DREPTUL FAMILIEI

ÎNCHEIEREA CĂSĂTORIEI
Stdent: Stan Diana-Maria
Facultatea de Drept și Științe Admiistrative
Specializarea: Drept
An 3, Grupa 4
 I. Definiţia şi caracterele căsătoriei
 Noţiunea de căsătorie este prezentată în Codul Familiei
sub două aspecte: pe de o parte se face referire la actul
juridic al căsătoriei, şi pe de altă parte la situaţia juridică
a soţilor în timpul căsătoriei.
 Căsătorie înseamna actul juridic pe care îl încheie
viitorii soți, cu acordul de voință al acestora, în
condițiile stabilite de lege.
 Căsătoria înseamna statutul legal al soților, prin care se
reglementează raporturile personale și patrimoniale
dintre soți. De fapt, acesta este efectul pe care îl
generează încheierea căsătoriei ca act juridic.Statutul
legal există pe tot timpul cât dureaza raportul de
căsătorie.
Din definiția căsătoriei rezultă că aceasta are mai multe caractere, și
anume:

◦ căsătoria este o uniune dintre un bărbat și o femeie;

◦ căsătoria este liber consimțită;
◦ căsătoria este monogamă;
◦ căsătoria se încheie în forma cerută de lege, deci are un
caracter solemn;
◦ căsătoria are un caracter civil, încheierea și înregistrarea
căsătoriei sunt de competența exclusivă a autorității de
stat;
◦ căsătoria se încheie pe viață;
◦ căsătoria se întemeiază pe deplină egalitate în drepturi
dintre bărbat și femeie;
◦ căsătoria se încheie în scopul întemeierii unei familii.
 II. Condițiile de fond ale încheierii căsătoriei
 Condițiile de fond ale căsătoriei se prezintă sub forma pozitivă, în
sensul că ele trebuie să existe pentru a putea încheia
căsătoria.Acestea sunt:
 diferența de sex- această condiție rezultă din numeroase prevederi
legale(articolul 1, 4, 5, 20, 25, 47, 52, 53, 60 din codul Familiei) și
se dovedește prin certificatele de naștere.
 vârsta legala la căsătorie- potrivit art.4 alin.1 din codul Familiei
vârsta matrimonială este de 18 ani pentru bărbat și de 16 ani pentru
femeie, cu excepția femeii de 15 ani care se poate căsători doar în
cazul în care este însărcinată, cu acordul parinților sau tutorilor
legali.
 Consimțământul la căsătorie, reglementat prin Constituție- art.48
alin.1, Codul familiei- art.1, 16, 17 si unele prevederi ale Legii
119/1996 privind actele de stare civilă.
 comunicarea reciprocă a stării de sănătate a viitorilor soți;
 Condițiile de fond apar și sub forme negative, denumite
impedimente la căsătorie, care reprezintă împrejurările de fapt sau
de drept a caror existență împiedică încheierea căsătoriei:
 Existența unei căsătorii anterioare nedesfăcute a unuia dintre soți: bigamia-
este interzisă prin dispozițiile Codului Penal (art.303) si prin prevedrile art.5
din Codul Familiei care formulează expres principiului monogamiei
căsătoriei;
 rudenia; căsătoria între rudele în linie dreaptă, precum și între cele în linie
colaterală , până la gradul IV inclusiv, este oprită din considerații de ordin
biologic și moral.
 Alienația si debilitatea mintala(art.9 din Codul Familiei)- este interzis să se
căsătorească persoanele aflate în această situație, precum și cele care sunt
lipsite vremelnic de facultățile mintale, cât timp nu au discernământul
faptelor lor.
 Adopția (art.7 din Codul familiei)- constituie un impediment la căsătoria
dintre adoptator sau ascendenții lui și adoptat sau descendenții lui.
 tutela (art.8 din Codul Familiei)- impiedică căsătoria, din motive de ordin
moral, între minora aflată sub tutela și tutorele acesteia.
 Este necesară clasificarea condițiilor de fond pozitive și negative, din rațiuni
de ordin practic deoarece, îndeplinirea condițiilor de fond din prima
categorie trebuie dovedită de viitorii soți, iar impedimentele pot fi invocate
de terți, prin opoziție la căsătorie, ori personal de către ofițerul de stare civilă
care constată existența lor la încheierea ei.
III. Condiții de formă la încheierea căsătoriei

 Încheierea căsătoriei este supusă anumitor condiții de formă, care

sunt prevazute în urmatoarele scopuri:
a) ca mijloc pentru a asigura îndeplinirea condițiilor de fond pozitive
și negative;
b) ca formă a recunoașterii publice a căsătoriei;
c) pentru a asigura mijlocul de dovadă a căsătoriei.

 Codul Familiei reglementează condițiile de formă ale căsătoriei și

face distincție între:
1. Formalități premergătoare căsătoriei
2. Procedura încheierii căsătoriei (formalități concomitente )
A. Formalități premergătoare căsătoriei

Reglementarea formalităților premergătoare căsătoriei este făcută

în considerarea mai multor scopuri:
de a asigura consimțământul liber al celor ce vor să se
căsătorească, aceștia trebuind să-și exprime voința de a se
căsători în fața autorității de stat competente;
de a informa pe ofițerul stării civile asupra statutului civil al
viitorilor soți, care pe baza acestor informații, va verifica dacă
sunt îndeplinite condițiile de fond și lipsa impedimentelor la
căsătorie;
de a aduce la cunoștința terților încheierea căsătoriei preconizate
și de a pune în mișcare, dacă e cazul opozițiile la căsătorie;
dovada căsătoriei.
1. Declarația de căsătorie: În conformitate cu dispozițiile art.12 din Codul Familiei,
cei care vor să se căsătoreasă trebuie să facă, la serviciul de stare civilă, o declarație de
căsătorie, exprimandu-și astfel voința din partea amândurora, de a încheia
căsătoria.Declarația de căsătorie se face în scris și va fi depusă la serviciul de stare civilă
personal.
2. Actele anexa declarației de căsătorie: Viitorii soți trebuie să prezinte, odată cu
declarația de căsătorie, actele prevăzute în dispozițiile art.39 si 40 ale Metodologiei de
aplicare nr.1/1997 a Legii nr.119/1996, precum și ale art.13 din Codul Familiei și ale
art.28 din Legea nr.119/1996
3. Atribuțiile ofițerului de stare civila în legătură cu declaratia de
căsătorie: După primirea declarației de căsătorie, ofițerul de stare civilă
citește declaranților dispozițiile art.4-10 si 27 din Codul Familiei și le
atrage atenția asupra sancțiunilor legale aplicabile celor ce fac declarații
false (art.474 Codul Penal).Căsătoria se poate încheia în termen de 10 zile
(în care se cuprinde atat ziua în care se face declarația, cât și ziua în care
se oficiază căsătoria) de la data cand a fost facută declarația de căsătorie
(art.29 alin.1 din Legea 119/1996).În acest interval de timp (art.14 Codul
familei), se pot face opoziții la căsătorie, care urmează a fi verificate de
catre ofițerul de stare civilă.
4. Opoziția la căsătorie: Opoziția la căsătotie este actul prin care o
persoană aduce la cunoștință ofițerului de stare civilă existența unei
împrejurări de fapt sau de drept care nu permite încheierea căsătoriei.
 B. Procedura încheierii căsătoriei

1. Localitatea și locul unde se încheie căsăd aq hbtoria: Potrivit

dispozițiilor art.11 din Codul Familiei, localitatea în care se va
încheia căsătoria este determinata de domiciliul sau de reședința
oricăruia dintre viitorii soți.Domiciliul sau reședința acestora se
dovedește cu cărțile de identitate sau viza de flotant, după caz.
2. Competența ofițerului de stare civilă: Căsătoria se încheie în fața
ofițerului de stare civilă al primariei din localitatea determinată.În
ceea ce privește competența ofițerului de stare civilă, se deosebesc:
competența materială, competența personală și competența teritorială.
3. Încheierea căsătoriei: Oficierea căsăatoriei se face în limba română,
de către ofițerul de stare civilă, într-o încăpere corespunzător
amenajată, avâd o ținută vestimentară adecvată caracterului solemn al
acestui act. La oficierea căsătoriei, ofițerul de stare civilă este obligat
să poarte eșarfa în culorile drapelului național român,așezată pe
umăul stâng, cu banda albastra în sus.
IV. Solemnitatea încheierii căsătoriei
Solemnitatea încheierii casatoriei (art.16 din Codul
Familiei) constă în:
căsătoria se încheie în fața unei anumite autorități și a
doi martori;
căsătoria se încheie într-un anumit loc;
Căsătoria se încheie în prezența efectivă și concomitentă
a viitorilor soți, care trebuie să-și exprime personal
consimțămantul și a doi martori care semnează actul de
căsătorie;
căsătoria trebuie încheiată în astfel de condiții încât să
permită oricărei personae să asiste (publicitatea
incheierii casatoriei).
 V. Momentul încheierii căsătoriei
Din dispozițiile art.16 alin.1 din Codul Familiei se desprinde concluzia că
momentul încheierii căsătoriei este acela în care, ofițerul de stare civilă
constată că sunt îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru încheierea
unei căsătorii valabile și îi declară pe viitorii soți căsătoriți.
Înregistrarea căsătoriei constituie numai un element de probă.De aceea, dacă,
o căsătorie nu a fost înregistrata deoarece întocmirea actului de casatorie în
registrul de stare civilă a fost omisă, căsătoria nu este din această cauză nulă,
existând posibilitatea întocmirii ulterioare a actului de căsătorie(art.53 din
Legea 119/1996).
Proba căsătoriei
Pornind de la caracterul solemn al căsătoriei, legea stabilește normele
privitoare la proba acesteia.Potrivit art.18 din Codul Familiei, căsătoria nu
poate fi dovedită decât prin certificatul de căsătorie, eliberat pe baza actului
întocmit în registrul actelor de stare civilă.În același sens, dar cu un domeniu
de aplicare mai mare este art.22 alin.1 din Decretul nr.31/1954 privitor la
persoanele fizice și juridice, potrivit căruia starea civilă se dovedește cu actele
înscrise în registrele de stare civilă, iar alin.2 al aceluiași articol prevede că
certificatele eliberate în temeiul registrelor de stare civilă au aceeași putere
doveditoare ca și actele intocmite sau înscrise în registre.
Concluzie
Codul Familiei nu definește expres termenul de
căsătorie, însă trăsăturile principale ale ambelor
sensuri sunt cuprinse în definiția unanim
acceptată de doctrina juridică: ”căsătoria este
uniunea liber consimțită dintre un bărbat și o
femeie, încheiată potrivit dispozițiilor legale, cu
scopul de a întemeia o familie, și reglementată
de normele imperative ale legii”.
S peț ă:

CEDO, secţia IV, hotărârea B. şi L. versus Marea Britanie, 13

septembrie 2005, 36536/02
Interdicţia mariajului între socrii şi nora ori ginerele lor semnifică că
reclamanţii nu pot face să fie recunoscută social şi juridic relaţia lor.

Reclamanţii s-au plâns în faţa Curţii de existenţa unei legi care îi
împiedică să se căsătorească. B este tatăl fostului soţ al lui L. După
ce atât căsătoria lui B, cât şi cea a lui L au eşuat, cei doi s-au mutat
împreună cu copii lui L, care sunt nepoţii lui B şi care îl numesc pe
acesta „tată”. O lege din 1949 interzicea căsătoria într-o astfel de
situaţi, cu excepţia ipotezei în care ambii foşti soţi ai persoanelor
implicate erau decedaţi. În 1986, legea a fost modificată, în sensul că
se puteau crea excepţii de la această regulă, dar numai printr-o lege
individuală emisă de către Parlament. Procedura nu urma criterii
bine stabilite, ci ţinea de puterea discreţionară a Parlamentului.
Pentru o declanşarea unei astfel de proceduri nu exista posibilitatea
de a se obţine sprijin financiar.
Art. 12. Limitările impuse dreptului unui bărbat şi a unei femei de a se
căsători şi de a fonda o familie nu trebuie să fie de o severitate atât de
înaltă, încât acest drept să fie atins în substanţa sa. Interdicţia mariajului
între socrii şi nora ori ginerele lor semnifică că reclamanţii nu pot face să
fie recunoscută social şi juridic relaţia lor. Faptul că mariajul ar putea fi
ipotetic încheiat dacă foştii lor soţi ar deceda nu suprimă atingerea
substanţei acestui drept. De asemenea, posibilitatea de a sesiza
Parlamentul care să emită o lege individuală de excepţie nu poate avea
altă semnificaţie, cât timp procedura este excepţională şi foarte
costisitoare, iar corpul legislativ nu are stabilită vreo procedură ori vreun
criteriu clar pentru emiterea unei astfel de legi. Împiedicarea căsătoriei,
chiar dacă vizează un scop legitim – protecţia integrităţii familiei şi
protecţia intereselor şi sentimentelor copiilor – nu poate împiedica
existenţa faptică a unei relaţii care să aducă atingere acestor interese.
Tocmai de aceea, într-o situaţia analogă, Parlamentul a estimat că
interdicţia nu vizează vreun scop util ordinii publice. Curtea estimează că
incoerenţa între scopurile declarate de către statul pârât şi derogările de
interdicţie compromite raţionalitatea şi logica legii în discuţie. De aceea,
există o violare a art. 12.
Bibliografie
1.Camelia Ignătescu, Dreptul familiei, Ed. Lumen
2.Dr. Ștefan Cocoș, Dreptul familiei, Ediția a II-a, Ed.
Luminalex,București2003
3.https://jurisprudentacedo.com/Libertatea-casatoriei-Interdictia-unor-casatorii
Raporturi-de-familie-B-si-L-versus-Marea-Britanie.html
4.
https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/procedura-incheierii-casatoriei-
31549.htm