Sunteți pe pagina 1din 25

VIATA COTIDIANA IN

CHISINAU LA SFARSITUL SEC

XIX INCEPUNTUL SEC XX

CHISINAU-SOCIETATE MODERNA
INTRODUCERE.
Studierea vieții cotidiene în orașul Chișinău este importantă
din considerentul că în această perioadă se intensifică
procesul de urbanizare și de modernizare al urbei, iar
Chișinăul apare ca un oraș construit după modelul orașelor
europene moderne: cu străzi pavate și case etajate, cu
instituții și parcuri de odihnă.  La răscrucea secolelor XIX-
XX, Chișinăul, inclusiv și datorită așezării sale geografice
favorabile, era considerat unul din cele mai muzicale centre
din gubernie. În această perioadă se deschid clasele de canto
ale surorilor C.M. Hrjanovski, iar în anul 1906, în școala lui
V. Gutor a avut loc primul concert de muzică românească,
precedat de o prelegere despre cântecul românesc.
Chisinau-informatie.
Oraşul Chişinău – centru politic, administrativ, economic şi
cultural al Basarabiei, este plasat, din punct de vedere geografic,
la 47. 2 latitudine nordică şi 28. 50 longitudine estică de la
meridianul Greenwich, în partea de sud-est a Podişului
Moldovenesc, în zona de silvostepă. Ca şi majoritatea marilor
oraşe ale Imperiului Rus, Chişinăul ocupa un teritoriu întins, iar
clădirile erau despărţite între ele prin străzi, grupate în cartiere.
La începutul secolului al XX-lea, Chişinăul ocupa o suprafaţă de
aproximativ 4500 desetine de pământ, dintre care 770 erau
rezervate caselor şi curţilor, iar 2500 erau ocupate de grădini şi
vii. În anul 1900, suprafaţa oraşului a crescut cu încă 2088
desetine, prin cumpărarea moşiei periferice Visterniceni, unde va
fi construită zona urbană a Râşcanilor.
ISTORIA APARITIEI.
Chişinăul, la începutul secolului al XIX -lea, era un târguşor în proces de dezvoltare,
care afost accelerată de conjunctura istorică a timpului. Anul 1812 a fost unul fatal
pentru destinul Basarabiei, fatalitate care ne urmăreşte şi astăzi, însă a fost de bun
augur pentru oraşul Chişinău, el fiind desemnat în calitate de capitală a noii
provincii a Imperiului Rus, Basarabia,fapt ce i-a Marcat evoluţia până în prezent.
 Petre Cuniţki, primul rector al seminarului teologic de la Chişinău şi prietenul
lui G. Bănulescu-Bodoni :,,oraşul Chişinău este cel mai potrivit pentru
reşedinţa ocârmuirii regionale sau guberniale şi pe motiv că el se găseşte în
mijlocul regiunii şi de aceea că el pe de o parte are îndestul lemn şi piatră
pentru clădiri, iar pe de altă parte stepă largă şi apă de izvor, precum şi aer
curat, din care caută acest oraş este mai populat decât celelalte oraşe de aici”.
Deşi desemnarea Chişinăului drept capitală a Basarabiei s-a făcut cu concursul
mitropolitului:. Bănulescu-Bodoni şi a lui Scarlat Sturza, totuşi originile
acestei decizii trebuiesc căutate mai adânc, în politica comercială a Imperiului
Tarist. Secolul al XIX -a însemnat pentru Chişinău ridicarea din praf, după
cum afirmă un contemporan.
Orașul Tarist

Dezvoltarea târgului ca oraș începe odată cu stăpânirea rusească (1812) care


alege Chișinăul, rebotezat Кишинёв (Kișiniov), drept capitală a noii
gubernii botezată cu acest prilej Basarabia, după numele purtat până atunci
de ținutul moldovenesc anexat de turci între 1484 și 1538 și denumit de ei 
Bucak (Bugeac).
 În 1834 începe construirea orașului rusesc, cu străzile care se întretaie în
unghiuri drepte, deasupra târgului moldovenesc de pe malul Bâcului. Unul
dintre cei mai de seamă arhitecți ai orașului din a doua jumătate a secolului
al XIX-lea a fost A. Bernardazzi. În cadrul dezvoltării economice din secolul
XIX, Basarabia este menită să producă îndeosebi cereale, exportate pe calea
ferată (terminată în 1871) spre portul Odesa. Numeroși ruși, ucraineni,
germani și evrei se stabilesc atunci în provincie, cu precădere la orașe. Spre 
1898 românii nu reprezentau decât 14% din populația orașului. Până în 1812
 târgul moldovenesc se ridica pe malul Bâcului, în jurul Pieței Vechi,
numărând 7 parohii și aproximativ 5.000 de locuitori.
Procesul de urbanizare.
Procesul de urbanizare, care cunoaşte o amplificare începând
cu secolul al XX-lea, presupune creşterea continuă a
organizării oraşului dinspre centru spre periferii. De-a lungul
timpului, oraşul şi-a amplificat structura funcţională, şi-a lărgit
zonele de influenţă, devenind treptat principalul centru de
informare, motorul cel mai dinamic al dezvoltării economico-
sociale şi culturale al societăţii. Noua organizare a oraşului,
urbanismul permit transformarea planificării într-o
combinaţie raţională de interese publice şi private, compatibile
între ele, în cadrul regulilor pieţei şi ale competiţiei economice.
Astfel, se ţine cont de ansamblul funcţiunilor urbane, de cadrul
fizic în care viaţa omului îşi poate dobândi întreaga sa valoare.
Dinamica numărului populației.
1.1812-7000 loc.
2.1851-58849 loc.
3.1897-108483 loc.

3 2 1
Avantajul de a fi capitala.
 Creaţie a epocii „ţariste”, din punctul de vedere al formei şi al
exteriorului, oraşul îndreptăţeşte pe deplin aprecierile lui A.
Toynbee în ceea ce priveşte modalităţile de alegere a
capitalelor pe considerente de convenabilitate: atât în ceea ce
priveşte condiţiile de aprovizionare cu mărfuri, în legătura cu
administraţia provinciei şi în menţinerea securităţii, dar şi în
alegerea capitalei pe considerente de strategie134. Evoluţia sa
ca şi capitală a fost determinată, în mare măsură, de faptul că
oraşul Chişinău s-a format într-un context economico-social,
politic, ideologic şi cultural specific, ca urmare a influenţei
mediului rusesc, aspecte care şi-au lăsat amprentele asupra
evoluţiei mentalităţii şi vieţii cotidiene.
O diversitate etnica si sociala
O diversitate socială şi etnică. Sub acest aspect, oraşul Chişinău era destul de
eterogen. Am menţionat anterior în ce condiţii se constituie şi se cristalizează
această diversitate etnică şi socială, de regulă, în oraşele-capitală şi, nemijlocit, în
Chişinău. Pentru a evidenţia diversitatea populaţiei oraşului în ceea ce priveşte
componenţa etnică şi socială, precum şi nivelul de instruire, am apelat la datele
Recensământului imperial din 28 ianuarie 1897, iar uneori, pentru a face anumite
comparaţii, am apelat la datele Recensământului din 1930, care sunt cele mai
complete în această privinţă. Ritmul vieţii în oraş poate fi studiat după repartizarea
populaţiei după criteriul de sex şi de vârstă.Comform tablului: 2,49% băieţi şi 2,78%
fete aveau vârsta mai mică de 1 an, 18,01% băieţi şi 19,95% fete aveau între 1-9 ani,
19,49% băieţi şi 23,62% fete aveau între 10-19 ani, 25,52% băieţi şi 16,60% fete aveau
vârsta cuprinsă între 20-29 ani, 12,33% bărbaţi şi 13,27% femei aveau 30-39 ani,
9,54% bărbaţi şi 9,94% femei aveau 40-49 ani. Populaţia de vârstă înaintată a
oraşului era redusă din punct de vedere numeric: 6,53% bărbaţi şi 7,36% femei aveau
între 50-59 ani, aproximativ 2% din numărul locuitorilor oraşului aveau vârsta
cuprinsă între 60 şi 80 de ani, iar 11 bărbaţi şi 9 femei (0,02%) depăşeau vârsta de 100
de ani.
LUMEA COMERŢULUI URBAN.
VENITURI ŞI CHELTUIELI.
La începutul secolului al XX-lea, lumea comerţului urban al Chişinăului era foarte
diversă, iar veniturile obţinute de locuitorii oraşului în perioada menţionată variau
în funcţie de averea personală, de serviciu, de situaţia de familie, precum şi de
conjunctura economică şi socială. Lumea vieţii de zi cu zi comportă un caracter
practic, iar principala activitate în viaţa cotidiană este munca. Categoriile sociale
diversificate, existente în oraşul Chişinău, au determinat o varietate a ocupaţiilor
locuitorilor săi. În perioada menţionată, industria şi comerţul rămân cele mai
dinamice ramuri ale economiei oraşului, determinând o creştere a veniturilor
populaţiei locale În ceea ce priveşte industria, se dezvoltă, îndeosebi, cea de
prelucrare a produselor agricole. Oraşul Chişinău, în calitate de capitală, era cel mai
mare centru de producere a pastelor făinoase din Basarabia; încă în 1905 în oraş
funcţionau 12 mori (11 cu aburi şi una cu aer)337. Prima moară automată din
Basarabia, fondată încă în 1883 de T. M. Kogani, era situată pe strada Moghiliov, în
Chişinău;. La începutul secolului, în oraşul Chişinău, ca cel mai mare centru
industrial din Basarabia, 70-80% din meşteşugari erau mici întreprinzători
independenţi 343. Situaţia meşteşugarilor din oraşul Chişinău, înregistraţi conform
Recensământului din anul 1897, era următoarea: în total figurau 10 150 persoane,
dintre care locuitori permanenţi ai oraşului fără viză de reşedinţă – 8 100 indivizi, iar
înregistraţi temporar pentru perioada valabilităţii paşapoartelor – 2 983 persoane .
Comertul intern.Comertul extern.
Comerţul constituia una dintre ramurile prioritare ale economiei
oraşului.
 Comerţul extern al oraşului se realiza, de regulă, pe linia de cale ferată
Ungheni-Bulboaca (această linie realiza 30% din comerţul extern al
zonei centrale a Basarabiei). Printre produsele cele mai frecvent
exportate figurează fructele şi legumele, pâinea şi vinurile. Vinurile din
Chişinău erau exportate în unele oraşe ale Rusiei (Podolsk, Herson,
Harkov, Petersburg), în Ţările Baltice, precum şi în Franţa. De asemenea,
un loc important în judeţul Chişinău îl deţinea comerţul cu vite.
Astfel, în anul 1900, comerţul intern în Chişinău se echivala cu suma de
24 milioane 701 mii ruble.În oraşul Chişinău erau concentrate cele mai
importante afaceri comerciale cu pâine, vin, tutun, lână, piei ş.a., fapt
demonstrat prin existenţa unui număr în creştere de întreprinderi
comerciale.
VESTIMENTATIA
Studiul vestimentaţiei indivizilor dintr-o anumită societate
într-o perioadă istorică distinctă ne oferă un punct de vedere
inedit, care ne permite să observăm ansamblul realităţilor
sociale, mediul material, cât şi simbolurile, practicile
colective sau calculele personale ale acestora în perioada
cercetată. În studierea vestimentaţiei trebuie să ţinem cont
de ţesătură, detaliile croielii, reutilizarea anumitor piese,
confecţionările tradiţionale, preţuri, precum şi de
circumstanţele în care este utilizată. Aceste elemente fac
distincţia între situaţia socială, preferinţele şi gusturile
indivizilor, constituie un element al individualismului sau,
dimpotrivă, îi încadrează în colectivitate.
VESTIMENTATIA
Locuitorii oraşului Chişinău de la începutul secolului al XX-lea n-au neglijat acest capitol al
vieţii cotidiene şi al gusturilor estetice, fiind adepţii concepţiei, potrivit căreia funcţia
primordială a veşmântului ţine de asigurarea securităţii şi a confortului fiecărei persoane. În
concepţia chişinăuenilor, exprimată temeinic în presa periodică a timpului438, a avea un costum
înseamnă a te conforma obişnuinţelor societăţii în care trăieşti. Totodată, dorinţa de a seduce,
inerentă atât femeilor, cât şi bărbaţilor, a constituit unul dintre principalele motive ale
transformărilor vestimentaţiei, precum şi ale tendinţelor de modă remarcate la locuitorii
capitalei basarabene.
Îmbrăcămintea chişinăuenilor varia în funcţie de situaţia materială, de mentalitatea individului
sau a colectivităţii din care făcea parte şi unde acesta îşi desfăşura activitatea zilnică. Dacă
pentru unii indivizi îmbrăcămintea avea rolul de a răspunde unor necesităţi fizice, pentru alţii
ea reprezenta un simbol al bogăţiei şi al modernităţii. Cercetătorii aspectelor vestimentare ale
perioadei remarcă faptul că la începutul secolului al XX-lea costumele tradiţionale sunt
abandonate în viaţa cotidiană, fiind înlocuite cu haine europene, ce poartă amprentele spiritului
pe care le-au împrumutat. . Devenită instrument al seducţiei şi al confortului, vestimentaţia
locuitorilor oraşului Chişinău a variat la începutul secolului al XX-lea, aflându-se în permanenţă
sub influenţa elementelor modei franceze, engleze sau ruse. Evidenţierea unor aspecte ale
vestimentaţiei europene în perioada dată ne-ar permite prezentarea adecvată şi înţelegerea
particularităţilor de evoluţie ale îmbrăcămintei, a tendinţelor şi a gusturilor vestimentare ale
locuitorilor oraşului Chişinău..
MODA LOCUITORILOR.
Moda a intrat întotdeauna în sfera preocupărilor umane, îndeosebi a celor feminine.
Tendinţele modei şi elementele de vestimentaţie mereu schimbătoare, uneori chiar
derutante, poartă amprenta vieţii cotidiene, influenţând direct mentalitatea
indivizilor din orice perioadă istorică. Ceea ce putem spune însă în permanenţă
despre fiinţa umană este că actul de a se îmbrăca, de a se împodobi este o trăsătură
specifică umană care îi determină ritmul vieţii.
Relaţia omului cu costumul său în viaţa cotidiană, în fiecare perioadă istorică, în
fiecare ţară şi pentru orice categorie socială, este reflectată în memorii,
corespondenţe, piese de teatru, romane. Descrierile întâlnite în literatură pot
îmbogăţi cunoaşterea şi înţelegerea evoluţiei vestimentaţiei. Refacerea tabloului
vestimentar din perioada anilor 1900-1918 este posibilă şi datorită fotografiilor
existente, ce ne oferă o imagine clară a tendinţelor modei. Culorile acestora variază de
la albe, bej, decorate din abundenţă cu ornamente florale sau geometrice; ele puteau
fi legate după cap, sub barbă, la modă, în creştet, sau după fantezia persoanei care le
purta. Vara femeile îşi puteau acoperi capul cu colţişoare în formă de triunghi,
croşetate la margini; iar iarna purtau pe cap şaluri, deoarece, conform tradiţiei,
femeile căsătorite nu puteau ieşi cu capul descoperit.
ALIMENTATIA.
Alimentaţia a jucat întotdeauna un rol primordial în viaţa omului, atât
ca individ, cât şi ca fiinţă socială. În condiţiile în care calităţile şi
defectele acesteia influenţează în mod decisiv starea de sănătate a
populaţiei, este evident că viaţa cotidiană în orice perioadă istorică este
de neconceput fără alimentaţie, de care depinde existenţa omului.
Preferinţele pentru o bună alimentaţie, pentru produse de calitate şi
rafinament constituie trăsături definitorii ale locuitorilor oraşului
Chişinău încă de la începutul secolului trecut şi domină până în prezent.
Drept dovadă, existenţa unei varietăţi culinare, cantitatea mare de
produse alimentare consumate, dar şi calitatea bucătăriei autohtone.
 În societatea chişinăueană de la începutul secolului al XX-lea, populaţia
oraşului se alimenta în funcţie de venituri, de tradiţii, de mediul de
locuire şi de specificul sezonier, dar şi de mentalitatea epocii. In cele ce
urmează nu vom insista pe specificul naţional al bucătăriei etniilor
conlocuitoare a oraşului, ci vom încerca o sintetizare a gusturilor
alimentare ale chişinăueanului în dependenţă de nivelul de trai şi de
ocazie.
ALIMENTATIA
Cât priveşte localurile, în Chişinău, ca în majoritatea oraşelor basarabene, existau
restaurante de diferite categorii, de la cele foarte elegante, luxoase şi scumpe, inaccesibile ca
şi preţ decât doar persoanelor cu venituri mari, la localuri umezite, sumbre, destinate
populaţiei majoritare a oraşului. În restaurantele de lux, pe lângă un pahar de vin se puteau
consuma şi unele feluri de mâncare, cum ar fi aperitive – heringi delicatese, scrumbii cu
ceapă, ochiuri sau omlete; bucate din peşte sau carne – şalău, nisetru prăjit etc., sau pui la
frigare, pilaf din pui, fripturi, precum şi bucate special preparate la comandă pentru
anumite ocazii. Printre băuturi era comandată şampania şi vinul alb, dar şi roşu sec. De
asemenea, în calitate de desert se serveau fructele, prăjiturile sau cafeaua. Aprovizionarea
oraşului cu produse alimentare se făcea din localităţile rurale care se aflau în apropiere, prin
intermediul târgurilor, băcăniilor sau al magazinelor alimentare existente în oraş. O parte
din acestea erau aduse centralizat, de conducerea oraşului, o altă parte – prin intermediul
populaţiei rurale, care comercializa pe piaţa oraşului alimente, ca: laptele şi alte produse
lactate, carne, ouă, peşte, produse cerealiere, fructe şi legume etc. Majoritatea produselor
alimentare realizate pe piaţa orăşenească se găseau la un preţ convenabil, accesibil chiar şi
unei familii cu venituri modeste. La sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al
XX-lea, în oraşul Chişinău erau concentrate 85% din produsele alimentare comercializate
pe întregul judeţ . Alt produs de bază care ţine de alimentaţia zilnică a locuitorilor oraşului
Chişinău este carnea. Aceasta oscila ca preţ între 0,17 – 0, 15 ruble pentru un kilogram, în
dependenţă de categorie. De obicei, era preferată carnea de pasăre, pregătită şi consumată
în diferite feluri – de la ciorbe, la sosuri şi fripturi.
MORAVURILE. LUMEA INTERLOPĂ
Studierea modului de viaţă cotidiană şi trasarea unor caracteristici ale
mentalităţii locuitorilor oraşului Chişinău ar fi incompletă fără a face referinţă la
concepţiile etice, fără a include principiile morale după care aceştia se conduceau
în viaţa de zi cu zi. Ca şi oricare altă societate, cea chişinăueană îşi stabilise la
începutul secolului al XX-lea regulile de viaţă, în mare parte moştenite de la
generaţiile anterioare, dar în acelaşi timp completate cu noi trăsături, ca urmare a
contextului social-politic şi cultural specific al perioadei. Centrul de gravitaţie al
dezvoltării şi transmiterii moravurilor chişinăuenilor era concentrat, în primul
rând, în sânul familiei, aici, de la naştere, copilul primea de la părinţi educaţia, pe
care mai apoi avea să se bazeze pe parcursul întregii sale vieţi. Urmează şcoala, al
cărei rol fundamental era de a consolida principiile morale de viaţă, obţinute în
familie, precum şi de a-l ajuta pe individ să se încadrează în societate. Viaţa
religioasă, economică, juridică, politică, morală, viaţa publică şi viaţa privată sunt
toate încheiate în jurul familiei, formând un tot coerent, apărând oamenilor ca un
fapt de „drept natural”, o creaţie a divinităţii, o necesitate organică de viaţă.
Scarlat Sturdza
Scarlat Sturdza (n. 1750 – d. 1 aprilie 1816) a fost primul guvernator al Basarabiei
 după anexarea acesteia la Imperiul Rus, în 1812. A fost unicul guvernator de
origine română. După alte surse, Scarlat Sturdza, fost vornic și vistiernic al
Moldovei, și-a vândut moșiile în 1792 și s-a stabilit cu traiul la început în
Bielorusia, iar apoi în Rusia, unde dobândise rangul de general de brigadă. El a
fost primul și totodată singurul guvernator civil (гражданский губернатор)
moldovean al Basarabiei anexate de Imperiul Rus. În această funcție a fost numit
la 23 iulie 1812 de către guvernul țarist, prin amiralul rus Pavel Ciceagov,
comandantul-șef al armatei ruse de la Dunăre, căruia împăratul Rusiei îi acordase
împuterniciri largi. La 7 august 1812, împuternicirile lui au fost confirmate prin
ucaz imperial de țarul Alexandru I.  Scarlat Sturdza scria: „Deoarece Prutul a
devenit hotar, consider că pe malul râului necesită a fi stabilit un cordon de strajă.
Trupele care alcătuiesc garnizoana din Basarabia aflându-se în subordinea
Excelenței voastre, rog să urgentați organizarea acestei străji, care poate servi
obstacol pentru fugarii din această regiune peste frontieră în Moldova…”
SCARLAT STURDZA
INCHEIERE
În perioada menţionată, oraşul cunoaşte o multitudine de transformări de ordin social,
economic, politic şi cultural de amploare, fapt care ne determină să afirmăm că
Chişinăul era principalul centru urban al Basarabiei şi unul dintre cele mai importante
ale Imperiului Rus. În pofida contextului istoric defavorabil, creat ca urmare a
intensificării politicii de rusificare şi de deznaţionalizare urmărită de autorităţile ruse,
care aveau interese evidente în Basarabia, evenimentele istorice ale perioadei, revoluţia
din anii 1905-1907 şi cea din 1917, şi-au lăsat amprentele asupra poporului român din
Basarabia. Condiţiile istorice complexe au influenţat, de asemenea, viaţa cotidiană a
oraşului Chişinău, organizată şi condusă după modele şi principii complexe.
Elementele de modernizare, înregistrate la începutul secolului al XX-lea, pătrund în
întregul oraş şi se resimt în aspectul exterior, precum şi în îmbunătăţirea nivelului de
trai al locuitorilor săi. Oraşul Chişinău era construit, în mare parte, după modelul
celorlalte oraşe mari ale Imperiului Rus: clădirile erau despărţite între ele prin străzi,
grupate în cartiere şi zone urbane. Centrul capitalei era mai aglomerat, deoarece aici
erau concentrate majoritatea clădirilor publice reprezentative: primăria, şcoala,
catedrala, tribunalul, teatrul, cinematograful, librăria, magazine, bănci, etc., precum şi
localuri de agrement: cârciumi, cafenele etc. În această parte a oraşului ritmul vieţii
cunoaşte un caracter mai palpitant; aici apar primele elemente ale modernizării şi ale
transformării oraşului într-un adevărat centru urban (prin construcţia de noi străzi,
clădiri, monumente, schimbarea stilurilor arhitectonice).
INCHEIERE
În acelaşi context, viaţa cotidiană a locuitorilor oraşului Chişinău la
începutul secolului al XX-lea cunoaşte deosebiri substanţiale în
comparaţie cu cea din alte oraşe ale Basarabiei, cu atât mai mult, ea
diferă de cea de la sat. Pe de altă parte, oraşul Chişinău s-a format
într-un mediu dominant rusesc, ca urmare a contextului politic al
perioadei, fapt care a contribuit la crearea specificului evoluţiei vieţii
cotidiene din acea perioadă. Chiar dacă Chişinăul rămânea în urmă
comparativ cu marile oraşe europene în ceea ce priveşte organizarea
modului şi a nivelului de trai al locuitorilor săi, el rămâne la începutul
secolului al XX-lea principalul centru urban al provinciei, precum şi
unul dintre oraşele cele mai importante ale Imperiului Rus.
Accelerarea procesului de urbanizare şi de modernizare a oraşului
poate fi remarcată şi în îmbunătăţirea mediului şi a nivelului de trai al
locuitorilor oraşului Chişinău.
TRANSPORTUL IN CHISINAU.
PANORAMA ORASULUI LA
SFARSITUL SEC XIX.
BISERICA LA SFARSITUL SEC. XIX
PRIMARIA ORASULUI