Regimul sanitar igienic în spitale.

Profilaxia infecţiilor intraspitaliceşti

Infecție nosocomială, sau
infecție intraspitalicească, este acea
infecție care nu este prezentă sau
care nu se află în perioada de
incubație în momentul în care
pacientul s-a internat în spital și se
supraadaugă bolii pentru care
pacientul s-a internat.
Infecțiile nosocomiale pot să fie în legătură
cu deficiențe de igienă, sterilizare, manevre
sau îngrijiri medicale.
Acest tip de infecție se produce într-un
spital, fie între pacienți de boli diferite care
ajung în contact unii cu alții, fie de la
bolnavi sau purtători proveniți din rândul
personalului de îngrijire.
De obicei această infecție este post-
operatorie.
Importanța infecțiilor nozocomiale
Epidemiologică:
- Apariția de epidemii în unitățile medicale
Clinică:
- Complică boala de bază
- Determină evolutivitatea bolii de bază
- Sechele
 Decese
Economică
 Costuri pentru tratament suplimnetare
 Durata de spitalizare mai mare
Prevenirea transmiterii agenţilor infecţioşi în condiţii de
spital se bazează pe următoarele elemente principale:
-respectarea igienei spitaliceşti şi a personalului medical;
-identificarea practicilor cu risc sporit;
-instruirea angajaţilor privind aplicarea precauţiunilor standard-universale;
-consilierea şi testarea;
-vaccinarea şi tratarea persoanelor cu risc;
-monitorizarea riscurilor şi direcţionarea intervenţiilor de prevenire în baza
pericolului specific existent;
-implementarea programelor de securitate a injecţiilor;
-asigurarea securităţii transfuziilor de sânge şi derivatelor lui;
-asigurarea dezinfecţiei şi sterilizării instrumentarului medical;
-planificarea şi utilizarea dispozitivelor medicale inofensive;
-neutralizarea deşeurilor medicale.
În literatura de specialitate infecţia chirurgicală
poate fi întâlnită sub diferiţi termeni: „infecţia
postchirurgicală”, „infecţia chirurgicală de
plagă”, „infecţia septico-purulentă”, „infecţia
supurativă”.
În occident pentru desemnarea infecţiei
chirurgicale mai frecvent se utilizează termenul
„infecţia în regiunea intervenţiei chirurgicale”.
Frecvenţa infecţiilor chirurgicale în mare măsură depinde de:

profilul instituţiei,
de tipul operaţiei,
apartenenţa pacientului la grupele de risc,
şi nu în ultimul rând de calitatea depistării,
înregistrării şi evidenţei, cât şi de prezenţa studiilor
speciale în acest domeniu.
Clasificarea plăgilor conform gradului de
contaminare:
plăgi curate (plăgi în urma inciziei chirurgicale, necontaminate,
tractul respirator, tractul gastro-intestinal, tractul urinar şi cavitatea
bucală nu sunt implicate);
plăgi condiţionat curate (plăgi chirurgicale cu penetraţie în căile
respiratorii, tractul digestiv, căile urinare, sau în cavitatea bucală, în
lipsa contaminării neobişnuite);
plăgi contaminate (plăgi chirurgicale cu încălcare serioasă a
regimului de sterilitate în timpul operaţiei, sau în cazul scurgerii
conţinutului din tractul gastro-intestinal, plăgile posttraumatice
deschise, supuraţia);
plăgi infectate (plăgi chirurgicale, contaminate masiv în timpul
operaţiei, plăgi deschise, contaminate masiv până la operaţie, plăgi
cronice, puroi în plagă, perforaţia organelor cavitale).
 Infecţia chirurgicală de plagă superficială
Infecţia apare nu mai târziu de 30 de zile după operaţie şi atrage în proces numai învelişul
cutanat şi ţesutul subcutanat în regiunea inciziei. La pacienţi se înscriu cel puţin una din
următoarele:
1.secreţii purulente din incizie, sau dren suprafaţial cu confirmare de laborator, sau fără
asemenea confirmare.
2.izolarea microorganismelor din lichid sau ţesut, prelevate prin metode aseptice din
zona plăgii de suprafaţă.
3.Manifestă cel puţin unul din următoarele semne sau simptome ale infecţiei: durere sau
senzaţie
dureroasă (dolor), tumofiere limitată (tumor), hiperemie(color), febră locală sau febră
generală
(în cazul când nu este prezentă altă cauză), leucocitoză, accelerarea vitezei de
sedimentare a
eritrocitelor, indicarea antibioticelor fără o altă cauză, sau deschiderea deliberată a plăgii
de către
chirurg.
4.diagnosticul infecţiei chirurgicale de plagă superficială este stabilit de medicul chirurg
sau de medicul curant.
 Infecţia chirurgicală de plagă profundă
infecţia apare nu mai târziu de 30 de zile după operaţie în lipsa implantelor, sau nu
mai târziu de un an de zile la prezenţa implantelor (valvulă cardiacă, biotransplante,
inimă artificială, proteză de şold) în locul operaţiei şi sunt toate temeiurile de a socoti,
că infecţia este legată de operaţia dată, în infecţie sunt antrenate şi ţesuturile mai
profunde (de exemplu stratul fascial sau cel muscular) în regiunea inciziei, iar
pacientul înscrie cel puţin una din următoarele:
1.secreţii purulente din adâncimea inciziei, însă nu din organ sau cavitate.
2.divergenţa spontană a plăgii sau deschiderea deliberată de către chirurg, când
pacientul prezintă
cel puţin unul din următoarele semne sau simptome ale infecţiei: febră (>38ºc), durere
locală sau senzaţii dureroase, chiar şi în cazul rezultatelor bacteriologice negative.
3.la examinarea directă, în timpul operaţiei repetate, la examinarea histopatologică
sau imagistică este
depistat un abces sau alte semne de infecţie în zona inciziei profunde.
4.diagnosticul de infecţie chirurgicală profundă este stabilit de chirurg sau medicul
curant.
Factori de risc prntru infecțiile nosocomiale asociaţi cu pacientul
vârsta
alimentația
diabetul
 fumatul
 obezitatea
 infecţiile concomitente de altă localizare
colonizarea cu microorganisme
imunodepresia semnificativă, pronunţată
durata spitalizării preoperatorii
operaţia
Factorii de risc asociaţi cu practica chirurgicală
• tehnica chirurgului
• insuficienţa hemostazei
• obliteraţia insuficientă a spaţiului mort
• traumatizarea excesivă a ţesutului
• calitatea prelucrării mâinilor chirurgului
• hipoxia intraoperaţională
• hipotermia intraoperaţională
• bărbieritul înainte de operaţie
• pregătirea câmpului de operaţie
• durata operaţiei
• ventilarea sălii de operaţie
• sterilizarea neadecvată a instrumentarului
• prezenţa corpurilor străine în zona intervenţiei chirurgicale
• drenajurile chirurgicale
• gradul de contaminare a plăgii
Factori ce ţin de perioada postoperatorie

îngrijirea plăgii chirurgicale

calitatea procedurilor postoperatorii
tehnica, calitatea, frecvenţa pansamentelor
comportamentul igienic al personalului
medical
comportamentul igienic al pacientului
calitatea regimului antiepidemic în saloane
şi în sala de pansament
Infecțiile respiratorii
Pneumoniile nosocomiale
în 20,8-45,0% se asociază cu secţiile de
terapie intensivă şi reanimare .
Factorii de risc, dependenţi de starea
organismului–gazdă:
• vârsta (copii nou-născuţi şi persoanele de vârstă
înaintată);
• gravitatea bolii de bază;
• conştiinţă înhibată sau absenţa ei;
• situaţii nevrologice (pareza tusei sau a înghiţitului);
• imunodificitatea organismului;
• infecţiile virale respiratorii;
• boli cronice ale sistemului bronhopulmonar
Factorii de risc, dependenţi de mediul spitalicesc:
• aflarea pacientului în secţiile de terapie intensivă şi reanimare;
• utilizarea neraţională a antibioticelor;
• prelucrarea necalitativă a mâinilor;
• curăţarea şi dezinfecţia insuficientă a utilajului pentru respiraţie
artificială şi a mijloacelor de îngrijire a pacientului (utilizarea
repetată a cateterelor pentru respiraţie, păstrarea lor lângă patul
bolnavului în soluţie fiziologică, folosirea vaselor voluminoase
pentru păstrarea soluţiei fiziologice şi antisepticilor, precum şi
pentru păstrarea soluţiei fiziologice pentru utilizare în aspiraţia
căilor respiratorii, acumularea condensatului în circuitul de
respiraţie, folosirea utilajului pentru respiraţie artificială
construcţiă cărora nu permite prelucrarea adecvată a aparatului).
Factorii, ce înlesnesc procesul de aspiraţie
a microorganismelor
ventilaţia artificială a plămânilor;
traheostomia;
bronhoscopia repetată;
folosirea sondelor nazo- şi orogastrale;
aflarea permanentă a pacientului în poziţie orizontală;
starea de comă;
aspiraţia lichidului pe deasupra manşetei tubului de
respiraţie;
aspiraţia lichidului amniotic de nou-născuţi.