Colegiul Național 

“Vasile Alecsandri”

CRITICISMUL JUNIMIST. TITU MAIORESCU.

P R O F. C O O R D O N A T O R : P O P A   C Ă T Ă L I N A

CLASA A XI-A E

E L E V I : C I O B O TA R U A D R I A N
IORDAN NICOLA DIANA
MURARU BIANCA MARIA
N I S T O R F L AV I U C R I S T I A N
PELIGRAD MARIA BIANCA FILOFTEEA

An școlar 2020-2021
 1. Introducere

Ce este Junimea din punctul tău de vedere?

Dacă ai trăi în acea perioadă, ce părere ai avea despre această societate?

Cum crezi că se desfășura o întâlnire a societății Junimea?

Cum te-ai comporta dacă ai fi membru Junimea?

 1. Introducere

 JUNIMEA, societate literară românească, inițiată de Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Theodor

Rosetti, Vasile Pogor și Iacob Negruzzi la Iași, în 1863-1864. Și-a desfășurat activitatea prin
ședințe literare săptămânale, prelegeri publice, cu mijloace de formare a unui orizont larg
științific și de educare estetică, și prin revista „Convorbiri literare”, mai întâi la Iași, apoi, din
1885, până la încetarea activității, în 1944, la București. A promovat o literatură de valoare,
subliniind rolul factorului estetic în producerea și aprecierea operei de artă, a trezit și a impus
spiritul critic în cultura română, combătând pseudocultura, superficialitatea, impostura,
introducând o direcție nouă în gândirea și literatura română. S-a pronunțat în problemele limbii
și ortografiei (în special Maiorescu), pledând pentru cultivarea unei limbi eliberate de exagerări
puriste sau diverse mode (ex. italienismul), pentru îmbogățirea și modernizarea limbii literare.
(https://dexonline.ro/definitie/Junimea)
 1. Introducere

ATMOSFERA IN CADRUL SEDINTELOR JUNIMEA

Numărul membrilor săi a crescut semnificativ în fiecare an; înscrierea se făcea după deviza: „INTRĂ CINE VREA,
RĂMÂNE CINE POATE”. La „Junimea” a predominat spiritul critic şi ironia fină.

În cadrul şedinţelor domnea ironia şi veselia, încât se spune că Vasile Pogor, amfitrionul, râdea cu poftă şi arunca
perne în jurul său, mai să i se rupă cămaşa şi să îi cadă dinţii noi puşi.
AMFITRIÓN, -OÁNĂ, amfitrioni, -oane, s. m. și f. Stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi; gazdă.

M. Eminescu fusese găzduit în casa lui Pogor în 1874, după ce se întorsese de la studii de la Viena, având la dispoziţie
biblioteca amenajată în podul casei de către Pogor. În 1875, M. Eminescu avea să îl aducă pe Ion Creangă la „Junimea”,
unde acesta va citi „Soacra cu trei nurori”. A publicat în „Convorbiri literare” „Capra cu 3 iezi”, „Harap alb”, „Moş Nechifor
Coţcariul”, „Amintirile”. Poveştile lui Creangă creau multă bună-dispoziţie, iar glumele sale, subtile sau nu, erau catalogate
după criteriul „cu piuliţa mare” sau „cu piuliţa mică”.
 1. Introducere

La finalul şedinţelor, după invitarea uşilor de a se deschide, serveau vin şi cozonac.
Acesta era un moment mult aşteptat, cu toate că la banchetele organizate de
„Junimea” se punea accentul pe vin: „Băutura e temelie, mâncarea e fudulie.”

Între membri exista şi prietenie, fapt ilustrat de întâmplarea de la târg a lui Pogor,

când a cumpărat un clopoţel pentru începerea şedinţelor. Acesta a fost întrebat de
meşteşugar dacă doreşte o talangă pentru oi sau boi, Pogor povestindu-le cu haz la
întrunire că a cumpărat „o talangă pentru boi”… ”aşa ca voi”…
 2.JUNIMEA

2.1 CONTEXTUL SOCIAL, POLITIC ȘI

I S TO R I C

2 . 2 E TA P E L E S O C I E T Ă Ț I I „ J U N I M E A ”

2 . 3 M E M B R I I F O N D ATO R I
 2.1. Contextul social, politic și istoric

Societatea Junimea este înființată în 1863 la Iași, fapt evidențiat într-o scrisoare pe care Titu Maiorescu i-o
trimite surorii lui.

O nouă generație de intelectuali întorși de la studii din străinătate: Petre P. Carp, Vasile Pogor, Theodor
Rosetti, Iacob Negruzzi și Titu Maiorescu – spiritus rector ( „întemeietor al mişcării” sau „mentor al
curentului”) înființează asociația Junimea, menită să aducă un suflu nou în cultura română.

Noul curent conține idei proprii ruptede trecut, dar împrumută și elemente specifice pașoptismului cu direcția
inițiată de Mihail Kogălniceanu în revista „Dacia Literară”, cateva teme comune fiind: promovarea unei
literaturi originale, cu specific româneasc, combaterea imitațiilor și aplicarea unor principii valorice în actul
critic.

O primă manifestare a societății a fost Cenaclul literar, iar la început memebrii asociației organizau ședințe
care se desfășurau sub forma unor prelegeri populare.
 2.1. Contextul social, politic și istoric

Propagarea ideilor junimiste este asigurată de

faptul că asociația avea o tipografie proprie, o
librărie și că editează revista „Convorbiri
literare”, începând cu anul 1867.

În cadrul acestei societății Junimea este o

atmosferă amicală, membrii ei punându-și
porecle pitorești.

Unii dintre conducătorii Junimii, fiind

conservatori moderați, adepți ai unui liberalism
moderat, au creat în anul 1881, pe plan politic, în Casa Pogor, sediul Junimii și revistei Convorbiri literare, este astăzi
cadrul Partidului Conservator, o grupare distinctă sediul Muzeului Literaturii Române din Iași

– junimiștii.
 2.2 Etapele societății „Junimea”

 Prima etapă, numită și „etapa ieșeană”, între anii 1863 și 1874, are un pronunțat caracter
polemic, manifestându-se în trei direcții: limbă, literatură și cultură. În această perioadă se
elaborează principiile sociale și estetice ale junimismului. Au loc „prelecțiunile populare” în
care erau discutate teme variate cu rolul de a stârni interesul publicului larg. Prima etapă este
marcată de adversitățile provocate de junimiști, dar și de succesul dobândit în urma adeziunii lui
Vasile Alecsandri și prin descoperirea lui Mihai Eminescu.

 A doua etapă, din 1874 până în 1885, , este o etapă de consolidare, în sensul că în această
perioadă se afirmă reprezentanții iluștri ai „direcției noi” în poezia și proza română: Eminescu,
Slavici, Creangă, Caragiale, precum și personalități din primul rang în artă, știință și cultură, dar
și scriitori aproape nerecunoscuți astăzi, cum ar fi: Samson Bodnărescu, Matilda Cugler-Poni. În
această perioadă ședințele din Iași se dublează cu cele din București. A doua etapă este epoca în
care se diminuează teoretizarea criticismului în favoarea judecăților de valoare
 2.2 Etapele societății „Junimea”

 A treia etapă, cunoscută și sub denumirea de

„etapa bucureșteană”, începe din 1885, când
revista „Convorbiri literare” este mutată la
București, la fel ca întreaga societate „Junimea”.
Această etapă are un puternic caracter universitar,
prin studiile de specialitate din domeniile: istorie,
filozofie, filologie, geografie (A.D. Xenopol,
Vasile Conta, Alexandru Lambrior, Mihail
Dragomirescu, Simion Mehedinți).

Revista va apărea până în 1944, dar nu va mai

atinge gradul de popularitate din primele două
Prima pagină din ediția din 1 mai 1895 a revistei
decenii. „Convorbiri Literare”.
 2.3. Membrii fondatori

 Petre P. Carp S-a născut pe 29 iunie 1837 la Iași și a murit pe 19

iunie 1919, în Țibănești, județul Iași. Urmează cursurile Liceului
Francez din Berlin încă de la 13 ani. Se înscrie la Facultatea de
Drept din Bonn în 1858, iar îm 1862 revine la Iași, urmând ca în
primăvara anulu 1864 să contribuie la punerea bazelor societății
Junimea.

 Este inițiat în francmasonerie la 21 octombrie 1867 în Loja Steaua

României din Iași.

 A participat activ la înlăturarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza

de la putere. Este un membru marcant al Partidului Conservator,
ocupând funcția de Prim-ministru al României de două ori.
 2.3. Membrii fondatori

 Vasile Pogor s-a născut la data de 20 august 1833 în Iași, fiind fiul comisului Vasile Pogor și
Zoei Cerchez.

 El a studiat la pensionul Malgouverne din orașul Iași, apoi din anul 1849 și-a continuat
studiile secundare și cele juridice la Paris.

 Participă la îndepărtarea domnitorului Cuza de la conducerea țării, devenind un om politic

influent în Partidul Conservator după schimbarea regimului politic.

 Vasile Pogor a fost unul dintre fondatorii Societății „Junimea” și ai revistei „Convorbiri
literare”, unde și-a publicat scrieri în proză, versuri și traduceri.

 Este inițiat în 1866 în loja masonică ieșeană „Steaua României”

 2.3. Membrii fondatori

 Iacob Negruzzi a fost scriitor, dramaturg, critic literar, jurist, profesor,

politician și președinte al Academiei Române. Este trimis în Germania să
facă liceul, iar din 1859 studiază, obținând doctoratul în 1863

 În anul 1863, împreună cu Petre P. Carp, Vasile Pogor, Titu Maiorescu și

Theodor Rosetti, pune bazele societății culturale „Junimea” și ale revistei
sale „Convorbiri literare”, pe care o conduce 28 de ani în perioada 1867-
1895.

 Este inițiat în 1866 , în Loja masonică ieșeană „Steaua României”.

 Iacob Negruzzi a fost membru al Partidului Conservator, ocupând funcția de

deputat și senator de Iași
 2.3. Membrii fondatori

 Theodor Rosetti, om politic, publicist, jurist, diplomat, fondator al Societăţii

Junimea, membru de onoare al Academiei Române, s-a născut pe 4 mai 1837 la Iași.

 Tânărul Rosetti începe liceul la Lvov, dar îl termină la Viena în anul 1855. Studiile
universitare le urmează la Facultatea de Drept din Viena (1855 - 1859), iar licenţa în
ştiinţe juridice o obţine la Paris.

 Totodată, Theodor Rosetti se numără printre fondatorii Societăţii literare

„Junimea”în 1863, participând şi la întocmirea principalelor linii de direcţie pentru
„Convorbiri literare” şi „Timpul”, contribuind la dezvoltarea spiritului critic în
literatura românească.

 Theodor Rosetti a fost unul dintre cei mai importanţi oameni politici ai secolului al
XIX-lea, făcând parte din Partidul Conservator.

 El moare la București la vârsta de 86 de ani pe data de 17 iulie 1923.

3. TITU MAIORESCU
3.1 VIAȚA LUI

3.2 CONTRIBUȚIILE ADUSE ÎN JUNIMEA

3.3 STUDII ȘI IDEI ESTETICE

 3.1 Viata lui Titu Maiorescu

Titu Liviu Maiorescu, născut pe 15 februarie 1840, a fost un academician,

avocat, critic literar, eseist, estet, filosof, pedagog, politician și scriitor român
mason, prim-ministru al României între 1912 și 1914, ministru de interne,
membru fondator al Academiei Române.

Intre anii 1846 si 1848, Titu Maiorescu este înscris la școala primară din
Craiova, urmând să absolve școala primară în 1850. In anul 1851, familia
Maiorescu se mută la Viena, unde Maiorescu este înscris în clasa întâi la
Gimnaziul Academic(anexa pentru externi a Academiei Terziene), urmând ca,
in anul 1858 să absolve academia ca șef de promoție.
3.1 Viata lui Titu Maiorescu
 3.1 Viata lui Titu Maiorescu

Studii

Titu Maiorescu obține la Giessen doctoratul “magna cum laude”, mai apoi
licența în litere și filosofie la Sorbona, și, nu în ultimul rând, licența in drept.
La 17 decembrie 1860, Maiorescu primește titlul “licencé ès lettres” urmând
ca până la finalul lui 1861 să părăseasca Parisul.
3.1 Viata lui Titu Maiorescu
 3.1 Viata lui Titu Maiorescu

Cariera universitara

În anul 1862, Maiorescu devine procuror al Tribunalului de Ilfov. După căsătoria

cu Clara Kremnitz, devine profesor la Universitatea din Iași si director al
Gimnaziului Central. Ajunge ca, în 1863 sa devină decan al Facultății de
Filosofie a Universității din Iași.
 3.1 Viata lui Titu Maiorescu

Cariera sociala

Întors în țară la sfârșitul lui 1861, Titu Maiorescu este dornic să

contribuie din toate puterile la înscrierea statului recent format în
urma Unirii din 1859 pe făgașul unei vieți culturale și politice de
nivel european.
3.1 Viata lui Titu Maiorescu
3.1 Viata lui Titu Maiorescu
 3.1 Viata lui Titu Maiorescu

Stiati ca?

A fost inițiat în Loja masonică ieșeană Steaua României, la 26 noiembrie 1866 (al cărei Venerabil era George Suțu), iar după
câteva luni, la 11 februarie 1867, primește gradele de Companion și Maestru.

Titu Maiorescu era misogin?

Titu Maiorescu a declarat într-o conferință de la Ateneul Român din 1882, susținând că femeile își merită locul de la
marginea societății din cauza creierului lor prea mic.
„Cum am putea într-adevăr să încredințăm soarta popoarelor pe mâna unor ființe a căror capacitate craniană este cu zece la
sută mai mică? Abia ajung astăzi creierii cei mai dezvoltați pentru a putea conduce o națiune pe calea progresului și
prosperității materiale... Din 1.000 de căpățâni măsurate a rezultat 1.410 grame greutate mijlocie la bărbat și numai 1.250 la
femei“. „Cu cât înaintăm însă în civilizațiune, cu atât rolul bărbatului devine mai greu, cu atât el trebuie să-și muncească mai
mult creierul ca să poată cuceri un loc în economia socială și să fie în stare a-și asigura existența și viitorul familiei sale. El
trebuie să miște cultura, el să conducă sau să susțină statul, el să facă a înflori artele, el trebuie să lărgească câmpul ideilor, să
înlesnească bunul trăi al omenirii prin descoperiri și perfecționări zilnice, aduse în sfera practică a vieții, pe când femeia e
redusă la un rol cu mult mai mărginit în mișcarea societăților culte. De aici, nici îndoială, diferența craniană“
 3.1 Viata lui Titu Maiorescu

Distincția obiectiv-subiectiv în analizarea operei artistice, dezbătută în articolul “Poeți și

critici” (1886) aduce în discuție capacitatea unui scriitor de a analiza pertinent propria operă
sau pe cea a unui alt autor
Raportul etic-estetic în artă este analizat în articolul Comediile d-lui I.L. Caragiale (1885),
pornind de la acuzațiile de imoralitate și trivialitate care îi sunt aduse dramaturgului român
de un public cu un gust estetic neformat
 3.2 Contribuția în Junimea

Titu Maiorescu a fost unul dintre fondatorii Junimii. Maiorescu a avut un rol definitoriu
in cadrul societății Junimea, impunându-se ca adevăratul ei conducător, iar în cadrul
epocii, drept îndrumătorul cultural și literar.

Domeniile de manifestare ale spiritului critic maiorescian sunt numeroase. Acesta se

remarcă, însă, cu studiul : “ În contra direcției de astăzi în cultura română”, în care este
formulată teoria formelor fară fond, în care Maiorescu critică dur împrumutarea formelor
de culturi apusene fară a le adapta la condițiile existente, concluzia lui Maiorescu fiind:
“Căci fară cultură poate încă trăi un popor cu nădejdea că la momentul firesc al dezvoltării
sale se va ivi și această formă binefăcătoare a vieții omenești, dar cu o cultura falsă nu
poate trăi un popor”
 3.3 Studiile si ideile

 Raportul formă-conținut este teoretizat în “O cercetare critică asupra poeziei

române” de la 1867, articol ce constituie sistemul estetic maiorescian, axat stabilirea
unui set de principii estetice, care să-i ghideze pe poeți și pe critici. Considerat actul
de naştere a criticii româneşti, articolul nu intenționează să furnizeze reguli de
concepere a poeziei, ci sugestii în maniera de a o înțelege și a o interpreta.

Acesta este structurat în două capitole:

 Condițiunea materială a poeziei, care analizează forma discursului liric;

Condițiunea ideală a poeziei, care analizează conținutul ideatic.
 3.3 Studiile si ideile

Problematica geniului este abordată de Maiorescu în articolul Eminescu și

poeziile lui (1889). Este criticul care îl consacră pe Eminescu şi îi recunoaşte
geniul înnăscut.

Combaterea etimologismului și a împrumuturilor lexicale excesive are loc în

articole precum “Beția de cuvinte” (1873), “Despre scrierea limbei române”
(1866) şi “Neologismele” (1881). Pe lângă preocupările sale literare, Maiorescu
se dedica și cultivării limbii române, despre care consideră că evoluează dupa
uzul vorbitorilor, şi nu sub influența legilor inventate de filologi.
 PUNCTE BONUS!!!

1.Unde a obținut Maiorescu licență în litere și filozofie?(1p)

 PUNCTE BONUS!!!

2.Cum o chema pe sotia lui Maiorescu?(1p)

 PUNCTE BONUS!!!

3.Cum se numea loja masonica ieseana? (1p)

4. CRITICISMUL JUNIMIST
4.1 OBIECTIVELE SOCIETĂȚII JUNIMEA

4.2 IDEOLOGIA

4.3 TEORIA FORMELOR FĂRĂ FOND

4.4 INFLUENȚA JUNIMII ASUPRA CULTURII ROMÂNE

4.5 CONVORBIRI LITERARE

 4.1 Obiectivele Societatii Junimea

Constituit mai înainte de toate în cadrul câmpului intelectual şi glisand apoi către
politic, junimismul păstreaza în comportamentul său reminiscenţele societăţii
culturale, acţiunea guvernamentală fiind reflexul unui proiect precedând-o.
 4.1 Obiectivele Societatii Junimea

Obiectivele societății Junimea

 Dintre cele mai importante obiective ale Junimi, enumerăm:

 Cultivarea gustului estetic al cititorilor prin intermediul „prelecțiunilor populare", conferinte lunare organizate pe teme din domenii cât
mai variate: literatură, istorie, filosofie, psihologie, logică etc.

 Prelecțiunile se desfașurau intr-o atmosfera auster-academică: oratorul desemnat să susțină o prelegere purta frac şi mănuşi albe și îşi
construia discursul în conformitate cu regulile oratoriei clasice, Intra şi ieşea discret din sala, vorbea liber, dar nu dezorga- nizat, timp de
45 de minute, și nu trebuia să aștepte aplauzele sau aprecierile auditoriului, alcatuit de regula din femei aparținând inaltei societăți,
studenți sau elevi din clasele terminale.

 Uneori, printre ascultători se afla şi regele Carol I, care aprecia și susținea acest tip de manifestare culturală. Impunerea unor opere
originale care să contracareze imitația operelor straine, lipsite de valoare estetică, și proliferarea unor autori fără talent, epigoni ai
secolului său. Aceste idei vor fi dezvoltate în articolul O cercetare critica asupra poeziei române de la 1867.
 4.1 Obiectivele Societatii Junimea

• Dezvoltarea spiritului critic prin acțiunile lui Titu Maiorescu, atât în planul
teoretizarii, cât și al evaluării operelor literare. Criticul literar trebuie să fie
nepartinitor" in judecățile de valoare și să aplice întotdeauna în aprecierile sale
criteriul estetic. Este promovată o critică obiectivă și estetică.
 4.1 Obiectivele Societatii Junimea

• Promovarea valorilor naționale prin atenția acordată tradiției (repudierea

„formelor fără fond") şi folclorului românesc (vezi articolul Asupra poezi noastre
populare), prin publicarea în paginile revistei „Convorbiri literare" a operelor unor
scriitori consacrați, precum Vasile Alecsandri, dar și prin des- coperirea și
încurajarea unor tineri scriitori talentați precum Mihai Eminescu, Ion Creangă,
I.L. Caragiale, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Ion Alexandru Brătescu-
Voineşti etc.

Unificarea limbii literare prin respingereà etimologismului și adoptarea scrierii

fonetice, dar şi prin combaterea oricărei forme de exces lingvistic- latinizarea
limbii sau neologizarea exagerată.
 4.1 Ideologie

Constituit mai înainte de toate în cadrul câmpului intelectual şi glisand apoi către
politic, junimismul păstreaza în comportamentul său reminiscenţele societăţii
culturale, acţiunea guvernamentală fiind reflexul unui proiect precedând-o.
 4.2 Ideologie

Traditionalismul Romanesc

Ideologia junimistă avea la bază gândirea filosofică germană precum şi elemente ale
tradiţionalismului românesc.

Acesta reprezintă o orientare social – politică şi culturală îndreptată spre considerarea

nediferențiată, necritică a valorilor tradiției, un ataşament (exagerat) față de tradiție.

Tradiţionaliştii sunt autohtonişti, admiratori necondiţionati ai traco-daco-geţilor, ai civilizaţiei

româneşti medievale şi ai civilizaţiei Răsăritene.Concepţia tradiţionalistă afirmă că valorile,
cutumele sau instituţiile tradiţionale sunt sursa autorităţii, iar respectarea lor, o condiţie a
puterii şi deci, a menţinerii ordinii sociale.
 4.2 Ideologie

Junimiştii au fost primii adepţi ai tradiţionalismului.Toţi cei care au îmbrăţişat

acest curent au fost incadraţi de istorici în rândul conservatorilor.

Convingerile tradiţionaliste au avut ca bază, următoarele idei:

–Triada istorism – evolutionism– organicism

 - Antinomia cultură- civilizaţie

 - Critica generaţiei de la 1848

 4.2 Ideologie

Triada istorim – evoluţionism – organicism

Deşi nu aveau o atitudine prodemocratică, prin conflictul cu liberalii si paşoptiştii,

junimiştii vor lua parte la formarea democraţiei româneşti, deoarece conflictul şi
consensul sunt marcă a unei gândiri democratice.
Istorismul este un principiu care susţine ca evenimentele şi fenomenele trebuie studiate
în procesul apariţiei şi dezvoltării lor istorice. Adaptat la realitatea românească, acesta
face apel la istorie si la rădăcinile seculare ale poporului român. Junimiştii au identificat
istorismul românesc cu etnogeneza acestui popor. Ca atare, susţineau că românii s-au
format în urma ocupării Daciei de către romani. Astfel poporul rămas în urma Retragerii
Aureliene este unul profund latinizat, o simbioză între daci şi romani.
 4.2 Ideologie

Triada istorim – evoluţionism – organicism

Evoluţionismul este o concepţie filosofică potrivit căreia orice fel de materie este
supusă unui proces de evoluţie continua.

Această definiţie este însă mult prea ştiinţfică şi în consecinţa prea generală pentru a
putea fi utilizată ca atare.

 Evoluţionismul reprezintă o modalitate prin care societatea trebuie să se modifice în

baza unor transformări lente şi successive. Argumentele acestei teorii provin din zona
istoriei, a socialului şi al culturii.
 4.2 Ideologie

Triada istorim – evoluţionism – organicism

Organicismul este un curent sociologic ce afirmă că o naţiune există sub forma unui corp
viu, unui organism social. Străvechea metaforă a organismului, moştenită de europeni din
antichitatea greco-romană, cunoştea cam de pe la jumătatea secolului trecut, un reviriment
considerabil.

Ele trebuie căutate cu precădere în zona de formare a discursului contrarevoluţionar, fiindcă

era inevitabil ca principiile Revoluţiei franceze - expresia radicală a Luminilor - să nu
determine la adversari valori complementare. Triada istorim – evoluţionism – organicism
va fi preluată de toţi reprezentanţii curentelor tradiţionaliste, şi anume de: semănătorişti,
poporanişti, socialişti şi junimişti
 4.2 Ideologie

Antinomia cultură – civilizaţie

Antinomia cultură – civilizaţie se va construi pe bazele evoluţionismul

organicist, deoarece cultura nu se poate constitui decât gradual prin cumularea
unor elemente atât interioare cât şi exterioare care însă se vor adapta realităţii
naţionale, şi care se vor diviza in sferele tradiţiilor, obiceiurilor, religiei,
istoriei, limbii, fiind înglobate într-o sferă cuprinzătoare şi anume cea a
naţiunii, aşa cum era ea percepută în spaţiul german.
 4.2 Ideologie

Antinomia cultură – civilizaţie aduce în discuţie cele două elemente care caracterizează o
societate modernă: cultura şi civilizaţia.

Prin cultură se înţelege subsumarea tuturor elementelor care stau la baza unei naţiuni. Termenul
acesta a apărut la începutul secolului XIX.
Herder a utilizat frecvent conceptul prin care se înţelegea progres intelectual şi material.

Civilizaţia este marca formelor exterioare reflectată mai ales prin gradul de progres, prin
pozitivism şi raţionalism. Termenul de civilizaţie îl vom găsi la raţionaliştii francezi ai secolului
al XVIII-lea, la 1789 reprezentând un termen opus feudalismului.
 4.2 Ideologie

Pozitivsmul si rationalismul

 Pozitivismul este un curent de gândire, care are ca principiu esenţial teoria conform
căreia, cunoaşterea poate ajunge la un nivel înalt doar pe calea ştiinţifică.

 Raţionalismul este o doctrină filosofică care susţine adevărul ca fiind determinat în baza
raţiunii şi nu a credinţei.
 4.2 Ideologie

Conservatorismul

Conservatorismul este acea atitudine de susţinere a vechilor forme ale vieţii

politice, economice şi culturale. Conservatorii nu resping progresul, ci pun
accent pe tradiţie şi religie. Esenţa conservatorismului este perceperea
tradiţiilor ca izvor de înţelepciune.
 4.3 Teoria Formelor Fara Fond

Teza „formei fără fond" este susținută în articolul “În contra direcției de astăzi în
cultura română (1868)” și are în vedere rezultatul introducerii în cultura română a
unor instrumente ale culturii occidentale moderne în mod artificial, fără ca în
România să existe o necesitate reală şi un fundament social concret
 4.3 Teoria Formelor Fara Fond

„Inainte de a avea o umbră măcar de activitate ştiințifică originală, am făcut

Societatea academică română, cu secțiunea filologică, cu secțiunea istorico-
arheologică și cu secțiunea științelor naturale și am falsificat ideea
academiei".(Maiorescu) „Vițiul radical", care alimentează aceste excese,
este ,neadevārul [….] în toate formele de manifestare a spiritului public".
 4.3 Teoria Formelor Fara Fond

Teoria formelor fără fond a jucat un rol primordial în dezvoltarea culturii și

societății autohtone.

 Ea a urmărit să deschidă ochii într-un mod aproape brutal și a subliniat că

toată construcția structurilor moderne ale României, ridicate în grabă, trebuie
reevaluată, refăcută aproape de la zero, și nu oricum, ci lent, metodic și critic.

Această contestare, deși a fost una extrem de dură, a fost complet justificată –
”cu o cultură falsă nu poate trăi un popor”.
 4.3 Teoria Formelor Fara Fond

Atraşi de „lustrul". societății occidentale, tinerii împrumută fără discernământ

orice formă exterioară, încurajând mediocritatea sub lozinca “tot este ceva".

“Este mai bine sa nu facem o scoală deloc, decât să facem o școală rea"
 4.3 Teoria Formelor Fara Fond

Titu Maiorescu nu se oprește doar la accepția culturală a termenilor, ci

vorbește și într-un sens mai general.

 În timp ce forma reprezintă doar cadrul exterior al civilizației, fondul stă în

moravuri, conținut sufletesc, în ”straturile profunde ale civilizației unui popor,
trăsăturile sale caracteristice ancestrale, moravurile configurate de-a lungul
unei evoluții îndelungate”.
 4.3 Teoria Formelor Fara Fond

Junimiștii au militat pentru dezvoltarea culturii în sensul spiritului critic și al

adevărului ca principiu fondator.

Producțiile literare și științifice ce au urmat formulării tezei formelor fără fond

au respectat aceste principii esențiale și au dus la clădirea edificarea unei
culturi ”adevărate”, dacă ni se permite folosirea acestui termen, a unei culturi
specific naționale în termeni literari
 PUNCTE BONUS!!!

1.Care au fost cuvintele de baza în Teoria Formelor Fara Fond a lui Maiorescu?
(1p)

A) cu o istorie falsa nu poate trai un popor;

B ) cu o credință falsa nu se poate crea o nație;
C) cu o cultura falsa nu poate trai un popor;
D) cultura nu este esențială in dezvoltarea unui popor;
 PUNCTE BONUS!!!

2.Care din cele 3 trei NU a fost un obiectiv principal al junimii?(1p)

A) cultivarea gustului estetic;

B ) dezvoltarea spiritului critic;
C) promovarea valorilor naționale prin atenția acordata tradiție;
D) promovarea si imbinarea elementelor occidentale in cultura romana;
 PUNCTE BONUS!!!

3.Ce idee s-a promovat prin Tradiționalismul romanesc? (1p)

A)Geneza Romanilor prin simbioza daco-romana;

B ) Crearea de noi traditii și înlăturarea celor vechi neesențiale;
C) Promovarea Latinitatii Absolute a poporului roman;
 4.4 Influenta Junimii Asupra Culuturii Romane

Un curent literar este adeseori o simplă construcţie istorică, rezultatul însumării
mai multor opere şi figuri, atribuite de cercetătorii aceloraşi influenţări şi
subestimate aceloraşi idealuri.

„Junimea” nu este numai un current cultural și literar, dar și o asociație

„Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar şi
socio-politice
 4.4 Influenta Junimii Asupra Culuturii Romane

Critica Revoluției din 1848- un exemplu grăitor de imitare grăbită și nejustificată al modelului
francez

Critica generaţiei paşoptiste s-a bazat în special pe condamnarea “arderii etapelor”. Această
procedură era vazută ca una nepotrivită, care anula cu totul esenţa poporului român şi care
introducea în interiorul ţării modele preluate din Occident care în opinia junimiştilor deveneau
inaplicabile în spaţiul românesc.

Cel mai viu exemplu este Constituția din 1866, de inspiraţie belgiană, aceasta fiind aspru contestată.

A apărut o contraelită tânără care va forma un nou curent politic și literar. Aceasta reprezintă primul
conflict ideologic care se formează la nivelul gândirii politice româneşti.
 4.4 Influenta Junimii Asupra Culuturii Romane

Titu Maiorescu în articolul său “În contra direcţiei de astăzi în cultura română”

“Înainte de avea public iubitor de ştiinţă noi am fondat jurnale politice şi reviste literare,astfel am
falsificat şi dispreţuit jurnalistica,înainte de a avea învăţători săteşti am facut şcoli prin sate şi înainte de
a avea profesori capabili,am înfiinţat universităţi şi am falsificat instrucţiunea publică, înainte de a avea
o cultura crescută peste marginile şcolilor am facut atenee române şi asociaţiuni de cultură, şi am
depreciat spiritul de societati literare,înainte de a avea umbră măcar de activitate ştiintifică originală,
am facut Societatea Academică Română[..], înainte de a avea un singur pictor de valoare am facut
Şcoala de Belle – Arte, înainte de a avea o singură piesă dramatică am fondat Teatrul Naţional, şi am
depreciat şi falsificat toate aceste forme de cultură. În aparenţă romanii posedă astăzi întreaga civilizaţie
occidentală: avem politică şi ştiinţă, avem jurnale şi academii,şcoli si literatură, muzee, conservatoare,
avem teatru, avem chiar o Constituţie, dar în realitate toate acestea sunt produse moarte, pretenţii fără
fundament, stafii fără trup, iluzii fără adevăr.[...]Singura clasă reala la noi este ţăranul român.”
 4.4 Influenta Junimii Asupra Culuturii Romane

Junimiștii nu erau total împotriva transplantării civilizației apusene

De menționat este faptul că  junimiştii n-au fost împotriva transplantării civilizaţiei apusene
pentru toată lumea. Ei, pentru dânşii, au fost pentru transplantarea în mare; au fost împotriva
acestei transplantări pentru majoritatea ţării. Junimiştii n-au fost nişte „ruginiţi”.

În domeniul politic n-ar fi renunţat, desigur, la nici o libertate, la nici una din binefacerile
aduse omenirii de marea Revoluţie Franceză. Maiorescu face apel la principiile „umanitare
şi liberalism”, principiile marii Revoluţii Franceze în lupta lui contra „Şcoalei Bărnuţiu”.
 4.4 Influenta Junimii Asupra Culuturii Romane

Contribuția Junimii în alinierea isoriografiei românești la direcția europeană

Maiorescu nota că ”știința istoriei este aproape părăsită în generația română de astăzi” („Literatura română și
străinătatea”-1882)

Interesul pentru promovarea adevărului istoric nu prima – nu degeaba vorbea Maiorescu despre falsificarea istoriei.

Junimiștii doreau să promoveze aceste principii prin publicarea izvoarelor narative și diplomatice, a studiilor
profesioniste despre instituții și obiceiuri

Prima școală istoriografică fost reprezentată de Dimitrie Onciul și Ioan Bogdan, pentru o perioadă și de Nicolae
Iorga, istorici care au beneficiat de sprijinul Junimii, publicând în Convorbiri Literare.
 4.4 Influenta Junimii Asupra Culuturii Romane

Implicarea junimiștilor în politică

Pe parcursul activităţii „Junimii”, o parte din membrii societăţii îmbrăţişează la vedere ideologia
conservatoare generând ulterior noi direcţii şi orientări culturale (modernismul, realismul, romantismul)

„Conducătorii” (Petre Carp - reprezentând politicienii, Titu Maiorescu - ideologul, Theodor Rosetti –
primul ministru) sunt cei care deţinând posturile-cheie vor deschide breşe în sistem şi vor promova alţi
junimişti în structurile de sub ei. Pe scara ierarhică urmează cercul „guvernanţilor”.

Le mai sunt anexaţi Iacob Negruzzi – redactorul perpetuu al „Convorbirilor”, Pogor – proprietarul
tipografiei, Leon Negruzzi deputat ş.a.m.d, alţi reprezentanţi ai puterii locale, primarul Iaşilor, prefectul,
alţi junimişti cu profesiuni liberale.
 4.4 Influenta Junimii Asupra Culuturii Romane

Pe ultima treaptă se află cercul „executanţilor”.

„Era Nouă”, un program ideologic reformator inspirat din principiile masoneriei occidentale,
în care Carp s-a iniţiat în vremea studiilor berlineze, când a avut ocazia să afle mai multe date
şi despre bavarezul Adam Weishaupt, cel care fonda în 1776 societatea „Ordo Illuminati”.

„Programul Maiorescu”, centrat pe o punere în pagina socială a discursului cultural,

particularizează modelul pragmatic socio-politic, generalizat de Carp, la nivelul unui segment
al vieţii publice: cel cultural.
4.5 Convorbiri literare
 4.5 Convorbiri literare

 În anul 1867 Titu Maiorescu propunea înfiinţarea unui „mic jurnal literar”.

 Revista Convorbiri Literare, apărută la București ca organ de presă al Societăţii literare Junimea, a fost condusă de Iacob Negruzzi, atât
ca redactor şef, cât şi ca director al revistei. „Cel ce a botezat-o trebuie s-o şi conducă”.- Titu Maiorescu, aricolul-program.

 În mijlocul agitaţiilor politice de care fură cuprinse toate spiritele în România, mişcarea literară, susţinută înainte cu mult succes de foile
literare atât de cunoscute şi preţuite de toată societatea, a încetat cu totul. […] În Iaşi, unde, deşi nu se mai află centrul politic, a rămas o
inteligenţă destul de răspândită, unde înalte şi numeroase instituţii şcolare întreţin o activitate ştiinţifică permanentă, s-a format încă de
mai mult timp o societate literară Junimea, care din an în an ia proporţii crescânde şi totodată solide şi din partea căreia publicăm tot în
acest număr importantul apel către autorii români. Aceste elemente reclamă înfiinţarea unei reviste care să aibă scopul de a reproduce şi
răspândi tot ce intră în cercul ocupaţiilor literare şi ştiinţifice; de a supune unei critici serioase operele ce apar din orice ramură a ştiinţei;
de a da seamă despre activitatea şi producerile societăţilor literare, în special a celei din Iaşi, şi de a servi ca punct de întâlnire şi înfrăţire
pentru autorii naţionali. Sub numele de Convorbiri Literare va apare la două săptămâni o revistă în formatul stinsei România Literară.
Începutul este modest, dar redacţia speră că va putea da în curând acestei foi proporţii mai însemnate prin binevoitorul concurs ce este în
drept de a aştepta din partea tuturor autorilor români”. („Convorbiri literare”, An. I, nr. 1, 1 martie 1867)
 4.5 Convorbiri literare

Primul număr al revistei

Primul număr al Convorbirilor Literare a apărut la 1 martie 1867 la

Iaşi.

A funcţionat la Iași până în 1886, după care s-a mutat la Bucureşti,

avându-l ca redactor tot pe Negruzzi, care a rămas în fruntea revistei
până în 1893

În 1983 acesta transmite conducerea unui comitet format din foşti
elevi ai lui Titu Maiorescu: Mihail Dragomirescu, Simion
Mehedinți, P. P. Negulescu, Constantin Rădulescu-Motru. Revista şi- Convorbiri Literare 1868
a încetat apariţia în 1944.
 4.5 Convorbiri literare

Maiorescu și Negruzzi stabilesc formatul,

periodicitatea, numărul de coli, prețul
abonamentului, tirajul: 300 de exemplare cu
prețul de un galben în țară și patru florini în
Austria având în vedere că studenții români
nu dispuneau de mijloace materiale
 4.5 Convorbiri literare

Colaboratori
Cei mai importanţi scriitori ai epocii: Vasile Alecsandri (membru al Societăţii academice), Mihai Eminescu, Ion
Creangă, I. L. Caragiale, Ioan Slavici

Au mai colaborat cu diverse scrieri: G. Coşbuc, Al. Vlahuţă, Panait Cerna, O. Goga, Duiliu Zamfirescu, I. Al.
Brătescu Voinești, B. Ştefănescu Delavrancea, Al. Odobescu, etc.

Convorbirile literare s-au bucurat şi de colaborarea unor distinşi oameni de ştiinţă: Al. I. Odobescu, fondatorul
uneia dintre cele mai bune reviste româneşti din secolul XIX, „Revista română”, alături de Vasile Conta, filosof,
Alexandru Lambor, lingvist sau istoricul şi sociologul A. D. Xenopol, Nicolae Iorga

Culegători de literatură populară: Simion Florea Marian, G. Dem. Theodorescu, Teodor Burada, Scipione Bădescu,
Gregore Sima, Elena Sevastos, V. Alesiu sau Iosef Bută.
 4.5 Convorbiri literare

Opere publicate rămase în patrimoniul literaturii române

textele eminesciene, printre care Mortua est, Scrisorile, Luceafărul

operele artistice de o valoare excepţională ale lui Caragiale: „O noapte furtunoasă”, „O

scrisoare pierdută” şi „D-ale carnavalului”

 savuroasele povestiri ale lui Ion Creangă: „ Moş Nichifor Coţcariul” şi „Amintiri din
copilărie”

creaţiile „Budulea Taichii”, „Popa Tanda” ale lui Slavici

 4.5 Convorbiri literare

in 1883 a fost publicat poemul „Luceafărul” în

revista Convorbiri Literare (acesta este un
manuscris din anul 1882)
„Iașul Literar”

Deși a avut o evoluţie constantă, revista a pierdut din

importanţă odată cu plecarea celor trei mari scriitori,
Eminescu, Creangă şi Slavici la redacţia ziarului Timpul,
dar şi cu cu mutarea redacţiei la Bucureşti, în anul 1885.
(anul 1986)

După 1944 revista își încetează apariția, până în 1970,

când „Iașul literar”, care apărea la Iași din 1952, își reia
numele de „Convorbiri literare”.
 4.5 Convorbiri literare

Seria nouă

Noua serie a revistei „Convorbiri literare” apare din

ianuarie 1996 la Iași, lunar, la fiecare 20 ale lunii,
având ca editor Uniunea Scriitorilor din România.

Redacția revistei este compusă din Cassian Maria

Spiridon – director, Mircea Platon – redactor
șef, Marius Chelaru – redactor șef adjunct, Dragoș
Cojocaru – secretar general de redacție, Liviu
Papuc și Antonio Patraș – redactori.
 PUNCTE BONUS!!!

1. Cine este directorul revistei "convorbiri literare"- seria noua? (1p)

 PUNCTE BONUS!!!

2. La cine facea referire Titu Maiorescu cand a spus despre convorbiri literare ca
"cel ce a botezat o trebuie s o si conduca“? (1p)
 5. Concluzii

Astfel, această societate prin curentul pe care îl promova și prin a ei reprezentanți își
va lăsa pentru totdeauna amprenta asupra literaturii românești și nu numai, schimbând
total traiectoria destinului culturii în România. Societatea contemporană și modul în
care ne raportăm la scriitorii poporului nostru sunt pozitiv afectate de Junimea.

Principiile impuse de această mișcare au avut un impact masiv nu doar asupra

culturii, dar și asupra întregii societăți românești pe toate palierele sale.

Până la mijlocul secolului XX, conceptele Junimii au stat la baza dezvoltării

ansamblului cultural românesc. Deși conservatorismul s-a perimat, principiile
culturale au rămas în picioare și au continuat să influențeze
 5. Concluzii

Însă în cele din urmă, tot efortul depus de Maiorescu, Carp, Negruzzi și ceilalți
s-a năruit aproape într-o clipită odată cu instaurarea regimului comunist care,
ca orice regim totalitar, nu tolerează spiritul critic.

Până în 1989, și chiar și după, societatea românească s-a redefinit pornind de

la alte principii, cele junimiste fiind complet devalorizate și discreditate.

 Ne-am îndepărtat de la direcția benefică pe care o inițiase grupul celor 5 acum

150 de ani, astfel încât României de astăzi i-ar fi, probabil, foarte utilă apariția
unei noi Junimi
 5. Concluzii

Junimea și Convorbiri literare au avut un rol decisiv în cultura și literatura

română. După cum este unanim recunoscut și după cum au subliniat cei mai
reprezentativi monografi și exegeți ai activității Junimii, trebuie să
recunoaștem că, spiritul junimist a făcut să triumfe ideea conform căreia, în
evaluarea operei de artă, este imperios necesar să primeze valoarea estetică,
indiferent de ideea tematică.
 Concursul Final…!!!

4 ECHIPE;

FIECARE ECHIPA 2 POZE (meme-uri nu foarte amuzante ne pare rau) DE

COMPLETAT CU INFORMATIILE PREZENTATE PE PARCUSUL
STUDIULUI DE CAZ;

FIECARE POZA COMPLETATA =5p; IN TOTAL 10p;

LA PUNCTAJ SE ADAUGA PUNCTELE BONUS ACUMULATE;

 ECHIPA 1

O ETAPA A JUNIMII
CU CARACATER
CINE A FOST
PREMIER AL TARII DE POLEMIC IN CARE
DOUA ORI? SE ELABOREAZA
PRINCIILE SOCIALE
SI ESTETICE ALE
JUNIMISMULUI?
 ECHIPA 2

IN CEA DE A DOUA
ETAPA, UNDE SE
CARE DINTRE CELE
TREI ETAPE ESTE TIPAREA REVISTA
ETAPA “CONVORBIRI
BUCURESTEANA? LITERARE”?
 ECHIPA 3

“MAGNITUDO
PARRI” SI “SFINXUL
UNDDE AVEAU LOC
SEDINTELE EGIPREAN” SUNT
SOCIETATII JUNIMEA POEZII DIN
IN A DOUA ETAPA? “CONVORBIRI
LITERARE” SCRISE
DE…
 ECHIPA 4

CINE PUNE BAZELE

REVISTEI
CINE A FOST
MEMBTU AL CURTII “CONVORBIRI
PERMANENTE DE LITERARE” SI O
ARITRAJ CONDUCE 28 DE
INTERNATIONAL DE
LA HAGA?
ANI?
Vă mulțumim pentru atenție!

C I O B O TA R U A D R I A N
IORDAN NICOLA DIANA
MURARU BIANCA MARIA
N I S T O R F L AV I U C R I S T I A N
PELIGRAD MARIA BIANCA FILOFTEEA