Sunteți pe pagina 1din 5

Ionel Bratianu

• Proiectul conceput de:
• Vintu Andrei
• Dobrin Robert
• Lungu Camelia Adela
Date despre Ionel
Bratianu
•Ion I.C. Brătianu (cunoscut și ca Ionel Brătianu, n. 20 august 1864, Florica, azi 
Ștefănești, Argeș – d. 24 noiembrie 1927, București) a fost un om politic român,
care a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică
din România modernă. A deținut funcția de președinte al 
Partidului Național Liberal. De formație inginer, Ionel Brătianu nu a profesat, ci s-a
Născut 20 august 1864
dedicat vieții politice, fiind cel mai potrivit acestei cariere dintre cei trei băieți ai
Ștefănești, Județul Argeș
liderului liberal Ion C. Brătianu.
•Ion I.C. Brătianu a fost de cinci ori președinte al Consiliului de Miniștri —mai mult Decedat 24 Noiembrie 1927 (63 de ani)
decât oricine altcineva —, de trei ori ministru de interne, de două ori  București

ministrul al apărării naționale și de două ori ministru al afacerilor externe. Înmormântat România 


•A fost președinte al Consiliului de Miniștri în momentul intrării 
Cauza decesului boală infecțioasă 
României în Primul Război Mondial, conducând țara în momentele dificile ale
retragerii în Moldova. În 1922, după ce avuseseră loc realizarea și recunoașterea Părinți Ion C. Brătianu 
Marii Uniri, a preluat guvernarea, asumându-și reforma agricolă și votarea 
noii constituții din 1923. Brătianu a fost adesea acuzat că ar fi avut o influență Frați și surori Constantin I.C. Brătianu
disproporționată asupra monarhului, impunând acestuia opțiunile sale politice. Vintilă I. C. Brătianu 

În criza dinastică determinată de renunțarea principelui moștenitor din Căsătorit cu Maria Moruzi


decembrie 1925, Ionel Brătianu a fost preopinentul eliminării  Eliza Știrbey
principelui moștenitor Carol de la succesiunea tronului.
Copii Gheorghe I. Brătianu 
•Când Ferdinand a murit în 1927, guvernul condus de Ionel Brătianu a rămas în
fruntea țării, sub domnia regelui minor Mihai. În același an Ionel Brătianu a murit Cetățenie  România 
subit, ceea ce a fost începutul unei perioade de declin pentru Partidul Național
Religie
Liberal. Ortodox

Ocupație diplomat
inginer
Ministru al Lucrărilor Publice:
• 31 martie 1897 - 30 martie 1899

Mandate
• 14 februarie 1901 - 18 iulie 1902 Ministru de Război:
Ministru al Afacerilor Străine • 4 ianuarie 1914 - 15 august 1916
• ad-interim: 9 ianuarie - 18 iulie 1902 • 19 ianuarie - 25 martie 1922
• 18 iulie 1902 - 12 decembrie 1904
Președinte al Consiliului de Miniștri:
• ad-interim: 27 decembrie 1908 - 4 martie 1909
• 27 decembrie 1908 - 4 martie 1909
• 27 decembrie 1908 - 4 martie 1909
• 4 martie 1909 - 28 decembrie 1910
• 8-11 decembrie 1916
• 4 ianuarie 1914 - 11 decembrie 1916
• 11 decembrie 1916 - 26 ianuarie 1918
• 29 noiembrie 1918 - 12 septembrie 1919
• 11 decembrie 1916 - 26 ianuarie 1918

• 22 ianuarie - 6 iulie 1927 • 29 noiembrie 1918 - 12 septembrie


1919
Ministru de Interne:
• 19 ianuarie 1922 - 27 martie 1926
• 12 martie 1907 - 27 decembrie 1908

• 22 iunie - 24 noiembrie 1927
27 decembrie 1908 - 4 martie 1909
• 4 martie - 5 decembrie 1909 deputat în 1895.
• 6 februarie - 28 decembrie 1910       senator în 1911.
• ad-interim: 4 martie - 1 noiembrie 1910
• 30 octombrie 1923 - 27 martie 1926
Cariera Politica
• Devine membru al Partidului Național Liberal încă din 1895. În același an candidează la Colegiul I, fiind ales deputat de
Gorj. Susține acceptarea în partid (februarie 1889) a foștilor lideri ai Partidului Social Democrat al Muncitorilor din
România (C. Stere, V.G. Morțun, dr. I.G. Radovici, I. Nădejde) creat în anul 1893.
• În 1907, I.I.C. Brătianu, în funcția de ministru de interne, și generalul Alexandru Averescu, ministru de război, au condus
cu mână forte acțiunea de reprimare a țăranilor răsculați.
• La Congresul P.N.L. din ianuarie 1909, I.I.C. (Ionel) Brătianu este ales președinte al partidului, funcție politică pe care a
păstrat-o până la sfârșitul vieții sale.
• La 2 octombrie 1913, Comitetul Executiv al P.N.L. acceptă propunerea înaintată de Brătianu privind reforma agrară
(exproprierea parțială a marii proprietăți) și electorală (colegiu electoral unic). Aceste propuneri ale liderului liberal sunt
susținute și de o importantă parte a oamenilor de stat ai vremii: Regele Carol I, conservatorii democrați (care susțin însă
niște modificări - două colegii electorale și expropiere prin cumpărare) și chiar conservatorii "bătrâni" (expropiere in
extremis și în plan electoral acceptă doar o lărgire a bazei colegiilor existente).
• A fost conducătorul delegației române la Conferința de Pace de la Versailles. În această calitate i-a revenit obligația de a
răspunde reproșului semnării de către România a unei păci separate cu Puterile Centrale în 1918 (Pacea de la Buftea).
Abilității sale diplomatice i se datorează lămurirea acestui punct, precum și convingerea aliaților cu privire la justețea
revendicărilor teritoriale ale Regatului Român.
Sfarsit!
„Excela în a câștiga fără să-și facă dușmani. Viitorul apropiat mi-a descoperit în el cele mai
înalte calități, care îl fac unul din marii oameni de stat ai generației sale, mult mai mare decât
cei „trei mari”: Wilson, Lloyd George, Clemenceau. Nimic mai natural: la țări mici, oameni
mari.”

S-ar putea să vă placă și