Sunteți pe pagina 1din 65

Regiunea bucala

Regiunea bucala
• Este o regiune faciala pereche. Formeaza cea mai
mare parte a peretilor laterali ai vestibulului bucal,
obrazul.
Limitele:
• Superficial:
• Superior: linia orizontala,
care uneste aripa nasului
cu baza tragusului.
• Inferior: marginea
inferioara a corpului
mandibulei;
• Lateral: linia care
urmareste marginea
anterioara a m.maseter;
• Medial: linia care
urmareste santul nazo-
labial.

• Profund:
• Mucoasa vestibulului bucal
Stratrigrafie:
• Stratul cutanat;
• Stratul adipos subcutanat:
• se continua posterior cu corpul adipos al obrazului
• Contine elementele neurovasculare superficiale
Stratul muscular superficial:

• M. coborator al gurii
• M. zigomatic mic
• M. zigomatic mare
• M. rizorius
• M. platisma
Ductul glandei
parotide(Stenon):
• Intra in regiune la
marginea anterioara a m.
maseter.
• Perforeaza m.buccinator
si fascia sa, in partea
mijlocie.
• Are un traiect scurt, sub
mucoasa.
• Se deschide in vestibulul
bucal, in dreptul gatului
molarului 2 superior.
Corpul adipos bucal (bula lui Bichat):
• Intre marginea anterioara a
m.maseter si buccinator.
• Comunica superior cu tesutul adipos
temporal si infratemporal.
Elemetele neurovasculare profunde:
• Nervii motori: sunt ramuri terminale
ale nervului facial:
• ramuri zigomatice;
• ramurile bucale: superiooara si
inferioara;
• ramura marginala a mandibulei;
• Nervii senzitivi: sunt ramuri
sensitive din trigemeni:
• ramura bucala(din
mandibulara);
• infraorbital(din
maxilara);
• zigomatico-faciala(din
maxilara);
• Arterele: Participa la
formarea cercului arterial
periorofacial:
• a. faciala;
• a. infraorbitala;
• a. transervsa a fetei;
• a. bucala;
• Venele
• Limfaticele
Cavitatea bucala
• Se intinde de la nivelul
orificiului bucal, prin care
comunica cu exteriorul,
pana la nivelul istmului
gatului, prin care comunica
cu faringele;
• Arcadele dentare impart
cavitatea bucala in 2
compartimente:
• Intern: gura propriu-zisa;
• Extern: vestibulul bucal;
Limite:
• Peretele superior: bolta
palatina
• Peretele inferior: separa
cavitatea bucala de regiunile
gatului
• Peretele anterolateral:
• Fata linguala a arcurilor
dentare
• Zona retromalara

• Peretele posterior: istmul


orofaringian
Regiunea palatina
• Formeaza peretele superior si
posterior al cavitatii bucale;
• Este constituita in partea
anterioara de bolta panatina,
iar in partea posterioara se
continua cu valul palatin;
• Limitele:
• Anterior si lateral: arcadele
dentare;
• Posterior: valul palatin;
Vascularizatie si inervatie
• Arterele :
• Din artera sfeno-palatina;
• Artera palatina superioara;
• Artera palatina inferioara.
• Limfaticele
• Nervii:
• Senzitivi: nn.palatini anteriori,
mijlocii si posteriori;
• Motorii: nn.pneumogastrici
Regiunea sublinguala
• Zona sublinguala centrala
• Zonele sublinguale laterale:
santurile sublinguale
• Observam:
• Frenul lingual: o plica mediana intre
fata inferioara a limbii si mucoasa
planseului bucal
• Papilele sublinguale mari
• Orificiile ductelor sublinguale mari,
• Plicile salivare sau sublinguale
Loja sublinguala
• Contine:
• Glanda sublinguala
• Ductul submandibular
(Wharton)
• Prelungirea anterioara a glandei
submandibulare
• Elemente neurovasculare:
• Ganglionul submandibular
• Nervul hipoglos
• Artera sublinguala
• Vena sublinguala
• Vena comitanta a nervului
hipoglos
Raporturi:
• Loja sublinguala opusa : prin spatiul dintre muschiul
genioglos si mucoasa alveololinguala
• Fosa infratemporala: prin spatiul pterigomandibular
• Loja submandibulara: prin fanta dintre muschiul
hioglos si marginea posterioara a muschiul
milohioidian
Peretele anterolateral:
arcurile dentare
zonele retromolare
• Arcurile dentare: prezinta
2 fete
• Vestibulara
• Linguala(inferior)
sau
palatinala(superior)
– Fata vestibulara:
•Mucoasa alveolara
•Mucoasa gingivala

–Fata linguala:
•Mucoasa alveolara
•Mucoasa gingivala
•Fata linguala sau palatinala a dintilor cu spatiile interdentare
Limba
• Corpul:
• Fata dorsala: mucoasa rosie inchis
catifelata
• Santul median al limbii
• Papilele gustative
• Fata inferioara:
• libera anterior
• Santul sublingual median
• Lateral prin transparenta
mucoasei se vad venele linguale
profunde
• Marginele laterale: prezinta deseori
impresiunile dintilor
Stratigrafia
• Mediolateral:
• Planul fibros: septul lingual median
• Planul muscular medial:
• M. genioglos
• M. longitudinal superior
• M. longitudinal inferior
• Interstitiul conjunctiv medial:
contine
• N. glosofaringian
• A. profunda a limbii
• V. linguala profunda
• Planul muscular lateral:
• M. hioglos
• M. condroglos
• M. stiloglos
• M. palatoglos
• M. faringoglos (fascicul din
constrictorul mijlociu al faringelui
• Interstitiul conjunctiv lateral:
• N. lingual
• N. hipoglos
• Vena comitanta a n. hipoglos
• Planul mucos
Originea muschiilor pe procesul
stiloid, mandibula si osul hioid
formeaza radacina limbii.
• Dorsoventral:
• Mucuoasa linguala
dorsala
• Aponevroza linguala
• Stratul muscular dorsal:
m. longitudinal superior
• Stratul musculofibros
intermediar: separat prin
septul lingual: (sens
mediolateral)
• M. genioglos
• M. condroglos
• M. hioglos
• M. stiloglos
• M. palatoglos
• M. faringoglos
• Stratul muscular inferior:
• M. longitudinal
inferior
• M. geniohioidian
• M. transvers lingual
• M. vertical lingual
• Stratul glandular:
discontinuu
• Grupul glandular
anterior paramedian
• Grupul glandular
marginal
• Mucoasa linguala
inferioara
ESOFAG
• Esofagul constituie un tub dinamic ce asigură
pasajul alimentelor spre stomac unde au loc
procese de digestie şi absorbţie.
• Mucusul produs de mucoasa esofagiană
asigură lubrifierea şi înlesneşte pasajul bolului
alimentar realizat de către contracţiile
peristaltice active.
• Procesul se poate produce şi invers (dinspre
stomac/intestin retrograd spre cavitatea
bucală) în timpul vomei sau al refluxului
gastro-esofagian.
Limite
• Superior : marginea inferioara a
fasciculului cricoidian al
constrictorului inferior al faringelui.
Planul separativ dintre faringe si
esofag corespunde marginii inferioare
a cartilajului cricoid si se proiecteaza
pe marginea inferioara a corpului
celei de a 6-a vertebra cervicala.
• Inferior : cardia, orificiu prin care
esofagul se deschide in stomac. Acest
punct se proiecteaza inapoi pe
vertebra a 10-a toracica, iar inainte la
articularea celui de al 7-lea cartilaj
costal stang cu sternul.
Traiect.Situatie.Directie.
• strabate regiunea gatului, a toracelui,
diafragma si ajungand in abdomen, se
termina in stomac.
• topografic - 4 regiuni : cervicala, toracica
(mediastinala), diafragmatica si
abdominala.
• descrie inflexiuni, atat in plan sagital, cat si in
plan frontal.
• in plan sagital, esofagul nu ramane aplicat
pe coloana vertebrala, ci se desprinde de ea,
descriind o curba cu concavitatea anterioara.
• in plan frontal, prezinta 2 curburi, una
superioara, cu concavitatea la dreapta si una
inferioara cu concavitatea la stanga.
Dimensiuni
• esofagul are in medie 25 cm
lungime.
• in mod schematic aceasta lungime
este astfel repartizata :
• 5 cm pentru portiunea cervicala,
• 16 cm pentru portiunea toracica
• 4 cm pentru portiunea
diafragmo-abdominala.
Mijloace de fixare

• esofagul este mentinut in


pozitie prin:
• continuitatea cu faringele;
• continuitatea cu stomacul;
• vase si nervi;
• fasciculele musculare care
pleaca din esofag, se fixeaza
pe organele vecine.
Esofagul cervical ( C6- plan care trece prin
marginea superioara a sternului si T2)

1. Anterior: traheea
2. Posterior : coloana vertebrala
si muschii prevertebrali
3. Lateral: lobii glandei tiroide ,
nervii laringei recurenti si
pachetul vasculonervos al
gatului
Esofagul toracic
 incepe la nivelul orificiului superior al toracelui, coboara prin
mediastin si tine pana la hiatul esofagian al diafragmei.
 este impartit in 2 segmente; limita separativa se gaseste in
dreptul vetebrei a 4-a toracice.
 la nivelul T4 traheea se bifurca, motiv pentru care portiunea
supraiacenta a esofagului se numeste suprabronhica, iar cea
subiacenta segment subbronhic.
Segmentul Suprabronhic (T2-T4)

• anterior : traheea si originea bronhiei


stangi;
• posterior : coloana vetebrala, duct
toracic,a.i.c.dr.post.;
• lateral : pleurele mediastinale.
• la nivelul lui T4 trec cele 2 arcuri
vasculare, al aortei si al venei azigos;
sup. esofagul vine in raport cu
trunchiurile mari care pleaca din
aorta, cu nervii vagi si laringei
recurenti;
Segmentul Subbronhic

• de la a 4-a pana la a 10-a vertebra


toracica
• raporturi :
• anterior : cu pericardul+AS;bronhia
stg.;limfonod. traheobronsici
inferiori – sub bifurcatia traheei;
a.bronhica dr.;v.pulm.stg.;
• posterior : coloana vertebrala, de
care este separat prin vasele mari
ale mediastinului (aorta toracica cu
arterele intercostale, vena azigos si
hemiazigos, ductul toracic);
Esofagul abdominal
• prez 2 port: diafragmatica si
abdominala;
• Portiunea diafragmatica : fix.la hiatus
prin membranele Leimer-Bertelli,
fibrele Juvara si fibrele musculare
Rouget;

• Portiunea abdominala :
• ant – peritoneu si ficat(lob stg.);
• la dr. – lob caudat;
• la stg – fornix;
• post. – diafragma si aorta;
Structura Esofagului
• Esofagul este format din 4 tunici : o tunica musculara, o tunica
submucoasa, o tunica mucoasa si o tunica seroasa; la suprafata lui
exterioara exista adventicea esofagului, care continua cu adventicea
faringelui.
• Tunica musculara : formata din 2 straturi de fibre, unul longitudinal
(superficial), celalalt circular (profun). Stratul longitudinal este mai
bine dezvoltat decat cel profund. In 1/3 superioara a esofagului,
ambele straturi sunt formate din fibre musculare striate. Pe masura
ce coboara, acestea sunt inlocuite de fibre netede.
• Patura submucoasa : groasa si foarte laxa. Este slab unita cu tunica
musculara, dar este intim unita cu cea mucoasa (formeaza plici).
Structura Esofagului
• Tunica mucoasa : culoare albicioasa,este rezistenta si formeaza cute
longitudinale. Structural, este formata dintr-un epiteliu pavimentos
stratificat nekeratinizat si din lamina proprie. Acestei tunici ii sunt
anexate numeroase glande : glande esofagiene (sunt de tip tubulo-
alveolar si se gasesc in submucoasa. Au un canal excretor lung, care se
deschide la suprafata mucoasei).Intre epiteliul esofagian si cel gastric
NU exista elemente de tranzitie, separatia fiind brusca.
• Adventicea : inveleste esofagul la exterior si serveste la fixarea fibrelor
musculare subiacente. Este formata din tesut conjunctiv lax, prin
intermediul caruia esofagul se leaga de organele din jur.
• Tunica seroasa : se gaseste numai in abdomen si inveleste esofagul
doar partial.
Arterele Esofagului

• artera tiroidiana inferioara pentru


portiunea cervicala;
• arterele eso-traheale, bronhice,
intercostale sau chiar direct din
aorta pentru portiunea toracica;
• arterele diafragmatice inferioare
si artera gastrica stanga pentru
portiunea frenoabdominala.
Venele Esofagului
• form. un plex submucos din care
pleaca ramuri, care, dupa ce
strabat musculara, constituie un
plex periesofagian;
• de aici venele dreneaza in
reg.cervic. in venele tiroidiene
inferioare; in torace in venele
diafragmatice, bronhice, azigos
si hemiazigos; in abdomen in
vena gastrica stanga.
Nervii Esofagului

• Nervii : provin din vag si


simpatic, formand un plex in
stratul muscular si altul in cel
submucos
Vasele Limfatice

• Vasele Limfatice : iau


nastere la nivelul mucoasei;
formeaza apoi un plex in
submucoasa si parasind
esofagul se termina la nivele
diferite in limfonoduli
STOMACUL
• Este un organ musculo – membranos situat între esofag şi duoden fiind porţiunea
cea mai dilatată a tubului digestiv.
• La indivizii normostenici, în staţiune verticală, stomacul gol, vizualizat după
administrarea de bariu, are forma unui J majuscul sau a unei undiţe, cu o porţiune
mai lungă, verticală şi o porţiune mai scurtă, orizontală.
• Capacitatea mijlocie a stomacului este 30 ml la naştere, 1000 ml la pubertate şi
1500 de ml la adult.
• 2 portiuni:
• vertic.= partea digestiva
• orizont.= pars egestoria (antrul piloric si canalul piloric)
Situaţie
• Stomacul este situat,
împreună cu ficatul şi splina
în etajul supramezocolic al
cavităţii peritoneale, adică
deasupra mezocolonului
transvers.
Limite
• linia de separaţie între
esofagul tubular şi
stomacul sacular este
dată de orificiul cardic;
• separaţia între stomac
şi intestinul subţire e
marcată de orificiul
piloric şi corespunde
sfincterului piloric;
• Mijloace de fixare
• presa abdominală (presiunea exercitată asupra viscerelor
abdominopelvine prin contracţia muşchilor pereţilor
abdominali).
• continuitatea stomacului cu esofagul şi cu duodenul; pediculii
vasculo-nervoşi;
• diferitele formaţiuni peritoneale care îl leagă de organele
învecinate: lig. gastrohep.; lig.gastrocolic;
• aderenţa feţei posterioare a fundului stomacului la peretele
posterior al abdomenului: lig.gastrofrenic.
 
• Porţiunea verticală e mai voluminoasă, dilatată, saculară şi cuprinde aproximativ
două treimi din stomac.
• Porţiunea orizontală e mai îngustă, tubulară şi cupr. aproximativ o treime a
organului.
• Stomacului i se descriu: două margini, doi pereţi şi două orificii.
• Stomacul comunică la extremitatea sa superioară cu esofagul prin orificiul cardic
(Cardia) :
• frecvent numit "cardia" sau gura stomacului şi are formă circulară.
• la extremitatea inferioară se găseşte orificiul piloric (Ostium pyloricum) care
conduce în duoden:
• este circular şi priveşte spre dreapta, în sus şi înapoi.
• Stomacul se găseşte în etajul abdominal
superior şi corespunde epigastrului şi
hipocondrului stâng.
• Peretele antero-superior - faţa chirurgicală -
priveşte înainte şi puţin în sus prez. 2
porţiuni:
1. Porţiunea toracică este acoperită de
diafragmă şi prin intermediul ei
corespunde coastelor 5 – 9 stg şi
spaţiilor intercostale respective;
este acoperită de faţa viscerală a lobului
stâng al ficatului.

2. Porţiunea abdominală este împărţită în


două zone.
• Zona laterală este acoperită de faţa
viscerală a ficatului (lobul pătrat şi lobul
stâng).
• Zona medială vine în raport direct,
nemijlocit, cu peretele muscular
anterior al abdomenului şi are forma
unui triunghi numit în clinică triunghiul
lui Labbe
Peretele postero-inferior
• priveşte înapoi şi puţin în jos şi
flanchează peretele anterior al marelui
diverticul al cavităţii peritoneale, numit
bursa omentală.
• Prin intermediul bursei faţa
posterioară a stomacului vine în raport
cu peretele abdominal posterior şi cu
organele care îl acoperă.
• datorită existenţei bursei omentale,
stomacul se deplasează cu uşurinţă faţă
de organele situate înapoia lui
• Marginile stomacului continuă
marginile omonime ale
esofagului.
• Marginea dreaptă sau
curbura mică :
• concavă.
• formată dintr-un segment mai
lung, cu direcţie verticală
• locul unde se face trecerea dintre
segmentul vertical la cel orizontal,
este marcat de o adâncă
depresiune, incizura unghiulară
(Incisura angularis), cu importanţă
radiologică şi clinică.
Marginea stângă sau
curbura mare :
• mai lungă decât cea dreaptă;
• convexă;
• porneşte de la marginea stăngă a
esofagului, împreună cu care determină un
unghi ascuţit şi adânc, numit incizura
cardică sau unghiul lui His.
• după ce ocoleşte porţiunea verticală a
stomacului, fundul şi corpul, curbura mare
îşi schimbă direcţia, atinge punctul cel mai
coborât al său şi apoi se recurbează
arcuindu-se spre dreapta şi în sus.
• raport cu colonul transvers,
de care este legată prin
ligamentul gastrocolic;
• între foiţele acestui ligament,
la aproximativ 1 cm depărtare
de curbură, se gasesc vasele
gastro-omentale.
• in partea stângă -
superioară, curbura mare dă
inserţie ligamentului
gastrosplenic, care conţine
vasele scurte ale stomacului şi
artera gastro-omentală
stângă.
• Fundul stomacului răspunde cupolei
diafragmei, sub care se mulează;
• se înalţă până la coasta a 5-a stângă şi
depăşeşte puţin un plan orizontal
tangent la vârful inimii (pe linia
medioclaviculară stângă).
• Prin intermediul diafragmei, fornixul
vine în raport cu inima, pleura şi
plămânul stâng.

• Porţiunea cardică este situată


profund, în raport cu impresiunea
esofagiană a ficatului.
• Pilorul este situat profund, variabilă
după gradul de umplere sau de
vacuitate a stomacului;
• Când stomacul este gol, pilorul se
găseşte pe linia mediană: se
proiectează la 2-3 cm deasupra
ombilicului; posterior răspunde
corpurilor L1-L2.
• Când stomacul e umplut moderat,
pilorul coboară şi se deplasează
spre dreapta, la nivelul ombilicului
şi la 3-4 cm în dreapta liniei
mediane.
• în caz de umplere maximă pilorul se
poate deplasa până la 7 cm spre
dreapta.
Configuraţie internă
• Suprafaţa internă a stomacului este
neregulată din cauza numeroaselor plici
ale mucoasei (Plicae gastricae).
• Dintre acestea, unele merg de-a lungul
axului mare al organului, altele sunt
transversale sau oblice.
• De-a lungul curburii mici se află un şanţ
numit canalul gastric delimitat de două
plici longitudinale care nu sunt
anastomozate între ele; pe aici sunt
conduse lichidele, saliva, spre duoden
fără să staţioneze în stomac.
• Plicele mucoasei sunt mai accentuate
pe stomacul gol; ele se şterg pe măsură
ce stomacul se umple; reprezintă un
material de rezervă care permite
distensia stomacului.
Structura stomacului
• Grosimea peretelui stomacului e de aproximativ 3 mm.
• Structura sa e adaptată în vederea asigurării celor două funcţiuni esenţiale ale
sale: funcţia de rezervor al alimentelor, cu evacuare intermitentă şi funcţia de
digestie, asigurată de sucul gastric.
• În constituţia sa anatomică intră patru tunici: tunica seroasă, tunica musculară,
stratul submucos, tunica mucoasă.

• Tunica seroasă (Tunica serosa) este formată de peritoneu.


• Pe faţa posterioară a fundului se află o zonă lipsită de peritoneu, la nivelul căreia
stomacul aderă de diafragmă.
• De la stomac se întind spre organele învecinate, trei formaţiuni peritoneale:
omentul mic, ligamentul gastrocolic şi ligamentul gastrosplenic.
• Alte formaţiuni peritoneale: plica gastropancreatică şi ligamentul gastrofrenic.

• Stratul subseros (Tela subserosa) este format dintr-o pătură subţire de ţesut
conjunctiv, peste care se aplică seroasa.  
Structura stomacului
• Tunica musculară cuprinde trei planuri de
fibre: planul superficial este format de fibre
longitudinale, planul mijlociu de fibre
circulare, planul profund de fibre oblice sau
ansiforme.
• Fibrele stratului longitudinal
• sunt mai abundente de-a lungul celor două
curburi ale stomacului.
• De-a lungul curburii mici, ele se întrerup la
nivelul incizurii unghiulare;
• de-a lungul curburii mari ele sunt continui.
• La nivelul pereţilor anterior şi posterior -
fibrele sunt mai rare, astfel că printre ele se
văd fibrele circulare.
• Stratul circular
• este continuu, şi este dispus uniform pe toată
întinderea stomacului.
• Din îngroşarea acestui strat în regiunea
pilorului, pe o întindere de 2-3 cm se
formează sfincterul piloric.

• Fibrele oblice
• au o dispoziţie ansiformă şi se află situate
profund faţă de stratul circular
• Ele sunt dispuse într-un fascicul, călare ca o
şa peste incizura cardică şi se răsfiră pe cei
doi pereţi ai stomacului, fie amestecându-se
cu fibrele circulare cu care formează un
sistem spiralat, fie inserându-se în
submucoasă.

• Tunica musculară constituie aparatul motor


activ al stomacului.
Structura stomacului
• Stratul submucos (Tela submucosa) este format din ţesut conjunctivo-elastic lax;
în el se găsesc numeroase vase, terminaţii nervoase şi plexul nervos submucos
Meissner. El permite adaptarea mucoasei la modificările de formă ale stomacului
şi la mişcările cauzate de musculatură.
• Tunica mucoasă (Tunica mucosa) are o coloraţie roşiatică, deosebindu-se net de
cea esofagiană (albă cenuşie). Ea reprezintă aproape jumătate din grosimea totală
a peretelui gastric.
• Tunica mucoasă reprezintă principala componentă morfologică şi funcţională a
peretelui stomacal.  
Vascularizaţia stomacului

• Arterele stomacului provin din


cele trei ramuri care pornesc
din trunchiul celiac: artera
hepatică, artera splenică şi
artera gastrică stângă.
• Ramurile lor se anastomozează
şi formează două arcade
arteriale dispuse de-a lungul
celor două curburi ale
stomacului.
• Venele stomacului corespund în general arterelor;
• se formează din reţele capilare situate în submucoasă; străbat apoi grosimea
pereţilor gastrici, se adună sub seroasă şi se varsă în trunchiurile colectoare.
• Sunt dispuse de-a lungul celor două curburi, alături de arcurile arteriale şi se
varsă în vena portă (fie direct, fie în afluenţii ei).
• Venele gastrice dreaptă şi stângă, se varsă direct în trunchiul venei porte;
• vena gastroomentală dreaptă se varsă în vena mezenterică superioară;
• vena gastro-omentală stângă şi venele gastrice scurte sunt tributare venei
splenice.
Limfaticele
• Limfaticele iau naştere din două reţele larg
anastomozate: mucoasă si musculară;
confluează într-o reţea subperitoneală din
care pornesc vase eferente. Acestea se vor
îndrepta spre o serie de grupuri de
limfonoduli a căror topografie este de cea mai
mare valoare chirurgicală (tratamentul
cancerului).
• În drenajul limfatic al stomacului se disting
patru arii:
• 1. Aria cea mai întinsă cuprinde regiunea micii
curburi şi cea mai mare parte a corpului şi
fornixului;
• 2. A doua arie de drenaj cuprinde partea
inferioară a corpului şi cea mai mare parte a
regiunii pilorice.
• 3. A treia arie cuprinde partea stomacului
învecinată segmentului stâng (superior) al
marii curburi.
• 4. Aria a patra cuprinde o parte a stomacului
învecinată segmentului drept al micii curburi
şi o parte a regiunii pilorice;
Inervaţia
• Nervii stomacului sunt de natură
vegetativă. Cea mai mare parte sunt
ramuri ale nervilor vagi ( fibre
parasimpatice). O altă parte provin
din plexul celiac inervaţie
parasimpatică.
• formează plexuri periarteriale şi se
extind de-a lungul arterelor gastrice
precum şi a arterelor gastro –
omentale conţinând fibre aferente
şi fibre simpatice eferente.
• Din plexul esofagian format din cei
doi nervi vagi, pleacă cele două
trunchiuri vagale - unul anterior şi
altul posterior - care pătrund în
abdomen şi se comportă diferit.
Inervaţia
• Trunchiul vagal anterior trimite
câteva ramuri gastrice anterioare
(4-10) care coboară de-a lungul
curburii mici şi se răsfiră pe faţa
anterioară a stomacului până în
regiunea pilorică.
• O ramură trece prin partea
superioară a omentului mic şi
intră în pediculul hepatic.
• Una singură, cea mai mare dintre
toate, merge pe mica curbură
( marele nerv gastric anterior -
Latarjet).
Inervaţia
• Trunchiul vagal posterior emite
ramuri pentru faţa posterioară a
stomacului.
• Fibrele simpatice ajung la stomac, la
nivelul micii curburi, pe calea
ramurilor trunchiului celiac, mai ales
prin intermediul plexurilor
periarteriale ale celor două artere
gastrice - dreaptă şi stângă.
• Ramurile fine din nervul vag şi din
plexul celiac formează reţele în
tunica musculară şi în stratul
submucos

S-ar putea să vă placă și