COLEGIUL NAȚIONAL DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

”RAISA PACALO”

EVALUAREA STĂRII
BOLNAVULUI
PLANUL LECȚIEI
 Supravegherea bolnavului.
 Evaluarea stării de conștiență,
comportamentului.
Poziţia bolnavului în pat.
Expresia faței
Starea psihică a bolnavului
Pofta de mîncare a bolnavului
 Evaluarea tegumentelor și a mucoaselor vizibile.
SUPRAVEGHEREA BOLNAVULUI ESTE UNA DIN
SARCINILE CELE MAI IMPORTANTE ALE
ASISTENTEI MEDICALE.
ASISTENTA VA URMĂRI:

 Comportamentul bolnavului.

 Funcţiile vitale şi vegetative ale

organismului.

 Apariţia unor manifestări patologice.

 

URMĂRIREA COMPORTAMENTULUI BOLNAVULUI

Asistenta va observa:
 Poziţia bolnavului în pat.
 Expresia feţei bolnavului.
 Starea psihică a bolnavului.
 Pofta de mîncare a bolnavului.
 Somnul bolnavului.
POZIŢIA BOLNAVULUI ÎN PAT
Poziţia bolnavului în pat este determinată
de gravitatea bolii de care acesta suferă.

 poziţie activă
 poziţie pasivă
 poziţie foarţată
POZIŢIA BOLNAVULUI ÎN PAT
 Dacă starea bolnavului este mai puţin gravă, el îsi
păstrează în pat o atitudine asemănătoare cu aceea
a unei persoane sănătoase -- poziţie activă.
 POZIŢIA BOLNAVULUI ÎN PAT
 Dacă însă starea
bolnavului este gravă,
el devine adinamic.
Musculatura îşi pierde
tonicitatea sa normală,
iar pacientul nu mai
este în stare să
execute mişcări
active. Se spune că
bolnavul stă în pat în
poziţie pasivă.
 POZIŢIA BOLNAVULUI ÎN PAT
 În afecţiunile
însoţită de
dureri,
bolnavul caută
să menajeze
partea
dureroasă luînd
diferite poziţii
foarţate.
EXPRESIA FEŢEI BOLNAVULUI
Expresia feţei bolnavului poate exprima
 gradul de inteligenţă a bolnavului, precum şi
 anumite stări psihice ca:
durere,
spaimă,
agitaţie,
depresiune,
bucurie
indiferenţă
oboseală etc.
GRADUL DE INTELIGENŢĂ A
BOLNAVULUI
STĂRI PSIHICE
EVALUAREA STĂRII DE CONŞTIENŢĂ

Tulburările de conştienţă pot să se manifeste sub

diferite grade ca:
 apatia
 somnolenţa
 obnubilaţia
 delir
 stupoarea
 sopor
 coma.
APATIA

 Apatia se manifastă printr-o stare de

dezinteres faţă de mediu şi faţă de
persoana proprie
SOMNOLENŢA

 Somnolenţa se trădează prin necesitatea

de adormi îndelungat. Bolnavul se
trezeşte uşor, dar adoarme imediat.
OBNUBILAŢIA

 obnubilaţia, cînd bolnavul sesizează

numai parţial evenimentele din anturajul
lui.
DELIRUL

 Stare cînd bolnavul sesizează numai

parţial evenimentele din anturajul lui,
însoţită de iluzii, halucinaţii,
hiperexcitaţii poartă denumirea de delir.
STUPOAREA

 O formă mai înaintată de tulburare de

conştiinţă este stupoarea, cînd bolnavul
se află în stare de imobilitate şi de
insensibilitate, poate fi trezit dar nu
răspunde la întrebări.
SOPOR

 Dacă bolnavul poate fi trezit numai cu

excitaţii foarte puternice, vorbim despre
sopor.
COMĂ

 când bolnavul nu mai poate fi trezit şi nu

mai reacţionează nici la excitaţii
puternice, vorbim de comă.
SOMNUL BOLNAVULUI
 Somnul bolnavului trebuie, de asemenea,
urmărit de asistenta medicală, atît cantitativ,
cît şi calitativ, precum şi din punct de
vadere a orarului.
 Asistenta va urmări dacă
somnul bolnavului este
liniţtit sau agitat, dacă
doarme fără întrerupere
sau cu întreruperi
repetate, motivele
întreruperilor (dureri de
foame, diaree, necesitate
de micţiuni, stări de
tensiune nervoasă etc.)
POFTA DE MÎNCARE A
BOLNAVULUI
 Pofta de mîncare a bolnavului va fi
deasemenea urmărită de asistentă.
 Asistenta va urmări dacă afirmaţia bolnavului asupra
lipsei poftei de mîncare este sau nu reală, întrucît de
multe ori bolnavii se plîng de lipsa apetitului, dar în
realitate se alimentează în mod exagerat.
URMĂRIREA UNOR
MANIFESTĂRI PATOLOGICE

 Transpiraţia
 Culoarea tegumetelor
 Edemul
 Durerea
 Mişcările involuntare
 Parezele si paraliziile
TRANSPIRAŢIA
 Transpiraţia este un
fenomen fiziologic
prin care organismul
î-şi intensifică
pierderile de căldură.
Intr-o cantitate
excesivă are
semnificaţie
patologică, ce poate
duce uneori la
deshidratarea
organismului.
 CULOAREA TEGUMETELOR

 Paloarea tegumentelor
 Cianoza
 Hiperemia
 Icterul
 pigmentaţii anormale
Paloarea tegumentelor
Cianoza
Hiperemia
Icterul
pigmentaţii
anormale
EDEMUL

 Edemul este un
fenomen foarte
frecvent în cursul
bolilor renale,
cardiace, carenţiale
sau iflamatoare.
 Regiunea edemaţiată este mai
voluminoasă, pielea şi ţesutul sunt
infiltrate cu serozitate.
DUREREA
 Bolnavii
reacţionează foarte
diferit la durere şi
acuzele lor
subiective nu sunt
totdeauna în
concordanţă cu
cauza şi intensitatea
durerilor.
 Asistenta va urmări localizarea, modul de
instalare, intensitatea, caracterul, iradierea,
condiţiile în care apar durerile, eventuale
semne însoţitoare ale durerii, precum ţi
modu de reacţionare abolnavului la durere.