NICOLAE MAVROCORDAT

Domnul Moldovei si al Tarii Romanesti

ORIGINE SI EDUCATIE
 S-a născut la 3 mai 1680 la
Constantinopol şi era fiul lui
Alexandru Mavrocordat Exaporitul
si al Sultanei Chrysoskoulaine. Prin
bunica sa, fiica lui Alexandru Iliaş,
se înrudea şi cu familia domnitoare.
A avut patru frați și trei surori;
fratele său mai mic, Ioan, a ajuns
domn al Țării Românești în
perioada 1716-1719.
Nicolae Mavrocordat era un om
învățat, știa mai multe limbi
străine, studiase filosofia și
teologia, iar in țara Românească a
învățat și românește. Tatăl lor s-a
implicat personal în educarea fiilor,
și a ales ca preceptor pe Iacob de
Argos. Fii au învățat latina de la
iezuitul Jacques Piperi din Chios și
franceza de la Aubry de La
Motraye. Curând Nicolae capătă
renumele de erudit.
PRIMA DOMNIE
1709-1710
Datorită autorităţii sale la Poartă, Alexandru
Mavrocordat i-a convins pe demnitarii
otomani să propună tronul Moldovei fiului său
Nicolae. Vizirul i-a cerut fostului domn al
Moldovei Antioh Cantemir o sumă de 300 de
pungi cu aur, din care acesta a platit doar
jumatate. Atunci vizirul i-a propus domnia lui
Nicolae Mavrocordat, care se oferea să
cheltuiască 400 de pungi.
Prima domnie este caracterizata de o
distantare dintre boierii pamanteni si
domnitor. Respingând boierimea locală,
domnul s-a înconjurat cu greci din Fanar.
Cronicarul Nicolae Mustea relata, desigur
ironizând, “că să se pusteise Fenerul în
Ţarigrad, că numai muierile lor rămăsese, iar
grec, umblai mult până ce dai de unul acolo;
iar aice sosind umplut-au curtea domnească,
prin toate odăile şi prin târg pre la gazdă”.
N. Mavrocordat a introdus un impozit stabil –
“rupta”, colectat în patru rate. Sumele impuse
erau, însă, foarte mari. Domnul a încercat să
repopuleze ţinuturile de la marginea ţării, pustiite
în urma operaţiilor militare trimitand în aceste
ţinuturi boieri cu sarcina de a întemeia acolo
slobozii.
În a doua jumătate a anului 1710 devenise
inevitabilă izbucnirea unui război ruso-turc.
Poarta a considerat că ar fi fost potrivit ca tronul
Moldovei să fie ocupat de un adversar al
domnului Constantin Brâncoveanu, ceea ce ar
împiedica colaborarea acestuia cu ruşii. Drept
urmare, N. Mavrocordat este înlocuit la tron cu
Dimitrie Cantemir.
A DOUA DOMNIE
1711-1716
Nicolae revine la tronul Moldovei la un an după
prima domnie. Situaţia internă din Moldova,
prădată de oşti străine era extrem de dificilă.
După plecarea lui D. Cantemir ]n Rusia, Poarta
intenţiona să transforme principatul în paşalâc.
Dar aceasta ar fi putut stârni o mişcare
antiotomană în ţară şi o nouă intervenţie a
Rusiei. De aceea, Poarta decide să nu mai
încredinţeze tronurile principatelor domnilor
pământeni, ci să-i numească direct la domnie pe
pretendenţii din rândurile fanarioţilor.
In a doua domnie el îşi schimbă tactica şi
colaborează cu boierimea locală. Cronicarul Ion
Neculce acum declara “Nărocul ţării că s-au
tâmplat atunci de au venit Neculai Vodă. Iar de-
ar hi venit atunce altu domnu, mai prost, ar hi
fost pre rău de moldoveni”. Domnul a luat
măsuri pentru uşurarea presiunii fiscale asupra
populaţiei. A favorizat dezvoltarea
învăţământului în Moldova
Profitând de bunele sale relaţii cu Poarta, domnul
ia apărarea multor boieri şi orăşeni pământeni,
care erau reclamaţi de negustorii turci “balgii” că
în timpul războiului ruso-turc din 1711 ar fi fost
deposedaţi de averi de către moldoveni.
Deşi turcii au renunţat să transforme Moldova în
paşalîc, ei au rupt totuşi ţinutul Hotin. Totodată
tătarii cereau de la Poartă să li se permită să ia în
stăpânire ţinutul Soroca. N. Mavrocordat
protestează la Poartă împotriva acestor intenţii,
amintindu-le turcilor de condiţiile păcii de la
Karlowitz. Drept urmare, el reuşeşte să opreasca
poftele tătăreşti asupra ţinutului Soroca.
Concomitent, el reuşeşte să obţină firman de la
Poartă ca în ţinutul Hotin să se menţină un
pârcălab al său, de care să asculte pământenii şi
nimeni dintre ei să nu se înscrie în steagurile
turceşti.
DOMNIA IN TARA ROMANEASCA
1716-1716, 1719-1730
 În 1716, după uciderea lui Ștefan Cantacuzino, a fost trecut pe tronul din
București, unde, datorită înrăutățirii relațiilor dintre turci și nemți, turcii aveau
mare nevoie de el acolo. Izbucnind în curând războiul turco - austriac (1716 -
1718), Nicolae a ucis câțiva boieri care erau partizani ai nemților și l-a exilat în
Turcia pe mitroplolitul Antim Ivireanu, care a și fost omorât acolo. Deoarece
Nicolae a fost prins și dus la Sibiu, în locul său, turcii îl numesc pe Ioan
Mavrocordat. După Pacea de la Passarowitz din 1718, și moartea lui Ioan
Mavrocordat, Nicolae primește tronul din nou, bucurându-se pe lângă încrederea
turcilor, de o domnie lungă și liniștită. Deși favoriza elementul grecesc, pe care
se putea sprijini mai mult, printr-o bună administrare a țării, prin obținerea
scăderii tributului față de turci, prin purtarea prietenoasă față de boieri, prin
scăderea anumitor dări, a câștigat încrederea și mulțumirea țării. A construit
lângă București Mănăstirea Văcărești, a obligat episcopia din Bacău să aibă o
școală grecească și slavonească în schimbul veniturilor acordate.
DECESUL
Nicolae Mavrocordat a murit de ciumă la 14 septembrie 1730 în București
și e înmormântat la Mănăstirea Văcărești. Fiind un eminent literat, a scris
lucrările: Sfaturi (manuscris), Despre datorii (tipărită la Londra), Cuvânt
împotriva nicotinei (Iași, 1786), Precuvântări la actele patriarhalicești
(manuscris).
SFARSIT