Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie “Nicolae Testemitanu” din Republica Moldova

Examenul electrofiziologic al cordului.

Efectuat: Volcov Adelina

Grupa: M1707
 Examenul electrofiziologic este o procedură minim invazivă cu caracter atât diagnostic, cât
şi terapeutic, având un rol important în evaluarea şi tratarea unor tulburări de ritm.
 La baza unui studiu electrofiziologic cardiac stau două proceduri simple: înregistrarea
activităţii electrice endocavitare a inimii şi respectiv stimularea cordului. Ambele
proceduri se realizează cu ajutorul unor catetere sau electrozi bipolari sau multipolari,
introduse la nivel endocavitar cardiac prin abord vascular.
 Alegerea tipului de cateter se realizează în funcţie de scopul studiului electrofiziologic şi
aritmia investigată.
 Cateterele utilizate în laboratorul de electrofiziologie au denumiri diferite în funcţie de
numărul de poli: bipolar (2 poli), quadripolar (4 poli), decapolar (10 poli), duodecapolar
(12 poli).
Indicatii

 investigarea sincopelor de etiologie necunoscută

 evaluarea riscului de aritmii şi moarte subită cardiacă în infarct miocardic,
cardiomiopatii, sindroame de preexcitaţie
 studiul aritmiilor cunoscute pentru identificarea mecanismului de producere si
alegerea conduitei terapeutice
 stabilirea parametrilor de cardiostimulare la purtătorii de pacemakere
Contraindicațiile relative sunt:

 ​angina pectorală instabilă;

 insuficiență cardiacă necontrolată;
 tulburări ale sistemului de coagulare a sângelui;
 tulburări electrolitice severe,
 stenoză a trunchiului arterei coronare stângi mai mult de 75%,
 un grad ridicat de stenoză valvulară sau subvalvulară a valvei aortice (dacă este necesar,
intrare în cavitatea VS),
 primele 4 zile de infarct miocardic acut.
 Puncția și plasarea cateterului sunt contraindicate prin vasele femurale în tromboflebită,
infecție și amputare bilaterală a extremităților.
 ECHIPAMENT NECESAR

• Sunt necesare multiple catetere pentru

mapping şi stimulare, multiple canale de
înregistrare şi un stimulator programabil.
• De asemenea existenţa unui filtru de aer e de
importanţă majoră, în contextul în care se
practică şi implantări de stimulatoare şi
defibrilatoare cardiace.
• Si nu in ultimu rind sunt necesare un
echipament radiografic adecvat şi costume de
protecţie pentru medici si personalul auxiliar,
şi un defibrilator în contextul în care mulţi
pacienţi pot prezenta aritmii maligne.
 Tehnica de efectuare
• Examenul electrofiziologic endocardic al inimii se
efectuează într-o sală de operații cu raze X, în
conformitate cu regulile de asepsie și antiseptice sub
anestezie locală ("înghețare") dintr-o mică puncție a
vaselor ( venele femurale) și setarea introductorului
(„tuburi”) prin care în cateterul cardiac sunt introduși
electrozi sub control cu ​raze X.
• Folosind metodele de stimulare electrică a inimii prin
intermediul electrozilor introduși, se evaluează starea
funcțională a sistemului de conducere cardiacă ,
mecanismul și posibilitatea ablației (distrugerii)
cateterului a focarului tahiaritmiei sau a unei căi de
conducere suplimentare. Pentru studiu, pacientul este
internat într-un spital de obicei timp de 2 zile. Studiul
de regula durează până la 30-45 de minute.
 Implantarea de stimulator cardiac

 Pacemaker-ul este un mic dispozitiv electronic

care intervine în ajutorul inimii când aceasta
bate prea lent, însă nu o împiedică să
funcţioneze singură în momentele în care
aceasta bate regulat (cu frecvenţe normale mai
mari de 60 pe minut).
 Pacemaker-ul este alcătuit dintr-o cutie mică
de metal, netedă și ușoară. Dimensiunile și
greutatea acestuia variază în funcţie de tip și
caracteristici. De obicei, are o formă rotunjită,
măsoară între 5 și 6 cm pe o parte și are o
grosime cuprinsă între 7 și 9 mm, greutatea sa
variind între 20 și 30 de grame. Cutia conţine
un mic computer și o baterie care poate dura,
în funcţie de utilizarea sa, până la 20 ani.
 Prin intermediul unuia sau a doi electrozi, după necesitate, pacemaker-ul trimite la inimă
mici impulsuri electrice capabile să crească frecvenţa bătăilor inimii, atunci când este
necesar. Impulsurile electrice, transmise de pacemaker către inimă, sunt de o intensitate
foarte scăzută și nu sunt resimţite deloc de către pacient.
 Cardiostimularea temporara este indicată atunci când o aritmie este tranzitorie. Este indicat
in infarct miocardic acut asociat cu BAV complet, BAV gradul II in infarct miocardic acut
anterior sau BAV gradul II care nu răspunde la atropina in infarct miocardic inferior
 Cardiostimularea permanenta este indicata in maladiile cronice, din blocuri cardiace fac
parte: Blocurile atrio-ventriculare, Blocurile intraventriculare si Blocul sinoatrial cronic.
 Interventia este realizată cu
anestezie locală. Se practică o mică
incizie în piele, de câţiva centimetri,
în regiunea superioară a toracelui,
sub clavicula stângă. Se caută o
venă pentru introducerea
electrozilor, care sunt conduși până
la inimă, controlând parcursul
acestora prin
fluoroscopie/radioscopie. După ce
se controlează dacă parametrii
electrici sunt corespunzători,
electrozii sunt conectaţi la
pacemaker, care este introdus într-
un mic buzunar sub piele.
Intervenţia este nedureroasă.