Sunteți pe pagina 1din 15

PROGRAME DE ERGOTERAPIE IN REABILITAREA GERIATRICA

„Bătrâneţea nu este o maladie ce


trebuie vindecată, dar bătrâneţii i se
pot aplica numeroase terapii”.
IMPORTANTA
• -În Europa, numărul persoanelor cu vârste peste 65
ani se va dubla în anul 2025.
• -Bolile legate de vârstă (boala Parkinson, diabet
zaharat, cancer) vor fi în creştere vertiginoasă.
• Astăzi, 5% dintre europeni sunt diagnosticaţi cu
boala Alzheimer.
• Numărul persoanelor în vârstă este în continuă creştere
(tendinţă la îmbătrânirea populaţiei prin creşterea
duratei medii de viaţă la peste 70 ani).
• Populaţia vârstnică pune în dificultate sistemele de
asigurări de sănătate şi sistemele de plată a
pensiilor, astfel că „independenţa”acestei categorii
populaţionale devine o problemă socială.
GERIATRIZAREA MEDICINII
• „Geriatrizarea medicinii” creşte enorm costurile
îngrijirilor medicale şi a asistenţei de specialitate
(imobilizare la pat, patologie degenerativă ireversibilă).
• Programele de ergoterapie sunt adresate persoanelor de
peste 60-65 ani caracterizate prin:
• acumularea unui număr crescut de infirmităţi sau/şi
boli,
• dependenţa financiară de familie,
• capacitatea de raţionament, de efort fizic şi de
adaptare: în general mai scăzute (probleme de
securitate, dependenţă sau atitudine pasivă,
fragilitate, sensibilitate particulară).
OBIECTIVELE PROGRAMELOR
DE ERGOTERAPIE
• Obiectivele programelor de reabilitare prin ergoterapie:
• terapie „de susţinere”: efectuarea unui exerciţiu
permanent psihic, intelectual şi fizic pentru
păstrarea autonomiei gestualităţii obişnuite;

• terapie „de funcţie”: recuperarea unor funcţii/gesturi


pierdute pentru asigurarea independenţei subiectului
(recuperare geriatrică);

• optimizarea calităţii vieţii prin psihoterapie,


resocializare prin acţiuni geronto-psihologice
(reorientarea vârstnicului către viaţa exterioară).
JUSTIFICAREA ERGOTERAPIEI
• Recuperarea unor funcţii somatice (fizice) îmbătrânite prin activităţi (terapie ocupaţională,
ergoterapie) şi pentru activitate este impusa/orientata şi de:

• existenţa atrofiilor musculare şi a uzurilor osteocartilaginoase, a fatigabilităţii generale;


• scăderea unor abilităţi senzoriale (vizuale, auditive etc.);
• tulburări cardiovasculare, reno-urinare şi sfincteriene;
• se pot a dăuga deficienţe locomotorii sau neurologice accidentale, uneori foarte grave
(ankiloze, hemiplegii etc.);

• conflictul psihologic dintre generaţii (bătrâni persecutaţi, neglijaţi sau supraprotejaţi de


copii/familiile lor) poate compromite intrarea în programele de ergoterapie si/sau eficienţa
acestora;

• pentru situaţia particulară a vârstnicului (pensionat) ergoterapia nu este obligatorie sau


absolut necesară. Se indică activităţi uşoare, recreative, antrenante şi socioterapie prin
intermediul atelierului şi a muncii în grup (în familie, cămin, atelier, azil, spital).

• reeducarea corpului şi a spiritului are ca scop combaterea progresiei declinului general si


psihic (a involuţiei) prin anularea hipoactivităţii, favorizarea contactelor afective
interpersonale.
ERGOTERAPIA ( sistem
organizatoric instituţionalizat)
• Organizarea ergoterapiei în programe complexe de reabilitare a
vârstnicilor va ţine seama de particularităţile:
• biologice,
• psihologice
• şi de morbiditate ale vârstnicilor.

• Programele sunt individualizate şi strict supravegheate de


catre personalul specializat (echipe multidisciplinare).

• Ergoterapia/Terapia ocupaţională trebuie instituită precoce în


special atunci când se are în vedere reluarea ocupaţiei
(profesiei), dar şi pentru reluarea activităţilor curente (aplicare
în paralel cu tratamentul kinetic).
PRINCIPII GENERALE
• Sunt indicate activităţi noi (nu cele de rutină sau avute anterior) şi relativ
uşoare (nu solicită prea mult abilităţile manuale, vizuale, mnezice) evitând
jocurile banale/puerile, activităţile fără finalitate.
• Împărţirea sarcinilor şi a activităţilor propuse cât şi a subiecţilor în echipe mici
(grupare pe bază de afinităţi, nivel socio-cultural şi pe baza scopurilor urmărite
de psiholog/psihoterapeut gerontolog).
• Explicaţiile (instruirea generală iniţială) trebuie să fie foarte clare, iar
succesiunea sarcinilor/activităţilor trebuie să fie logică şi progresivă. Se indică
evitarea creării de automatisme, de repetiţii inutile (scade interesul şi
participarea voluntară).
• Nu vor fi făcute schimbări brutale/rapide de activităţi care dezorientează şi
risipesc atenţia/concentrarea subiecţilor.
• Uneltele, sculele, aparatele cu care se lucrează pot fi modificate (în prezenţa
sau la propunerea subiectului) pentru utilizări mai uşoare (adecvare
dimensională şi funcţională).
• În amplasarea mijloacelor de muncă trebuie respectate regulile „economiei de
mişcare” (locuri fixe, bine definite, ordine şi accesibilitate, planuri de muncă
ergonomice(reglabile), poziţii de lucru comode(alternanta ortostatism-pozitie
asezat).
PRINCIPII GENERALE
• Obiectele asupra cărora se intervine trebuie fixate
(stabilizate) prin ventuze, adezivi, materiale
semicolante (pentru uşurarea efortului, evitarea
accidentelor).
• Efortul fizic trebuie dozat (consum de energie mic)
pentru fiecare subiect inclus în programul de
ergoterapie.
• Iluminarea cantitativă, calitativă şi cromatica
interioară trebuie asigurate prin participarea
ergonomilor (ambianţă luminoasă optimă şi
stimulativă).
• Combinarea unei ambianţe fonice (muzicale
armonioase, cu evitarea zgomotelor de impact),
facilitează atingerea obiectivelor programului.
ACTIVITATI SI OCUPATII
INDICATE

• ţesutul (pe cadru şi la războaie de ţesut);


• împletituri (nuiele, papură, stuf, rafie): coşuri,
cuiere, scaune, mese, rogojini, obiecte
artizanale;
• tâmplărie (ferăstrău electric sau manual);
• croitorie (obiecte artizanale, lenjerie de corp
şi de pat), broderie, tricotaje;
• pirogravură, feronerie;
• grădinărit, floricultură, agro-zootehnie
ACTIVITATI CREATIVE

• pictură, traduceri, dans-terapie, jocuri,


activităţi culinare şi gospodăreşti;
• deplasări, vizite, excursii în grup, vizionare
de spectacole, cumpărături;
• celebrări, aniversări organizate.
• „activarea” bucuriei de a trăi este chezăşia
longevităţii. Un exemplu de intervenţie
recreaţională optimistă o reprezintă muzico-
terapia care protejează/activează psihicul şi
sensibilitatea vârstnicului (fond muzical sau
audiţii selective în ambianţa atelierelor de
lucru, a clubului sau în camera pacientului);
Echipa de recuperare/reeducare

• este formată din:


• geriatru,
• psiholog: logoped, ergoterapeut;
• internist,
• kinetoterapeut.
PRECAUTIUNI IN APLICAREA
ERGOTERAPIEI
• Se acorda maxima atentie la:
• vârstnic cu probleme cardiace:consult
cardiologic
• evaluarea capacităţii reale de efort fizic
• vârstnic cu tulburări psihice (senilitate
avansată): scăderea posibilităţii de
recuperare prin ergoterapie/terapie
ocupaţională;
• se au în vedere meritele anterioare: se
acordă consideraţie şi respectul cuvenit –
„mai este încă cineva”.
REGULI GENERALE
• comportamentul prea autoritar al ergoterapeutului striveşte
personalitatea vârstnicului, poate provoca agresivitate.
• tolerarea unor atitudini autoritare/ostile ale vârstnicului duce
la compromiterea programelor de ergoterapie.
• dezinteresul, apatia şi scepticismul ergo-terapeutului are
rezonanţă la pacient (generează reacţii negative). Se cere un
optimism dozat.
• efortul şi activitatea este depusa de intreaga echipă (pacient,
medic, kinetoterapeut, asistenţi sociali, logopezi, psiholog)
cu decizii comune.
• deficienţe fizice, psihice sau senzoriale (văz, auz) – cer
echipei un tact deosebit, răbdare, înţelegere şi
profesionalism.
• finalitatea pozitivă a unui program de ergoterapie este
reinserţia socială şi familială a vârstnicului si secundar
valorificarea produselor finite obtinute(castigul material).
• IMAGINI ATELIER DE ERGOTERAPIE

S-ar putea să vă placă și