CURCUBEUL

RUJOIU TEODORA

CLASA A XI-A F1
Ce este curcubeul?

Curcubeul este un fenomen optic și meteorologic atmosferic care se

manifestă prin apariția pe cer a unui spectru de forma unui arc colorat
 atunci când lumina soarelui se refractă în picăturile de apă din 
atmosferă. De cele mai multe ori curcubeul se observă după ploaie, când
soarele este apropiat de orizont.
Cum se formeaza curcubeul?

 Curcubeul poate fi explicat analizând mersul razelor de lumină într-o sferă transparentă. Lumina albă de
la soare suferă mai întâi o refracție la intrarea în picătura de apă, moment în care începe separarea
culorilor. În partea opusă a picăturii are loc o reflexie la interfața dintre apă și aer. În continuare lumina iese
din picătură printr-o a doua refracție, care amplifică separarea culorilor. Pentru fiecare lungime de undă
există un unghi la care intensitatea luminii ieșite din picătură are un maxim. Existența acestui maxim se
explică astfel: funcția care face legătura dintre excentricitatea razei de intrare (distanța dintre raza de
lumină care intră în picătură și centrul picăturii) și unghiul de ieșire (unghiul dintre raza de la intrare și cea
de la ieșire) nu este monotonă, ci crește de la zero, are un punct de întoarcere și apoi scade. Acest
fenomen, combinat cu faptul că pentru fiecare lungime de undă unghiul corespunzător maximului de
intensitate luminoasă are altă valoare, explică formarea curcubeului sub forma unui arc colorat. Punctul de
întoarcere menționat se remarcă prin faptul că partea atmosferei din interiorul arcului curcubeului este
mai luminoasă decât cea din exterior.
Explicație științifică

Există mai multe fenomene fizice care stau la baza producerii curcubeului sau care îl pot influența:
 Tensiunea superficială face ca picăturile de apă, mai ales cele foarte mici, să fie aproape perfect sferice.
 Refracția și reflexia luminii explică de ce lumina curcubeului are altă direcție decât lumina de la soare.
 Dispersia, adică dependența indicelui de refracție al apei de lungimea de undă a luminii, explică de ce
curcubeele sunt colorate și nu doar albe.
 Difracția luminii devine semnificativă atunci când picăturile de apă sunt extrem de mici, de ordinul
micronilor, deci comparabile cu lungimea de undă. În acest caz culorile curcubeului se estompează.
 Dacă picăturile sunt mari și nu se află într-un echilibru care să le asigure forma sferică, efectul de
curcubeu fie este redus, fie nu apare.
 Curcubeul era numit în latină „arcus pluvius”, iar vechii greci şi romanii credeau că
acest „arc al ploii” este legătura făurită de zeiţa curcubeului, Iris, între muritori şi zei.
 „Iris” în limba greacă însemna „cerc colorat” şi cuvântul era folosit de asemenea
pentru a desemna irisul ochiului sau cercul colorat de pe coada unui păun. De la
zeiţa Iris provine şi numele florii de iris, al elementului chimic „iridium” sau
cuvântul „iridescent”=”care îşi schimbă culorile”.
 Pentru poetul grec Homer (în „Iliada”) curcubeul avea o singură culoare şi anume
violet, în timp ce filosoful Xenofan din Colofon insista că avea trei culori: violet,
galben şi roşu. Aristotel este de acord cu Xenofan, în lucrarea „Meteorologica”:
„Curcubeul are trei culori, acestea trei şi nu altele.”
 În timpul Renaşterii oamenii ajuseseră la concluzia că există patru culori ale curcubeului: roşu,
albastru, verde şi galben.
 René Descartes descrie pentru prima oară în 1637 o posibilă legătură între curcubeu şi fenomenul
de reflexie şi refracţie a luminii.
 Isaac Newton va fi cel care va explica pe larg fenomenul de formare printr-o prismă a spectrului
constituit din 7 culori, în lucrarea „Optics”, publicată în 1704.
 Desigur, nu există exact 7 culori, de fapt nu poate fi stabilit un număr exact. Fiecare culoare se
pierde în următoarea, creând nuanţe şi degrade-uri, fără a exista o delimitare precisă între ele.
Pentru unele popoare, cum ar fi chinezii, chiar şi astăzi curcubeul are doar cinci culori.
 Din punct de vedere optic, curcubeul este o imagine virtuală distorsionată a Soarelui. Fiecare
picătură de ploaie acţionează ca o oglindă minusculă, imperfectă. Când Soarele se află exact în
spatele privitorului, razele trec prin picăturile aflate în faţa lui, se lovesc de suprafaţa acestora ca de
o oglindă şi se întorc spre el. Prin refracţie, raza luminoasă este „îndoită” uşor atunci când trece din
aer în apă şi la fel atunci când trece din apă în aer. Fiecare picătură de ploaie acţionează deci atât ca
o prismă (refracţie) cât şi ca o oglindă (reflecţie).
 Curiozitati

 Curcubeele duble sau multiple apar atunci când lumina iese şi intră de mai multe ori în picătura de ploaie
înainte ca raza să iasă complet, iar culorile din spectrul celui de-al doilea arc de curcubeu sunt inversate.
Între cele două arcuri ale unui curcubeu dublu există o zonă întunecată, pentru că lumina reflectată de
stropii din această parte nu ajunge la privitor. Această zonă a fost observată de grecul Alexandru din
Afrodisia (anul 200) şi poartă numele de Bandă Alexandrină.
 Curcubeele pot fi observate când este ceaţă, burniţă, pot apărea în cascade sau deasupra valurilor mării,
oriunde lumina întâlneşte apă în atmosferă iar unghiul din care privim permite perceperea fenomenului.
 Pe 14 martie 1994, un curcubeu format în Sheffield, Marea Britanie, a putut fi observat de la 9 dimineaţa
până la 3 după-amiaza, ceea ce constituie recordul înregistrat de durată a percepţiei acestui fenomen.
Curcubeul poate fi
văzut ca un cerc
complet doar atunci
când este privit din
avion, de exemplu. Sau
atunci când este filmat
cu o dronă.
Există şi curcubee
nocturne formate
de lumina lunii, dar
pe acestea ochiul le
percepe în general
în culoarea alb.
 Curcubeul poate fi văzut doar atunci când stai cu spatele la soare (iar picăturile de apă care refractă
lumina soarelui – pentru că astfel se formează fenomenul optic pe care îl numim “curcubeu” – se află în
fața ta). 2. Centrul unui curcubeu este întotdeauna indicat de chiar umbra ta (explicația este simplă și
derivă din prima afirmație).
 În zilele de vară, nu vei vedea niciodată un curcubeu după ora 9.00 și înainte de ora 16:00. Și aceasta
pentru că un curcubeu poate fi văzut doar dacă soarele se află pe bolta cerească la un unghi mai mic de
42 de grade față de privitor (altfel spus, ceva mai jos de “jumătatea cerului”).
 Fiecare persoană vede propriul curcubeu. Sau, dacă vreți, chiar dacă stau una lângă alta, două persoane
nu vor vedea niciodată același curcubeu. Și aceasta nu numai pentru că fiecare dintre noi percepem altfel
culorile, ci și pentru că fiecare persoană va vedea lumina refractată în alte picături de apă.
 Nu vei putea niciodată ajunge la capătul curcubeului. Pentru că așa cum aflăm încă din copilărie,
curcubeul se îndepărtează pe măsură ce noi încercăm să ne apropiem de el.
 Curcubeul nu are forma unui arc de cerc: fiecare curcubeu are forma unui cerc întreg. Vedem arce de
cerc pentru că suntem cu “piciorele pe pământ”, iar Pământul nu ne lasă să vedem întregul cerc. Din aer
însă, lucrurile se schimbă.
 Pluralul de la curcubeu este curcubeie.