasat pe porţiunea patologic modificată a smalţului dentar.
 TRATAMENTUL REMINERALIZANT PRIN
ELECTROFOREZĂ

 Intensitatea curentului – până la 30 mkA de la aparatul

ELOZ-1 sau OD-2M, timpul de expunere fiind de 20 min.
Soluţia de gluconat de calciu (5-10%) sau soluţia acidulată
de fosfat de calciu (5-10%), este introdusă de la anod, iar
soluţia de fluorură de sodiu de 0,2% - de la catod.
 Aceasta permite în decursul întregii serii de tratament
să fie menţinută o concentraţie înaltă de macro- şi
microelemente introduse în macula carioasă.
 Electroforeza este efectuată zil-nic pe parcursul a 10-20
de zile.
 CARIA SUPERFICIALĂ
 • se caracterizează prin demineralizarea întregului
strat de smalț cu formarea unui defect în formă de
cavitate în smalț.
 • Dezorientarea cristalelor de hidroxiapatită,
schimbarea formei lor. Defectul se localizează la
nivelul joncțiunii smalț-dentină
 • Nu sunt observate modificări ale pulpei.
CARIA SUPERFICIALĂ
 CARIA MEDIE
 • Se caracterizează prin demineralizarea
smalțului și un strat de mantie a dentinei cu
formare de defecte în interiorul mantiei
dentinei sub formă de cavitate.
 CARIA MEDIE
 • Se caracterizează prin demineralizarea smalțului
a dentinei cu formare de defecte în interiorul ei.
 CARIA MEDIE
Din punct de vedere microscopic, se observă 4 straturi:
 1. Stratul superficial constituit din microbi, resturi

alimentare și dentină necrozantă

 2. Stratul de dentină infectată de flora microbiană;
 3. Stratul de scleroză dentinară (care are rolul de a opri

invazia canaliculară a florei microbiene, constituit din

canalicule îngustate sau obliterare printr-un proces de
hiperminiralizare;
 4. Stratul de dentină reacțională (constituit din țesut

dentinar nou format, care se depune în camera

pulpară, producând îngustarea și deformarea acesteia)
 CARIA MEDIE
 Stratul de scleroză dentinară și stratul de dentină
reacțională constituie o barieră care întârzie
dezvoltarea procesului carios.
 Caria dentară însă nu are tendință de oprire în
evoluție, ci se complică cu leziuni secundare ale
pulpei și paradonțiului apical.
 ALGORITMUL DE TRATAMENT AL CARIEI DENTARE

1. Curăţarea plăcii bacteriene de pe dinte.

În acest scop se folosesc aparate cu ultrasunete pentru
îndepărtarea depunerilor dentare masive, precum şi perii
speciale şi paste abrazive pentru înlăturarea plăcii microbiene
moi şi pigmentate.
2. Determinarea culorii dintelui după o grilă specială
Vita. Prelucrarea igienică a dintelui contribuie încă la faptul
că medicul va putea selecta cu exactitate culoarea
materialului de obturaţie.
 IZOLAREA DINTELUI DE SALIVĂ.

Mai înainte pentru izolare se

foloseau tampoane de vată şi
tifon, cu ajutorul cărora dintele
era înconjurat din toate părţile,
ceea ce era extrem de nesigur şi
ineficient. Însă, în ultimul
deceniu, în acest scop se
foloseşte coferdamul. Aplicarea
coferdamului este destul de
dificilă.
3. Prepararea ţesuturilor
carioase. În cazul unei carii
medii smalţul este întotdeauna
deteriorat într-o măsură mai
mică, decât ţesuturile inferioare
(dentina). Din acest motiv
cavitatea carioasă de regulă se
extinde în profunzime, iar
orificiul de intrare prin smalţ
poate fi nu chiar mare.
 1. RESTAURARI DIRECTE
OBTURATIILE DIN COMPOZIT

4. Prelucrarea medicamentoasă a cavităţii carioase. Cavitatea

formată în interiorul dintelui în procesul îndepărtării
ţesuturilor carioase se prelucrează cu antiseptice.
1. Aplicare de acid fosforic - va produce mici iregularitati in
structura smaltului si a dentinei cu o adancime cuprinsa intre
5 si 30 de microni.
 OBTURAREA

2. Bonding - se foloseste un agent specific livrat

impreuna cu materialul compozit. Agentul va patrunde
in iregularitatile microscopice întarind astfel legatura
dintre obturație și dinte.
3. Plasarea materialului compozit - materialul
compozit se pozitioneaza peste agentul de bonding
întarit și se leaga chimic de acesta.
OBTURAREA
 OBTURATIILE DIN AMALGAM
 Amalgamul este un aliaj al mercurului cu diverse metale (argint, staniu, cupru). In
trecut, multi medici considerau ca obturatiile din amalgam sunt cele mai indicate solutii
pentru dintii posteriori.

obturatii din amalgam

 Popularitatea amalgamului a scazut in ultimii ani din mai multe motive : estetica
nesatisfacatoare, studii medicale privind efectul mercurului asupra sanatatii precum si
aparitia materialelor compozite moderne.
 Obturatiile din amalgam se aplica in cavitate intr-o stare semisolida si se intaresc in
cateva ore. Se recomanda sa se evite masticatia pe obturatiile nou pozitionate in ziua
respectiva.
 RESTAURARI INDIRECTE
Restaurarile indirecte sunt confectionate la laboratorul dentar in urma unei
amprente luate de medicul stomatolog.
Aceste lucrari sunt cunoscute sub numele de incrustatii dentare sau inlay-uri
dentare.
 Incrustatiile dentare
Incrustatia sau inlay-ul dentar este o lucrare protetica confectionata din diverse
materiale (aur, ceramica, compozit) care se adapteaza unei cavitati carioase
preparate si apoi se fixeaza definitiv cu cimenturi de lipire.

inlay
 Indicatii
De obicei, incrustatiile sunt indicate cand caria dentara a provocat
distructii prea avansate pentru ca dintele ramas sa mai poata sustine o
"plomba".
Daca s-ar aplica o obturatie, peretii subtiri ai dintelui s-ar fractura
sub influenta fortelor masticatorii iar obturatia ar fi compromisa.
 Materiale

Inlay-urile pot fi confectionate din aur, ceramica sau compozit.

Incrustatiile din aur au cea mai buna rezistenta si ofera cea mai buna
protectie impotriva cariilor secundare.
 Incrustatiile din portelan sunt extrem de estetice.
Totusi, o incrustatie este mult mai scumpa decat o
plomba iar timpul de executie este mai lung
(poate dura si cateva saptamani).

incrustatii din aur incrustatie din ceramica

 CARIA PROFUNDĂ

Trei zone caracteristice:

 1. Dezintegrare și demineralizare;
 2. Zona subțire a dentinei intacte (uneori

lipsește);
 3. Modificări ale pulpei.
CARIA PROFUNDĂ
CARIA PROFUNDĂ
CARIA PROFUNDĂ
 CARIA DENTARĂ, COMPLICAȚII
 Distrugerea smalțului și a dentinei permite
bacteriilor să intre în pulpă și să se extindă în os
la nivelul apical al dintelui. Complicații tipice:
 • Pulpită acută: infecție în cavitatea centrală a
dintelui.
 • Abcesul apical.
 • Granulom periapical.
 • Chist radicular.