Apendicita acută la copil,nou-

născut,sugar.
Peritonita la nou născut,sugar și copil mic.
Apendicita acută
 Noțiune
Apendicita acută-afecțiune chirurgicală provocată de inflamația apendicelui vermiform,
structură de tip diverticul ataşată cecului.Este o cauză importantă a sindromului dureros
abdominal și reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de abdomen chirurgical acut și
deci a laparatomiei la copil.
 Frecvența
Apendicita acută la copii se poate dezvolta la orice perioadă de vîrstă,dar frecvența crește o
dată cu vîrsta copilului,atingînd apogeul la vîrsta de 10-12 ani.
 Clasificare

1.Forme distructiv-supurative 2.Forme nedistructive

Apendicita flegmonoasă Apendicita catarală

Apendicita gangrenoasă Apendicita cronică
Apendicita gangrenoasă -perforativă
Factori favorizanţi

 1 .Regim alimentar hipoproteic și sărac în celuloză,care favorizează procesele de

putrefacție și exarcerbare microbismului local
 2.Staza întreținută de constipație(prezența coproliților duce la o compresie mecanică a
peretelui apendicelui
 3.Infectii intestinale produse pe cale hematogenă,digestivă
 4.Gripa,angina,pneumonia,puseurile de limfadenită mezenterică acută
 5.Traumatisme ale regiunii ceco-apendiculare
 6.Particularități anatomice ale regiunii ceco-apendiculare,adevărat fund de sac,bogat în
flora microbiană și în țesut limfoid
 7.Apendicele frecvent poate fi transformat într-o cavitate închisă prin obturarea
comunicării cu cecul prin coproliți,corpi străini,bride,torsiune în propriu mezou
  
Manifestări clinice
Evoluția simptoamelor la nou-născut și copilul mic este următoarea:
Durerea abdominală,vărsături multiple,sensibilitate dureroasă la palparea abdomenului sau regiunii pelviene,febră.
La nou –născuți tabloul clinic se rezumă la
-distensie abdominală
-vărsături
-diaree
La sugar tabloul clinic este dominat de o stare de agitație ,perturbarea somnului,refuzul
alimentației,vărsături,diaree,distensie abdominală,o ușoară tensiune a peretelui abdominal în fosa iliacă dreaptă.
 Examinări paraclinice şi de laborator

Leucocitoza-în unele cazuri poate fi nerelevantă

Radiografia abdominală- poate demonstra prezenţa unui coprolit; identifică nivele hidroaerice în
cazul în care s-a produs deja perforaţia

Ecografia-utilă în diagnosticul formelor complicate (bloc apendicular, perforaţie); este neinvazivă,

repetabilă, poate pune în evidenţă apendicele cu pereţii îngroşaţi şi uneori coprolit în lumen,
hiperecogenitate periapendiculară, utilă în realizarea diagnosticului diferenţial
Diagnostic diferențial

 1.Afecțiuni cu leziuni intraperitoniale- gastroduodenită,enterită acută,enterocolită,colonul

spastic,boala Crohn,limfadenită mezenterică
 2.Afecțiuni cu leziuni de vecinătate extraperitoniale(pneumonia bazală,pleurita și pleurizia
bazală,colica renală)
 3.Afecțiuni generale cu simptomatologia acută abdominală(afecțiuni neuropsihice,purpura
reumatoidă
Tratamentul

 Este numai chirurgical și constă în laparatomie,apendicectomie(bontul apendicular fiind

legat cu un fir neresorbabil,și va fi înfundat în bursa cecală
 În prezența complicațiilor tratamentul pre-,intra-,și postoperatoriu include
-administrarea de antibiotice(ex -Gentamicina+Metronidazol (sup.rectale))
-aspirația nazogastrică în caz de peritonită
-se efectuează reechilibrarea venoasă a modificărilor homeostazice
Complicații-fistulă stercorală,abcese reziduale intraabdominale,eventrații ,eviscerații,abces
parietal,peritonite
 Peritonita

 Noțiune
Peritonita -inflamația peritoneului-reprezintă una dintre cele mai grave complicații ale diferitor afecțiuni ale organelor
cavității abdominale,care are un tablou clinic de afecțiune de sine stătătoare și decurge cu un complex de reacții
patofiziologice grave cu dereglări ale tuturor sistemelor de homeostaza a bolnavului.
Clasificarea
Dupa evolutia clinica: A)peritonita acuta B)peritonita cronica
Dupa calea de patrundere a agentului infectios:
 Peritonita primara-pe cale hematogena,limfogena,prin trompele uterine
 Peritonita secundara-determinata de patrunderea florei microbiene in caz de afectiuni chirurgicale sau trauma
organelor cavitatii abdominale
 Tabloul clinic
 În evoluţia peritonitei acute, se deosebesc 3 faze, ce reflectă severitatea maladiei
1.Faza reactivă ( primele 24 ore) –stadiul manifestărilor locale maxime şi a celor generale manifestate mai puţin
Predomină manifestările locale determinate de sursa peritonitei (apendicită, ulcer, diverticulită) Dureri acute prin
perforare sau permanente prin inflamaţie Vome reflectorii, greţuri O-v: Poziţie forţată, facies suferind ;Conştiinţa
clară, vorbire lentă ;Temperatura subfebrilă ;Puls tahicardic, umplere slabă; Limba saburată, obrajii umezi
;Abdomenul nu participă la respiraţie, tiraj intercostal ;Palpator contractura musculară ;Abdomenul iniţial puţin
balonat ;Peristaltica scăzută ;Exudat seros sau seros fibrinos
2.Faza toxică ( 24-72 ore) – faza atenuării manifestărilor locale şi a dezvoltării maxime a manifestărilor generale
caracteristice intoxicaţiei
Proces inflamator avansat În exudat puroi şi fibrină Dereglări de circulaţie în pereţii intestinului Starea generală
gravă Apar slăbiciuni, sete Vome de stază, fecaloide Dereglări microcirculator;Ps tahicardie 120-140 b/min.
Tahipnoe, dereglări de respiraţie, aritmică ;Diminuarea suflurilor intestinale (picatura în cădere). Lipsa scaunului,
meteorism, distensie abdominală. Urina înrtunecată ;Dizurie; Encefaloptie sopor, inhibare
3.Faza terminală ( mai mult de 72 ore) – faza intoxicaţiei avansate la limita revesibilităţii
Starea generală extrem de gravă, critică, facies Hipocraticus ;Conştiinţa dereglată, obnibulare, comatoasă, delir
;Tegumente: acrocianoză, icter. Semne locale slab exprimate, durere diminuată. Respiraţie superficială, aritmică;
Insuficienţă CV( puls filiform, hipotonie . Oligoanurie ;Colaps
 Examen paraclinic
 1. Hemoleucograma E (anemie, deviere spre stânga, VSH sporit).
 2. Echilibrul acido-bazic.
 3. Analiza biochimică a sângelui.
3.1 Ionograma (K, Na, Ca, Cl) (hipokaliemie, hiponatriemie, hipo/hiper).
3.2 Enzimele hepatice (bilirubina, ALT,AST).
3.3 Produşii metabolismului tisular. (Proteina generală, glucoza, colesterolul, ureea, creatinina, etc.);
3.4 Parametrii sistemului de coagulare (Protrombina, fibrinogenul, timpul de coagulare)
 4. Aprecierea gradului endotoxicozei (ILI, citokinelor);
 USG- aprecierea sursei şi graduui de afectare multiorganică, modificări patologice sub aspect de lichid liber în
cavitatea abdominală, distensie a intestinului, peristaltism diminuat şi grad diferit de pareză intestinală,
formaţiuni, abcese intraperitoneale
 Radiografie abdominală (pneumoperitoneum, Ocluzie intestinală)
Tratamentul

 Se efectuiaza dupa principiile:

-laparatomie
-inlaturarea precoce sau izolarea focarului
-sanarea intra- si postoperatorie a cavitatii abdominale
-decompresia tractului gastro-intestinal
Masurile generale include terapia antimicrobiana masiva,corectia medicamentoasa a
modificarilor homeostazice,stimularea sau inlocuire sistemelor de detoxicare ale organismului
cu metode extracorporale de hemocorectie.