Sunteți pe pagina 1din 34

INFECȚIILE CU

CORONAVIRUSURI
• Coronavirusurile sau coronavirinele
(Coronavirinae, numite și Orthocoronavirinae),
abreviat CoV, - o subfamilie de virusuri (din
familia coronaviridelor cu formă variabilă, sferică
sau ovoidală, pleomorfă, diametrul de 120-160
nm, având un înveliș extern pe care se află niște
proeminențe glicoproteice, numite spicule
(peplomere), foarte lungi (24 nm), pedunculate,
cu extremități rotunjite, bulboase, aranjate în așa
fel încât, la microscopul electronic, dau aspect de
coroană solară (de unde și denumirea de
coronavirusuri).
• Spiculele au rolul de a se lega de receptorii
celulari, favorizând infecția celulelor sensibile
Schema unui coronavirus cu
evidențierea principalelor
componente

Coronavirusurile văzute la microscopul


electronic cu spicule pe învelişul extern cu
aspect de coroană solară
• Virionul
• are un înveliș extern de natură lipoproteică, care conține proteine
virale:
• glicoproteină S (proteina structurală a spiculelor),
• proteină E de înveliș,
• proteină de membrană (M),
• hemaglutinin-esterază (HE).
• Genomul – o singură moleculă lineară de acid ribonucleic (ARN),
monocatenară, de sens pozitiv, care are 25-33 kb, fiind cel mai
mare ARN viral cunoscut.
• Genomul ARN și proteina N formează o nucleocapsida helicală,
înconjurată de învelișul extern.
• ARN este infecțios, servește ca genom și ca ARNm viral.
• Transcrierea genomului este un proces complex și implică sinteza
a opt catene de ARN de sens negativ subgenomic intermediar; cele
cinci proteine structurale sunt traduse de la ARN subgenomic.
• Coronavirusurile –

• foarte răspândite în natură, producând, la om și animale (păsări, porci,


bovine, cai, rozătoare, lilieci, feline, câini) afecțiuni ale căilor respiratorii
și gastroenterite, unele foarte grave, iar altele ușoare sau chiar
neexprimate clinic. La om, au o mare afinitate pentru macrofage, epitelii
respiratorii și enterice, producând peste 1/3 din rinofaringite și alte
afecțiuni respiratorii (mai ales toamna și iarna), gastroenterite și o formă
particulară a sindromului respirator acut sever (SARS).
• Sunt al doilea grup viral, după rinovirusuri, responsabil de inducerea
rinofaringitelor, răcelii comune la om.
• La sfârșitul lui decembrie 2019, a fost descoperit un
nou coronavirus 2019-nCoV în Wuhan, China, care provoacă o
pneumonie severă cu mortalitate ridicată.
• Bolile oamenilor și animalelor provocate de coronavirusuri sunt numite
coronaviroze.
• Coronavirusurile se transmit direct pe cale respiratorie sau fecal/oral.
• Nu există un tratament antiviral specific sau preventiv (vaccin) în
infecțiile umane cu coronavirus, tratamentul fiind numai simptomatic
• Coronaviroze umane
• Coronavirusul uman 229E,
• Coronavirusul uman NL63,
• Coronavirusul uman OC43,
• Coronavirusul uman HKU1
• Coronavirusul sindromului respirator acut sever (SARS-CoV)
• Coronavirusul sindromului respirator din Orientul Mijlociu (MERS-CoV
• Coronavirusul 2019-nCoV
• Covid-19- denumirea vine de la termenii Corona, Virus și Disease, iar numărul 19 se
referă la anul în care au fost identificate primele cazuri, deci 2019. Această denumire
a fost anunţată în deschiderea unui congres al experților pe tema noului coronavirus,
la Geneva, sub egida Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
• Noul coronavirus 2019-nCoV - o tulpină de coronavirus care nu a mai fost
identificată anterior la om si reprezintă motiv de ingrijorare pentru sănătatea publică,
având în vedere ca există puține cunoștințe despre caracteristicile virusului, despre
modalitatea de transmitere între oameni și despre severitatea și tratarea infecțiilor
rezultate
• Simptome:
• Febră (minimum 38 grade Celsius)
• Tuse
• Dificultate la respirație – în cazurile mai severe
• Coronavirusul uman 229E,
• Coronavirusul uman NL63,
• Coronavirusul uman OC43,
• Coronavirusul uman HKU1
• Se maifestă ca și
• Rinită acută (guturai, răceala comună).
• Faringită acută.
• Laringită acută.
• Rareori bronșiolită, bronșita acută, pneumonia virală
Istoric
• Coronavirusurile au fost descoperite la începutul anilor 1930, când
a fost dovedit că bronșita infecțioasă aviară a puilor de găină a fost
cauzată de un virus cunoscut acum sub numele de virusul bronșitei
infecțioase aviare.
• Primele coronavirusuri umane au fost descoperite în anii 1960 de
cercetătorii de la Common Cold Unit din Salisbury, Marea Britanie,
care au arătat că răcelile comune pot fi provocate nu numai de
rinovirusuri, dar și de un coronavirus
Transmiterea
• Prin contact direct și aerogen și mai rar indirect,
prin obiecte proaspăt contaminate cu virus
Simptome
• Senzație neplăcută de nas înfundat și uscat,
urmată de strănuturi repetate și rinoree
abundentă (inițial apoasă, apoi gălbuie). Senzația
de gâdilare și de arsură a mucoasei nazale.
Mirosul, gustul și apetitul sunt diminuate.
• frecvent și o răgușeală, cu tuse uscată, iritativă.
febra rareori depășește 38,2° C în primele 2-3 zile.
• După 5-7 zile, toată simptomatologia se stinge
treptat.
Prevenire
• Nu există încă un vaccin. Măsurile profilactice de rutină (izolare, dezinfecție
• Coronavirusul sindromului respirator acut sever (SARS-CoV) SARS
(Sindromul Acut Respirator Sever) - boală care afectează sistemul respirator
al omului, indusă de Virusul SARS. Între noiembrie 2002 și iulie 2003 a existat
un început de posibilă pandemie, cu 8.422 de cazuri de infecție și 916 morți
confirmate. În câteva săptămâni, boala s-a transmis din Hong Kong în 37 de
alte țări. Ultima infecție observată a avut loc în iunie 2003.
• Perioada de incubație este de 10 zile.
SIMPTOME
• inițial nespecifice(febră,diaree,leucocite în scaun,nu dezvoltă culturi).
ulterior ,infiltrare pulmonară,insuficiență respiratorie acută,deces.
transmitere aerogenă+mortalitate
• Febră (>38° C),
• frisoane,
• mialgii,
• tuse uscată,
• dispnee și
• deteriorarea severă a funcției respiratorii (detresă respiratorie
• Sursa de infecție - omul cu infecție simptomatică. Transmiterea
• direct - picăturile nazofaringiene din aer
• indirect -contaminare de la persoane infectate, prin contactul cu
aceștia, sau prin obiecte contaminate cu secreții nazofaringiene
infectante.
• Rezervorul natural -probabil liliecii
• Primul caz -înregistrat în noiembrie 2002 în China, în provincia
Guandong; în următoarele luni boala a fost raportată la peste
8000 de persoane (inclusiv la 1706 de cadre medicale). Dintre
aceste cazuri, 774 au decedat, letalitatea fiind de 9,6%. Epidemia
s-a răspândit în 29 de țări de pe 5 continente. După această
epidemie din 2002-2003 nu au fost raportate alte cazuri
• Nu există un tratament antiviral specific sau preventiv (vaccin),
tratamentul - simptomatic.
• Prevenire
• În absența unui vaccin, prevenirea transmiterii SARS implică:
triajul epidemiologic, detectarea precoce și izolare
• MERS-CoV - Coronavirusul sindromului
respirator din Orientul Mijlociu (MERS-
CoV - Middle East respiratory syndrome
coronavirus) numit și EMC/2012 (HCoV-
EMC/2012) este un virus învelit din genul
Betacoronavirus, familia coronaviride, cu
genom ARN monocatenar liniar cu sens +
descoperit pentru prima oară în 2012 în Arabia
Saudită
• infectează oamenii provocând o afecțiune
respiratorie virală denumită
sindromul respirator din Orientul Mijlociu
(MERS - Middle East Respiratory Syndrome)
• Epidemiologie
• Virusul MERS-CoV se pare că circulă în întreaga Peninsula Arabică, în
special în Arabia Saudită - cea mai mare parte a cazurilor raportate
din 2012 (> 85%).
• Cazuri umane au fost observate în Arabia Saudită, Qatar, Oman,
Kuweit, Yemen, Iordania și în diferite țări din Europa și Africa de Nord,
la călătorii care se întorc din regiunile endemice.
• Din 2012, au fost raportate aproape 1400 de cazuri cu sindrom
respirator din Orientul Mijlociu în 26 de țări:
• 2012 - Germania, Iordania, Arabia Saudită și Regatul Unit 2013 -
Germania, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Franța, Italia,
Kuweit, Oman, Qatar, Marea Britanie, Tunisia î 2014 - Algeria, Arabia
Saudită, Austria, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Grecia, Iran, Iordania,
Kuwait, Liban, Malaezia, Olanda, Oman, Qatar, Turcia, Yemen;
• iulie 2015 - Germania, China, Emiratele Arabe Unite, Iran, Oman,
Filipine, Qatar, Republica Coreea, Thailanda.
• Actualul focar din Republica Coreea este cel mai important observat
în afara Orientului Mijlociu
• Dromaderii sunt adesea infectați cu virusul MERS-CoV și îl elimină
prin secrețiile lor nazo-faringiene, ceea ce explică faptul că
sindromul respirator din Orientul Mijlociu afectează în principal
persoanele care au fost în contact cu aceste cămile.
• Ca și la majoritatea coronavirusurilor din genul Betacoronavirus,
gazdele obișnuite ale virusului MERS-CoV sunt liliecii, probabil
rezervorul natural al virusului, dromaderii infectați probabil fiind
doar gazdele intermediare.
• Cu toate că majoritatea cazurilor de MERS la om sunt atribuite
transmiterii interumane, cămila pare a fi o gazdă importantă a
virusului Mers-CoV și o sursă animală a infecției la om.
• rolul precis al cămilelor în transmiterea virusului și modul exact
de transmitere nu este cunoscut.
• Virusul nu pare a se propaga cu ușurință de la o persoană la alta,
transmiterea are loc numai în caz de contact direct cu o persoană
infectată, mai ales în unitățile medicale în cazul în care asistență
medicală este acordată pacienților fără protecție specială
• Manifestări clinice
• Incubație de 8 - 12 zile,
• Tabloul clinic al sindromului respirator din Orientul Mijlociu
debutează printr-o pneumonie banală cu febră, frisoane, mialgii,
cefalee, tuse, dispnee, si poate duce la o detresă respiratorie acută
sau uneori la o insuficiență renală.
• Au fost semnalate de asemenea simptome gastrointestinale,
inclusiv diareea.
• În aproximativ 36% din cazuri cu infecția MERS-CoV survine
decesul pacientului
• Diagnosticul
• Diagnosticul se bazează pe tehnici de biologie moleculară
• Tratamentul
• Tratamentul este simptomatic.
• În prezent nu este disponibil nici un tratament specific antiviral, cu
excepția ciclosporinei A.
• Vaccinurile sunt în curs de evaluare
• Simptomele includ: febră, dispnee și tuse. Pot fi, de
asemenea, prezente simptomele gastro-intestinale
cu diaree, vărsături și dureri abdominale.
• Majoritatea (90%) dezvoltă o pneumonie severă sau
sindrom de detresă respiratorie și necesită terapie
intensivă
• Majoritatea cazurilor de MERS au apărut în unitățile
de asistență medicală.
• Virusul nu se transmite ușor de la o persoană la alta
cu excepția unui contact strâns, cum este în cazul
îngrijirii unui bolnav fără aplicarea măsurilor de
protecție.
• Transmiterea între indivizi, în populația generală
este limitată
• Coronavirusul 2019-nCoV (COVID-19 Infecții
respiratorii, inclusiv o infecție respiratorie
acută severă (SARI)
• Infecția cu virusul nCoV a apărut în decembrie
2019 în orașul Wuhan, China, de unde s-a
propagat în majoritatea provinciilor chineze și
mai multe țări din lume, inclusiv în Germania,
Franța, Italia, Marea Britanie, Rusia, Finlanda,
Spania, Suedia și Belgia.
• Până la 16 februarie 2020  au fost confirmate
69.267 de cazuri de infecții cu virusul nCoV și
1.669 decese.
• SIMPTOME
• Infecția cu virusul nCoV poate fi ușoară, moderată sau
severă
• Severă - include o pneumonie atipică severă, sindromul de
detresă respiratorie acuta (SDRA).
• Pacienții cu infecție virală ușoară a căilor respiratorii
superioare pot avea simptome nespecifice precum febră,
tuse, dureri în gât, congestie nazală, stare de rău general,
cefalee, mialgie.
• În cazuri severe apare o pneumonie severă cu febră (>38°
C)
• tuse
• tahipnee (> 30 respirații/min.)
• cianoză
• detresă respiratorie acută (respirație stertoroasă, dispnee)
cu o mortalitate crescută
• TRANSMITERE
• Sursa primară a infecției nu este cunoscută
(probabil contact cu animale infectate de
lilieci). Se presupune că transmiterea este
similară cu cea a MERS-CoV și SARS, pe cale
respiratorie
• Transmiterea este posibilă și când are loc
contactul direct cu fluidele (sânge, materii
fecale, urină, salivă, spermă) de la o persoană
infectată.
• Virusul se transmite ușor de la om la om
• PREVENIRE
• Nu există un tratament antiviral specific sau
preventiv (vaccin), tratamentul fiind numai
simptomatic.
• Pacienții suspectați de infecție cu 2019-nCoV sunt
plasați într-o zonă separată de ceilalți pacienți, cu
măsuri de prevenire pentru transmiterea aeriană,
• Utilizarea echipamentului individual de protecție
de către personalul medical.

• Metodologia de supraveghere a infectiei umane


cu noul coronavirus (2019-nCoV
• 2019-nCoV este o noua tulpină de coronavirus care nu a fost
identificată până acum la oameni
• Izbucnirile de infecții cu coronavirusuri noi in rândul oamenilor
sunt întotdeauna de importanță pentru sănătatea publică și
generează îngrijorare, în special atunci când există puține
cunoștințe despre caracteristicile virusului, despre cum se
transmite inter-uman, despre cât de severe sunt infecțiile și despre
tratamentul lor.
• Transmiterea interumană a fost confirmată, dar sunt necesare mai
multe informații pentru a evalua dimensiunea acestei transmiteri.
• Sursa de agent patogen este necunoscută și ar putea fi incă activă.
• Țările EU/EEA trebuie să se asigure că măsurile rapide și riguroase
de prevenire si control al infecției sunt aplicate în jurul cazurilor
detectate în EU/EEA, pentru a preveni viitoarea transmitere
interumană
• Un caz este considerat infecțios incă din perioada de incubație.
• Este necesară izolarea strictă intr-un salon cu un pat și grup
sanitar propriu, având personal medico-sanitar dedicat.
• In plus, sunt necesare urmatoarele:
• izolarea in spitalul de boli infectioase desemnat se va face
pana cand pacientul devine asimptomatic și are 2 teste PCR la
interval de 24
• aplicarea precautiunilor de transmitere respiratorie, prin
picaturi si prin contact, precum si a celor universale, in spitalul
de boli infectioase desemnat, pana la externarea pacientului;
• cohortarea cazurilor suspecte si a personalului care le
ingrijeste;

• In fiecare secție de spitalizare se desemnează o sub-zonă septică


care la nevoie să permită izolarea și cohortarea pacienților
contagioși și dependenți de echipamentele secției sau
imunodeficienți, cu respectarea precauțiilor de izolare.
• declansarea investigatiei epidemiologice de catre DSP, imediat
dupa raportarea cazului la DSP;
• Într-un studiu din China a 41 de pacienți internați într-un spital din
Wuhan cu infecție cu virusul nCoV simptomele obișnuite la debutul
bolii au fost febra (98%)
• tusea uscată (76%)
• mialgia sau astenia (44%)
simptome mai puțin frecvente -au fost eliminarea de spută (28%)
• cefaleea (8%)
• hemoptizia (5%)
• diareea (3%)
• dispnee - la 55% din 40 de pacienți (în medie la 8 zile de la debutul
bolii).
• limfopenie - la 63% din 41 de pacienți
• La toți pacienții - examenul CT toracic - pneumonie cu leziuni atipice
• Complicații - sindromul de detresă respiratorie acută (29%)
• viremie ARN (15%)
• insuficiența cardiacă acută (12%)
• infecția secundară (10%)
CLASIFICARE CLINICĂ

• Cazuri ușoare: manifestări clinice ușoare, fără


pneumonie
• • Cazuri moderate: febră cu imagine radiologică
de pneumonie
• • Cazuri severe:
• - FR ≥ 30 respirații/min
• - pSO2 ≤93% în repaus
• - PaO2/FiO2≤300 mmHg
• - Rx. care arată progresia leziunilor în 24-48h cu
>50%
Copii care îmdeplinesc oricare din criteriile următoare:

• Tahipnee (FR ≥ 40 respirații/min la copilul de 1-5 ani
• - pSO2 ≤92% în repaus
• - Respirație laborioasă, cianoză, apnee intermitentă
• - Letargie sau convulsii
• - Dificultăți în alimentare și semne de deshidratare

• • Cazuri critice, cu oricare din următoarele criterii:


• -Insuficiență respiratorie și necesitatea ventilației
mecanice,
• - Șoc,
• - Orice insuficiență de organ care necesită îngrijire în TI
• Manifestari paraclinice-
• Adulți:
• - Limfocite periferice care scad progresiv
• - Teste de inflamație care cresc progresiv: PCR, IL-6
• - Creșterea progresivă a lactatului
• - Leziuni pulmonare care se dezvoltă rapid într-o perioadă
scurtă de timp
• Copil:
• - Creșterea FR
• - Reactivitate mentală slabă și somnolență
• - Creșterea progresivă a lactatului
• - Rx.: infiltrate în ambele câmpuri pulmonare sau afectare
lobară multiplă, revărsat pleural sau progresia rapidă a
leziunilor într-o perioadă scurtă de timp
• - Copil sub 3 luni cu boli subiancente sau cu deficiențe imune.
ANALIZE ȘI ALTE INVESTIGATII
• 1. HLG: NL, FL, nr limfocite, raport
neutrofile/limfocite (dacă >3= atenție!), nr.
Trombocite, Ht, Hb
• 2. PCR, VSH, fibrinogen, Procalcitonină
• 3. EAB
• 4. D-dimeri, TP, CP, INR, APTT
• 5. Feritină
• 6. glicemie, uree, creatinină
• 9. TGP, TGO, LDH, Bilirubină totală
• 12. CPK, mioglobină
• 13. Troponină, pro-BNP
• 14. Teste de genetică molecular:
• - PCR-SARS-CoV2, recoltare tampon nazal + tampon
faringian
• - BIOFIRE respirator superior (recoltare ca mai sus) +/-
BIOFIRE respirator inferior (din sputa, lavaj
bronhoalveolar, etc.)
• - PCR-SARS-CoV2 din materii fecale la sfarsitul terapiei.
• 15. Hemoculturi
• 16. Serologii: IgM și IgG anti-SARS-CoV2 (din ziua 5-7
de simptomatologie – pt IgM şi la sfârşitul terapiei)
• 17. Rg pulmonara, CT torace, EKG
• 18. ± Lavaj bronhoalveolar
• 18. 10 ml sânge steril, de stocat pentru analize
ulterioare (Interleukine, etc.).
TRATAMENT –PRINCIPII GENERALE
• Tratamentul este determinat de severitatea
bolii.
• Tratamentul general:
• - Repaus la pat
• - Suport caloric suficient
• - Monitorizarea balanței pentru apă și
electroliți pentru a menține stabilitatea
mediului intern
• - Monitorizarea stânsă a semnelor vitale și a
pSO2
• Monitorizarea de laborator în funcție de starea
pacientului:
• - Teste hematologice și urinare de rutină
• - PCR
• - Biochimie: enzime hepatice, enzime miocardice, funcție
renală
• - Coagulare
• - EAB
• - Imagistică pulmonară
• - Determinarea de citokine

• Oxigenoterapie eficientă pe cateter nazal, mască de


oxigenare, oxigenoterapia cu flux nasal ridicat, dacă este
posibil inhalarea unui amestec de hidrogen și oxigen
(H2/O2: 66,6%/33,3%)
• Terapie antivirală:
• - Nu se recomandă utilizarea de 3 sau mai multe
antivirale

• Antibioticoterapia:
• - Utilizarea oarbă sau inadecvată a AB trebuie evitată, în
special combinațiile de AB cu spectru larg.
• - Pentru suprainfecțiile bacteriene se vor folosi
antibiotice adecvate infecțiilor bacteriene comunitare:
moxifloxacină sau amoxicilină-clavulanat + doxiciclină (la
gravide: ceftriaxonă + claritromicină)

• Pentru pneumoniile asociate ventilației mecanice se vor


folosi scheme de tratament adaptate la circulația
bacteriană din fiecare spital
• Suport respirator:
• - Oxigenoterapie pe canulă nazală sau mască pt inhalarea oxigenului
• - Ventilație mecanică non-invazivă.
• - Dacă nu se constată îmbunătățire după 1-2 ore de ventilație non-
invazivă se trece la intubație traheală și ventilație mecanică invazivă
• - Retensionarea pulmonară pentru 12 ore/zi,
• - ECMO( Extracorporeal membrane oxygenation )
• Suport circulator cu droguri vasoactive pt ameliorarea
microcirculației
• Terapia insuficienței renale și terapia de înlocuire renală
• Tratament cu plasmă de convalescent
• Plasma exchange
• Imunoterapia: tocilizumab, 2 administrări
• Corticoterapie: pentru pacienții cu deteriorare progresivă a
indicatorilor de oxigenare, progresie rapidă a imaginilor pulmonare
si respuns inflamator excesiv. De utilizat pentru 3-5 zile,
methylprednisolon, 1-2 mg/kg/zi.
• Imunglobuline IV pt copilul cu forme severe-critice.
• PROTOCOL TERAPEUTIC ADULŢI

• A. ASIMPTOMATICI:
• - Kaletra (Lopinavir/ritonavir 200mg/50mg): 2 cp x 2/zi

• B. SIMPTOMATICI:
• 1. Forme uşoare (fără pneumonie):
• - Kaletra (Lopinavir/ritonavir 200mg/50mg): 2 cp x 2/zi
• sau
• - Hidroxiclorochină 400 mg x 2/zi - doză de încărcare, apoi 200 mg x2/zi.
• -
• 2. Forme medii (cu pneumonie):

• Kaletra (Lopinavir/ritonavir 200mg/50mg): 2 cp x 2/zi


• plus
• - Plaquenil (200 mg): 400 mg x 2/zi - doză de încărcare, apoi 200 mg x2/zi.
3. Forme severe/critice:
• - Methylprednisolon: 1-2 mg/kg/zi, timp de
maximum 5 zile, la primele semne de
agravare*, plus
• - Kaletra ( Lopinavir/ritonavir 200mg/50mg): 2
cp x 2/zi sau
• Kaletra (Lopinavir/ritonavir soluţie orală,
80mg/20mg/ml): 10 ml x2/zi, la cei cu sondă
nazo-gastrică,
• plus
• - Hidroxiclorochină (200 mg): 400 mg x2/zi -
doză de încărcare, apoi 200 mg x2/zi.
• S-a mai utilizat cu succes asocierea de -
Hidroxiclorochină (200 mg): 400 mg x2/zi - doză
de încărcare, apoi 200 mg x2/zi. cu
• Azitromicina 500 mg/zi, timp de 3-5 zile.
• Utilizarea corticosteroizilor rămâne
controversată


• Durata de tratament este una orientativă, ea se
poate prelungi sau scurta în raport cu evoluția
pacientului, însă fără a se reduce sub cinci zile (cu
condiția să nu apară efecte adverse severe) și se
poate prelungi până la 20 de zile

S-ar putea să vă placă și