Realizarea României

Mari
Elevă: Ilie Diana-Gabriela
Profesor coordonator: Vișciun Claudiu
Clasa: a XII-A G
Introducere

Marea Unire reprezintă cel mai mare obiectiv național al românilor, a

cărui origine se regăsește în perioada de început a Evului Mediu, când
românii organizați sub conducerea voievozilor luptau pentru același
obiectiv. De-a lungul timpului au existat numeroase momente în care
românii au simțit necesitatea constituirii unui stat unitar, puternic.
Evenimentul care a marcat istoria poporului român rămâne așadar
unirea din 1918.
Sărbătoarea națională de 1 decembrie comemorează Marea Adunare
Națională de la Alba Iulie, care se regăsește și în opere literare
cunoscute, unde a avut loc unirea provinciilor Banat, Crișana,
Maramureș cu Regatul României.
Contextul Marii Uniri

▪ Unirea s-a realizat într-un context internațional extrem de favorabil,

la sfârșitul Primului Război Mondial, război la finalul căruia România
se găsea de partea învingătorilor. De altfel, scopul pentru care
România a decis să intre în război, cât și alianța acesteia cu Antanta
se datorau acestui obiectiv. După sfârșitul războiului, contextul
internațional este caracterizat de destrămarea imperiilor
multinaționale (Imperiul Rus, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul
Otoman), precum și de afirmarea principiului autodeterminării
popoarelor, enunțat de președintele american, W.Wilson, în lucrarea
sa, „Cele 14 puncte”.
În acest context favorabil, oamenii de pe scena politică românească, au
acționat în vederea atingerii obiectivului visat de secole, unirea tuturor
românilor într-un singur stat. Marea Unire s-a realizat treptat, astfel că
prima provincie care s-a unit cu România a fost Basarabia, care ne fusese
„luată” de Imperiul Țarist în 1812, și căreia îi urmează provincii precum
Bucovina și Transilvania. Bucovina, care ulterior devine „Ducatul
Bucovinei” fusese anexată de Austria în 1775 și supusă unui amplu proces
de germanizare și catolicizare. În ceea ce privește Transilvania, acesta este
organizată sub stăpânire austriacă prin Diplomele Leopoldine, iar după
constituirea imperiului Austro-Ungar , în 1867, trece sub administrație
maghiară.
Unirea Provinciilor

▪ După eșecul campaniei românești din Transilvania în 1916, autoritățile

austro-ungare au adoptat o serie de măsuri de represiune împotriva
populației de etnie română.
▪ Aceeași stare, de fapt, exista și în Basarabia, unde rușii, în vederea sprijinirii
războiului, puneau populația română la grele încercări. După terminarea
războiului, care a însemnat implicit destrămarea Imperiilor multinaționale,
provinciilor unde majoritari erau românii, li s-a dat șansa la autoguvernare.
▪ Neaflându-se sub stăpânirea unei puteri, oamenii din aceste regiuni s-au
întrunit, și-au desemnat reprezentanți (deputați) și au pus în discuție
problema unirii cu România. Unirea a fost în final votată în unanimitate atât
în Basarabia, cât și în Bucovina, Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș.
1. Basarabia

▪ Provincia se unește cu România pe fondul prăbușirii țarismului și a

ajungerii la putere a lui Lenin, care a dat popoarelor din cadrul
fostului Imperiu rus dreptul la autodeterminare.
▪ Ion Inculeț și Pantelimon Halippa constituie Sfatul Țării (organism de
conducere), care, în decembrie 1917, proclamă Republica
Democratică Moldovenească (R.D.M.).
▪ În ianuarie 1918, R.D.M. își obține independența.
▪ La 9 aprilie 1918, Sfatul Țării, întrunit la Chișinău, votează unirea cu
România.
2. Bucovina

▪ Provincia se unește cu România după destrămarea monarhiei

dualiste Austro-Ungare.
▪ Iancu Flondor constituie Consiliul Național Român (organism de
conducere).
▪ Temându-se de anexarea provinciei la nou formatul stat ucrainean,
Consiliul Național Român, întrunit la Cernăuți, votează în 28
noiembrie 1918 unirea cu România.
3. Transilvania, Banat, Crișana și
Maramureș

▪ Provinciile se unesc cu România după destrămarea monarhiei

dualiste Austro-Ungare.
▪ Oameni politici români, printre care Iuliu Maniu și Vasile Goldiș,
înființează în octombrie 1918, la Arad, Consiliul Național Român
Central (CNRC – organism de conducere).
▪ După discuții purtate cu guvernul maghiar, CNRC organizează Marea
Adunare Națională de la Alba-Iulia, care s-a întrunit în 1 decembrie
1918 și a votat unirea cu România.
După înfăptuirea unirii, teritoriul și populația României s-a
mărit în proporție de 50%. Populația, numărând înainte 7,
3 milioane de locuitori, a ajuns după Unire la 18 milioane.
La 1900, peste 2.700.000 de români trăiau în Ungaria (în
Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș), 230.000 în
Bucovina și peste 1 milion în Basarabia.
Harta României Mari cu regiunile sale istorice,
după anul 1926
Pe lângă aceste creșteri, s-a mărit și potențialul industrial al țării, fostele
provincii ale Austro-Ungariei având fabrici și utilaje în conformitate cu
tehnica și mașinăriile timpului.

Prin dobândirea noilor teritorii, oamenii politici români au trebuit să

consemneze unirea și din punct de vedere juridico-legislativ. În acest sens s-
a urmărit aplicarea acelorași legi de pe teritoriul României Mici și în noile
provincii. Acest lucru s-a realizat printr-o serie de pași. La început fiecare
provincie își avea reprezentantul ei în Parlament. Forurile de conducere ale
provinciilor au activat și după unire, având rolul de a organiza teritoriul în
conformitate cu legislația în vigoare, integrându-l treptat în noul stat.
Consecințe

▪ teritoriul și populația României s-a mărit cu aproximativ 50%

▪ populația a crescut de la 7,3 milioane de persoane la 18 milioane
▪ potențialul industrial al țării a crescut și el, prin înglobarea fabricilor și utilajelor din fostele provincii austro-
ungare
▪ oamenii politici români și-au reunit eforturile pentru a consemna unirea și din punct de vedere juridic și legislativ
▪ s-au adoptat reforme:
▪ reforma financiară și monetară
▪ reforma electorală
▪ unificarea administrativă și judecătorească
▪ oferirea de drepturi minorităților naționale
▪ reforma agrară.
▪ Crearea Romăniei Mari a stârnit speranțe de dezvoltare și bunăstare fără precedent.
Ziua de 1 decembrie 1918 a
rămas simbolul afirmării
poporului român de a-și decide
singur soarta. Alba-Iulia a
devenit capitala de suflet a
românilor, aici văzându-și visul
împlinit. Despre Unire, marii
scriitori ai secolului al XX-lea au
dat viață a numeroase versuri,
marcante fiind cele de Iurie
Osoianu, care în poezia sa
„Dragobetele unirii”, face un
îndemn de revenire la conștiința
națională.
Românii la 1 decembrie
1918, Alba-Iulia
Bibliografie

▪ Zoe Petre, Manual pentru clasa a XII-a, Editura Corint, București, 2007
▪ https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Unire