ELABORAREA METODICĂ No 4

Tema: Materialele de amprentare și modelele. Descrieri. Clasificări. Materialele utilizate.

Tehnici de realizare a amprentelor și modelelor.

 Întrebări de control
1. Definiție “Amprentă”. Caracteristica.

Amprentă – copie negativă și fidelă a câmpului protetic, ce permite obținerea

modelul pe care se va confecționa proteza.
2. Clasificarea amprentelor după scopul urmărit, tehnica realizării.

După scopul urmărit:

Documentare – realizate la pregătirea pro protetică a cavității bucale în vederea realizării

modelului documentar;
Auxiliare - realizarea modelului de diagnostic sau a modelului auxiliar necesar la
confecționarea diferitelor lucrări protetice;
de bază – obținute după efectuarea intervențiilor de pregătire specială a dinților sau
părților moi ale câmpului protetic pentru confecționarea modelului de lucru și realizarea
lucrării protetice corespunzătoare.
După tehnica realizării:
amprente realizate într-un timp – obținută prin depunerea materialului amprentar în lingura
de amprentare și presarea lui direct pe câmpul protetic ;
amprente realizate în doi timpi – obținută prin realizarea unei amprente într-un timp și
după ce este îndepărtată de pe câmpul protetic este acoperită de un material amprentar
fluid fiind reintrodusă în cavitatea bucală în faza a doua;
amprente de corectare – modificare a metodei de amprentare în 2 timpi, în cadrul
căreia se aplică materiale amprentare de aceeași proveniență chimică;
amprente în inel de cupru – se folosesc inele de cupru cu o grosime de 0.2 mm, care se
adaptează cervical, transversal și axial la nivelul bontului dintelui preparat. Materialul de
amprentare se introduce în inel care este presat pe bontul dentar preparat, după ce peste
acest inel se realizează o supra amprentă;
amprente în ocluzie – executată utilizând lingura amprentară specială, care permite
 înregistrarea ambelor arcade dentare în poziție de ocluzie centrică ;

amprente parțiale – înregistrează elementele de pe un sector dat al arcadei

dentare; amprente totale - înregistrează elementele de pe întreaga arcadă.

 3. Lingurile amprentare. Caracteristica. Clasificarea.

Lingurile amprentare reprezintă un suport rigid, rezistent, nedeformabil pe care se depune

materialul de amprentare și se presează pe câmpul protetic. Lingurile amprentare sunt
diverse după dimensiuni și forme, caracteristice pentru maxilă și mandibulă. Lingura pentru
obținerea amprentei de pe maxilă este compusă din bază, care acoperă palatul dur,
versantul vestibular al apofizei alveolare și arcada dentară. În partea anterioară de la centrul
bazei este solidarizat minerul lingurii, care permite manevrarea în timpul introducerii și
îndepărtării amprentei de pe câmpul protetic. Totodată minerul, fiind situat în zona
anterioară, corespunzător liniei mediane a feței, reprezintă și un element de reper pentru
așezarea simetrică a lingurii cu materialul de amprentare pe câmpul protetic. Lingurile
amprentare mandibulare se deosebesc de cele maxilare prin răscroirea bazei la crearea
locului pentru limbă, și prezența bordur ii linguale care acoperă versantul intern al apofizei
alveolare.

Conform clasificării:
standard (universale) – confecționate industrial, variate ca dimensiuni, înzestrate cu
elemente retentive pentru materialele amprentare, reprezentate, de regulă, de perforații
sau nervuri și fără elemente retentive ;
individuale – confecționate în condiții clinice din materiale termoplastice sau în condiții de
laborator din acrilate auto- și termopolimerizabile.
4. Descrieți compoziția polimerilor acrilici = polimeri ai metacrilatului de metil (PMMA)

Alegerea port amprentei și a materialelor de

amprentare Pregătirea pacientului în vederea
amprentării Amprentarea propriu--zisă

Controlul amprentei
Dezinfecția amprentei
 5. Clasificarea materialelor amprentare după Oksman, Gherner și Napadov, Postolachi
și
Bârsa.

Gherner și Napadov deosebesc trei clase de materiale:

a) Elastice;
b) Termoplastice;
c) Dure.

La rândul său aceste clase sunt divizate în două grupe: materiale reversibile și ireversibile.
Postolachi și Bârsa consideră că pentru utilizarea practică a materialelor amprentare în
clinică, cît şi din punctul de vedere al realizării modelelor în laboratorul tehnicianului
dentar mai raţional este de a le clasifica conform stării lor fizice la finala prizei.
1 elastice
2 dure

După Oksman:
1 Cristalizabile (ghips,
2 Termoplastice dentol ) ortocor)
(dentafol,
3 Elastice (stomalgin 02, optozil,
4 Acrilate Xantopren)
autopolimerizabile
 6. Ce reprezintă amprenta optică?
Amprenta optică se efectuează cu ajutorul tehnologiilor moderne.

7. Prezentarea succintă a materialelor amprentare dure reversibile şi

ireversibile. Proprietăţi. Utilizarea.

Materialele amprentare dure pot fi reversibile și ireversibile.

Materialele amprentare dure reversibile - sunt materiale termoplastice care după întărire
devin dure, iar după realizarea modelului pot fi reutilizate.

ex. Stens-02, Ortocor, Dentafoli,Reprodent etc.

-includ diferite substanţe chimice, răşini naturale şi sintetice ca: copal, selac, cofoniu, acizi
graşi, acid palmitic, coloranţi, aromatizanţi.

-se produc ca batoane cilindrice şi plăci. În prealabil se plastifică în băi la temperatura de 55

-60
grade Celsius, pentru că în cavitatea bucală se întăresc
-se pot deforma la îndepărtarea amprentei, de aceea doar unele se folosesc la
amprentarea definitivă în edentaţia totală
- se folosesc pentru amprente duble, preliminare etc.

Materialele dure ireversibile- includ ghipsul, paste din oxid de zinc şi eugenol.
-ghipsul e un material accesibil. Se confecționează din calcar, ce se macină şi se
prelucrează termic. La ardere, ghipsul pierde apa . Se solidifică prin cristalizare.

-pastele din oxid de zinc sau eugenol - conţin colofoniu, balsamuri, substanțe aromatizante şi
colorante. Se folosește mai ales la amprentele în cazul edentaţiei totale, pentru fixarea
punților dentare pentru perioada de adaptare şi control.
- se fabrică ca paste colorate şi sunt ambalate în tuburi. Pastele se amestecă în proporții
egale şi
se întăresc în  3-5 min. ex. Dentol-C, Alston, Plastodent etc.

8.Prezentaţi esenţa grupul materialelor amprentare : elastice ireversibi le şi reversibile.

Caracteristica lor.

 În această grupă sunt incluse materialele cu o compoziție chimică diferită, dar având caractere
care prevăd:

9. proprietățile materialului de a înregistra fidel toate detaliile câmpului protetic.

10.revenire la forma inițială după încetarea presiunilor ce se dezvoltă asupra materialului după priza

lui definitivă.

11.nu se fracturează la înlăturarea lor de pe câmpul protetic cât şi de pe model.

Din materiale elastice sunt utilizate: hidrocoloizii reversibili- au la baza agar agarul şi sunt
fabricați de industrie în 2 variante :

- pentru amprentarea câmpului protetic

- pentru duplicarea modelelor.

Exemple : gelin, deelastic, cultoloid, dentacol

La temperatura de 70-95 C hidrocoloizii devin plastici fluizi. La temperatura de 37,2 - 42,2 C
capătă formă de gel elastic

Hidrocoloizii ireversibili

-sunt derivații acidului alginic, sulfatului de calciu , fosfatului trisodic, cunoscuți sub numele de alinați

Se elaborează de industrie sub formă de pulbere, puternic hidrofilă  care la amestec cu apa
reprezintă sări coloidale vâscoase.

Aceste materiale reprezintă unele dezavantaje, din motivul că menținerea amprentelor sub

acțiunea
aerului provoacă pierderea apei şi micșorarea în volum a amprentei, iar menținerea în apă
provoacă
 îmbibarea amprentei cu apă şi mărirea în volum. De aceea se recomandă realizarea modelului timp
de 10-15 min după îndepărtarea amprentei de pe câmpul protetic.

Sunt cunoscute sub denumirile: stomalgin 73, novolgin, sanalgin, kromopan elastic, alcamprent

Elastomeri de sinteză

Clasa elastomerilor de sinteză cuprinde trei tipuri de materiale: polisulfidele, siliconii şi polieterii.

Se caracterizează prin proprietatea asemănătoare cauciucului natural după întărire. Ei redau cu

precizie maximă relieful câmpului protetic. Sunt utilizate la obținerea celor mai variate forme clinice a
câmpului protetic.
9. Cerințe  medico-biologice către  materialele amprentare

1.Materialul utilizat trebuie să redea fidel contururile părților dure şi moi ale câmpului protetic.

2.Să nu-şi modifice forma, volumul în procesul de priză şi nici ulterior pînă la realizarea modelului.

3.Să nu se deformeze la etapele de mulare ( îndepărtare) de pe câmpul protetic transportare, turnare

a modelului.

4.Să fie dur, elastic, să posede rezistenţă la presiuni şi să revină la poziția inițială.

5. Să nu manifeste proprietăți toxice ce ar acționa asupra țesuturilor cavității bucale.

6. Să nu adere la materialele utilizate la turnarea modelului şi ușor să se desprindă de ele.

10. Modelul. Definiție. Caracteristica.

Modelul confecționat după amprentă reprezintă imaginea inversă a amprentei, adică copia

pozitivă a câmpului protetic.

Modelul - dispozitiv utilizat pentru întreaga perioadă de confecționare a protezelor dentare şi

a aparatelor ortodontice, de aceea materialele pentru confecționarea modelelor trebuie:

1. Să se amestece ușor formând o masă omogenă

2. Să umple bine imprimările amprentei.

3. Să fie rezistent la acțiunea diferitor intervenții.

4. Să -şi păstreze timp îndelungat forma şi dimensiunile

5. Să se supună uşor prelucrării şi să fie uşor de manipulat cu ele

• cu bonturi mobilizabile.

D) După destinația modelului:
• document;

• de studiu şi diagnostic;

• de lucru (pentru proteze unidentare, RPF etc);

• duplicat.

11. Materialele utilizate la realizarea modelelor, proprietăți. Utilizarea

Materialele pentru confecționarea modelelor pot fi grupate :

- Nemetalice

- Metalice

Nemetalice - cuprind ghips, cementurile dentare, obișnuite si diverse

acrilate Ghipsul :

Se încadrează în categoria materialelor de amprentă rigide şi este un sulfat de calciu anhidru.

Actualmente este folosit în special pentru amprentarea finală a câmpurilor protetice moi la
edentatul total şi în amprentarea preliminară.

Avantaje:

-permite obţinerea unei amprente fidele a câmpului protetic

-timp de priză de 3-5 minute influenţat invers proporţional de viteza şi timpul de spatulare
-este un material ieftin

-prezintă stabilitate dimensională şi volumetrică

-nu irită ţesuturile

moi. Dezavantaje:
-gust şi miros
dezagreabile

-necesită manualitate
deosebită.

Cementurile dentare:

Utilizate la realizarea
obturatiilor dentare ,
de ex : cementul
dentar, fosfat dispad

 În tehnica dentară cementurile se folosesc deoarece au o duritate suficientă, au coeficient

mare de dilatare şi contracție şi sunt rezistente la uzură. Componentele cementului : praful şi
lichidul.

Sunt ambalate aparte în flacoane de sticlă. Praful e alcătuit din amestecuri de oxizi şi săruri.

Prepararea cementurilor este realizată pe plăcuţe de sticlă prin adăugarea succesivă a prafului

la picătura de lichid, amestecul fiind malaxat cu spatula.

Acrilate :

Din punct de vedere chimic, Acrilatele în majoritatea cazurilor sunt reprezentate de monomeri
şi polimeri care derivă din esterul acidului metacrilic.

Acidul metacrilic împreună cu acidul metilic formează metil metacrilatul, reprezentat de o singură

moleculă (mono moleculă de acrilat), care este fasonat şi comercializat în flacoane de
sticlă, întunecată,
 închise ermetic.

Proprietatea lor.

-să aibă o duritate satisfăcătoare pentru asigurarea integrității protezei

-să posede elasticitatea corespunzătoare veziculei fibromucoasei sau a dintelui natural.

-să nu permită deformarea protezei.

-să fie înalt rezistentă la îndoire şi lovituri.

-să aibă culori necesare pentru reproducerea culorii dinților naturali

-culorile să fie stabile la acțiunea factorilor extra şi intra bucali

-să nu aibă acțiune asupra țesuturilor cavității bucale

-să nu posede calități de absorbire a produselor alimentare

-să fie omogene şi ușor să se supună prelucrărilor mecanice necesare

-să posede luciul corespunzător

 În cazul acrilatelor termopolimerizabile reacția chimică solicită un anumit regim termic

Acest regim poate fi reprezentat de surse de căldura uscata, umedă (băi cu apă, vapori),
raze ultraviolete, infraroșii

 În cazul acrilatelor autopolimerizabile procesul de polimerizare nu necesită un anumit regim termic
realizând-se în condițiile temperaturii mediului înconjurător , deoarece ele conțin catalizator
specific pentru reacția chimică de polimerizare.

12. Clasificarea modelelor după scopul urmărit, tehnica realizării.

Modelele se pot clasifica în funcție de mai multe criterii:

A) După materialele din care sunt confecționate:

• gipsuri:

1. dure-clasa 111 DIN 13911

2. extradure - clasa IV DIN 13911 (Extrahart, Stone)
3. cimenturi.
• metale:

1. depuse pe cale galvanică;

2. aliaje ușor fuzibile;
3. aliaje topite şi pulverizate;
4. amalgame.
• polimeri:

1. rășini acrilice;
2. poliuretanice;
3. epoxidice cu adaos de umpluturi anorganice;
4. epiminice;
• materiale compozite;

•   siliconi.

B) După tehnologia de realizare:
• turnate - din gipsuri, mase plastice, aliaje ușor fuzibile;

•  îndesate - cimenturi (FOZ, silicat), amalgame;

• galvanizate, pulverizate - din metale/aliaje;

• prin ardere de mase ceramice.

C) După caracterul de fixitate sau posibilitatea de mobilizare a bontului

(bonturilor):
• cu bonturi fixe;

• cu bonturi mobilizabile.
D) După destinația modelului:
• document;

• de studiu si diagnostic;

• de lucru (pentru proteze unidentare, RPF etc);

• duplicat.

13.Utilajul necesar pentru confecționarea modelului (conformator pentru model, ceara

pentru cofrajul modelului, soclator, vibrator, vacuum malaxor).

Malaxarea mecanica se efectueaza cu vacuum malaxorul. E un aparat electric cu ajutorul caruia se

amesteca praful de ghips, sau masa de ambalat, in conditiile de vid se obtine o pasta omogena fara
bule de aer. Sunt comercializate mai multe varietati de aparate, in linii generale sunt alcatuite din
aparatul propriu-zis in interiorul caruia se afla motorul electric care roteste axul paletei malaxorului,
pompa de vacuum actionata de un electromotor individual, care absoarbe aerul din interiorul vasului
malaxorului. Unele aparate sunt inzestrate si cu vibratoare reprezentate de tije metalice, de
extremitatea exterioara carora este solidarizata o sfera din cauciuc, pus in functie de bobina
electromagnetica. Pentru prepararea pastei din ghips la aparat sunt anexate 3 vase cu capacitate de
50-70 g, 100 -150g, 200-250g.

Fiecare vas e format din recipient de material plastic cu un capac etanj prin care trece un ac
solidarizat cu paleta malaxorului. Axul se articuleaza cu motorul malaxorului si prin invirtire pune
paleta in miscare.

Prepararea pastei din gihps se realizeaza in unul din vasele malaxorului, in functie de cantitatea
solicitata. In vasul cu capacitate respectiva se adauga apa si pulbere de ghips, amestecindu'se putin
manual pana la imbibare definitiva de catre pulbere a apei, apoi se acopera vasul cu capacul cu care
se articuleaza cu axul la tija malaxorului. Aparatul e pus in functiune prin apasarea butonului de
contact, dupa prepararea manuala sau mecanica a pastei din ghips trecem la turnarea modelului.

14.Tehnica realizarii modelelor cu bonturi fixe si mobilizabile ale dintilor. Utilizarea lor in
practica.

Varianta modelelor cu bonturi mobilizabile este foarte des adoptata pentru elaborarea
protezelor unidentare, puntilor si protezarilor compozite.

Modelele cu bonturi mobilizabile ofera o serie de avantaje. Datorita posibilitatii dezinserarii bonturilor
din ansamblul modelului, tehnicianul are un acces facil m modelarea fetelor proximale. Tehnica
permite un confort sporit pentru cel ce modeleaza, asigurandu-i o vizibilitate optima (. 16.7.). in
literatura franceza de specialitate, bontul mobilizabil, ca atare. este denumit „model pozitiv unitar',
prescurtat, model unitar (MU).

. 16.7. Model cu bonturi mobilizabile (schema) bont mobilizabil clasic (a) bont mobilizabil cu pin dowel
(b)
5.2.1. MODELUL CLASIC CU BONT MOBILIZABIL

Metoda, m formularea initiala, tine de timpuri trecute. Ea se preteaza la obtinerea modelelor cu

bonturi mobilizabile confectionate pe baza unor amprente luate cu inel de cupm (36).

. Tehnica implica doi timpi:

a) Confectionarea bontului mobilizabil (modelul unitar, MU)

Bontul mobilizabil poate fi realizat dm diferite materiale: gipsuri dure, cimenturi (FOZ, silicat,
silicofosfat), polimeri (rasini acrilice autopolimerizabile, materiale compozite) si amalgame (de cupru
sau argint).

Confectionarea bontului mobilizabil din gipsuri dure

Inelul de cupru se scoate din amprenta. Se cofreaza inelul cu o banda de ceara sau hartie cerata de 2
cm latime. Se prepara o pasta din gips dur, care se introduce prin vibrare continua in inel, pana ce se
atinge marginea cofrajului. Dupa priza totala a gipsului se indeparteaza cofrajul, se prelucreaza
prelungirea radiculara a bontului pana se obtine o forma cilindro-conica neretentiva. Se marcheaza
fata vestibulara pentm a fixa pozitia bontului m model. Prelungirea conica se ceruieste pentru a
usura indepartarea bontului din model. Tot in acest scop se aplica un mic buton de ceara pe varful
prelungirii (spre viitoarea baza a soclului).

Confectionarea bontului mobilizabil din cimenturi

Utilizarea cimenturilor ca materiale pentru confectionarea bonturilor mobilizabile are tot Q valoare
istorica. Cu toate ca aceste, materiale prezinta o serie de calitati (timp de priza scurt, fidelitate mare
in redarea detaliilor, stabilitate volumetrica si duriate acceptabila), ele nu mai sunt utilizate decat
foarte rar, din urmatoarele motive: pret de cost ridicat, fluiditate redusa, deshidratare urmata de
contractii si fisurari. Cimenturile nu se utilizeaza decat m cazul amprentelor luate cu inel de cupm.
Mai intrebuintate au fost cimenturile silicofosfatice.

, 16.8. Model cu bont mobilizabil clasic din gips dur (scheina): vedere dinspre vestibular (a);-
sectiune sagitala (b).

. 16.9. Bont mobilizabil clasic (schema): portiunea radiculara este mai mare in diametru decat
preparatia dentara (a); portiune radiculara preparata impropriu (b); prepararea regiunii cervicale a
bontului clasic cu freza de acrilat (c); prepararea regiunii cervicale a bontului clasic cu spatula (d);
finisarea regiunii cervicale a bontului clasic (e); conturul bontului clasic trebuie sa fie similar cu cel al
unui dinte natural (f); trasarea marginii preparatiei cu un creion (g).

Confectionarea bontului mobilizabil din amalgame

In tehnica realizarii bonturilor mobilizabile se utilizeaza uneori si amalgame. Dintre acestea, se

prefera amalgamele de cupm datorita costului lor mai redus. Amalgamul de cupm se prezinta sub
forma unor pastile sau granule care se incalzesc pana cand apar pe suprafata lor mici
picaturi de mercur. in acest moment ele se transfera intr-un mojar, unde, prin frecare cu un pistil
aliajul devine plastic. Cu un fuloar, amalgamul se introduce strat cu strat in amprenta luata cu masa
termoplastica in inel de cupru (. 16.10.). Daca in locul maselor termoplastice s-au folosit materiale de
amprenta elastice, procedeul nu poate avea loc (35).

Bonturile mobilizabile din amalgam se realizeaza astazi foarte rar datorita urmatoarelor
dezavantaje:
• durata mare de confectionare (timpul total de priza), aproximativ 10 h;

• imposibilitatea fularii amalgamului m amprente cu elastomeri in inel de cupru;

• degajarea vaporilor de mercur;

• coeficient de expansiune relativ mare (0,1-0,25%) m atie cu gipsurile extradure (0,05%);

•necesitatea consolidarii peretilor inelului de cupru prin inglobarea intr-o masa de gips dur (pentm a
rezista presiunilor dezvoltate in timpul indesarii amalgamului). Confectionarea bonturilor mobilizabile
din polimeri Neajunsurile si dezavantajele bonturilor mobile din cimenturi sau amalgame au
determinat testarea altor materiale. Astfel au fost utilizate RA.

Polimetilmetacrilatii PALAVIT si PALADUR (cu lanturi macromoleculare liniare), primiti initial cu mare
entuziasm sunt abandonati la ora actuala datorita reactiei de polimerizare exoterme, a contractiei
mari de polimerizare si duritatii lor scazute.

Dezavantajele RA au determinat lansarea altor polimeri cu utilizare in acest domeniu. Dintre

acestia amintim rasinile epoxidice, epiminice si poliuretanice. Pentru a creste rezistenta li s-au
adaugat umpluturi anorganice, cum ar fi particule metalice, de sticla, ceramica, borosilicati sau
cuart.

Legarea de componenta organica a umpluturilor se face prin silanizare. De aceea, aceste

materiale pentru confectionat modele pot fi considerate materiale compozite. Sunt livrate m
diferite sisteme: pasta/lichid -EPOXI-DIE (IVOCLAR), lichid/lichid - ALPHA DIE (SCHUTZ-DENTAL),
pulbere/lichid - IMPREDUR si se depun fara presiune in amprenta. Ele se intaresc intr-un interval
scurt de timp.
Utilizarea lor se asociaza cu pinuri (dowel), eliminandu-se astfel etapa de confectionare a
prelungirii radiculare a bontului mobil. Gradul de fidelitate crescut, duritatea mare si
manipularea usoara sunt calitati care recomanda tot mai mult aceste materiale.
. 16.10. Tehnica de realizare a bontului
mobilizabil din amalgam: A. amprenta cu inel de
cupru si cofrajele ei masa de amprenta
termoplastica (a); inelul de cupru (b); bontul si
prelungirea radiculara din amalgam (c); manson de
hartie cerata (d); gips dur (e); conformator din
hartie cerata (1); B. bont mobilizabil din amalgam
cu prelungire radiculara neretentiva

in confectionarea bonturilor mobilizabile se utilizeaza si mase ceramice (DIAMOND DIE). Dupa

introducerea in amprenta (in faza plastica), aceasta se depune m cuptor (650°C) unde are loc
sinterizarea. Expansiunea de priza (aproximativ 0,2%) este compensata de contractia de ardere.

b) Confectionarea modelului de ansamblu (MU si modelul dintilor vecini)

Modelul unitar - MU, realizat prin una din tehnicile anterioare, se repune in inelul de cupru sau
capa de transfer, impreuna cu care se repozitioneaza m amprenta de situatie exact in pozitia initiala.
in continuare se acopera prelungirea radiculara a MU cu un strat subtire de ceara
si se fixeaza o sfera de ceara cu diametrul de 3-4 mm. Aceasta are rolul de a usura luxarea
modelului unitar, dupa tumarea modelului de ansamblu. Etapa urmatoare difera in functie de
modul in care s-a luat amprenta: intr-un singur timp(l), m doi timpi(2) si in trei timpi(3).

1.Se toama gips dur in amprenta cu bontul mobil, depasindu-se marginea acesteia cu 3-4 mm. Peste
gipsul dur se toama alte straturi de gips, din care se confectioneaza soclul si prelungirea distala.
Dupa priza, se taie in prelungirea distala un sant sub forma literei T sau Y. Se izoleaza, dupa care se
toama in amprenta antagonistilor modelul cu acelasi nume, format si el din doua parti: modelul
propriu-zis al dintilor antagonisti din gips dur si soclul impreuna cu prelungirea distala, care se
adapteaza perfect in santul practicat anterior (. 16.11.).

2.In cazul amprentei in doi timpi se toama intai modelul de ansamblu cu prelungirea distala (cheia de
ocluzie) dupa metoda prezentata anterior. Dupa priza se demuleaza amprenta, aplicandu-se pe
modelul de ansamblu a doua amprenta care contine impresiunile antagonistilor dupa care se toama
modelul dintilor antagonisti.

3.In cazul amprentei in trei timpi se toama separat modelul de ansamblu, modelul antagonistilor,
dupa care se monteaza in ocluzor sau articulator in functie de a treia amprenta (de inregistrare a
ocluziei).
Inainte de montarea in ocluzor sau articulator se practica luxarea (mobilizarea) modelului unitar.
. 16.11. Modele segmentare cu bonturi
mobilizabile (in prelungirea distala se taie un
sant in tbrma de T sau Y care fixeaza relatia de
ocluzie)