MANAGEMENTUL ESCARELOR DE

DECUBIT

CREȚU LAURA
Medic rezident anul I,
Spec. Medicină de Familie

2021
 Rănile cronice. Ce sunt rănile
cronice?
Rana/ plaga reprezintă o discontinuitate la nivelul pielii, o lipsă de țesut pe o
suprafață mai mică sau mai mare. Rănile care nu se vindecă sau care nu au o
evoluție favorabilă timp de 6-8 săptămâni, poartă numele de răni cronice. O
rană normală, precum o tăietură sau o arsură, se vindecă de obicei într-un
interval de 2-4 săptămâni. Acest lucru este valabil pentru majoritatea rănilor,
datorită capacității de regenerare a țesuturilor. Aceste răni poartă numele de
răni acute.
De ce este diferită o rană cronică? Rana cronică nu este provocată de un
factor extern precum tăieturile sau arsurile, ci este cauzată de diferite afecțiuni
sau modificări din organism, ce îngreunează circulația sângelui, ducând la o
irigare necorespunzătoare a pielii. Această deficiență are ca urmare moartea
țesutului afectat și producerea rănii. Printre cei mai întâlniți factori ce pot duce
la o vindecare dificilă sau întârziată a rănii, se numără: diabetul, bolile
cardiace, bolile venoase sau arteriale, imobilizarea prelungită, fumatul, vârsta
etc.
 Cele mai frecvente tipuri de răni
cronice
Escara (ulcerul de presiune) – rană cronică datorată presiunii
prelungite la care sunt supuse țesuturile, între două planuri dure (pat și
os), în cazul pacienților imobilizați (vârstnici, persoană paralizate,
malnutrite, după intervenții chir.).
Ulcerul varicos (venos) – rană cronică apărută pe fondul unei
insufficiențe venoase cronice (circulație venoasă deficitară la nivelul
picioarelor).
Ulcerul diabetic – rană cronică apărută la pacienții cu picior diabetic
(un complex de afecțiuni circulatorii și nervoase, specifice bolnavilor
cu diabet insulino-dependenți).
Ulcerul arterial – rană cronică apărută la pacienții cu insufficiență
arterială cronică, ce poate fi foarte dureroasă.
Ce sunt și cum se formează escarele?
(I)
Escara (ulcerul de decubit) este definita ca o leziune a pielii rezultata din
exercitarea unei presiuni locale de durata. In pozitia asezat sau culcat, corpul uman
exercita o presiune asupra suprafetei de sprijin, aceasta exercitand o contrapresiune
asupra suprafetei pielii cu care se afla in contact.

Pe termen scurt, pielea poate tolera niveluri ale presiunii peste valoarea normala
(fiziologica), dar in cazul in care presiunea persista, se poate ajunge, din cauza
comprimarii vaselor capilare, la o circulatie sangvina deficitara si la o lipsa de oxigen
(hipoxie). Organismul uman reactioneaza la aceasta leziune incipienta printr-o durere
de avertizare. In cazul unui organism sanatos, mobil, acest semnal determina o
schimbare a pozitiei, care elibereaza zonele comprimate ale pielii.

In situatia in care pacientul nu constientizeaza aceasta durere, de exemplu in cazul

unei imobilitati totale, ca urmare a pierderii constiintei, in cazul unei imobilitati
relative din cauza unor dureri puternice, afectiuni febrile, stari de dementa, senilitate
 etc., comprimarea zonei respective persista. Circulatia sangvina, deja insuficienta,
duce la  acumularea de produse metabolice toxice in tesuturi si edem.
Ce sunt și cum se formează escarele?
(II)

In cazul in care zona afectata este eliberata complet de presiune, celulele se

mai pot regenera in aceasta faza, deoarece reactiile inflamatorii favorizeaza
eliminarea produselor metabolice toxice. Daca presiunea persista, tesuturile
mor, avand ca efect aparitia necrozelor si ulceratiilor (escarelor).

Perioada in care tesuturile rezista la efectul presiunii, fara a suferi leziuni,

este de cca. doua ore. Acest efect este  influentat in principal de intensitatea
presiunii exercitate, dar si de starea generala a pielii. De exemplu, o piele mai
tanara, elastica, este mai rezistenta la presiune decat o piele subtiata,
imbatranita. In plus, starea generala de sanatate a pacientului joaca un rol
important in evolutia escarei.
 Unde apar escarele cu precădere?

In principiu, escarele pot surveni in orice zona a corpului. Cu toate acestea,

cel mai mare risc apare in zone  care se afla deasupra unei proeminente
osoase, cu  tesut adipos subcutanat insuficient. In consecinta, zonele predilecte
de aparitie sunt zona sacrala, zona calcaneana (calcaiul), trohanterul mare
(soldul), ca si maleolele (partile laterale ale gleznelor). Aproximativ 95%
dintre escare survin in aceste zone.

Pe langa efectul direct al presiunii, exista si pericolul aparitiei unor forte de

frictiune. In special zona sezutului este afectata de aparitia acestor forte, de
exemplu cand pacientul este tras intr-o noua pozitie, in loc sa fie ridicat, sau
daca acesta aluneca pe suprafata patului din cauza unui sprijin insuficient al
picioarelor.
Unde apar escarele cu precădere?
 Care sunt cauzele apariției escarelor

• Printre cauzele care fac pielea să fie vulnerabilă, contribuind la formarea escarelor se
numără:
• Presiunea constantă asupra unor părți ale corpului care nu mai sunt oxigenate și irigate
corespunzător, pentru că fluxul de sânge din aceste zone este limitat. Sângele joacă un
rol esențial în transportul oxigenului și al substanțelor nutritive către organe și țesuturi.
Dacă nu primește acești nutrienți, pielea începe să se deterioreze și, în cele din urmă,
este complet distrusă;
• Fricțiunea, care se întâmplă atunci când pielea care intră în contact cu hainele sau cu
lenjeria de pat ajunge să se irite, devenind vulnerabilă și predispusă la răni și leziuni
accentuate.
 Factori care favorizează dezvoltarea
escarelor
Printre persoanele care au cele mai mari șanse de a se confrunta cu problema escarelor se
numără cele care petrec o perioadă îndelungată nemişcate în pat şi cele care folosesc foarte
mult scaunul cu rotile.
Principalii factori de risc sunt: o probl de sănătate, o stare de paralizie (temporară/ permanentă)
sau o fractură/ leziune gravă (la nivelul coloanei vertebrale sau al picioarelor, în general);
Pierderea percepției senzoriale. Leziunile măduvei spinării și afecțiunile neurologice pot
duce la pierderea percepției senzoriale, moment în care intervine și incapacitatea de a simți
durerea sau disconfortul și, în consecință, persoana respectivă nu își mai dă seama când este
timpul să își schimbe poziția sau să se miște;
Malnutriția și deshidratarea. O alimentatie corespunzătoare trebuie să includă suficiente
lichide, calorii, proteine, vitamine și minerale pentru ca organismul să funcționeze la
standardele normale. Atunci când există un dereglaj alimentar, un deficit de apă și de nutrienți,
chiar și pielea și țesuturile au de suferit;
Problemele medicale care pot afecta circulația sângelui, cum sunt diabetul și tulburările
vasculare. Atunci când țesuturile nu sunt irigate cum trebuie, există riscul ca structura lor să se
deterioreze.
 Care sunt primele semne ale escarelor

Dacă sunt observate și tratate rapid, escarele pot fi ținute sub control, fără să apară
complicații majore. Există, bineînțeles, câteva semne în funcție de care pot fi recunoscute încă
din etapa de formare:
• Inițial, zona se înroșește și nu se mai albește nici în momentul în care este exercitată
presiune asupra ei cu ajutorul degetelor. De asemenea, poate apărea o ușoară inflamație, iar
pielea este mai sensibilă la atingere;
• Se resimte și o diferență de temperatură: zona afectată poate fi mai caldă sau mai rece decât
alte suprafețe ale pielii;
• Apar ulcerații, răni care se extind și care pot ajunge inclusiv la mușchi și oase. În plus, se
poate forma și o infecție, care cauzează puroi;
• În ultimele stadii ale escarelor, infecția se dezvoltă, iar leziunea profundă distruge inclusiv
oasele și mușchii.
Important de precizat este faptul că ulcerul de decubit trebuie tratat cât mai repede, pentru că,
dacă nu se intervine la timp asupra lui și dacă se ajunge la infecții și leziuni serioase, poate
cauza inclusiv decesul pacientului.
 Clasificarea
Clasificarea anatomo-clinica a escarelor este pana in prezent putin validata si
totusi majoritatea specialistilor se ghideaza dupa clasificarea NPUAP (National
Pressure Ulcer Advi or Panel) care divizeaza escarele in patru stadii:
• Stadiul 1: Pielea este intacta; prezenta eritemului; de asemenea, poate fi
prezenta o decolorare si/sau caldura;
• Stadiul 2: Pielea este afectata superficial, inclusiv epiderma sau derma.
Plaga are aspectul unei dermabraziuni; poate fi prezenta ulceratia sau
flictenul;
• Stadiul 3: Pielea este afectata in intregime, inclusiv tesutul subcutanat. Plaga
are aspectul unei ulceratii profunde;
• Stadiul 4: Este afectata pielea in totalitate, fiind prezenta necroza, care poate
implica muschii si osul, tendoanele sau articulatiile.
 Clasificarea
Clasificarea anatomo-clinica nu este adaptata la escarele in stare de
vindecare sau de reconstruire a tesuturilor pierdute. Pentru aceste escare se
recomanda, in cadrul conduitei terapeutice:
• a) de apreciat modificarile coloratiei tegumentelor dupa toaleta plagii (de la
3 la 5 tente: rosie, roz, violacee, bruna, palida);
• b) de masurat suprafata pierderii de tesut cu o rigla milimetrica sau cu o
pelicula speciala;
• c) de determinat profunzimea plagii cu un stilet si o rigla milimetrica;
• d) de descris topografia plagii dupa o schema cunoscuta in medicina.
 Stadiile escarelor de decubit
Stadiul 1
Semne: Pielea nu e distrusa dar este rosie sau decolorata sau poate avea schimbari in duritate
sau temperatura in comparatie cu  zonele dimprejur. Cand apasati pe ea, ramane rosie si nu se
deschide la culoare sau se albeste. Roseata sau schimbarea culorii nu dispare in 30 de minute
dupa ce s-a indepartat presiunea.
Ce sa faceti:
– Nu stati pe zona si eliminati orice presiune.
– Pastrati zona curata si uscata.
– Mancati calorii bogate in proteine, vitamine (in special A si C) si minerale (in special
fier si zinc).
– Beti mai multa apa.
– Gasiti si eliminati cauza.
– Inspectati zona cel putin de doua ori pe zi.
– Mergeti la medic daca roseata nu a disparut in 2-3 zile.
Timpul de vindecare: O escara de decubit in acest stadiu poate fi vindecata cam in 3 zile
daca toata presiunea este indepartata de pe loc.
Stadiile escarelor de decubit
 Stadiile escarelor de decubit
Stadiul 2
Semne: Cel mai de la suprafata strat al pielii (epiderma) este distrus, creand o rana deschisa
putin adanca. Al doilea strat al pielii (derma) poate fi distrus, deasemenea. Drenajul (puroi)
sau scurgere de lichid poate fi prezent sau nu.
Ce sa faceti:
– Nu mai stati pe zona.
– Urmati pasii din Stadiul 1.
– Mergeti la doctor imediat.
Timpul de vindecare: 
De la 3 zile la 3 saptamani.
 Stadiile escarelor de decubit
Stadiul 3
Semne: Rana se extinde prin derma la tesutul gras subcutanat (sub piele). Osul, tendonul si
muschiul nu sunt vizibile. Cautati semne de infectie - roseata in jurul marginilor ranii, puroi,
miros urat, febra sau drenaj verzui din rana - si posibile necroze (tesut mort, negru).
Ce sa faceti:
- Daca nu ati facut-o inca, eliminate
presiunea si mergeti la medic imediat.
- Ranile in acest stadiu au nevoie de
ingrijire speciala.
- Puteti sa procurati un pat special sau
o saltea cu eliberarea presiunii.
 Stadiile escarelor de decubit
Stadiul 4
Semne: Rana se extinde pana la muschi si poate chiar pana la os. De obicei sunt prezente o
multime de tesuturi moarte si drenaj. Exita un mare risc de infectie.
Ce sa faceti:
- Intotdeauna consultati medicul imediat.
- De multe ori interventia chirurgicala
este necesara pentru acest tip de rana.
Timpul de vindecare: 
aprox. intre 3 luni si doi ani.
 Etapele de tratament ale escarei

O schema corecta de tratament a escarei trebuie sa contina urmatoarele etape:

1.Anamneza/ evaluare - aprecierea starii generale a pacientului care va cuprinde si evaluarea locala a
escarei (localizare, dimensiune,  profunzime, stadiu de evolutie, culoare si miros);
2.Mobilizare - eliberarea totala a presiunii exercitate asupra zonei afectate,  pentru restabilirea circulatiei
sangvine;
3.Tratamentul local cu pansamente moderne, hidroactive - tratamentul escarei in functie de stadiul de
evolutie al acesteia, prin selectia pansamentului modern adecvat;
4.Tratamentul general - respectarea tratamentului prescris de catre medic pentru bolile existente,
imbunatatirea starii de nutritie si combaterea adecvata a durerii.

Inlaturarea principalului factor de risc, imobilitatea:

- restabilirea circulatiei sangvine in zona afectata, prin mobilizarea pacientului. Atunci cand zona de leziune
este eliberata de presiune, in zona afectata sunt transportate toate substantele vitale procesului de vindecare:
oxigen, hormoni, enzime, vitamine, factori de crestere.
Pentru inlaturarea completa a presiunii, pacientul trebuie pozitionat, astfel incat escara sa nu suporte
greutatea corpului! Chiar daca pacientul este asezat pe o suprafata moale (de ex. in pat) este esential ca zona
afectata (escara) sa nu intre in contact cu patul. Pozitionarea pacientului cu escara trebuie realizata in
consecinta, tinand cont de localizarea plagii.
 Inlaturarea principalului factor de risc,
imobilitatea
Pozitia care implica cel mai mic risc pentru pacient este pozitia oblica la 30 grade (stanga sau dreapta).
Pozitia perpendiculara la 90 de grade creeaza puncte de presiune la nivelul soldului si nu este
recomandata. Pentru pozitionarea oblica la 30 de grade (dreapta sau stanga), pacientul este plasat pe o
saltea moale cu capul sustinut de o perna mai mica. Inclinatia de 30 de grade (fata de pat) se creeaza prin
plasarea unei perne moi, lungi, lateral sub spate. La nivelul genunchiului se poate pozitiona (intre
picioare) o alta perna pentru a evita aparitia de escare in acest punct de contact.

Pentru plasarea pacientului in pozitie dorsala (pe spate) este necesara o saltea antiescara, aceasta avand
un design special ce ofera zone de decompresie in regiunile predispuse la escara.

De asemenea, repozitionarea pacientului la un interval de maxim doua ore este esentiala pentru
succesul tratamentului!

O pozitionare incorecta poate duce nu numai la aparitia escarelor sau agravarea celor existente dar si la
deficiente respiratorii, circulatorii, anchiloze la nivelul articulatiilor sau contracturi.
         
De aceea, inainte de a initia orice tip de tratament, trebuie stabilit un plan de pozitionare individual, care
sa includa utilizarea de produse adjuvante atat statice, cat si dinamice (perne cu aer, colace, saltea
antiescara). Acest plan trebuie respectat cu rigurozitate de catre toate persoanele implicate in activitatea
de tratament si ingrijire.
 Tratamentul escarelor
Igiena bolnavului cu escare
Se refera in special la bolnavii cu escare sacrale, dar si la ceilalti, cu escare in alte
zone ale corpului. Igiena bolnavului cu escare se realizeaza dupa cum urmeaza:
• Se spala plaga cu apa calduta si sapunuri cu PH neutru, daca este murdara;
• Daca nu sunt prezente urme de urina, plaga se spala numai cu apa;
• Pentru absorbtia urinii este recomandata folosirea scutecelor de unica folosinta
care pot ingloba o cantitate importanta de urina, in acelasi timp pastrand pielea
uscata prin transformarea lichidului in gel si retinerea lui in corpul absorbant;
• Ingrijirea pielii din jurul escarei se va face cu atentie, deoarece aceasta este
afectata de urmele eventualelor pansamente adezive, de eventuale frecari, precum
si de eventuale urme de fecale (mai ales in cazul diareelor);
• Bolnavul care prezinta escare poate fi imbaiat sau i se poate face dus, fara
probleme.
 Tratamentul escarelor
• Nutritia bolnavului cu escare
Bolnavii cu escare prezinta, adesea, si o denutritie asociata. Pentru cicatrizare,
aportul de proteine si de calorii, precum si de vitamine, trebuie sa fie superior.
Este recomandata evaluarea starii nutritionale a bolnavului cu escare prin
determinarea greutatii corporale si masurarea aportului alimentar.
• Aportul recomandat pentru bolnavul cu una sau mai multe escare este:
• 35 Kcal/Kg/zi;
• 1,5 g/Kg/zi, proteine.
• Instalarea bolnavului cu escare
Indiferent de tipul suportului asigurat pacientului cu escare, este necesara
schimbarea periodica a pozitiei acestuia, sau verificarea pozitiei acestuia, astfel
incat sa fie eliminata (sar redusa la minimum) presiunea de contact pe zonele cu
escare.
 Suportul
Suportul ce trebuie asigurat pacientului care prezinta escare, este reprezentat de saltea, precum
si de materialele care se amplaseaza sub aceasta. La ora actuala, exista o multitudine de tipuri
de saltele si de alte materiale utilizate pentru instalarea pacientului cu escare.
• Patul, cu o portiune rabatabila (ca un fotoliu) permite repartizarea optima a presiunii vis-a-
vis de proeminentele osoase ale pacientului.
Suportul utilizat in cazul pacientului cu escare poate fi:
static - din material care se muleaza pe pacient (bureti); dinamic - alternant;
dinamic - continuu (saltele gonflabile de joasa presiune)
Criteriile care stau la baza alegerii unei saltele sau a materialelor care se amplaseaza sub
aceasta, sunt urmatoarele:
• nivelul de risc de aparitie a unei escare;
• numarul de ore petrecut de pacient in pat;
• gradul de mobilitate a pacientului;
• frecventa schimbarii pozitiei pacientului;
• posibilitatea de realizare a schimbarii pozitiei pacientului (numarul de personal);
• posibilitatea transferului pacientului din pat in fotoliu si din fotoliu in pat (daca este
necesar).
 Tipuri de suport
Tipurile de suport recomandate in cazul pacientilor cu escare, in functie de
caracteristicile acestota, sunt redate in tabelul de mai jos:
 Curățarea plăgii (I)
1. Pansamentele se schimba cu manusi de unica folosinta (de ex. Peha-Soft), cate o pereche
pentru fiecare manevra (indepartarea pansamentului vechi, spalarea ranii, aplicarea
pansamentului nou);
2. Spalarea ranii se face cu compresa sterila si sapun neutru. Daca plaga este infectata
curatarea se poate face cu solutie iodata (ex. Betadina);
3. Pentru spalarea regiunii din jurul ranii se foloseste o alta compresa decat cea cu care s-a
spalat rana pentru a se evita raspandirea germenilor;
4. Nu sunt indicate apa oxigenata, acidul boric sau cloramina pentru spalare, aceste solutii
avand efect de ardere a tesuturilor atunci cand sunt folosite timp indelungat;
5. La fiecare schimbare de pansament indepartarea tesuturilor moarte, depozitelor de fibrina
(depunerile galbui, aderente) si a eventualelor necroze (coji de culoare neagra) se face prin
frecarea suprafetei ranii cu o compresa sterila;
6. Se alege pansamentul potrivit in functie de aspectul si caracteristicile ranii. Utilizarea unui
pansament neadecvat poate sa nu amelioreze starea ranii sau chiar sa o inrautateasca;
7. Nu se folosesc pansamente autoadezive pe pielea sensibila din imediata vecinatate a ranii
(aprox. 2 cm in jurul plagii sau in zonele care prezinta modificari ale pielii ca de ex. rosesta,
vezicule etc.);
 Curățarea plăgii (II)
8. Pansamentele care nu au margine autoadeziva se acopera cu comprese sterile si se fixeaza, de
preferinta, in zonele care permit, cu o fasa de fixare (de ex. Peha-crepp. Alternativ se pot folosi plasturi
hipoalergeni pe suport de hartie (de ex. Omnipor) sau de material netesut (de ex. Omnifix) lipiti cat mai
la distanta de rana. In cazul pansarii unei escare in zona sacrala sau fesiera se recomanda fixarea cu
compresa si plasturi chiar si a pansamentelor autoadezive pentru a oferi o protectie suplimentara
impotriva scurgerilor de urina si materii fecale;
9. Pielea sanatoasa din jurul escarei trebuie ingrijita corespunzator p-u a preveni aparitia altor leziuni
(evitandu-se insa aplicarea ei direct pe plaga);
10. Daca rana prezinta: secretii purulente, miros urat, edem,hiperemie, durere,hipertermie -> consult de
specialitate p-u a se stabili un trat cu antibiotice orale pe langa trat local cu pansamente hidroactive;
11. Antibioticele orale se adm. doar in urma unei culturi din plaga cu antibiograma;
12. Nu se aplica creme sau pudre cu antibiotic pe rana. Acestea pot da reactii alergice si pot determina
rezistenta germenilor la antibioticele orale;
13. Evitati aplicarea de creme, unguente, solutii - medicamentoase sau pe baza de plante direct pe rana
deoarece acestea pot deveni un mediu de cultura pentru bacterii;
14. Pana la vindecarea completa a escarei este de evitat pozitionarea pacientului pe zona unde este
localizata rana;
15. In momentul vindecarii, reaplicarea presiunii pe zona vindecata se va face progesiv, pe perioade de
maxim 15 minute. Pe masura ce pielea capata rezistenta si nu se mai inroseste se poate prelungi timpul de
aplicare a presiunii pe zona afectata cu cate 30 de minute in fiecare zi.
 Pansamentele utilizate in tratamentul
escarelor
Fazele procesului de vindecare. Orice plagă parcurge în mod natural trei stadii până la vindecare:
1. Faza de curățare
2. Faza de regenerare a țesuturilor
3. Faza de cicatrizare.

Scop:
-de a absorbi exudatul din plaga,
-de a asigura debridarea autolitica
(atunci cand medicul considera necesara,
se poate realiza debridarea chirurgicala).
Debridarea are scopul de a indeparta
tesuturile necrozate din plaga. Totodata,
pansamentul trebuie sa asigure mediul
umed, favorabil vindecarii si sa previna
infectarea escarei.
 Fazele procesului de vindecare
Faza inflamatorie
Reprezinta raspunsul celular si vascular normal, la orice afectare (vatamare); vindecarea nu
poate progresa daca inflamatia nu se produce. Durata acestei faze este adesea mai mare in
cazul plagilor cronice.

Faza de curatare sau exsudativa

In faza de curatare se realizeaza debridarea autolitica ce presupune inmuierea necrozelor,
indepartarea exsudatelor fibrinoase, a celulelor moarte si a germenilor. Aceasta metoda de
curatare a plagii ofera multiple beneficii pentru procesul de vindecare. Procedura este
selectiva, deoarece numai tesutul devitalizat este inlaturat, in timp ce tesutul sanatos este
pastrat intact, nefiind traumatizat. In plus, mediul umed mentinut de pansamentele hidroactive
protejeaza si stimuleaza celulele responsabile de curatarea plagii si proliferarea tesutului nou.
Un alt avantaj il constituie metoda in sine, lipsita de "efecte secundare" si usor de pus in
practica.
Pansamentele cele mai folosite in faza de curatare sunt: TenderWet 24 si Sorbalgon, acestea
putand fi aplicate chiar si pe plagi infectate.
 Fazele procesului de vindecare
Faza de granulatie
In momentul in care plaga este curata se creeaza conditiile necesare formarii de tesut nou. O
atentie deosebita trebuie acordata patului lezional (bazei plagii), ce trebuie mentinut in
permanenta intr-un mediu umed echilibrat. In cazul in care plaga se usuca, celulele ce
contribuie la formarea tesutului nou si a vaselor de sange mor, procesul de vindecare regresand
sau stagnand.
In aceasta faza de evolutie, in functie de cantitatea de secretii din plaga, se recomanda
utilizarea pansamentelor PermaFoam (secretii abundente), Hydrocoll (secretii moderate),
HydroTac (secretii minime) sau Hydrosorb  (plaga fara secretii). Aceste pansamente nu se vor
aplica direct pe plaga daca aceasta este infectata!

Faza de epitelizare
In faza dată, pansamentele intretin mediul umed echilibrat, protejand epiteliul nou format
impotriva desprinderii celulare si accelerand procesul de cicatrizare. In acest stadiu al plagii,
unul din principalele beneficii ale pansamentelor hidroactive il reprezinta schimbul atraumatic,
fara lezarea tesutului nou format. In aceasta faza se poate continua tratamentul cu
pansamentele amintite la faza de granulatie pana la cicatrizarea completa a plagii.
 Fazele procesului de vindecare

Vindecarea in mediu umed

Conceptul a fost introdus de George Winter care a condus studii pe animale,
comparand formarea crustei in cazul plagilor tratate in mediu "uscat" cu cea in
cazul plagilor acoperite cu film semipermeabil. Rezultatele au aratat ca epitelizarea
a fost de doua ori mai rapida in cazul plagilor acoperite cu film semipermeabil.

Este important managementul mediului umed; astfel, daca acesta este insuficient,
vindecarea se produce mai lent si pot apare cicatrici vizibile, daca plaga este prea
"umeda", poate apare hipergranulatia, infectia si macerarea pielii perilezionale.
Aceste aspecte au schimbat modul de tratare a plagilor si au facut posibila
dezvoltarea alginatilor, poliuretanilor, hidrocoloizilor si hidrogelurilor.
 Tratamentul local al escarei cu
pansamente moderne, hidroactive
Alegerea pansamentului se realizeaza in acelasi mod ca in cazul altor tipuri de
plagi, in functie de evaluare, aspectul clinic, nivelul exudatului. Aceste
pansamente, cunoscute sub numele de pansamente moderne sau hidroactive,
creeaza conditiile optime pentru a depasi stadiul stagnant in care se afla plaga ca
urmare a dezechilibrului existent la nivel microcelular, sustinand procesul de
vindecare in fiecare dintre fazele de evolutie ale acestuia (faza I - de curatare
/exsudativa; faza II - de granulatie si faza III - de epitelizare). Datorita
mecanismelor specifice de absorbtie, pansamentele hidroactive (de ex. cele din
portofoliul Hartmann) reduc incarcarea microbiana si realizeaza un control optim
al cantitatii de exsudat prin absorbtia secretiilor in exces si mentinerea unui mediu
umed, necesar proliferarii tesuturilor noi.
 Tratamentul local al escarei cu
pansamente moderne, hidroactive (HA)
Tratamentul HA al escarelor (ulcerelor de decubit) cu ajutorul pansamentelor moderne este
posibil in stadiile I, II si III. Stadiul IV, cu afectarea muschilor si a oaselor (posibil si infectie
osoasa), reprezinta o indicatie p-u trat HA cu pansamente numai dupa o interventie chirurgicala
corespunzatoare (curatarea escarei in profunzime prin procedura chirurgicala). In acest stadiu
(IV) pansamentele pregatesc plaga pentru inchiderea prin intermediul reconstructiei plastice.

Tratamentul consta in debridare autolitica (curatarea non-invaziva a plagii cu pastrarea

tesutului sanatos intact), stimularea formarii tesutului de granulatie (celulelor noi), cat si
stimularea epitelizarii (inchiderea plagii). Astfel, se creează conditiile necesare p-u a depasi
stadiul stagnant in care se afla escara ca urmare a dezechilibrului existent la nivel microcelular,
sustinand procesul de vindecare in fiecare dintre fazele de evolutie ale acestuia. Datorita
mecanismelor specifice de absorbtie, pansamentele HA (ca de ex. cele din portofoliul
Hartmann) reduc incarcarea microbiana si realizeaza un control optim al cantitatii de exsudat
prin absorbtia secretiilor in exces si mentinerea unui mediu umed, necesar proliferarii
tesuturilor noi.

Tratamentul HA al escarelor reprezinta astazi un standard terapeutic, eficienta metodei

fiind atestata de numeroase cazuri rezolvate in spitale si centre de specialitate.
 Prevenirea escarelor de decubit

Mentinerea sanatatii pielii este cheia prevenirii escarelor de decubit. Pielea intacta, unsa
bine cu uleiuri, si hranita cu o cantitate buna de sange nu va avea ulceratii de presiune.
Pielea ramane sanatoasa cu ajutorul unei diete bune, igiena,  inspectia regulata a pielii, si
eliberarea regulata a presiunii. Ar trebui sa ai grija sa iti mentii pielea curata si uscata din
moment ce pielea umeda din cauza urinei, transpirata, sau intinsa poate ceda mai usor.
Administrarea adecvata de lichide si o dieta corespunzatoare asigura de asemenea
necesarul de nutrienti pielii. Cu o dieta bogata in proteine, fier, si vitamine, pielea ta va
ramane sanatoasa. Analizand pielea regulat, poti detecta o problema care e la inceput.

In plus inspectia de rutina a pielii. Un alt mod de a preveni escarele de decubit este sa

eliberezi presiunea aplicata pe piele schimband pozitia sau fiind pozitionat in asa fel incat
presiunea sa nu fie pe zonele osoase. Scopul este permiterea sangelui sa ajunga la nivelul
pielii. Daca presiunea nu este eliberata, sangele va continua sa nu mai circule si nu va
ajunge la piele ca sa o mentina sanatoasa.
 Sfaturi pentru prevenirea ulceratiilor de
presiune
DA:
• asigura-te ca pedalele scaunului tau cu rotile sunt ajustate la inaltinea corespunzatoare;
• foloseste perna indicata in scaunul cu rotile;
• stai drept in scaun (prabusirea sau aplecarea in scaunul cu rotile duce la cedarea prematura
a pielii in zona sacrului);
• verifica picioarele cu atentie cand porti incaltaminte noua - pantofii nu trebuie sa fie nici
prea stramti nici prea largi;
• mentine pielea curata si uscata;
• foloseste o saltea stabila (nu tare), care sa iti sustina corpul;
• ridica-te si schimba-ti pozitia la fiecare 15 minute;
• respecta-ti programul de intors;
• foloseste crema hidratanta daca ai pielea uscata;
• bea destule lichide ca sa iti mentii pielea bine hidratata;
• urmeaza o dieta echilibrata; alimente bogate in proteine, vitamine si minerale ajuta pielea
sa isi mentina sanatatea si sa se vindece mai repede;
• verifica penisul cu atentie de rani sau iritatii faca folosesti un cateter extern.
 Sfaturi pentru prevenirea ulceratiilor de
presiune
NU:
• folosi un colac sau orice fel de perna; pune multa presiune unde nu e nevoie, si
blocheaza fluxul sanguin de la nivelul pielii in interiorul inelului;
• purta bretele sanitare - pot produce escare de decubit;
• purta haine cu cusatura groasa, lenjerie din nylon sau haine stramte;
• pune lucruri in buzunarele pantalonilor sau pe sacun;
• folosi alcool pe piele uscata;
• sta in pat cu capul ridicat pe perioade lungi - asta poate cauza presarea pielii in josul
coloanei ceea ce cauzeaza leziuni;
• fuma - cercetarile arata ca pacientii care au suferit un traumatism vertebro medular care
sunt fumatori inraiti au escare de decubit  mai multe si mai grave, procesul de vindecare
este mai lent;
• abuzului de droguri si alcool; amandoua pot dauna pielii si pot duce la alte probleme de
sanatate.
 Pozitia bolnavului cu escare

Schimbarea pozitiei bolnavului cu escare are drept scop eliminarea, sau

reducerea la minimum a presiunii de contact pe zonele cu escare. Pozitia la
30°, pozitia asezat in fotoliu, pozitia verticala, cand este posibil, trebuie
alternate in timpul tratamentului. De asemenea, este recomandata alternanta
pat/fotoliu, cand este posibila. Trebuie respectate patologiile asociate
(deformatii reumatologice, neurologice sau ortopedice, insuficienta cardiaca
sau respiratorie, alimentatia, etc.) care pot determina contraindicatia unei
anumite pozitii.
 Pozitia bolnavului cu escare
Pozitii de baza
Sunt indicate doua pozitii de baza:
decubitul dorsal;
decubitul semi-lateral drept si stang.
Decubitul lateral strict nu este recomandat; de asemenea, decubitul ventral este
o pozitie inadecvata, mai ales in cazul subiectilor cu varsta inaintata.