Analiza epidemiologică

 Șef de lucrări
Dr. Voidăzan Septimiu
Analiza epidemiologică

 AE constă în identificarea, separarea şi

studiul atent a:
 Părţilor componente ale unei probleme de
sănătate
 Populaţiei în care a apărut problema de sănătate
 Factorilor care explică apariţia problemei de
sănătate
Etapele analizei epidemiologice

 Descrierea fenomenului de sănătate

 Comparaţia
 Aprecierea erorilor
 Interpretarea datelor epidemiologice.
Descrierea fenomenului de sănătate
 I. Incidenţa cumulativă, sau indicele de atac,
proporţia din populaţie care este lipsită de o
problemă de sănătate pe care o va avea ulterior.
Măsoară probabilitatea sau riscul de apariţie a unei
probleme de sănătate într-o anumită perioadă de
timp.
 II. Densitatea incidenţei, măsoară apariţia unei
probleme de sănătate într-o populaţie lipsită iniţial
de acea problemă, pe unitatea de populaţie şi timp,
şi se exprimă în persoane - ani.
 Un tip aparte de densitate a incidenţei este indicele
de fatalitate a cazului.
2. Comparaţia

 Comparaţia indicilor calculaţi arată cât de

semnificativă este asocierea cauză-efect,
dintre factorul de risc şi problema de
sănătate.
 Pentru comparaţii cantitative se utilizează
tabelele de 2x2, în analiza unui studiu de
cohortă se utilizează RR, RA şi variante, iar
pentru studiu caz-martor se utilizează OR.
3. Aprecierea erorilor.

 Bias - este definită drept devierea

rezultatelor de la realitate şi se poate ajunge
la asocieri cauzale false, deviate
eronate.
 Erorile potenţiale în studiile epidemiologice
sunt:
 A.erori întâmplătoare
 B.erori sistematice
 C.confuzia
A.Erori întâmplătoare
 sunt neconcordanţe între o observaţie efectuată pe un eşantion şi
valoarea reală a parametrului în populaţie (rate, indici de prevalentă).
 Există trei surse de erori:
 (l)variabilitatea biologică:

 factori care ţin de individ:

 a. factori interni: greutate, sex, vârstă, rasă, origine,
sănătate.
 b. factori externi: condiţii de întreţinere (alimentaţie,
temperatură ambiantă, condiţii sezoniere),
 factori care ţin de mediul geografic şi climateric,

Ele pot fi reduse prin măsurarea atentă a expunerii şi a rezultatului

expunerii
 (II)eroarea de eşantionaj – POT FI REDUSE PRIN creşterea taliei
eşantionului
 (III)eroarea de măsurare - POT FI REDUSE PRIN validarea
instrumentelor de măsură (3).
B.erori sistematice

 apar atunci când în cadrul SE există tendinţa

de a se obţine rezultate care sunt diferite în
mod sistematic de valorile reale.
 biasul de selecţie
 Sinonime eroarea de descoperire, de
depistare, de eşantionare.
 biasul de informaţie
 Sinonime eroarea de observaţie, de interviu,
de măsurare.
C.confuzia

 intervenţia unui al DOILEA factor care

distorsonează efectul agentului cauzal, care
poate avea ca efect apariţia aceleaşi boli
Metode de evitare a erorilor:
 Randomizare, este aplicabilă în cadrul studiilor experimentale,
stabileşte subiecţii eligibili pentru un trial în grupul de studiat şi
grupul martor, în aşa fel încât fiecare individ are şanse egale să
facă parte din oricare grup. Se reduce eroarea de confuzie şi de
selecţie.
 Restricţia limitează studiul la un grup cu caracteristici pentru
care variabila de confuzie lipseşte sau poate fi bine identificată şi
măsurată.
 Potrivirea sau metoda perechilor, alegerea martorului să fie
asemănător cu alegerea cazului.
 Stratificarea presupune formarea de grupuri pe criterii bine
alese astfel încât în ambele loturi distribuţia să fie similară.
Evaluarea epidemiologică

 Definiţie:
- este procesul ştiinţific de determinare a
randamentului şi siguranţei unei anumite
măsuri destinată prevenirii sau controlului
unei probleme de sănătate.
Termeni:
 Randament - măsura în care o anumită
intervenţie, procedură, regim sau serviciu, aplicată
în teren, realizează ceea ce s-a aşteptat într-o
populaţie.
 Eficacitate - măsura în care o anumită intervenţie,
procedură, regim sau serviciu, produce un rezultat
benefic când este aplicată în condiţii ideale.
 Eficienţă - efectele sau rezultatele finale obţinute
prin aplicarea concretă a unei proceduri cu
randament şi eficaciate cunoscute, în corelaţie cu
cheltuielile de timp, bani şi resurse.
Metaanaliza
 este procedeul sistematic de combinare a
rezulatatelor unor cercetări diferite, folosind metoda
statistică în estimarea globală a semnificaţiei
rezultatelor.
 Scopul principal este de a mări forţa statistică a
rezultatelor proprii, mai ales dacă numărul cazurilor
este mic.
 In clinică metaanaliza se foloseşte pentru a grupa
rezultatele unor trialuri randomizate mici, care
singure nu au nici unul un număr suficient de cazuri
pentru a fi semnificativ.
 Etape:
 definirea exactă a problemei abordate.
 documentarea bibliografică.
 stabilirea de criterii precise privind credibilitatea ştiinţifică pentru
includerea studiilor individuale în metaanaliza.
 clasificarea şi codificarea fiecărui studiu prin prisma
caracteristicilor metaanalizei
 evaluarea sensibilităţii şi specificităţii, sensibilitatea se calculează
ca un raport între numărul de referinţe bibliografice pertinente
descoperite şi numărul de referinţe bibliografice pertinente
existente în baza de date. Specificitatea se calculează ca un
raport între numărul de referinţe bibliografice pertinente
descoperite şi numărul total de referinţe bibliografice
descoperite.
 formularea rezultatelor
 interpretarea rezultatelor şi emiterea concluziilor
 raportarea meta-analizei.