Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tema 8
Tema 8
TEORIA CONCURENȚEI
IMPERFECTE
1. Monopolul: caracteristica generală şi
tipurile lui. Comportamentul firmei-
monopolist
2. Efectele monopolismului. Reglementarea
antimonopol
3. Concurenţa monopolistică. Echilibrul
firmei pe termen scurt şi pe termen lung
4. Oligopolul: definire, caracteristici,
modele
(1) Monopolul: caracteristica generală şi
tipurile lui. Comportamentul firmei-
monopolist
Concurenţa imperfectă include un şir de
situaţii de piaţă, în care persistă inegalitatea (în
diferită măsură) agenţilor economici,
deosebirea dintre ei constă şi în concentrarea
puterii (parţiale sau totale).
*****************
Cele mai răspândite situaţii de concurenţă
imperfectă sunt: concurenţa monopolistică,
oligopolul şi monopolul ca alternativă extremă
(antipod) al concurenţei perfecte.
Caracteristicile monopolului
Un producător se află în situaţie de monopol, dacă
este unicul producător al unui bun omogen, sau
prestator de serviciu, lipsit de substitute apropiate.
*****************
Principalele trăsături ale pieţei de monopol:
un singur vânzător şi un număr mare de cumpărători;
un bun unicat produs de monopol;
deţinerea informaţiei depline cu privire la preţ,
parametrii fizici ai bunului, capacitatea pieţei;
cerere inelastică;
accesul pe piaţă este dificil, în unele cazuri chiar
imposibil, din cauza unor bariere de intrare pe piaţă.
Bariere de intrare – orice element care
împiedică accesul unor firme noi pe o
anumită piaţă
bariere artificiale, limite instituţionale :
1) prezenţa în sferă a monopolului de stat;
2) guvernul acordă unei întreprinderi dreptul exclusiv
de a produce un bun;
3) tarife şi cote în comerţul internaţional;
4) metode de concurenţă neloială.
********************
restricţii naturale, ce se explică în felul următor:
1) resursele naturale esenţiale sunt în întregime
deţinute de o singură întreprindere;
2) acţiunea efectului de scară.
Tipurile de monopol
P*
LRMC
MR D
O Q* Q
birocratizarea managementului.
Se cere de determinat:
1) Volumul optim de producţie.
2) Nivelul preţului ce asigură firmei obţinerea profitului
maxim.
3) Profitul firmei-monopol în punctul de echilibru.
4) Puterea de monopol a firmei.
Rezolvare:
(1) Volumul de echilibru poate fi calculat în baza condiţiei de echilibru a
firmei-monopol: MC=MR, unde:
MC TC ' 0,5Q 2 20Q ' Q 20
MR TR' P Q ' (120 0,5Q) Q ' 120Q 0,5Q 2 ' 120 Q
100
Aplicând condiţia de echilibru, obţinem: Q 20 120 Q Q* 50
2
(2) Preţul este determinat prin substituirea cantităţii de echilibru în
ecuaţia inversă a cererii: P* 120 0,5 50 95
Concurenţa monopolistică
reprezintă o structură de piaţă în
care oferta provine de la un număr
mare de firme, ale căror produse,
deşi similare, sunt diferenţiate.
Pentru concurenţa monopolistică sunt
caracteristice următoarele particularităţi:
MR = LRMC
Echilibrul firmei pe termen lung în
condiţii de concurenţă monopolistică
T TR TC P Q 6Q 2 60Q 190 10 6 10 2 60 10 700
(2) Profitul firmei se calculează după formula:
(4) Oligopolul: definire,
caracteristici, modele
Oligopolul reprezintă o structură de
piaţă ce apare în situaţia în care
cîteva firme, ce realizează un produs
omogen sau diferenţiat, domină
piaţa. Cu cît mai puţine firme
împart piaţa între ele, cu atît mai
mare este gradul de putere
monopolistă în ramură.
Pieţele oligopoliste au următoarele
caracteristici:
existenţa a câtorva firme mari cu o pondere
semnificativă în volumul total de vânzări şi
posibilitatea de a influenţa preţul bunului
produsele pot fi omogene sau diferenţiate
pătrunderea pe o piaţă cu structură
oligopolistă este dificilă
utilizarea pe larg a concurenţei non-preţ
interdependenţa universală a firmelor
oligopoliste
Modele de comportament oligopolist
Dependenţa şi interdependenţa reciprocă dintre
oligopolişti amplifică incertitudinea
comportamentului de piaţă, deoarece este
imposibil să se determine exact cererea, venitul
marginal, preţul de echilibru, sau volumul de
vânzări echilibrat pentru o firmă aparte.
Acţiunile oligopoliştilor se construiesc conform
diferitelor modele:
1) modelul de comportament cooperant
2) modele de comportament necooperant
(concurenţial)
În cadrul studiului comportamentului
firmelor oligopoliste pot fi utilizate
următoarele situaţii de joc:
în cazul comportamentului cooperant
(formarea cartelurilor, înţelegerile secrete,
determinarea preţului lider) – se utilizează
scenarii de jocuri cooperante, ce presupun
colaborarea participanţilor;
în cazul comportamentului necooperant
– se utilizează modelul Cournot (joc cu suma
nulă); "dilema prizonierului" (joc cu suma
pozitivă).
Determinarea cantităţii optimale şi a preţului
în cazul oligopolului cooperant tip cartel
P
MCc
Pe
MRc Dc
O Qe Q
Premisele modelului:
Există două firme (A şi B) care produc
acelaşi produs, cunoscând curba cererii de
piaţă.
Preţul final al bunului depinde de volumul
de producţie agregat al ambelor firme.
Fiecare duopolist i-a decizia de producţie
individual, reieşind din presupunerea că
volumul de producţie al concurentului este
fixat.
Funcţia de reacţie reprezintă dependenţa dintre
cantitatea oferită de către o firmă şi cantitatea
oferită de către cealaltă firmă, atunci când scopul
firmei este maximizarea profitului.
Punctul de intersecţie a
celor doua funcţii de
reacţie (firma 1 şi firma
2) reprezintă punctul de
echilibru în condiţii de
echilibru.
Vm2 60 Q2 (1 / 2)Q1
MC 2 6
MR2 MC 2
60 Q2 (1 / 2)Q1 6
Q2 54 (1 / 2)Q1 → funcţia de reacţie a firmei 2.
Funcţiile de reacţie şi comportamentul
firmelor duopoliste
Q1
108
S B
54 funcţia de cooperare
C
36 funcţia de reacţie a firmei 1
Q2
0 27 36 54 108