NOȚIUNI

ELEMENTARE
DE PATOLOGIE
ALE PIELII
P R O I E C T R E A L I Z AT D E :

BITICA DARIA

DRAGU ELIAS

GOREA DANIELA
Noțiuni introductive
Pielea, cel mai mare organ al corpului uman, este colonizată de miliarde de microorganisme, de o
mare varietate (bacterii, fungi, virusuri, protozoare), care s-au adaptat la caracteristicile chimice şi
fizice ale pielii şi care compun microbiomul sau microbiota pielii. Staphylococcus epidermidis şi alţi
stafilococi coagulază-ne­­ga­tivi au fost consideraţi drept principalii colonizatori bac­te­rieni ai pielii.

Microbiomul pielii are un rol esenţial în protecţia îm­po­triva agenţilor patogeni invadatori şi în
educarea sistemului nos­tru imunitar, însă, în anumite condiţii, în care se perturbă echi­li­brul acestei
comunităţi microbiene, unii comensali ai pie­lii pot deveni patogeni, putând cauza o boală a pielii sau
chiar o boală sistemică. Sunt încă multe necunoscute în ceea ce pri­veş­te cunoştinţele despre
microbiomul pielii şi rolul acestuia în sănătatea şi patologia umană, ceea ce necesită studii apro ­
fundate în continuare.
Patologia pielii

ACNEE HERPES PSORIAZI

S

. .
 PSORIAZIS
‣ este o boală destul de frecventă , atâ t în râ ndul bă rbaților, câ t și al femeilor;
‣ o afecțiune dermatologică cronică care se declanșează în momentul în care anumite celule din stratul
epitelial au o rată de creștere anormală față de media celorlalte celule din corp (corpul uman nu poate
integra și procesa acest exces celular și așa ajung să se formeze leziuni pe multiple suprafețe ale pielii); 
‣ determină formarea unor plă ci tegumentare îngrosate, acoperite de scuame albicioase în forma cea
mai avansată a bolii;
‣ celulele din stratul epidermei cresc și se maturizează în aproximativ 28 sau chiar 31 de zile, dar în
cazuri extreme, la psoriazis, numă rul de procese de diviziune celulară poate să fie în formele avansate
ale bolii și de 15 ori mai rapid, astfel încâ t timpul de creștere pentru leziunile specifice să fie și de 2-3
zile.
 Psoriazis
Aproximativ 80% dintre persoanele care tră iesc cu psoriazis
au plă ci care se pot infecta și irita. În cazuri extreme, fă ră un 
tratament pentru psoriazis, leziunile capă tă o structură de piele
groasă și solzoasă . În timp acestea se pot colora în nuanțe de alb,
argintiu sau roșu aprins.
Leziunile variază ca aspect, în funcție de o mulțime de criterii:

- vâ rsta persoanei;

-sexul persoanei;

-localizarea primei crize etc.

Psoriazis
Aceste plă ci se pot dezvolta oriunde pe piele, însă cele mai frecvente zone sunt pe
coate, genunchi, zona lombară și pe scalp. Psoriazisul poate afecta, de asemenea, unghiile.
 

Aproximativ 50% dintre persoanele

care dezvoltă psoriazis observă transformă ri
și la nivelul unghiilor de la mâ ini și/sau de la
picioare.  Dacă unghiile încep să se
îndepă rteze de patul unghial sau dezvoltă
coroziuni, ori dacă își transformă culoarea
într-o nuanță galbenă -portocalie, poate fi
semn de artrită psoriazică .
 Psoriazis- tipuri
 Psoriazis în plă ci: ‣Este cel mai frecvent, manifestâ ndu-se în 80-90% din cazuri;
‣ este caracterizat de pete groase și roșii pe piele, frecvent avâ nd un strat alb sau argintiu;
 Psoriazis gutos: ‣ apare sub forma unor pete mici roșii pe piele;
‣ afectează aproximativ 8% dintre persoanele cu psoriazis (de cele mai multe ori, debutează în copilă rie
sau adolescență );
 Psoriazis inversat: ‣ apare frecvent în pliurile pielii, de obicei sub sâ ni, în zona subrațului sau între coapse;
‣ petele sunt roșii, frecvent lucioase și fine la palpare;
 Psoriazis pustular: ‣ este o formă severă de psoriazis, care se dezvoltă rapid prin pustule albe înconjurate de roșeață ;
‣ poate afecta anumite zone ale corpului, precum mâ inile și picioarele, sau pot afecta întreaga suprafață a pielii;
 Psoriazis eritrodermic: ‣ mai este denumit psoriazis exfoliant – este un tip rar de psoriazis care se prezint ă sub forma
unor arsuri severe (afecțiunea reprezintă o urgență medicală ).
Care sunt cauzele apariției psoriazisului?
Cu tot progresul tehnologic din prezent și cu avâ ntul geneticii, nu se cunosc pe
deplin cauzele psoriazisului.  De la bagajul genetic, la alimentație, de la stilul de viață , la
stres, există o mulțime de factori extrinseci și intrinseci care pot declanșa psoriazisul. 
Ca notă comună , toți pacienții cu psoriazis au tulbură ri  hormonale, imunologice și
metabolice.
Care sunt cauzele apariției psoriazisului?

Sunt studii care arată că peste 35%

dintre pacienții diagnosticați cu psoriazis 
au cel puțin o rudă de gradul I sau II cu
această boală . S-a reușit totuși să se facă un
index al celor mai importanți factori
declanșatori ai psoriazisului sau al
elementelor cu gradul cel mai mare de risc
incipient pentru această maladie de piele. 
Factori care pot declanșa psoriazisul
 Factori infecțiosi:
→infectiile din sfera ORL amigdalite, sinuzite, otite cronice pot perturba sistemul
imunitar și pot genera un teren propice pentru declanșarea psoriazisului, mai ales la copii, în
aproximativ 33% dintre cazuri;
 Stresul, anxietatea
→ riscul crește odată cu vâ rsta, cel mai predispus segment fiind în grupa 28 - 45 de ani;
 Climatul rece si uscat
→ incidența psoriazisului este mai frecventă în ță rile nordice, scă zâ nd pe mă sură ce ne
apropiem de Ecuator. Totodată , sunt mai multe cazuri de psoriazis în ță rile din zona temperată
fă ră ieșire la mare față de statele peninsulare sau insulare;
 Alcoolul si fumatul
→ la alcoolici și marii fumă tori există mai frecvent forme severe ale bolii;
 Traumatismele mici și repetate, mai ales cele de la nivel periunghial rezultate din manichiuri
sau pedichiuri agresive. 
 Simptome

→ Piele cu mâ ncă rimi, uscată , cră pată , care poate sâ ngera

→ Plă ci bine delimitate, de culoare roșie, acoperite de

scuame sidefii, care apar simetric, cu precă dere în anumite
zone - coate, genunchi, interfesier sau la nivelul scalpului,
uneori pe trunchi, brațe și picioare (psoriazis în plă ci)
 Simptome
→Zone netede de piele roșie, → Unghii îngroșate, → Zone de piele pline de coșuri
inflamată , la nivelul pliurilor crestate sau cu adâncituri sau pustule (psoriazis pustulos)
axilelor, în zona inghinală , fese, punctiforme
zona genitală sau sub sâ ni
(psoriazis inversat)
Persoane predispuse la psoriazis
Există o componentă genetică puternică în ceea ce privește boala – o treime dintre cazuri
au istoric familial de psoriazis. Alte categorii de persoane predispuse la psoriazis sunt cele care:
-suferă de stres, depresie, anxietate;
-au infecții respiratorii (polipi, sinuzită );
-persoanele obeze, alcoolicii;
-pacienții cu HIV;
-persoanele care urmează un anumit
tratament medicamentos.
Psoriazisul la copii
Până la 40% dintre persoanele cu psoriazis prezintă
simptome înainte de împlinirea vâ rstei de 16 ani și pâ nă la
10%, înainte de 10 ani. Frecvent, o infecție bacteriană
declanșează debutul psoriazisului la copii. De asemenea,
copiii care moștenesc anumite gene de la pă rinți au risc
crescut de a face boala.
Copiii pot suferi de psoriazis ușor, moderat sau sever. Este o
afecțiune care durează toată viața, dar care poate fi
gestionată cu tratamentul potrivit. Pentru a preveni
declanșarea unor simptome intense, copilul trebuie să se
spele pe mâini frecvent, să se ferească de infecții și să aibă o
greutate optimă .
 Complicații Diagnostic
Acestea pot fi: ‣ Medicul adresează o serie de întrebă ri cu
privire la starea de să nă tate și va examina pielea,
 Infecții secundare;
scalpul și unghiile.
 Posibil risc crescut de limfom;
‣ În anumite situații particulare, poate fi
 Posibil risc crescut de boală cardiovasculară necesară biopsia, cum este în cazul psoriazisului
și ischemică ; cronic sever neresponsiv la tratamente uzuale - în
vederea inițierii tratamentului biologic sau în
 Artrită psoriazică ; cazul unor forme atipice (rare), dar și pentru
excluderea altor afecțiuni.
 Prolapse de valvă mitrală ; ‣ În funcție de suprafața afectată , tratamentele
 Posibil boală inflamatorie intestinală . pot fi locale sau generale.
Vxdbxdjfgvhdbgdjgnvdkjg
Tratament
Cazurile foarte ușoare se pot ameliora cu creme hidratante și expunerea la soare, dar majoritatea
oamenilor au nevoie de alte tratamente. Câ nd suprafața acoperită de leziuni este mai mică decât 5% din
suprafața corporală totală , sunt indicate tratamentele locale: dermatocorticoizi, analogi de vitamina D3
(calcipotriol), combinații ale acestora, reductoare (cignolin - acesta este din ce în ce mai puțin folosit
pentru că pătează , dar reprezintă o variantă terapeutică eficientă ), retinoizi topici (tazarotene).
Tratament cu cignolin
Tratament
În cazul în care plă cile de psoriazis sunt groase,
inițial se urmă rește subțierea lor pentru a se ușura
pă trunderea în piele a medicației topice sau a
ultravioletelor. În acest scop se folosesc: acidul salicilic,
gudroane (ihtiol) sau derivații de vitamina A.
Tratament
Câ nd suprafața afectată este mai mare (5-10%), se adaugă
medicație orală sau fototerapie. Medicația orală cu metotrexat,
ciclosporină , retinoizi sistemici, necesită analize de screening
pretratament, precum și evaluare în timpul tratamentului.
 FOTOTERAPIA
Este un tratament folosit pentru psoriazisul
moderat și sever și utilizează expunerea
controlată la ultraviolete (UV), uneori în
combinație cu un medicament fotosensibilizator
numit psoralen care face pielea mai receptivă la
UV.

Lumina laserului - UVB, UVB cu bandă îngustă

sau UVA în combinație cu tratament topic sau oral
cu psoralen sau în combinație cu tratament oral cu
retinoizi - , care permite un nivel de lumina UV mai
concentrată și mai intensă , poate fi de asemenea
folosită , ajutâ nd la încetinirea creșterii celulelor
pielii.
Tratament
Dacă tratamentele generale nu sunt eficiente
sau dacă apar efecte adverse care necesită
întreruperea tratamentului, se recomandă
tratamentele biologice (nu se recomandă ca
tratamente de prima  intenție în psoriazisul sever
din cauza costului foarte mare). Acestea sunt
proteine sintetizate în laborator din celule vii și au
ca țintă anumite pă rți ale sistemului imun. În
anumite situații, tratamentele biologice se pot
utiliza în combinație cu alte tratamente sistemice
sau (uneori) se pot combina între ele.
Bibliografie
1.www.health.harvard.edu
2.www.healthline.com
3.www.medscape.com
4.www.psoriasis.org
5.www.winchesterhospital.org

6. https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/acneea

7. https://bioclinica.ro/pentru-pacienti/articole-medicale/acneea-cauze-simptome-tipuri-diagnostic-
preventie-tratament
 ACNEEA
Acneea reprezinta o afectiune inflamatorie cronica a pielii, care
provoaca puncte albe, puncte negre (comedoane) si cosuri, in
special la nivelul fetei, umerilor, spatelui, gatului, toracelui si
bratelor, deoarece aceste zone prezinta cele mai multe glande
sebacee. Acneea se produce cand foliculii pilosi (de par) se umplu
de uleiuri si celule cutanate moarte. Glandele care produc grasime
(glande sebacee) sunt stimulate de hormonii masculini produsi de
glandele suprarenale, atat la barbati, cat si la femei.
Acneea se manifesta cel mai frecvent la tineri – in special la adolescenti, cand se activeaza glandele
sebacee, insa poate afecta persoanele de toate varstele. Acneea nu este periculoasa, insa poate lasa urme pe
piele si poate crea stres emotional.
 Cauzele acneei
Exista patru mari cauze care determina acneea:

•Productia excesiva de sebum, mai ales in apropierea foliculilor pilosi

•Activitatea excesiva a unui tip de hormon (androgeni), schimbari

asociate frecvent adolescentei, dar care pot sa apara la orice varsta
•Umplerea foliculilor de par cu sebum si celule moarte

•Activarea unor bacterii de la nivel tegumentar (P. acnes) care devin mai
agresive si determina inflamatie atunci cand se produce sebum in exces
 Factori de risc
Acesti factori pot declansa sau agrava acneea:

•Varsta. Persoanele de toate varstele pot dezvolta acne, insa este mai frecventa in randul
adolescentilor.
•Hormonii. Androgenii sunt hormoni care se dezvolta in timpul pubertatii si care contribuie
la cresterea glandelor sebacee, acestea producand mai mult sebum. De asemenea,
modificarile hormonale din sarcina sau folosirea contraceptivelor orale mai poate influenta
productia de sebum.
•Anumite medicamente. Exemplele pot include medicamente care contin corticosteroizi,
testosterone sau litiu.
Factori de risc
•Alimentatia. Studiile arata ca anumite alimente, precum laptele gras si carbohidratii cu
indice glicemic mare – paine, covrigi, chips – pot agrava acneea. Si ciocolata este
responsabia de acest lucru.
•Frecarea sau presiunea pe piele. Se poate intampla cand folosesti telefonul, sapca,
imbracamintea stramta sau rucsacul.
•Istoricul familial. Genetica are un rol in declansarea acneei. Daca ambii parinti au acnee,
este probabil sa ai si tu.
•Stresul. Stresul nu provoaca acne, insa daca te confrunti deja cu acnee, stresul o poate
agrava.
 Simptome-tipuri de leziuni
Semnele si simptomele acneei sunt reprezentate de prezenta pe piele a unor 
leziuni care variaza in functie de severitatea afectiunii: puncte albe, puncte negre,
papule, pustule, noduli sau chisturi.

Leziunile acneice pot fi de mai multe tipuri, variind in dimensiune, culoare si

intensitatea durerii:

Leziuni noninflamatorii – acestea sunt leziunile tipice acneice care nu sunt

infectate cu bacterii. Comedoanele inchise (punctele albe) si  punctele negre
(comedoane deschise) se incadreaza de obicei in categoria de leziuni acneice
noninflamatorii.

Leziuni inflamatorii – acestea se refera la leziunile care devin infectate cu bacterii;

pot determina cicatrici severe. Papulele si pustulele sunt leziuni acneice inflamatorii,
care isi au originea in comedoane. Si nodulii intra tot in aceasta categorie.
 Tipuri de leziuni
• Puncte albe (pori blocati, inchisi, glande sebacee
obstruate): acestea raman sub piele si au dimensiune
mica. Deoarece substantele nu au contact cu
exteriorul, culoarea ramane alba.
•Puncte negre (pori deschisi, glande sebacee
obstruate): sunt vizibile, sunt negre si apar la
suprafata pielii. Porii sunt deschisi, comunica la
exterior iar substantele continute se oxideaza in
contact cu aerul, ceea ce determina culoare neagra
vizibila.
 Tipuri de leziuni
•Papule: sunt mici leziuni in relief (mici umflaturi), de obicei rozalii, sau rosii, vizibile la suprafata pielii si
dureroase
•Pustule (cosuri): vizibile cu claritate la suprafata pielii, sunt rosii la baza si au puroi (papule cu puroi in varf)

•Noduli: vizibili la suprafata pielii, sunt mari, au structura solida, sunt durerosi si situati adanc in piele

•Chisturi: vizibili la suprafata pielii, sunt durerosi si contin puroi, pot provoca cicatrici
Diagnosticarea acneei

Diagnosticarea acneei

Medicul dermatolog poate stabili diagnosticul de acnee dupa examinarea pielii. Gradul de severitate al acneei va
determina tipul de tratament pe care il vei urma.

Exista mai multe grade de severitate:

Usoara – de obicei, punctele albe si punctele negre, unele papule si pustule
Moderata– raspandirea punctelor albe si negre, cu multe papule si pustule
Severa – numeroase papule mari si dureroase, pustule, noduli sau chisturi; pot aparea si cicatrici
 Tratarea acneei
Exista un numar variat de tratamente disponibile pentru vindecarea acneei incluzand cele care
se aplica pe piele (topice) si cele care se administreaza sub forma de pastile.

Cele mai eficiente tratamente topice se incadreaza in una dintre aceste doua categorii:

Solutii de curatare cu acid salicilic. Aceste preparate inlatura celulele moarte ale pielii si ajuta
la eliminarea dopurilor din deschizaturile porilor, care apar sub forma de puncte albe si puncte
negre. Solutiile de curatare cu acid salicilic sunt disponibile in formule care se elibereaza cu sau
fara prescriptie medicala,  versiunile eliberate cu prescriptie medicala nefiind preparate mai
puternice.

Geluri, lotiuni si solutii de curatare cu peroxid de benzoil. Aceste produse usuca si exfoliaza

pielea, actioneaza impotriva cresterii bacteriene si ajuta la curatarea porilor blocati. Sunt
disponibile in formule mai slabe care se elibereaza fara prescriptie medicala sau mai puternice,
cu prescriptie medicala.
Tratarea acneei
Pentru cazuri mai grave, medicii pot, de asemenea, prescrie oricare dintre urmatoarele tratamente:

Retinoizi topici. Disponibili sub forma de creme, geluri sau lichid. Cel mai cunoscut, tretinoinul - este mai putin
iritant. Alti retinoizi topici sunt adapalenele si tazarotenele.  Deoarece aceste medicamente cresc sensibilitatea pielii
la soare, folositi-le intotdeauna cu lotiune de protectie solara.

Retinoizi orali. Un retinoid oral mult mai puternic, isotretinoin este utilizat pentru tratarea acneei severe,
desfigurante. Deoarece acest medicament a fost asociat cu efecte secundare grave, incluzand defecte congenitale
severe, boli inflamatorii intestinale, depresie si ganduri suicidale, oamenii carora li se administreaza acest
medicament trebuie sa fie monitorizati lunar de un dermatolog.
Tratarea acneei
Anticonceptionale. Anumite anticonceptionale scad nivelul de hormoni androgeni si
ajuta la tratarea acneei la femei; acestea includ formule medicamentoase care contin
etinilestradiol si norgestimat sau etinilestradiol si drospirenona.

Terapia cu laser si lumina. Acestea ar putea ajunge sa joace un rol in tratarea acneei la
adulti la un moment dat, dar deocamdata, exista putine studii bine realizate care sa
sustina utilizarea lor.

Antibiotice. Anumite antibiotice (disponibile sub forma de creme, geluri, lotiuni sau
produse combinate) asociate cu alti compusi pot fi aplicate direct pe piele pentru a
reduce cresterea bacteriilor care cauzeaza acneea. Exemplele includ eritromicina
combinata cu peroxidul de benzoil, clindamicina combinata cu peroxidul de benzoil si
sulfacetamida combinata cu sulf. Cazurile grave sunt uneori tratate cu antibiotice orale,
cum ar fi doxiciclina si minociclina

 
Preventie
• Spala-te pe fata nu mai mult de doua ori pe zi cu apa calda si un sapun bland special pentru acnee.

•Nu exfolia pielea fetei si nu umbla la cosuri, deoarece se pot infecta mai rau si provoca blocaj, inflamatie si roseata.
Stoarcerea cosurilor creste riscul de cicatrici.
•Evita sa iti atingi zona fetei.

•Tine telefonul mai departe de fata atunci cand vorbesti, deoarece este posibil sa contina sebum si reziduuri ale pielii.

•Spala-te pe maini frecvent, in special inainte sa aplici lotiuni, crème sau machiaj.

•Curata ochelarii regulat, deoarece acestia aduna sebum si reziduuri cutanate.

•Aplica produse de machiaj pentru piele sensibila si indeparteaza machiajul inainte de culcare.

•Evita expunerea excesiva la soare, intrucat determina pielea sa produca mai mult sebum.

•Evita anxietatea si stresul – acestea cresc productia de cortizol si adrenalina, care exacerbeaza acneea.

•Incearca sa mentii racoare si un climat uscat in incaperile calde si umede, pentru a preveni transpiratia.
Herpesul
Herpex Simplex (HSV) reprezintă o erupție veziculoeritemoasă grupată în buchet, cu caracter
recidivant de cele mai multe ori. Infecția este determinată de Herpesvirus Hominis, acesta fiind de două
tipuri: HSV 1 este cauza principală a infecțiilor faciale, în vreme ce HSV 2 este cauza infecțiilor genitale
și perigenitale. Este foarte posibil ca o persoană să fie infectată cu virusul HSV, fără a prezenta simptome.

Poate duce la apariția unor mici bășici în grupuri numite leziuni la rece, bășicuțe ce induc febra sau pot
cauza dureri în gât. Herpesul genital, de obicei cunoscut mai simplu ca și herpes, poate avea simptome
minimale sau poate forma bășici care se sparg și formează ulcerații. De obicei, acestea se vindecă după
două până la patru săptămâni. Furnicături sau dureri trecătoare pot apărea înainte de apariția bășicilor.
Herpesul variază în cicluri de perioade de boală activă, urmate de perioade fără simptome. Deobicei,
primul episod este mai sever și poate fi asociat cu febră, dureri musculare, noduli limfatici umflați și
dureri de cap. Cu timpul, episoadele de boală activă scad în frecvență și severitate.
Herpes
Epidemiologia herpesului
Ratele la nivel mondial de HSV-1 sau HSV-2 sunt între 60% și 95% în cazul adulților. HSV-1
este, de obicei, dobândit în timpul copilăriei. Ratele ambelor tipuri cresc odată cu vârsta
persoanelor. Ratele de HSV-1 sunt între 70% și 80% la populațiile cu statut socio-economic
scăzut, și 40% până la 60% la populațiile cu statut socio-economic îmbunătățit.

Majoritatea persoanelor cu HSV-2 nu își dau seama că sunt infectate.

Herpesul
Herpesul bucal este declanșat de virusul Herpes Simplex 1, iar primul contact cu acesta are
loc, de obicei, în copilărie. Se poate transmite de la alți purtători, prin contact direct, sau prin
folosirea unor obiecte contaminate (folosirea aceluiași prosop, aceleiași periuțe de dinți, o sticlă
de apă din care a băut o persoană purtătoare). Ulterior, virusul poate rămâne în stare latentă toată
viața, fără simptome, ori poate recidiva în anumite perioade.
Cauzele herpesului
Herpesul Simplex de tip 1 se transmite prin saliva: sarutul, schimbul de tacamuri la masa,
schimbul de obiecte personale etc. Pana de curand, cercetatorii considerau ca acest tip de herpes
nu poate fi contactat pe cale sexuala, precum HSV-2. De curand, aceasta ipoteza a fost infirmata,
ambele infectii putand fi transmise prin intermediul contactelor sexuale, genitale sau orale. Virusul
ajunge in organism prin fisuri ale pielii, cum sunt cele prezente in interiorul cavitatii bucale sau a
zonei genitale.  De asemenea, infectia se poate transmite de la mama la copil prin nasterea pe cale
naturala. Probabilitatea ca acest lucru sa se intample este cu atat mai mare atunci cand leziunile
herpetice se regasesc in jurul vaginului in momentul in care nasterea se realizeaza. In conditii
normale, herpesul nu cauzeaza complicatii grave. Cu toate acestea, atunci cand ne raportam la
infectiile la sugari, la indivizi cu un sistem imunitar foarte slabit sau la infectii herpetice care
afecteaza ochii, viata persoanei in cauza poate fi pusa in pericol.
Simptomele herpesului
Herpesul este o infecție cauzată de virusul herpes simplex (HSV). Majoritatea persoanelor nu
prezintă simptome luni sau ani după ce s-au infectat. Cei care au simptome în perioada inițială le
vor observa, de obicei, la aproximativ 4 zile de la expunere (intervalul mediu este de 2-12 zile).
Cei cu HSV prezintă infecții herpetice recurente. Atunci când o persoană este infectată prima
dată, recurențele tind să se întâmple mai frecvent. Cu timpul, însă, perioadele de remisiune se
prelungesc și fiecare apariție tinde să devină mai puțin severă.
Simptomele herpesului
HSV 1 se remarcă prin prezența de vezicule grupate în buchet, umplute cu lichid, situate la
marginea gurii sau în jurul buzelor. Leziunile sunt reprezentate de vezicule dureroase şi
pruriginoase pline cu un lichid incolor. În aceste zone apare senzația de mâncărime, furnicatură
sau usturime. În funcție de persoană pot apărea febra, inflamarea ganglionilor limfatici din gât,
durerea în gât.

Se pot forma blistere sau erupții pe gingii, buze, gură, în gât.

Blisterele
Blisterele pot fi:

• blistere roșii care se rup și se scurg;

• blistere mici umplute cu lichid ușor gălbui;

• mai multe blistere mici se pot uni și pot forma un blister mare.
Factori declansatori
Principala cauză pentru apariția herpesului bucal este slăbirea sistemului imunitar, moment în
care virusul, aflat permanent în organism, iese din starea latentă și recidivează.
Factori declansatori
Cauze secundare:

• Expunere prelungită la soare

• Radiațiile ultraviolete

• Temperaturi scăzute

• Răceală și gripă

• Febră

• Stres

• Dereglări hormonale

• Sarcină

• Menstruație

• Interventii chirurgicale
Diagnostic
Diagnostic
Herpesul genital poate fi diagnosticat doar in urma unui control medical. Medicul specialist va
analiza simptomele pacientului si leziunile acestuia si ii va recomanda efectuarea unor analize de
sange pentru a se depista nivelul de anticorpi din organism. In urma analizelor, medicul va sti sa
spuna daca persoana testata are herpes genital sau nu, dar nu si care este sursa infectarii sau de
cat timp se afla virusul in corp.

De cele mai multe ori, leziunile herpetice sunt recunoscute prin aspect. Se pot recomanda
recoltarea lichidului din vezicule și o cultură virală. Testele de sânge pot depista anticorpii
anti HSV 1 sau HSV 2.
Tratament
Nu există tratament pentru virus! Tratamentul se concentrează pe reducerea simptomelor și
limitarea focarelor. Este posibil ca plăgile să dispară fără tratament! Vitamina C, gargara cu
bicarbonat de sodiu, suplimentele cu lizină, apa de gură cu proprietăți analgezice și/sau
antibiotice, cremă / unguent cu oxid de zinc: sunt câteva exemple de tratamente complementare
ce pot oferi o ameliorare a simptomelor în timpul recidivelor herpetice.

Tipul medicamentului, doza și frecvența administrării sunt stabilite individualizat de către

doctorul dermatolog.
Tratament
Tratamentul depinde de simptome, vârstă și sănătatea generală și poate include:

-menținerea zonei infectate curate și uscate;

-tratament cu antibiotice pentru infecții bacteriene secundare;

-creme antivirale topice;

-medicamente antivirale orale

Prevenire
Adoptarea unei igiene riguroase și limitarea contactului cu persoanele infectate contribuie la prevenirea
răspândirii virusului. Igiena mâinilor, a pielii și a unghiilor este extrem de importantă.

-Igiena cavității bucale

-Comprese cu apă rece sau apă termală pe locul inflamat

-Balsam de buze cu filtru UV

-Stimularea imunității (alimentație sănătoasă, odihnă, vitamina C, vitamina B, fier)

-Evitarea atingerii leziunilor herpetice ale unei persoane.